1998 14 Dec

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfintei Virginia

Ridicaţi-vă, voi, porţi, ca să intre Împăratul slavei! Împărăţia Lui este împărăţie veşnică, şi toate stăpânirile Îl vor asculta pe El şi Îi vor sluji Lui. Amin.

Râu de foc iese din gura Mea, căci «Judecătorul S-a aşezat şi cărţile au fost deschise, şi altă carte a fost deschisă, care este Cartea Vieţii; şi morţii au fost judecaţi, fiecare după faptele sale, şi moartea şi iadul au fost aruncate în râul de foc, iar cine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii, a fost aruncat în iezerul cu foc», după cum este scris.

Cartea cea cu şapte peceţi stă în mâna Mielului, deschisă. Cerul s-a dat în lături ca o carte, iar împăraţii pământului şi domnii şi căpeteniile, bogaţii şi puternicii, robii şi slobozii s-au ascuns în peşteri şi în stânci, se ascund de faţa Celui ce şade pe tron. Cartea Vieţii este de la întemeierea lumii şi este deschisă în mâna Mielului. Amin, amin, amin.

Cuvântul lui Dumnezeu intră pe porţile Sale şi lucrează cartea judecăţii proorocului mincinos, trei zile la rând lucrează, iar a treia zi o sfârşesc de scris şi o dau Tatălui, ca s-o împlinească. Amin.

Iată, vin cu sfinţii. Aşa vin, şi altfel nu vin. Am avut trâmbiţă pe pământ în vremea din urmă şi am sunat prin ea şi Mi-am făcut un popor şi l-am numit poporul cuvântului Meu, iar această lucrătură a Mea a fost mereu sub cortul Meu de biruinţă adăpostită, căci proorocul mincinos este fricos şi stă împotriva creştinilor lui Dumnezeu ca să fie el al Meu, şi nu creştinii. Numai că el cu Mine nu poate face casă, nu poate face pace, fiindcă Eu, Domnul, sunt împotriva lui de şapte mii de ani şi până la desfacerea cărţilor judecăţii, şi apoi a cărţii cu şapte peceţi, şi apoi trâmbiţele îngerilor şi cel de al şaptelea înger: Cuvântul lui Dumnezeu.

Am avut trâmbiţă pe pământ în vremea din urmă şi am sunat din ea şi Mi-am făcut un popor, şi este, iar trâmbiţa Mi-am ridicat-o la cer între sfinţi, căci balaurul cel cu şapte capete şi cu zece coarne stătea mereu înaintea ei, căci din ea ieşea, ca un fiu, cuvântul Meu, ca să păstoresc cu el. Balaurul Mi-a prigonit trâmbiţa, dar Eu, Domnul, i-am dat ei aripi de vultur, şi ea a zburat de la faţa lui. El însă nu stă, şi se aprinde de mânie peste cei din seminţia ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu ţinând mărturia Mea. Dar Eu sunt cortul sfinţilor, şi îi păzesc de prigoana cea care vine dinspre proorocul cel mincinos, aşa cum Tatăl M-a păzit pe Mine şi pe mama Mea Fecioara când Eu eram prunc mic în mâna ei, şi când balaurul cel roşu, cu şapte capete şi cu zece coarne, voia să vină să Mă înghită după ce M-am născut între oameni.

Iată, vin cu sfinţii. Aşa vin, şi altfel nu vin. Vin cu trâmbiţa Mea Verginica. Acum douăzeci de ani i-am dat aripi de vultur, şi ea a zburat la locul ei, a zburat la cer, şi este cu Mine în lucru peste pământ, că este trâmbiţa Mea cea din care am sunat înaintea venirii Mele a doua oară pe pământ. Se face pasul celui de al douăzecilea an de când ea lucrează în cer pentru poporul ei de ieri şi de azi şi de mâine, că ea are plată în cer un popor, poporul cuvântului Meu cel din urmă, poporul prin care Eu, Domnul, împlinesc cea din urmă Scriptură, venirea Mea cea de a doua din cer pe pământ. Amin. Proorocul cel mincinos a prins de veste mereu de planul Meu, şi îl are şi vrea el să-l împlinească. Îl are pentru că el stătea mereu înaintea femeii care năştea din ea cuvântul Meu; stătea pentru ca să înghită ca pe un prunc cuvântul cel născut prin ea.

O, proorocule mincinos, astăzi sfârşesc cuvântul Meu cel pentru judecata faptelor tale cele împotriva Mea. Iată ce ai făcut! Ai fost fur. Ai luat mereu trâmbiţa Mea şi ai chinuit-o prin întunecimile tale ca să asculţi prin ea cuvântul Meu. Scoală-te şi stai înaintea Mea şi spune ce ai făcut cu trâmbiţa Mea. Dar Eu sunt Judecătorul, şi Eu spun ce ai făcut cu ea. Te-ai aprins de mânie împotriva ei. În anul 1955 Mi-am început prin ea trâmbiţarea. Tu ai prins de veste şi te-ai folosit de locuri ascunse şi de oameni cu dinţi de fiară şi Îmi smulgeai trâmbiţa din coliba ei, căci Caiafa şi cu supuşii lui au fost firul de legătură ca să înăbuşe viaţa cuvântului Meu, ca şi pe vremea prunciei Mele când preoţii şi arhiereii căutau viaţa Mea ca s-o ia de la Mine, fiindcă se temeau de Mine. Cel ce se teme de Mine, acela ştie că sunt Împăratul a toate, şi de aceea se teme.

Tu ai răpit cuvântul Meu şi vrei să-l împlineşti tu, dar iată ce este scris în Scripturi: «Sunt împotriva proorocilor care fură cuvântul Meu unul de la altul; îi voi hrăni cu pelin şi le voi da să bea apă cu fiere». O, nu poţi tu să împlineşti cuvântul Meu, că e numele Meu pe el. De ce ai pus tu pe el numele tău? Cine ţi l-a dat pe el? Cine ţi l-a spus? Tu l-ai răpit de la trâmbiţa Mea şi de la poporul Meu pe care-l urmăreai peste tot şi îi luai hrana din trăistuţă, îi luai pâinea cea de toate zilele, îi luai cuvântul Meu cu care-l hrăneam pe cel din urmă copil al Meu, pe cel din urmă popor al Domnului, poporul cel dintâi între neamurile pământului, căci «cel din urmă este cel dintâi», iar cel mic este mare întru Mine, precum este scris în Scripturi. Ai luat cuvântul Meu, că eşti fur, şi ţi-ai adăugat pedeapsă, că ai scos şi ai adăugat la cuvântul Meu cel furat, şi ai pus apoi pe el numele tău şi al supuşilor tăi, care şi ei se ascund unul de altul, fiecare de frica celuilalt, fiindcă este cu tine împărăţia fricii, şi de aceea tu eşti neliniştit mereu, tu şi toţi supuşii tăi. Mai mare frică decât tine nu are nimeni, şi te temi de pieire, de pieirea cea de la Mine, că tu ştii puterea Mea şi te lupţi cu ea ca să nu pieri prin ea. Ai luat cuvântul Meu şi vrei să-l împlineşti ca un credincios. Dar nu, că Eu te vădesc că eşti fur de cele sfinte, şi îţi dau de veste judecata cea pentru fur, că tu ai luat pacea de pe pământ, şi Eu nu mai am biserică sfântă, nu mai am unde să rostesc cuvântul „Pace!“, că unde grăieşti tu, Eu nu stau, fiindcă nu se poate Dumnezeu şi mamona laolaltă.

Patruzeci şi cinci de ani te-ai luptat cu îngerul Meu, cu cuvântul Meu ca să-l furi şi ca să faci din el avutul tău. În zadar eşti viclean, că râu de foc este cuvântul Meu, şi în el vei arde, că te-ai jucat cu focul, cu cuvântul Meu cel slujit de îngerii luminii, nu de tine şi de îngerii tăi, îngerii întunericului. Iată de ce eşti tu vinovat, tu şi nu altul în locul tău. Iată de ce eşti tu proorocul cel mincinos, care a furat cuvântul Meu, tu şi nu altul în locul tău. Ce am Eu să-l judec pe cel din afară? Tu şi nu altul este vinovat, că tu Mi-ai luat statul Meu din biserică, şi pe Mine M-ai numit minciună când am venit să te chem la pocăinţă, fiindcă în mijlocul poporului Meu pe care tu Mi-l duşmăneşti cu cuvânt de ocară, stă cuvântul Meu judecător peste tine, că eşti fur şi Mi-ai răpit via.

Te voi pustii cum am pustiit acum două mii de ani Ierusalimul, căci Ierusalimul nu mai este, iar ce este acolo nu este Ierusalim, ci este mamona. Ce a făcut mamona? S-a apucat prin supuşii lui şi a zidit din nou ca să se strângă lume de pe lume acolo unde M-a răstignit pe Mine omul trufaş. O, dacă M-au răstignit, de ce se mai aude acolo slavă pentru numele Meu, acolo unde Eu am fost răstignit de omul cel potrivnic Mie? Aceia Mă slăvesc pe Mine pentru bani, aşa precum şi tu ai făcut, proorocule mincinos, care ţi-ai înfipt cortul tău în ţara strălucirii, precum este scris despre tine: «El va înfige corturile palatului său între mare şi muntele cel sfânt şi strălucit, şi apoi va veni sfârşitul lui». Amin. Aşa ai făcut. La trei mile de locul grădinii cuvântului Meu tu ai împlinit această Scriptură, ca să foloseşti numele Meu pentru banii tăi. Vai ţie de cele ce ai făcut în zilele cele de apoi! Te voi pustii cum am pustiit acum două mii de ani Ierusalimul; Ierusalimul, pe care omul lacom l-a zidit din nou, ca să aibă prilej de câştigat bani, că nu de dragul lui Dumnezeu l-a zidit iar. Acolo se duce omul din toate părţile şi îşi vede judecata şi nu ştie cu ce se întoarce întru ale sale. Se întoarce cu judecata sa, căci omul a fost răstignitorul lui Dumnezeu. Nu s-a întors sfânt nimeni de acolo, nu s-a lăsat nimeni de păcat dacă a fost acolo, dar s-a fălit că a fost, şi nu i-a folosit fostul lui acolo.

Este scris în Scripturi de taina Noului Ierusalim. Tu când ai văzut că Eu am venit din cer pe pământ ca s-o împlinesc, te-ai îngâmfat şi te-ai trufit împotriva celor drepţi, în care Eu Mă slăvesc peste pământ, şi te-ai sculat să faci tu ceea ce fac Eu. Ai dat să uiţi că Noul Ierusalim este nume sfânt, este taina Mea cea din zilele de apoi, şi este pentru sfinţi, nu pentru desfrânaţi. Noul Ierusalim nu este loc de întâlnire a păcătoşilor şi a desfrânaţilor, nu este loc de mâncat şi de băut şi de jucat, aşa cum ţi-ai făcut tu turnuri din piatră şi te-ai aşezat mare pe ele şi ai scris pe ele „Ierusalim nou“ şi ai scris, zici tu, „Centrul lumii credincioase“, „Centrul ecumenic“ ai scris. Mi-ai vândut pe bani murdari locuri scumpe Mie, locuri din ţara Mea de întoarcere, şi ai pus pe ele rodul îngâmfării tale ca să te războieşti cu Dumnezeu şi să-L biruieşti de partea ta, dar tu eşti păcătos, şi Eu nu te ascult şi nu te primesc.

Te-am strigat din vreme şi am aşteptat să-ţi vii în fire şi să crezi că Eu vin cu prăpăd peste cei ce Mi-au stricat legea şi sărbătorile şi vremea întinându-Mi biserica. Tu însă nu te-ai aplecat, fiindcă ai asupra ta cele furate de la Mine şi eşti fricos. Dar Eu sunt Dumnezeu drept, şi tu eşti fur şi Mi-ai răpit via şi stai stăpân pe ea. Te voi pustii cum am pustiit Ierusalimul care M-a răstignit acum două mii de ani. Te-am aşteptat să-ţi înfigi corturile palatului tău în ţara strălucirii, ca să te nimicesc apoi.

Pământul tot e plin de capetele tale şi de puii tăi, dar tu eşti om, şi Eu sunt Dumnezeu. Nimeni nu poate scrie numele Noului Ierusalim; numai Eu îl scriu, şi îl dau celor ce rabdă până la venirea Mea, că scris este: «Biruitorului îi voi da din mana cea ascunsă şi îi voi da lui o pietricică albă, şi pe pietricică, un nume nou pe care nimeni nu-l ştie, fără numai primitorul. Şi voi scrie pe el numele Meu şi numele cetăţii lui Dumnezeu, al Noului Ierusalim, care se coboară din cer, şi numele Meu cel nou, Cuvântul lui Dumnezeu». Şi am zis: «Cine are urechi, să audă ceea ce Duhul grăieşte bisericilor». Dar tu, proorocule mincinos, n-ai vrut să auzi, căci auzind ai zis că nu auzi. Dar azi, ţie îţi zic: numai Eu scriu numele Noului Ierusalim şi nimeni nu-l ştie fără numai primitorul. Amin, amin, amin. Iar tu eşti fur, şi ai furat cuvântul Meu, şi Eu stau împotriva proorocilor care fură cuvântul Meu unul de la altul. Locul pe care zici tu că vrei să scrii „Ierusalim nou“, este locul lui mamona, nu al lui Dumnezeu; este babilon, nu este loc sfânt. Îl voi pustii ca pe Sodoma şi Gomora, că e locul desfrânării a tot pământul, locul în care antichrist şi puii lui şi-a făcut, zice el, acoperiş de vreme rea, babilon şi sodomă. Dar Eu, Domnul, M-am făcut carte de judecată şi am scris în ea trei zile la rând ca să biruiesc cu furtună şi cu asprime capetele mincinoase ale proorocului cel mincinos şi să-i dărâm statul şi acoperişul.

Cea care îşi zice biserica ortodoxă, aceea este cu care Eu grăiesc, căci ce am Eu să-l judec pe cel din afară? Ea este mincinoasă, nu este ortodoxă, iar în ea stă mare proorocul cel mincinos, care Mi-a nimicit statul Meu în om, că omul se uită la slujitorul bisericii şi face ca el, nu ca Mine, iar el este mincinos, că nu-Mi slujeşte Mie, ci lui. Cel ce-Mi slujeşte Mie este blând şi smerit cu inima şi Îmi aduce rod şi se face împărăţie a Mea, nou Ierusalim se face prin har.

Mă voi feri să stric totul, căci este o rămăşiţă prin har, aşa cum a fost acum două mii de ani dintre iudei. Mă voi grăbi să trezesc duhul în cei ce aşteaptă izbăvirea, căci proorocul mincinos Mi-a oropsit pe sfinţi vreme de şapte mii de ani. El mănâncă din pomul morţii şi este desfrânat de şapte mii de ani. Mulţi vor da să se apropie pentru pocăinţă, dar toate sfârşitu-s-au, fiindcă Eu am grăit la timp, şi toţi Mi-au răstignit cuvântul; cuvântul celui de al şaptelea înger, cuvânt care a făcut tăcere în cer, că scris este: «Când Mielul a deschis pecetea a şaptea, s-a făcut tăcere în cer; şi s-au aşezat şapte îngeri să trâmbiţeze; şi când a trâmbiţat al şaptelea înger, s-au pornit în cer glasuri puternice: „Împărăţia lumii este a Domnului Iisus Hristos, Împărat în veac!“. Amin».

Iată ce este biserica ortodoxă, cea care poartă numele Meu cel adevărat, cea care Mă are adevărat prin sfinţi şi prin părinţi. Ea s-a desfrânat şi a călcat cu desfrânare peste predaniile de la părinţii ei cei sfinţi, şi apoi s-a lepădat de Mine, că în ea şi-a lucrat în toată vremea ei lucrarea sa proorocul cel mincinos, hristosul cel mincinos, care o ia înaintea Mea îmbrăcat în haina Mea şi înarmat cu arma Mea.

O, tu, cea care îţi zici biserică, biserică ortodoxă! Eşti plină de capete trufaşe, care mânuie armele Mele pentru bani. Eşti făcută din oameni mincinoşi, şi nu mai eşti, că omul mincinos a scris peste tine nume nou şi te-a aşezat la aceeaşi masă cu păgânii şi cu desfrânaţii şi cu fărădelegea a tot pământul. Eşti plină de tină şi nu mai are cine te păstori, căci capetele tale sunt oamenii proorocului mincinos, nu sunt de partea Mea. Am scos din mijlocul tău pe cei curaţi Mie şi i-am deosebit la dreapta Mea şi i-am acoperit în mantia Mea, ca să am rămăşiţă prin har. Tu te-ai vândut pe bani proorocului mincinos şi stai supusă lui, că el e viclean şi mulţi se închină lui. Am lucrat în mijlocul tău în toată vremea, ca să nu rămân fără de biserică curată. În tine a fost mereu război şi sânge, că omul trufaş a stat peste tine în numele Meu şi ţi-a înjosit numele tău cel adevărat şi a ucis pe cel drept din tine ca să ia el numele Meu, nume de Hristos în biserică. Dar el este hristos mincinos, este diavol, este antichrist din fiu în fiu de şapte mii de ani. Slujitorii tăi cei mincinoşi, numindu-i păcătoşi şi răi pe cei drepţi, i-au dat mereu la închisoare ca să-i piară prin mâna omului păcătos. Aşa a făcut şi cu trâmbiţa Mea în toată vremea lucrării Mele prin ea.

O, slujitorule mincinos, cum de n-ai putut tu să-i odihneşti în tine pe cei drepţi, pe cei ce-Mi slujeau Mie şi nu ţie? Minciuna se sfârşeşte, dar omul drept rămâne şi câştigă de la Mine dreptate împotriva ta. Cum de n-ai iubit tu calea dreptăţii şi ai luat calea minciunii sub care stau ascunşi păcătoşii?! Acum te-a prins frica, şi ca furul dai să împlineşti tu Scripturile cele de veac nou peste pământ. Dar în veacul cel nou va fi cer nou şi pământ nou în care va locui dreptatea. Pe unde vrei tu să intri în cele noi? Nu poţi sări peste poartă. Eu sunt poarta, dar sunt în poarta dreptăţii, şi ea este pentru cei drepţi. O, nu poţi tu să împlineşti nimic bun, că tu Mi-ai tras de pe temelie biserica şi Mi-ai culcat la pământ gardul viei Mele. Nu poţi decât să strici, că tu slujeşti minciuna.

Am în faţă trâmbiţa Mea din care am sunat pe pământ în zilele cele de apoi. O, cât de oropsită a fost ea pentru numele Meu, de către proorocul mincinos! Câtă jale s-a suit la Mine pentru chinurile ei prin mâna omului mincinos care şi azi huleşte lucrarea Mea cea din zilele de apoi, căci omul mincinos are capete multe, şi pe ele, nume de hulă.

O, durerea Mă frânge, dar Scripturile grăbesc prin cuvântul lor împlinirile lor. Toate sfârşitu-s-au! Cartea cea cu şapte peceţi stă deschisă în mâna Mielului. Cerul s-a dat în lături ca o carte, ca un sul, iar împăraţii pământului şi domnii şi căpeteniile şi bogaţii şi puternicii şi robii şi slobozii s-au ascuns în peşteri şi în stânci, ca să nu audă mânia lui Dumnezeu. Iată, vin ca un fur şi vin la fur şi îl iau pe neaşteptate, căci cel ce nu aşteaptă aşa este luat.

O, proorocule mincinos cel cu multe capete şi cu steme pe ele, iată ce ai făcut! Ai răpit până şi cuvântul Meu cel sfânt ca să-l culci sub picioarele tale. Ai călcat în picioare pe cei drepţi, pe cei sfinţi, şi ai pus peste tine numele Meu, zici tu. Îţi dau de veste judecata cea pentru fur.

Tu ai luat pacea de pe pământ, că unde grăieşti tu, Eu nu vin să dăruiesc pace, şi Eu nu mai am biserica sfântă ca să pot veni în ea.

Tu Mi-ai dărâmat legea şi sărbătorile şi vremea.

Tu te-ai pus în locul Meu peste tot pe unde trebuia să fiu Eu şi nu tu. Eu n-am luat niciodată locul unde trebuia să fii tu, dar tu l-ai luat mereu pe al Meu, ca să stai tu pe scaunul lui Dumnezeu şi ca să biruieşti omul, supunându-i sufletul şi cugetul ca să-ţi fie supus ţie nu Mie. Dar omul era lucrătura Mea, nu a ta.

Tu te-ai crezut mai înţelept ca Dumnezeu şi n-ai luat de la Mine înţelepciune, şi înţelepciunea ta e din pământ.

Tu te-ai trufit până la scaunul Meu şi ţi-ai zis: «Sunt un dumnezeu», căci ai luat locul şi statul Meu.

Tu Mi-ai ucis sfinţii ca să fii tu al Meu. Nu i-ai ucis tu, dar i-ai dat călăilor prin minciuna ta, prin viclenia ta, că tu ai multe capete, şi ele se întind până în cele mai întunecate, ca să nu ştie nimeni că tu eşti cel ce ucide.

Tu prin negoţul tău ai cumpărat suflete mici şi le-ai făcut unelte ţie, ca să nu pierzi din tainele Mele pe care Eu le împărtăşeam celor ce umblau cu Mine. Patruzeci şi cinci de ani te-ai luptat cu îngerul Meu, cu cuvântul Meu cel prin lucrarea Mea de nou Ierusalim în biserică, ca să-l furi şi să faci din el avutul tău. Dar cuvântul Meu este râu de foc, şi el te va arde, că te-ai jucat cu focul.

Tu ţi-ai înfipt corturile tale între mare şi muntele cel sfânt şi strălucit, la trei mile de grădina cuvântului Meu. Te-ai îngâmfat şi te-ai trufit împotriva celor drepţi prin care Eu Îmi împlinesc Scripturile cele de apoi, şi te-ai sculat să faci şi tu ce fac Eu, dar Noul Ierusalim este nume sfânt. Iată de ce eşti tu vinovat; tu şi nu altul în locul tău. Iată de ce eşti tu proorocul cel mincinos, care a furat cuvântul Meu; tu şi nu altul în locul tău.

Mi-ai îndurerat sfinţii pe pământ şi în cer, sfinţii Celui Preaînalt, că scris este: «Va grăi cuvinte de hulă şi de defăimare împotriva Celui Preaînalt şi va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt şi îşi va pune în gând să schimbe sărbătorile şi legea». Iată de ce eşti tu vinovat; tu şi nu altul în locul tău. Nu mai au sfinţii sărbători pe pământ. Nu mai au sărbătorile sfinţi. Inima ta s-a trufit şi a zis: „Sunt dumnezeu şi stau în inima mărilor“. Şi iată, scot sabia Mea împotriva înţelepciunii tale şi nu vei mai zice: „Sunt dumnezeu“. Foc va izbucni din tine şi te va mistui şi te va vădi, şi se va auzi glasul celor ucişi de tine pentru mărturia Mea, căci ei vor învia, şi va fi aceasta spre judecata ta, şi ziua Mea va arde ca un cuptor.

Tu ai pângărit toate altarele de biserici. Peste tot ai făcut acest prăpăd, şi îl faci şi azi.

Tu ai voit să pângăreşti până şi altarul Sfintei Sfintelor Mele, cu care Eu, Domnul, M-am aşezat în România. Acesta este cel mai mare păcat al tău. Ai voit chiar să nimiceşti această grădină, ai voit prin mulţi de ai tăi, şi prin multe iscoade ai lucrat, că îţi este teamă de glasul Meu cel din grădină. Iscoadele tale veneau blând, dar şarpe blând nu este, şi Eu am stat mereu cuvânt peste cei din grădină şi i-am vestit la vreme de lucrul tău cel ascuns.

O, Mi-ai nimicit iubirea şi credinţa şi puterea arhiereului Meu Irineu, cel prin care Eu, Domnul, am putut să Mă aşez temelie sfântă de nou Ierusalim peste România, căci Eu o iubesc, iar tu, nu. Ai dat în el cu ce ai voit, cu ce ai putut. L-ai umplut de zbucium, dar şi de răbdare, căci Eu sunt în preajma lui cu putere. Ai voit să-l faci asemeni ţie, nepăsător de viaţa omului, dar el suspină ca şi Mine pentru păcatele de pe pământ şi aşteaptă izbăvirea omului.

Tu eşti nepăsător şi stai în păcatul nepăsării, iar acest păcat este diavol. Tu eşti fără de ruşine prin păcatul nepăsării. Păcătuieşti ascuns şi pe faţă şi nu te ruşinezi şi nu mai ţii seamă că după roadele tale te cunoşti că eşti proorocul cel mincinos în lucrare de biserică. Păcatul nepăsării te-a orbit, şi te-ai amestecat cu fărădelegea a tot pământul. Cu babilonul ai făcut frăţie, dar cu cei drepţi ai spus război. Şi pentru că ai suflat de peste tot în făclia Mea cea de foc, şi pentru că ai umilit pe arhiereul Meu prin care M-am aşezat piatră sfântă în mijlocul tău ca să te izbăvesc şi pe tine de pierzare, şi pentru că tu te-ai astupat să nu auzi, te voi pustii cum am pustiit acum două mii de ani Ierusalimul, iar drepţii Mei din tine vor sta în foc şi nu vor arde, ca tinerii cei sfinţi în cuptorul babilonienilor.

Ai zis în sinea ta că l-ai învins pe arhiereul Meu, dar nu l-ai învins, aşa cum nu M-au învins pe Mine cei ce M-au răstignit în Ierusalim, că Eu am înviat, şi el va învia. Amin, amin, amin. Vei plânge cu neastâmpăr de suflet pentru toate faptele tale, că vei vedea cumpăna lui Zorobabel în mâna lui, şi Eu voi zidi nou Ierusalim în mulţi din cei ce iubesc legile Mele, că scris-a proorocul Daniel pentru zilele de apoi: «Mulţi vor fi curăţiţi şi albiţi şi lămuriţi, iar cei nelegiuiţi se vor purta ca cei nelegiuiţi, şi nici unul din cei fără de lege nu va pricepe, ci numai cei înţelepţi vor înţelege». Şi iarăşi scris este pentru zilele de apoi: «Cine este sfânt, să se sfinţească încă, iar cine este spurcat, să se spurce încă, fiindcă toate sfârşitu-s-au».

Dacă îţi vei înmulţi păcatul nepăsării şi al îngâmfării şi al necredinţei şi al hulei şi al minciunii, să nu te miri, căci cine este întinat, se întinează încă. Dacă îţi vei săpa încă groapa cu banii tăi, dacă îţi vei aţâţa focul mâniei Mele care este pentru cei mincinoşi, dacă îţi vei spori încă negoţul tău cel pentru pierzarea ta, să nu te miri, căci banul şi blestemul lui stau asupra ta. Dacă-ţi vei rosti încă numele de Dumnezeu şi de biserică a lui Dumnezeu cu tine în fruntea ei, dacă vei făptui încă pe faţă lucrare de biserică a lui Hristos, să nu te miri, căci hristosul cel mincinos este peste cei mincinoşi care nu merită decât hristoşi mincinoşi în slujba lor, căci ţi se închină ţie şi nu Mie, şi toată stăpânirea o dau fiarei, precum este scris despre aceştia.

Dacă vei crede că eşti încă, să nu te miri, pentru că Eu lucrez tainic, fiindcă sunt taina cea ascunsă în veacurile tale şi lucrez lucrarea cerească pe care o am de la Tatăl, până când cele ce nu se văd vin odată cu Mine spre vedere, odată cu sosirea Mea trup pe pământ. Iar cele ce nu se văd nu sunt lucrate de mână omenească, dar sunt, şi nu sunt încă pe pământ văzute. Scris este pentru cei drepţi: «Aşteptăm cer nou şi pământ nou» şi «Din cer se va coborî Noul Ierusalim pe pământ sfânt».

Tu nu vei pieri în veci, dar te vei tângui în veci, că Eu îţi voi arăta ce ai lucrat şi ce ai stricat şi ce ai lovit şi ce ai minţit şi ce ai iubit. Ai lucrat să strici pe om şi pe creştin şi ai lovit în lucrările Mele minţind împotriva lor, că tu ai iubit slava cea deşartă, care vine de la om. Iată de ce eşti tu vinovat; tu şi nu altul în locul tău. Dar cea mai mare vină a ta, proorocule mincinos de peste tot, este vina că ţi-ai mutat, zici tu, puterea şi toiagul în România, ţara Mea cea plină de daruri pentru ca să vin în ea cuvânt de strigare şi cuvânt de judecată, că tu ai fost fur şi ai pus mâna pe cuvântul Meu din ea, şi apoi ai pus mâna pe ea ca să-ţi înfigi corturile palatului tău în ea, între mare şi muntele Meu cel sfânt şi strălucit. Ai pornit război cu cei din seminţia Mea, cu poporul trâmbiţei Mele, poporul care păzeşte poruncile lui Dumnezeu şi ţine mărturia Mea. În anul 1955 Mi-am început lucrarea de trâmbiţare prin trâmbiţa Mea Verginica, trâmbiţa a şasea din cele şapte, iar Eu sunt trâmbiţa a şaptea. De atunci şi până azi ai stat furişat în calea poporului Meu prin servii tăi, prin puii tăi, prin câinii tăi, prin cumpăraţii tăi, ca să-Mi nimiceşti trâmbiţa şi să-Mi risipeşti poporul cel ce ţinea mărturia Mea, căci Caiafa şi supuşii lui au fost firul de legătură între cei drepţi şi cei de o lucrare cu tine, lucrarea lui antichrist.

Eşti încă în război cu cei ce ţin mărturia Mea, dar Eu îţi voi smulge sabia şi îţi voi tăia drumul şi puterea, fiindcă poporul cuvântului Meu este ortodox, este din tine luat şi este sabia Mea cu care lucrez şi curăţ şi tai din calea venirii Mele uscăciunile şi minciuna şi pe toţi slujitorii ei, ca să am drum curat pentru venire.

Călăul creştinilor Mei, pe care tu îl hrăneai cu cuvinte vândute, credea ce-i spuneai tu. Venea omul să-şi spovedească păcatele şi faptele, şi te duceai cu ele la călău şi vindeai pe cei drepţi, ca să nu se ridice nimeni mare întru Mine, ca să nu ţi se dezvăluie urâciunile tale, fiindcă cel drept iubeşte dreptatea. Tu iubeşti desfrânarea şi atragi suflete uşoare la păcat, că eşti nepăsător de Dumnezeu. Aşa ai pângărit altarele cele de la părinţi, căci te-ai desfrânat ca fiii lui Eli, şi aşa faci şi azi.

Te înveleşti cu înţelepciunea ta şi cu rangul pe care l-ai luat ca să stai slujitor al bisericii, dar înţelepciunea ta nu seamănă cu a Mea, fiindcă tu îţi eşti ţie dumnezeu, şi despre dreptatea Mea nu grăieşti nimănui. Despre plata păcatelor nu pomeneşti nimănui, căci tu păcătuieşti. Vina ta nu este cine s-o aducă la lumină ca să fii osândit prin ea, fiindcă tu grăieşti îndelung de ochii lumii, şi stai pe scaun de neclintit şi te acoperi cu haina Mea, dar iată, vin Eu şi îţi dezvelesc trupul şi fapta, că a venit vremea Mea şi se sfârşeşte vremea ta. Nu poţi tu să împlineşti cuvântul Meu cel de nou Ierusalim, pentru că îl împlinesc Eu, iar ceea ce faci tu este al tău, nu este al Meu, şi vei pieri prin lucrarea ta.

O, proorocule mincinos, astăzi sfârşesc cuvântul cel pentru judecata faptelor tale cele împotriva Mea. Iată ce ai făcut: ai fost fur. Scoală-te, şi stai înaintea Mea, că Eu sunt Judecătorul pentru cele ce ai făcut. Râu de foc iese din gura Mea, cuvânt de judecată pentru orice faptă. M-am făcut carte de judecată pentru tine şi am scris în ea trei zile la rând. Ai lucrat sub aceeaşi viţă cu Mine ca să-Mi tragi de pe temelie biserica, biserica ortodoxă, căci scris este: «Va da să înşele până şi pe cei aleşi, pe sfinţii din biserică», fiindcă nu tot cel ce vine în biserică înseamnă biserică. Biserica este din creştini alcătuită, iar lângă ea a lucrat mereu diavolul ca s-o dărâme de pe temelie şi să se fălească împotriva lui Dumnezeu.

Au trecut şapte ani de har, şapte ani de când Eu, Domnul, M-am sculat biruitor şi am ridicat steagul Meu de biruinţă, steagul Meu cel ceresc, pe care am scris Noul Ierusalim, numele cetăţii lui Dumnezeu şi numele Meu cel nou: Cuvântul lui Dumnezeu, nume pe care nu-l ştie decât primitorul, precum este scris, căci Mi-am făcut loc curat pe pământ, ca să aibă cerul cale de venire pe pământ şi să-şi răscumpere aşternutul cel pierdut prin omul cel căzut din pământul Edenului, din pământul cerului. La început am făcut din lutul acestei grădini om, şi M-am odihnit în el. La sfârşit M-am uitat spre început şi am dat cu ochiul Meu peste locul acesta al începutului pământului şi al omului de pe el. Iată-Mă cuvânt peste pământ din mijlocul pământului, din vârful pământului, muntele cel înalt pe care stă Dumnezeu Cuvântul.

Mă vestesc biruitor peste potrivnicul Meu, omul. Omul s-a aşezat împotriva Mea de la început şi până la venirea Mea de azi. Omul care stă împotriva Mea se numeşte diavol, nu se mai numeşte om, şi se numeşte proorocul cel mincinos, care stă împotriva lui Dumnezeu.

Eu sunt Cuvântul Cel de după şapte ani de la zidirea grădinii de nou Ierusalim, care se cheamă Sfânta Sfintelor Domnului în România, locul în care Eu intru ca Arhiereu al Tatălui după două mii de ani de la prima Mea venire.

Toate sfârşitu-s-au! Mă întorc spre începutul cel dintâi şi încep de unde am rămas, din locul începutului pământului, de unde Eu am luat pământ cu mâna şi l-am făcut pe om ca să-l pun împărat peste pământ, dar nu şi peste cer. Mă întorc şi lucrez ca la început. Cuvânt am lucrat la început, şi le-am făcut pe cele ce sunt. Iar acum tot cuvânt lucrez, ca să le stric pe cele ce sunt, căci omul se vrea stăpân peste pământ şi peste cer, dar Eu am deschis procesul neamurilor, şi cuvântul Meu este judecătorul. Râu de foc este cuvântul Meu. Toate sfârşitu-s-au! Amin, amin, amin.

Iar voi, străjerii Mei din grădină, luaţi această carte şi ridicaţi-o deasupra capetelor voastre, căci voi sunteţi unşii Mei pentru Scripturile cele de apoi. Coborâţi-o apoi pe jertfelnicul cel de foc şi pecetluiţi-o cu Duhul Meu Cel Sfânt, pe Care vi-L trimit vouă din ceruri. Luaţi-o şi trimiteţi-o de aici şi până la toate marginile la toţi capii pământului şi la cei îngâmfaţi. Toţi păstorii de suflete şi de trupuri să se aplece, că-i aplec Eu să audă cartea judecăţii proorocului cel mincinos. Toate sfârşitu-s-au! Sfârşitu-s-a şi minciuna lui, căci i-am dezvelit-o şi am pus-o înaintea lui. Amin, amin, amin.

La începutul şi la sfârşitul cărţii acestea, zic: Pace vouă! Pace vouă! Pace vouă! Eu sunt Cel ce sunt, fiilor. Pace zic celor ce slujesc poruncilor Mele, iar celor ce le calcă pe ele, război le zic! Amin, amin, amin.