Capitolul 2: Istoria de 2000 de ani după Hristos

Sfâşierea trupului bisericii (anul 1054)

Florile Mele, am întins mâna după voi în orice furtună şi v-am scos. Ţineţi-vă bine, că mai e furtună. O să vedeţi furtuna dărâmării bisericuţei, şi aici sunt două taine. Numai ce s-a auzit că va pieri bisericuţa, şi a şi slăbit credinţa. Fiilor, au venit vremuri grele, că şi piatra se mişcă de la locul ei. Scris este că ce este întemeiat pe stâncă de piatră să nu aibă cădere, dar azi şi piatra se mişcă. Fiilor, am zis că va veni timpul să nu mai credeţi. Rugaţi-vă zi şi noapte la Dumnezeu să nu vă dea în mâna necredinţei. Dumnezeu, Care a scos din sân pe Fiul Său şi L-a dat lui Pilat să fie judecat, aşa a pus încercare şi peste credinţa voastră.

O, tată, sunteţi în ajunul timpului rău. Unde ai să te mai duci să-ţi plângi păcatul şi să-ţi duci jertfa? că Dumnezeu închide biserica.

… Se va închide bisericuţa, şi slujitorul bisericii se va duce la şcoală şi va face altă lucrare. Cine te mai îngrijeşte pe tine? Cine te va mărturisi şi cine te va împărtăşi?

… De aceea zic, creştine, nu mai face păcat, că nu mai ai unde să te mai speli, că Trupul şi Sângele din potir, se ia şi se întoarce înapoi la aleşii Săi. Bisericuţa, nu pentru lume se dărâmă, ci pentru tine, copilul Meu, ca să nu te mai duci tu.

… Aveţi grijă cu bisericuţele. Nu lăsaţi bisericuţele în părăsire, că vine vremea să se închidă bisericuţele şi va rămâne o singură bisericuţă pe întreaga lume, şi în aceasta dacă se vor afla creştini, şi pe aceasta o vor închide, şi n-ai unde să te mai duci la bisericuţă. Fericiţi vor fi cei care vor înseta pentru bisericuţa Mea.

… Dacă preotul ar fi pe calea aceasta, dacă preotul ar sluji cu adevărat, s-ar împlini toate slujbele care se fac. Dacă preotul ar sluji cu frică şi cu cutremur, ar vindeca ologii, ar vindeca orbii şi ar învia morţii din morminte, dar vedeţi, tată, că nu au credinţă. Nu-i judecăm, dar Eu spun: fereşte-te de aceste păcate! Aceşti preoţi se îngrijesc de burtă; beau şi mănâncă bine. Creştine, fereşte-te de lucrurile rele ale lor, căci mereu se duc la Pilat, mereu se duc la Caiafa şi fac sfat, că au legături cu toate duhurile rele. Auzi? Tu mergi înainte şi nu te abate de la Mine cu nimic.

… Sunt mulţi din lume, care, la dărâmarea ce o vor duşmanii să strice bisericuţa, nu vor primi lucrul acesta, şi sunt mulţi din lume care vor primi şi vor pune mâna să dărâme, şi astfel, în lume va fi război, şi să ştiţi că Domnul Iisus Hristos nu va lăsa lucrul acesta să se împlinească. Dar să ştiţi că toate bisericuţele îşi vor lua fiinţă şi vor lucra, şi când se va întâmpla aceasta, va nimici mâna aceea şi trupul acela şi vor fi aruncate în iezerul cu foc.

… Nu mai vorbiţi tare. Fiţi în tăcere, călătoriţi în tăcere, ca să nu se audă zgomotul. Pregătiţi loc ascuns pentru cărţi şi le luaţi numai în timpul mesei, când mâncaţi. Nu ţineţi cărţile în timpul liber în casă. Fiţi atenţi, căci cuvântul acesta, astăzi vi l-am descoperit. Se face vânătoare de creştini. Fiţi atenţi. Aş dori ca aceste cuvinte să fie pricepute. Ascultaţi-Mă pe Mine. Fiţi tăcuţi, că nu voiesc să piară nici un fir de păr din capul vostru. Mi-ar fi uşor să vă dau la suferinţă, dar sunteţi mici.

… Copilaşii Mei, luaţi învăţătură. Când vor pieri cuvintele sfinte şi slujbele sfinte, să ştiţi că va pieri şi soarele, va pieri şi luna, vor pieri şi stelele, vor pieri toate lucrurile făcute de mâna lui Dumnezeu.

Se aude că nu mai rămâne nici bob de credinţă, nici bob de preoţie, nici un bob de bisericuţă. Da. Dacă nu mai are cine sluji, de aceea se va pustii.

… Plângeţi, că sunt hotărâţi oamenii de sus să închidă bisericile şi să trimită preoţii la serviciu, şi la mulţi preoţi le va părea bine.

… Copilaşii Mei, mulţi creştini în ziua de astăzi n-au fost la bisericuţă, şi au stat prin curte şi au păzit casa. Dureroasă faptă. Unul, că are serviciu; altul, că a avut de lucru. Şi a fost slujbă la toate bisericuţele. Şi altă dată vei dori să mergi la sfânta biserică şi nu va mai fi slujbă. Scrieţi pe hârtie această profeţie.

… Floricelele Mele, să doriţi să vă sfinţiţi, că au început să se dărâme bisericuţele, unde se punea masa pentru cei aleşi ai Mei. S-au surpat în toată ţara aproape trei mii de bisericuţe, care putea să nu se întâmple aşa, dar s-a întâmplat pentru păcat, că a intrat lucru spurcat şi le-a întinat.

… Puţină vreme mai e cu bisericuţa, şi cereţi la bunul Dumnezeu să nu te lipsească de bisericuţă, că nici un staul nu se strică dacă are păstorul bun. Păstorul a trecut peste legea sfântă, că nu s-a uitat la Evanghelie sau la Scriptură, ci s-a uitat la natură; că la această goliciune, „natură“ i se spune. Acela care s-a născut din natură, e din păcate.

… Aceasta înseamnă asuprire, ce e azi în lume. Îţi măsoară, îţi măsoară, până se va dărâma şi măsura şi măsurătorul. A stricat legământul lui Dumnezeu, a stricat biserica. O vezi în picioare, dar nici un folos nu mai are. O vezi în picioare, dar har şi dar nu mai are, că nu mai e sfinţenie în gura celui ce slujeşte în ea; şi slujeşte în biserică fără Duhul lui Dumnezeu, că pe Duhul lui Dumnezeu L-a izgonit duhul rău. Ia aminte, creştine, şi caută-l pe acela care nu a lepădat Duhul lui Dumnezeu din pieptul său. Caută-l cum a căutat Maria Egipteanca, cum a căutat Maria Magdalena, că nu toţi sunt slujitori, şi au rămas ca în vremea lui Ilie, popii lui Baal.

Nu vă bucuraţi, ci plângeţi când vedeţi că nu se mai ţin sărbătorile, când vedeţi că nu se mai ţin duminicile, când vedeţi că nu se mai ţine viaţa creştină, când vedeţi că nu se mai ţin slujbele în bisericuţe şi nu mai este preoţie care să mai vindece această omenire de jalnica ei viaţă. Mai e ici unul, şi mai mergi mult până mai găseşti altul, dar nu poţi să ajungi la ei, că sunt rugi, sunt mărăcini, sunt lei, sunt urşi, sunt lupi pe cale şi nu poţi să ajungi la ei.

O, ce mai plâng îngerii deasupra catapetesmei când văd atâtea capre în bisericuţe! Ascultă, creştine: capre, nu făptură omenească, ci capre. Plânge Maica Domnului, plânge cu suspine adânci că a ajuns bisericuţa ca templul cel de atunci când se neguţătorea în el. Nu mai e un Domn Iisus în trup să mai gonească duhurile necurate cu biciul din această casă sfântă.

… O, a venit vremea să pleci din mănăstire. A venit vremea să pleci din bisericuţă şi să te duci la sihăstrie sfântă, unde nu este duşmănie, nici ură, nici lăcomie, şi este numai Dumnezeu cu mila Sa.

… Moşii şi strămoşii voştri au zidit mănăstiri pentru copiii de azi şi de mâine. Pentru voi, tată, au zidit moşii şi strămoşii voştri această casă. De ce au făcut din locaşul sfânt muzeu? Crezi că se vor deschide? Singure se vor deschide. Nu mai e un Constantin Brâncoveanu să vină să le deschidă. Nu mai e un Ştefan cel Mare să vină la Voroneţ. Nu mai e, dar rugăciunea lor sfântă, care se face, o deschide. Dar dacă nu vei avea credinţă, să ştii că nu vei călca în această casă sfântă. Mănăstirea Cernica, cine a făcut-o? Sfântul Calinic. Nu mai e mâna sa, nu mai e nici un nepot; toţi beau ţuică. Nu mai e cine să descuie chiliile, nu mai e nimeni, dar să ştii că mâna lui va deschide uşa locaşului. Poate zici că nu s-a închis, dar e închisă, copilul Meu, şi multe mănăstiri sfinte sunt încuiate cu chei de fier şi de oţel, copilaşii Mei, dar să ştiţi că cine le-a zidit, aceia le vor deschide pentru cei aleşi ai Mei. Fii şi tu ales, creştine, ca să mănânci în casa lui Dumnezeu acea pâine pe care a mâncat-o Ştefan cel Mare, acea pâine pe care a mâncat-o Vodă-Negru. Ei nu puneau banii la C.E.C., ci făceau locaşuri sfinte.

… Iată ce vine peste tine! Cum leapădă naşul pe finul său de satana, aşa şi pe tine te va chema şi îţi va spune: „Te-ai lepădat de Dumnezeu?“. Dar dacă vei fi cu Mine, nu te vei uda nici pe picioare, aşa cum a scăpat şi Moise prin Marea Roşie. Cine are credinţă puternică, acela scapă. Cine are credinţă slabă, acela se atacă. Vine lepădarea de Dumnezeu. Aţi auzit?

… Iată, te cheamă în faţă şi îţi spune aşa: „Te lepezi de Dumnezeu?“. Şi el zice: „Da“. De ce zice „Da“? De frică de ce poartă acela în mână. Cel ce zice nu, acela pătimeşte. Aici e hopul cel mai adânc, şi dacă ai scăpat de acest hop, dai mâna cu cerul. Frica e mare, dar daţi frica afară. Dar Eu zic: moare lumea şi conducătorul ei; moare antichrist şi toată armata sa.

… Se lucrează totul fără Dumnezeu. A ajuns biserica s-o viziteze toţi ca pe un locaş de vizită, dar nu să se roage în ea pentru mântuire şi pentru iertarea păcatelor.

Dacă în faţa comandantului de pe pământ nu poţi să apari fără uniforma cerută, apoi în faţa lui Dumnezeu cum stă, cum apare creştinul? Cum stă în faţa cuvântului care vorbeşte din cer? Cum stă în faţa bisericii care-L poartă pe Iisus Hristos în ea? O, purtătorul de Dumnezeu, aceea este biserica cea adevărată. Dacă un preot nu este întru Dumnezeu, acela nu este biserică lui Dumnezeu, nu este purtător de Dumnezeu, nu sfinţeşte locul unul ca acela, ci mai degrabă îl întinează şi duce sufletele uşuratice în rătăcire de slavă pentru oameni şi nu pentru Dumnezeu. Dacă s-ar duce creştinul la biserică pentru Dumnezeu, ar fi viu creştinul, şi n-ar mai fi mort cum este. Cine are urechi de auzit, să audă şi să înţeleagă ca în cer, nu ca pe pământ, căci dacă vrei să mergi la biserică pentru Dumnezeu şi după Dumnezeu, caută bine, creştine, caută biserică purtătoare de Dumnezeu şi nu te înşela că ai fost la biserică dacă te duci acolo unde nu poate fi Dumnezeu viu. Dacă te duci la cei ce răstignesc pe Dumnezeu în ei, acolo nu este Domnul viu, acolo este mort Domnul, şi El nu stă întru moarte, şi Se ridică şi iese şi înviază şi Se arată celor ce cred Lui în duh şi în adevăr, căci nu este altfel Dumnezeu.

o, România Mea, ţara alegerii Mele! Şi de ce te-a ales Tatăl Meu pe tine? O, tu te-ai născut odată cu Mine pe lume. Ţi-a făcut Tatăl Meu un trup, odată cu trupul Meu ţi-a făcut ţie trup, şi a suflat apoi peste trupul tău duh de viaţă, căci a venit la tine cel întâi chemat al Meu şi te-a încreştinat şi te-a botezat întru numele Meu şi de aceea te numeşti întâia chemată între neamuri. Dar neamul tău ştie, oare, taina aceasta? Crede, oare, minunea aceasta cerească?

Erai frumos lucrată în mijlocul neamurilor pământului, căci pământul tău poartă o taină mare, pe care tu nu o ştii, şi taina aceea te-a învăţat în taină să fii cuminte şi să nu doreşti nimic din ceea ce este al aproapelui tău, şi numai tu ai împlinit porunca aceasta între neamurile pământului. Şi te-ai păstrat mireasă Mie, căci Tatăl Meu M-a logodit cu tine la naşterea ta, şi a sălăşluit Dumnezeu în tine cu Duhul, pentru că tu nu ai iubit alţi dumnezei, de la naşterea ta şi până la capătul bisericii cea dintâi, care a vieţuit cu trupul în mijlocul tău. Iar tu apoi, tu, din una curată şi neîntinată, te-ai lăsat amăgită, şi s-a ales din tine, apoi, la dreapta şi la stânga, şi oile Mele cele credincioase au rămas puţine la dreapta Mea, iar celelalte, dând să Mă despartă în două, şi-au rupt cămaşa cea dintâi şi au luat o cămaşă nouă şi o purtare nouă, şi ai devenit din una, două, biserica Mea, căci în tine, Românie, a lucrat Tatăl Meu proorocia cea din urmă, şi tu nu ai cunoscut aceasta. Iar când diavolul a fost slobozit ca să lucreze înaintea venirii Mele, după cum este scris, tu, biserica Mea, nu ai vegheat atunci, şi a pătruns în tine păcătuire, şi ţi-ai întors faţa ta de la părinţi şi de la Mine. Şi iată, taină neînţeleasă, că dintr-o femeie desfrânată, dintr-o biserică desfrânată care a înşelat pe Iubitul ei, s-a născut antichrist, cel care te-a prins în păcat, şi te-a pustiit mereu de atunci, şi ţi-a murdărit veşmântul trupului tău. Dar Mirele tău te răscumpără şi face din mijlocul tău salvare ţie, căci tu ai fost dintru început în dreaptă credinţă, şi Domnul tău nu uită veşmântul tău cel dintâi.

Eu sunt Cel ce am cheile morţii şi ale iadului; le am de atunci de când l-am legat pe cel rău ţie, iar ţie ţi-am dat cheia împărăţiei Mele ca să stai în ea şi să nu ieşi din ea şi să nu te duci să lucrezi la alt stăpân. Dar iată, duhul potrivnic a fost slobozit la vremea sa şi a înconjurat cetatea ta, dar Eu vin iar şi ca şi atunci voi birui pentru tine, biserica Mea cea de la sfârşit. Dar străină eşti tu de început, străin e omul de la sfârşit, străin este de început, căci cel de la sfârşit nu s-a jertfit cu trupul şi nu a cunoscut pe cel ce ucide duhul său, pe cel ce a înconjurat cetatea duhului său. Dar iată, Eu sunt în mijlocul tău, şi tu nu cunoşti vremea cercetării tale, care vine cu Mine la tine, căci Eu am început să sun din trâmbiţe (prima trâmbiţă apocaliptică: prooroc preot Iosif Trifa, n.r.) odată cu dezlegarea celui rău (anul 1921: înfiinţarea Partidului Comunist din România, n.r.) şi am lucrat lucrarea Mea, şi voi birui prin ea, căci din tine, Românie, am ridicat lăstari şi am sunat în toată vremea cea roşie, şi a fost treaz Duhul Meu în mijlocul tău. Şi va învia în tine biserica cea dintâi şi se va zidi din nou, căci Dumnezeu lucrează şi uneşte sfârşitul cu începutul, şi va fi Ierusalim ceresc pe pământ.

Mă doare adânc, am rană adâncită, căci slujitorii bisericii nu mai iubesc curăţenia şi sfinţenia şi pe Duhul Sfânt. Plânge cerul sub apăsare, că biserica Mea care s-a născut acum două mii de ani a avut viaţă puţină pentru Domnul ei, şi mai mult pentru ea a avut viaţă. Dar acum doare adânc, doare rău, că Mă duc rănit şi plec rănit de la întâlnirea Mea cu sufletul bisericii, că biserica Mea se strânge cu trupurile, dar cu duhul ei este slabă, este goală de Duh Sfânt, căci Duhul Sfânt, măi fiilor, nu-Şi află lărgime şi lucrare în omul care stă amestecat în păcate şi în plăceri trupeşti. Nu poţi să spui acestora că Îl rănesc pe Duhul Sfânt, nu poţi, că ei se simt stăpâni pe Duhul Sfânt, pe darurile Duhului Sfânt, iar pe tine, care stai sub ploaia cea de har a cuvântului Meu, nu te cunosc aceştia că eşti cu Mine.

Cine te iubeşte pe tine, acela are pe Duhul Sfânt. Cine nu te iubeşte pe tine, poporul Meu, acela nu Mă are pe Mine, căci cu tine se împlineşte ceea ce s-a întâmplat şi cu Mine, că nici pe Mine nu M-au iubit şi nu M-au primit slujitorii lui Dumnezeu; nu M-au cunoscut. Şi de ce nu M-au cunoscut? Pentru că erau în duhul lor şi nu în Duhul Meu. Aşa şi cei de azi din biserică, te resping pe tine, te vorbesc de rău, şi s-a cunoscut cine au fost aceia care te vindeau pe tine, poporul Meu, căci cu lingura îţi dădeau, şi prin spate te vindeau, şi au voit cu tot dinadinsul să te distrugă. Da’ de unde, tată! că Eu i-am vădit şi M-am ridicat să te ocrotesc şi să arăt slujitorilor bisericii, care te prigonesc, să le arăt ortodoxia ta şi educaţia ta de la Mine, că ei nu s-au lăsat educaţi de legea Mea cea sfântă, şi stau cu cărţile pe masă, şi ei nu cunosc cartea Mea şi viaţa Mea.

O, iată cine a umblat în cartea Apocalipsei, în care ucenicul Meu a scris pentru vreme o mie şi iarăşi o mie de ani, cale măsurată de Dumnezeu pentru venirea Lui iarăşi pe pământ, iar cei ce n-au iubit să stea ucenici, s-au sculat din timp şi şi-au făcut aşezare tare şi aparte şi au ieşit şi şi-au pus peste ei tată şi aşa l-au numit şi-l numesc, după ce Eu am spus cuvânt proorocesc acum două mii de ani ucenicilor Mei şi le-am spus lor: «Voi pe nimeni să nu numiţi tată pe pământ, că Unul este Tatăl vostru, Cel din ceruri este», şi aşa i-am învăţat Eu pe ei să stea ucenici, şi să nu stea mari pe pământ peste oameni, ci doar să-i înveţe de la Dumnezeu calea. O, nu este tată pe pământ, ci numai în cer este, şi Unul este, şi Se numeşte Dumnezeu, iar cei ce-I sunt fii, Îi spun Lui: Tată. Amin.

O, nu mai vor cei mari să mai vin pe pământ! Pământul e făcut de Dumnezeu, şi nu se tem cei mari să-l ia sub stăpânire cu forţa din mâna lui Dumnezeu. Ei nu mai vor să-Mi fie ucenici, ci stăpâni să-Mi fie pe pământ, iar Eu să aştept după ei, şi numai numele să Mi-l dau lor, şi Eu în cer să stau, nu pe pământ ca să le încurc planurile, căci ei vor să fie taţi, nu ucenici, şi să le zică vrednici tot norodul, şi iată uricinea pustiirii sufletelor oamenilor în loc ştiut sfânt, slugi potrivnice lui Hristos pe pământ, în numele lui Hristos stând ele aşa.

lepădarea de credinţă se întinde peste neamul Meu român, pe care străbunii lui cei sfinţi îl poartă în rugăciunile lor înaintea Mea ca să-l păstrez al Meu şi ca să nu-l las spre pieire, spre lepădare de Dumnezeu, cum el nu ştie, săracul, ce cursă îi este întinsă şi cum nimeni nu veghează ca să nu cadă el în lepădare de Mine, păcat lucrat în taină de potrivnicii Mei, care dintr-ai Mei au ieşit pentru gândurile lor ascunse şi au căzut din trupul bisericii Mele acum o mie de ani, după cum este scris în Scripturile nepricepute de oameni şi de două mii de ani aşezate pe pământ prin proorocia lui Ioan, ucenicul Meu cel iubit, căruia Eu, Domnul, i-am descoperit pe cele de după el, până la venirea Mea iarăşi pe pământ cuvânt.