Testamentul Sfintei Virginia

 

În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin.

Iubiţii mei copilaşi, cu dragoste sfântă vă împărtăşesc cuvinte de la Duhul Sfânt, învăţături spre folosul mântuirii sufletelor voastre, ca un prinos de mulţumire pentru dragostea ce mi-aţi arătat-o şi cu care m-aţi înconjurat în amintirea zilei mele de naştere, duminica tuturor sfinţilor. În numele Domnului vă îndemn să vă puneţi toată voinţa, toată putinţa, să vă daţi toată silinţa să le împliniţi, căci aşa voi fi mai sănătoasă între voi, iar Domnul va revărsa o şi mai mare binecuvântare pentru poporul Său.

Copilaşii mei dăruiţi de la Domnul, iată ce-mi dă Duhul Sfânt să vă împart: trăiţi în pace cu Domnul Iisus Hristos. Trăiţi în pace între voi. Fiţi uniţi întru toate, în numele Domnului. Fiţi fraţi în Domnul şi cu Domnul. Nu căutaţi binele vostru, şi fiecare dintre voi să slujească aproapelui său, căci numai aşa veţi împlini legea Domnului. Să nu vă opriţi de a face binele, căci ceea ce semănaţi, aceea veţi şi secera, dar fiţi atenţi cum lucraţi binele, ca să poată rămâne lucrul vostru. Tot ce faceţi, să faceţi ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, căci de la Domnul veţi primi plată. Îndemnaţi-vă unul pe altul cu smerenie, spre cele bune. Sprijiniţi-vă în necazuri, cu dragoste frăţească. Fiţi răbdători şi nu vă întoarceţi rău pentru rău, ci iertaţi neobosit unii altora greşalele, pentru ca şi Tatăl Cel din cer să ierte totul.

Copilaşii mei, vegheaţi cu multă grijă asupra voastră, ca să nu supăraţi duhul fratelui vostru, pentru că în voi locuieşte Domnul. Cinstiţi Duhul Domnului, Care locuieşte în voi, şi nu dispreţuiţi ceea ce Domnul a ales şi a iubit, ca nu cumva să vă faceţi împotrivitori lucrului Domnului. Numai aşa veţi avea inima plină de pace, numai aşa veţi trăi cu pace între voi. Lucraţi fapte bune, căci cu acestea vă veţi plăti păcatele şi veţi scăpa de osânda lor. Să nu ziceţi că nu aveţi cum lucra fapta bună. O faptă bună este şi atunci când îi dai fratelui tău o vorbă bună, un zâmbet curat, o încurajare, o privire caldă de frate. O faptă bună este şi atunci când eşti făcător de pace. Dacă tu, frate, când vine alt frate la tine să vorbească de rău pe cineva dintre voi, dacă tu te uneşti cu el, plecând capul sau ruşinându-te să-i opreşti ura lui şi fapta lui ruşinoasă, atunci ce făcător de pace mai eşti tu? că uite, aşa se întăreşte răutatea între voi. Nu fiţi îngăduitori cu răutatea. Atunci cum aţi mai împlini voi legea Domnului? Ce fel de fraţi aţi mai fi? căci adevăraţii fraţi sar în foc unul pentru altul. Nu vă supăraţi unul pe altul, că aceasta înseamnă altfel de faptă. Iar voi care sunteţi mai înţelepţi, săriţi în ajutorul celor ce suferă pe nedrept şi nu lăsaţi răutatea să biruiască, şi aşa să stârpiţi obiceiurile rele dintre voi. Alungaţi dintre voi obiceiurile şi gândurile diavoleşti, ca să nu vă ucideţi unul pe altul cu răutatea, ca să nu vă ucideţi duhul unul altuia. Aşa să lucraţi mereu, cu credinţă şi cu nădejde, fără să judecaţi voi, ci să daţi loc judecăţii lui Dumnezeu în toate nevoile, ca să nu vă fie osteneala în zadar.

Copiii mei, vegheaţi asupra voastră ca să nu păcătuiţi. Vegheaţi cu frică de Dumnezeu, căci păcatul, iubitul meu copilaş, se face zid între tine şi Dumnezeu, şi uite aşa ajungi uneori să nu mai primeşti lumina de la Domnul, şi uite aşa te întuneci, te răceşti, te goleşti de duh, te depărtezi de faptele legii şi de sfinţenie şi rămâi fără lumină şi nu mai mergi bine, şi aşa ajungi rece şi nu-L mai doreşti pe Domnul, căci unde Se împuţinează Duhul Domnului din pricina păcatelor, acolo se depărtează cunoştinţa şi dorinţa după Domnul. Dar El stă şi aşteaptă căinţa ta, smerenia ta, strigarea ta din întuneric ca să vină şi să te scape, să te dezlege de legătura păcatelor şi să verse din nou ploaia Duhului Sfânt peste tine; dar nu cumva să nădăjduieşti că, făcând mereu păcate, Domnul ţi le va ierta mereu. Milostiv va fi, aşa este, dar nu uita că mult ţi-a dat şi mult îţi va cere.

Domnul v-a iubit pe voi mult de tot, că nu a fost vreodată iubire asemănătoare cu a Lui pentru cei mai mici ai Lui. Voi cum Îl iubiţi pe El? Voi cât Îl iubiţi? Poate că unii din voi ziceţi că-L iubiţi, şi poate că voi îl urâţi pe fratele vostru; dar nu uitaţi că nu aveţi cum să vă arătaţi iubirea voastră pentru Domnul decât numai iubind pe fraţi ca pe voi înşivă. Asta, şi nu alta este iubirea de Domnul. O, şi voi nu faceţi aşa! Câte faceţi fratelui vostru, fie bine sau rău, Domnului Îi faceţi. Fiţi credincioşi acestei învăţături.

Copilaşii mei, este ceasul când trebuie să fim mai mult ca oricând pregătiţi pentru venirea Domnului, şi El a spus că atunci când vom vedea că dragostea se va răci, sfârşitul a sosit. Vedeţi că dragostea de Domnul s-a răcit peste tot, dar mare este acest înţeles, şi mă cutremur când văd şi ştiu că s-a răcit şi la voi, deşi aţi avut-o toată de la Dumnezeu, prin cuvintele acestei proorocii care vă hrăneşte de la Duhul Sfânt. Trec săptămâni în şir, şi voi nu-I mai cântaţi Domnului cu inima şi cu gura o cântare de slavă, nu vă mai întâlniţi doi sau trei în numele Domnului, pentru sfat, nu mai doriţi bucurii cereşti. V-aţi răcit cu duhul, şi este şi mai mare durere că nici de rugăciune nu vă mai îngrijiţi cu toată inima, cu dor şi cu sete, aşa cum vă este foame sau sete; şi dacă o faceţi, după cum v-a îndeletnicit Domnul, o faceţi ca să împliniţi legea şi cuvântul Domnului, dar nu din dragoste sau de dor să staţi de vorbă cu Domnul în rugăciune, cu frică şi cu cutremur. În timpul rugăciunii, îngerii stau gata să ducă sus toate cuvintele voastre. Stă Domnul să vă asculte, dar voi sunteţi cu gura, şi nu cu inima; sunteţi cu citirea rugăciunii, şi nu cu mintea întru Dumnezeu. Vă îndemn, în numele Domnului, reveniţi cu sârguinţă, cu luare-aminte şi cu dragoste, la rugăciune. Când staţi şi vă rugaţi, cercetaţi-vă, iertaţi totul, ca să nu rostiţi rugăciunea „Tatăl nostru“ spre osânda voastră când ziceţi: „Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri“. Când staţi şi vă rugaţi, însuşiţi-vă rugăciunea, căutaţi s-o simţiţi, s-o trăiţi, să I-o daţi Domnului cu adevărat, că El stă atunci în faţa voastră şi vede dacă inima voastră e la El sau nu e la El. Rugaţi-vă în smerenie desăvârşită. Vorbiţi cu Domnul cu toată limba inimii voastre, cu gândul curat şi limpede. Lepădaţi atunci toată grija cea lumească, fiindcă Domnul este un Dumnezeu gelos. Când staţi şi vă rugaţi în Duhul Adevărului, atunci, în chip nevăzut, stă tot cerul în faţa voastră. Contopiţi-vă cu cerul şi cu sfinţii lui, ca şi cum în clipa rugăciunii voi treceţi de hotarele acestei lumi. Aceasta este taina rugăciunii adevărate cu care sunteţi primiţi în cer, aşa vă cer să fiţi în ceasul rugăciunii; dar voi sunteţi reci, spre întristarea cerului, căci voi nu simţiţi rugăciunea, ea nu vă trece prin inimă.

O, Doamne, câte ne îngădui Tu!

Iubiţii mei, Domnul nu mai îngăduie să-L cinstiţi cu buzele, şi voieşte cu inima. Inima v-o cere El. Are pretenţie la voi, că n-a dat nimănui în veac ce v-a dat vouă, şi veţi vedea în vremea ce vine ce v-a dat. Domnul nu mai îngăduie să mai dormiţi în timpul rugăciunii de noapte. El vrea să fiţi treji cu toţii, de la cel mai mic până la cel mai mare, tot poporul acestei proorocii, ca unii care aşteaptă în priveghere, cu nădejde şi cu frică, vremea Domnului. Fără rugăciune şi post, nu veţi putea trece puntea spre această vreme. Rugăciunile vă vor fi cei mai buni mijlocitori, cea mai mare scăpare. O, dacă voi v-aţi fi însuşit rugăciunea, dacă aţi fi trăit-o cu adevărat, voi n-aţi mai fi fost răi întru nimic, şi aţi fi fost plini de Duhul Domnului, şi ştiţi că Domnul a fost bun şi fără greşeală. Aşa ni s-ar socoti şi nouă, neprihănire, rugăciunea făcută cu credinţă şi smerenie, căci atunci când zicem: „Milostiveşte-Te, Doamne, spre mine, păcătosul, că n-am nici fapte, nici viaţă din care să-mi aştept mântuirea; pentru aceasta cad cu frică înaintea Ta, strigând cu durere: pentru rugăciunile Maicii Tale, iartă-mă, mult Milostive, şi mă mântuieşte!“, când zicem aşa, apoi rugăciunea noastră trebuie să străpungă cerul, simţind-o din toată inima. Aşa trebuie să ne rugăm, iubiţii mei.

Vă îndemn, în numele Domnului, şi iar vă îndemn, vegheaţi asupra voastră, cum vă purtaţi unii cu alţii, ca să nu aduceţi sminteală unul altuia, ca să nu stingeţi dragostea ce o aveţi fiecare pentru Domnul. Acesta este păcat greu, care nu trece nepedepsit. Acest păcat mâhneşte tot cerul sfânt, că Domnul a suferit mult să aducă un suflet la lucrarea Lui, în vremea aceasta ceţoasă. Nu mai frânaţi prin aceasta planul Domnului, că voi nu ştiţi ce are Domnul de lucrat cu fiecare, după cum este altoiul şi lucrul fiecăruia în această lucrare de Duh Sfânt. Nu vă mai judecaţi unii pe alţii fără temei. Aceasta este partea Domnului, că dacă voi aţi ierta unul altuia toate, atunci şi Tatăl Cel din cer ar trimite iertare şi binecuvântare peste voi.

Aveţi grijă cum vă îmbrăcaţi, ca să fiţi plăcuţi Domnului, şi nu oamenilor, că dacă nu împliniţi ceea ce v-a învăţat Domnul mereu, dacă nu vegheaţi asupra voastră, a purtării voastre, a portului vostru, vă spun că veţi plânge şi veţi zice: „O, Doamne, cum n-am împlinit ceea ce ne-ai învăţat Tu, ca să avem şi noi parte la bucuria cu care vei veni!“. Copilaşii mei, nu e de glumă. Domnul a fost sărac, desculţ, smerit, şi voi aveţi haine de paradă, ca şi lumea. Cum veţi sta lângă Domnul cu aşa ceva? El n-are decât o cămaşă. Câte ţi-a dat ţie Domnul ca să nu duci lipsă de nimic şi să fii fericit! Dar tu, la rândul tău, ai făcut pe cineva fericit ca să lucrezi la fericirea ta? Dacă tu ai două haine, ai dat una la săraci? căci aşa spune Domnul. Duhovniceşte grăiesc cu voi. Dumnezeu v-a dăruit toate din destul. El a suferit sărăcie şi prigoană, ca să dea totul din destul celor ce-L iubesc pe El. Dar tu, creştine, le păstrezi pentru foc, în loc să lucrezi cu ele spre mântuirea sufletului. Numai atunci când dai celui ce nu are, numai aceea este al tău pe veci. Restul e pentru foc. Dă-I Domnului tot ce ai, ca să ai comoară nestricăcioasă, gândindu-te că tot pământul, cu tot ce e pe el, va arde, şi tu vei rămâne tot gol şi sărac, pierzând fericirea cea veşnică pentru câţiva ani pe care n-ai vrut să-I dai Domnului ca să fii cu El şi aici, pe pământ, şi să fii şi în cerul sfânt. Viaţa pe pământ e scurtă. Nu o pierde pe cealaltă, veşnică, pentru aceasta.

Tu singur îţi poţi pregăti locul în cer, cât de frumos vrei să-ţi fie. Ce vrei tu să ai în cer? Domnul ţi-a dat totul în stăpânire să-ţi pregăteşti cum vrei, dar nu uita, copilul meu, că de aici trebuie să-ţi pregăteşti tot. Dincolo e numai odihna sau osânda iadului. Ce vrei să-ţi dea ţie Domnul? Cum vrei să te întâmpine? Aşa să fii şi tu pentru fratele tău, aşa cum vrei să fie Domnul. Cu iubire ai fost, cu iubire va fi şi El. Primitor din toată inima de ai fost, aşa va fi şi Domnul. Zâmbet iubitor de ai dăruit, aşa te va primi şi El. Dar dacă tu l-ai judecat pe fratele tău şi nu l-ai ajutat, dacă tu l-ai urât sau l-ai duşmănit în ascuns, dacă ai înfruntat pe aproapele tău cu invidie şi l-ai alungat pe copilul Domnului, pe aproapele Domnului, dacă ai fost nemulţumit şi ai clevetit pe nedrept, dacă ai fost mândru, dacă L-ai ispitit pe Domnul şi n-ai fost cu inimă curată şi aplecată, o, copilul meu, aşa te va primi şi Domnul pe tine. Tu munceşti o viaţă întreagă pentru trup şi te lupţi să-ţi făureşti fericirea, dar uiţi, copilul meu, că tot ce este pentru trup, nu este pentru tine. Tot ce munceşti pentru trup, nu este al tău, n-ai parte de această muncă. Ceea ce dai în dar pentru sufletul tău, atât este partea ta cu adevărat. Şi iată împlinindu-se cuvântul sfintei Scripturi: «Cel ce seamănă cu zgârcenie, cu zgârcenie va secera; şi cel ce seamănă cu dărnicie, cu dărnicie va culege», că Domnul îl iubeşte pe cel ce dă de bunăvoie. Nimeni din voi să nu caute folosul său, ci unul altuia slujiţi cu dragoste, ca să aveţi parte de truda voastră.

Copilul meu, dacă vrei să ai casă, fă-ţi casă în cer şi împodobeşte-o cum îţi place, ca să ai casă cu adevărat. Dă-I Domnului tot ce ai, ca să lucreze El cu tine şi cu tot ce e al tău, spre folosul sufletului tău, dar nu lucra fără Domnul sau cum vrei tu, căci gândurile tale nu sunt ca gândurile Domnului, şi atunci, nu s-ar mai face după voia Lui, ci L-ai pleca pe El să facă voia ta; şi când te vei duce la El, aşa îţi va spune: „Fie voia ta, fiule. Ai lucrat pentru pământ, facă-se cum ai voit. Ai lucrat pentru cer, facă-se cum ai voit“.

Copilul meu, dacă Domnul îţi cere o mână, El cere ce e al Lui, dar tu nu mai vrei să I-o dai. Te-ai făcut stăpân pe lucrul Domnului şi ai trecut peste Domnul, şi precum Lucifer a căzut din cer din această pricină, oare vrei să cazi şi tu la fel? Durerea aceasta este prea grea, e de plâns. O, nu-L mai înfruntaţi pe Domnul, că înfruntarea Lui ar fi veşnică, oricine ai fi tu, şi de ce să plângi în veci când poţi să fii fericit cu cei ce au zis mereu: „Doamne, sunt al Tău cu tot ce mi-ai dat; fă ce vrei cu mine, fie voia Ta, şi nu a mea. Amin“. Ziceţi şi voi aşa cum a zis Domnul Iisus când era în faţa morţii, iar voi aveţi viaţa în faţă; ziceţi aşa: „Doamne, facă-se voia Ta, şi nu a mea“. Ziceţi aşa, ca unii care aveţi cerul spre moştenire.

Iubiţii mei copilaşi, nu fiţi răi, nu fiţi împotrivitori, nu stricaţi lucrarea Domnului, nu aduceţi roade rele, ca să nu fiţi daţi de-a stânga în ziua aceea. Ştiţi bine că grâul creşte la un loc cu neghina până la seceriş. Vegheaţi asupra voastră cu toată grija, ca să nu fiţi rod rău şi să fiţi aruncaţi din grânar. Puneţi-vă mereu întrebarea în tot ce faceţi, în tot ce trăiţi: „Doamne, Doamne, oare, graiul meu, gândul meu, vorba mea, purtarea mea, portul meu, pasul meu, iubirea mea, oare, mersul vieţii mele este după voia Ta?“ .

Vă îndemn, copilaşi, în numele Domnului, ca să vă puteţi face mereu această cercetare, vă îndemn să citiţi în fiecare zi măcar câte o pagină din învăţăturile sfintei Scripturi, şi veţi simţi îndreptarea paşilor voştri. Vedeţi cât de frumos ne învaţă Duhul Sfânt, Care a trecut de la Ioan la noi prin întâia lui epistolă. Aşa vă îndemn: să vă iubiţi între voi cu inima curată, că numai aşa vă puteţi numi fiii Domnului. Luaţi pildă de la cei mai smeriţi, de la cei mai blânzi, de la cei mai răbdători, mai înţelepţi şi mai cumpătaţi dintre voi. Pe unii ca aceştia preţuiţi-i cu toată râvna, că prin unii ca aceştia vă învaţă Domnul cum trebuie să fiţi toţi, un aluat. Iubiţi-vă între voi. Iubiţi-vă păstorii, ca pe unii pe care i-a pus Domnul şi i-a uns peste voi şi pentru voi. Nu faceţi ce a făcut Lucifer, şi fiţi smeriţi, ca să nu cădeţi din cer. Fiţi supuşi celor mai mari, şi smeriţi-vă ca în faţa Domnului, ca să nu-L pierdeţi pe Domnul. Cei mari cu duhul să vă fie vouă călăuză.

Faceţi rugăciuni unul pentru altul. Rugaţi-vă către toţi sfinţii, cu mătănii până la pământ, închipuind prin aceasta că sunteţi părtaşi patimilor Domnului şi ai învierii din morţi. Doriţi-L pe Domnul, că El mult vă doreşte. Gustaţi-L, şi veţi vedea cât e de dulce şi de minunat. În orice clipă căutaţi să aveţi înainte chipul Lui, iubirea Lui; căutaţi să vă îmbrăcaţi cu cămaşa Lui, cu viaţa Lui, şi ziceţi mereu: „Slavă ţie, Doamne!“.

Viaţa Domnului din voi, este rai. Luptaţi pentru acest rai, că vă spun cu mare durere că nu vă trăiţi viaţa după dreptarul Domnului, şi să ştiţi că drumul strâmb rătăceşte de pe cărarea cea dreaptă şi nu mai duce la limanul cel bun. Ştiţi că nimic întinat nu va intra în rai. O, şi măcar de aţi avea inima curată, dar în inimă aveţi altceva, şi în gură, iară, altceva. Iată, nu aveţi inima curată. Domnul vă ştie pe fiecare în parte cum sunteţi, şi plânge, pentru că El va veni. Ce va face cu tine atunci? Te întrebi tu, oare?

O, copilaşii mei, voi ştiţi că Domnul nu poate avea părtăşie cu inima vicleană, cu inima care se mândreşte. El caută smerenie şi lepădare de sine. Fiţi cu capul plecat, ca să nu plece Domnul din voi, din viaţa voastră, din casa voastră. Domnul pleacă de la voi, şi voi nu vă daţi seama că nu-L mai aveţi, fiindcă El nu stă în sufletul viclean sau mincinos sau mândru. Vegheaţi să nu fiţi aşa, că de aceea se ivesc dezbinări între voi. Vegheaţi cu cutremur. Domnul vede tot, ştie tot ce aveţi în inimă, căci Duhul Domnului nu este ca duhul vostru. Mai înainte să gândiţi, El ştie gândul vostru. Atunci, cum să nu aveţi frică? Rugaţi-vă şi ziceţi: „Ajută-mă, Doamne, să-ţi simt lipsa atunci când purtarea mea şi necurăţia inimii mele Te goneşte din mine, şi mă ajută să Te chem iar, să-ţi deschid iar şi să vii iar în viaţa mea, ca s-o conduci pe voia Ta“. Cercetaţi-vă încotro mergeţi şi ziceţi mereu: „Oare, cum mă va găsi Domnul şi ce-mi va spune? Oare, eu ce o să-I răspund?“. Lucraţi pace şi căinţă şi inimă curată, căci vă spun că oricâte păcate aţi avea, dacă veţi fi cu inima curată şi aplecată, multe din ele vi se vor ierta. Lucraţi milă pe pământ, căci mila biruieşte judecata.

O, copilul meu, poate tu crezi că îl primeşti pe fratele tău în casă. Nu. Pe Domnul Îl primeşti. Sau când zici: „Stai, frate, colea, într-un colţ“, Domnului Îi zici. Când îl întristezi pe fratele tău, pe Domnul Îl întristezi. Când îl judeci pe aproapele Domnului, când îl vorbeşti de rău, când îl cleveteşti şi îl urăşti, Domnului I le faci pe toate. Zici că nu este aşa. Aşa este, copilul meu. Adu-ţi aminte de pilda femeii care a visat că mâine va veni Domnul la ea, şi ea L-a aşteptat toată ziua, gonind pe flămândul, pe săracul şi pe bolnavul, care veniseră la poarta ei în ziua aceea, zicând că e ocupată, că Îl aşteaptă pe Domnul, şi, culcându-se târziu, supărată, a visat iar pe Domnul că plângea cu suspine că n-a voit să-L primească. Iar când femeia I-a spus: „Doamne, Te-am aşteptat toată ziua şi n-ai venit“, Domnul i-a spus că de trei ori a venit, şi ea nu L-a primit, şi apoi, i-a dat ei plânsul, şi El a plecat la alte case, unde L-au primit cu dragoste. Nici tu nu-L primeşti pe Domnul, copilul meu, căci când El strigă la tine şi te învaţă să fii atent la slujbă, la cazanie, la glasul Lui de învăţătură, tu te foieşti, vorbeşti, ieşi afară din biserică şi nu-L asculţi pe Domnul şi Îl necinsteşti şi nu-I dai atenţia toată. O, şi dacă ai şti tu cine este Dumnezeu şi cum este El! El este foc care mistuie toate uscăciunile din calea Lui. El are ochi ca para focului, şi este înconjurat de lumină şi de sfinţi şi de heruvimi şi de serafimi. Dacă ai vedea tu, copile, ce este în faţa altarului în timpul sfintelor slujbe, ai rămâne înmărmurit şi ai sta îngrozit, dar tu stai nepăsător în faţa Lui, în a Cărui faţă totul se topeşte de slava Lui cea mare. Iar tu, copil cuminte, care stai cu luare-aminte şi cu frică în faţa Domnului, de ce nu-l ajuţi pe fratele tău care şade nepăsător? De ce nu-i spui: „Frate, ia aminte cu frică şi cu cutremur, că Domnul este în faţa noastră şi Se jertfeşte acum pentru noi“? O, ştiu că nu-i poţi spune, că fratele tău cel neascultător se supără pe tine, şi te duşmăneşte apoi, şi zice: „Ce eşti tu să mă înveţi pe mine?“.

Iubiţii mei, Domnul v-a rugat şi a strigat din cer la voi să aveţi grijă de copii. ţine copilul lângă tine, trezeşte-i luarea-aminte. Dar tu nu vrei să faci ce te învaţă Domnul şi nu-L primeşti pe Domnul, precum nici Irod nu L-a primit. Şi aşa cum Irod a spus cu gând viclean magilor să-i dea de veste şi lui ca să-I slujească lui Hristos, aşa şi creştinii de azi; zic, dar nu-I slujesc Domnului cu adevărat ca să-L asculte şi să-L urmeze aşa cum spune El. Când vă va întreba Domnul de copii, ce-I veţi răspunde? Ce fel de spice Îi veţi aduce Domnului? Când voi vă certaţi în faţa lor, când copiii aud cuvinte necântărite, nedrese cu sare, când copiii văd purtarea voastră necuviincioasă în casă, ce să înveţe copiii de la voi? Când îi lăsaţi să se joace în voie, fără să-i supravegheaţi, cum să crească aceşti copii ca rod al Domnului? La acest gând, îngroziţi-vă şi nu staţi nepăsători. Ocupaţi-vă cu blândeţe multă de copiii voştri, cu înţelepciune multă, ca să-i câştigaţi Domnului. Când aveţi o clipă liberă, n-o lăsaţi să treacă goală, căci clipa aceea va mărturisi împotriva voastră. Cântaţi cântări de slavă. Îndemnaţi copiii spre lucrări duhovniceşti şi creşteţi-i aşa cum a fost Isaac, David, cum a fost Măicuţa Domnului, cum a fost Domnul, căci şi El a fost copil, şi a crescut aşa cum ar trebui să crească şi copiii voştri de azi, aşa cum a crescut muceniţa Filoteia. Arătaţi-le calea spre cer şi învăţaţi-i cum să-L iubească pe Domnul, cum să-L înţeleagă, cum să-L cunoască, fiindcă nu e de-ajuns să stea copilul în genunchi lângă tine la citirea rugăciunii, şi să se gândească la joacă, sau tu să stai cu Domnul de vorbă în rugăciune, şi el să stea pe afară. Voi veţi fi întrebaţi de Domnul despre copiii voştri. Aveţi grijă de ei. Uniţi-i cu Domnul.

Creştine, nu lăsa răul să meargă înainte. Nu-l lăsa nici pe cel mai slab ca tine. Ia-l cu blândeţe. Şi dacă tu nu-l poţi îndrepta, strigă-L pe Domnul să-l îndrepte, şi ai grijă asupra ta să nu-ţi ucidă acela şi duhul tău. Iar ceea ce nu poţi tu să faci, lasă în grija Domnului, şi El nu va întârzia cu ajutorul Său.

Fiţi smeriţi, ca să vă dea Domnul har. Alipiţi-vă de Domnul, şi El Se va alipi de voi. Aveţi acelaşi gând, aceeaşi iubire, acelaşi cuget cu toţii. Nu vă mândriţi, ci cu multă smerenie socotiţi-l pe fratele vostru mai de cinste decât pe voi, şi aşa veţi fi în iubire, căci tu când îl cerţi pe fratele tău, atunci te crezi mai bun şi mai drept decât el, iar Domnul nu va întârzia să te smerească. Domnul a luat chip de rob în faţa noastră. Aşa şi voi, fiţi smeriţi, dar nu cu înfăţişare care înşeală, ci cu inima, căci Domnul stă şi lucrează între voi. Uitaţi-vă la mine cum stau şi sufăr pentru voi, căci mi-am pus toată viaţa mea în slujba voastră, cu toată dragostea, dar voi toţi căutaţi ale voastre, şi nu ale lui Dumnezeu.

Îndreptaţi-vă spre voile Domnului şi spre sfinţenie, ca El să vă îmbrace cu putere de sus şi să-Şi poată Domnul împlini planul Său cu voi. Bucuraţi-vă neîncetat în numele Domnului şi păziţi poruncile Lui, că numai în cel ce păzeşte legea Lui este dragostea Lui, după adevăr.

Iubiţi-vă unul pe altul, căci dragostea este de la Dumnezeu, şi oricine iubeşte cu iubire curată şi sfântă, este născut din cer, este născut din Dumnezeu. Cel care nu iubeşte, nu-L are pe Dumnezeu, căci Dumnezeu este iubire. El ne-a iubit mai întâi, şi acum suntem datori şi noi să ne iubim unii pe alţii.

Cel care rămâne în iubire, rămâne în Dumnezeu, şi Dumnezeu rămâne în el.

Dragostea este mai presus decât toate virtuţile, mai presus decât toate înălţimile. Ea este muntele cel sfânt.

Domnul să coboare peste voi pace şi har, şi să nu vă lase cu nici un chip. Voi sunteţi rodul meu, şi nu vă voi lăsa orfani, şi iarăşi voi fi cu voi, şi vom fi cu Domnul şi cu lucrul cel nou, care vine pe pământ. Amin.

 

19 mai/1 iunie 1980