Capitolul 2: Istoria de 2000 de ani după Hristos

Judecata proorocului mincinos

Pace vouă! Pace vouă! Pace vouă! Eu sunt Cel ce sunt. Pace vouă! Pace celor ce slujesc poruncilor Mele, iar celor ce le calcă pe ele, război le zic! Amin, amin, amin.

Vin din cer pe pământ şi Mă aştern cuvânt peste grădina cuvântului Meu. Vin ca ploaia peste semănătură, ca să fac lucrarea Tatălui Meu peste pământ. Eu sunt Semănătorul şi sunt Cel ce udă ca să crească totul, dar pământul e prea bătătorit. Pământul e cale a fărădelegii, şi nu găsesc loc unde să mai desţelenesc ca să-Mi fac lucrarea pe care o am de la Tatăl. Nu mai găsesc pe nicăieri pământ bun, că e prea bătătorit pământul şi e coajă uscată peste el, căci toate sfârşitu-s-au! M-am întors din cer pe pământ ca să pregătesc calea venirii Mele cu sfinţii, dar pământul este cale a fărădelegii, şi ce voi face, oare? Iată ce voi face: Mă întorc spre începutul cel dintâi şi încep de unde am rămas. Amin.

Mă slăvesc prin cuvânt peste grădina Mea cea împrejmuită în mijlocul României, locul începutului pământului, de unde Eu am luat pământ cu mâna şi l-am făcut om, ca să pun apoi pe om împărat peste pământ, dar nu şi peste cer. Mă întorc şi lucrez ca la început. La început cum am lucrat? Cuvânt am lucrat, şi le-am făcut pe cele ce sunt, iar acum tot cuvânt lucrez, ca să le stric pe cele ce sunt, căci omul şi pământul de sub el este cale a fărădelegii, pământ bătătorit şi nedesţelenit.

Eu sunt Cuvântul Cel de după şapte ani de la pecetluirea cu legea sfinţeniei Mele a grădinii Sfintei Sfintelor, locul în care Eu intru ca Arhiereu al Tatălui după două mii de ani de la prima Mea venire între oameni. Acum şapte ani, în ziua de doisprezece a lunii a douăsprezecea, M-am aşezat cu sfinţenia Mea ca pe muntele Sinai, M-am aşezat să fiu şi să stau cuvânt de auzit şi de lucrat peste pământ din mijlocul grădinii întocmită de cuvântul Meu ca să fie munte sfânt al Meu în mijlocul României, ţara Mea de întoarcere după două mii de ani, căci pământul este peste tot cale a fărădelegii, şi nu mai este pe nicăieri loc pentru Mine şi pentru cel ce crede în Mine şi în venirea Mea după două mii de ani. Acum şapte ani, în ziua aceasta, am făcut mare bucurie pentru Tatăl şi pentru cei din cerul Meu, căci Mi-am sfinţit loc ca să aibă cerul cale de venire pe pământ şi să-şi răscumpere aşternutul cel pierdut prin omul cel căzut din pământul Edenului, din pământul cerului.

Nu mai e nimic de salvat pe pământ, dar ce este cu neputinţă la om, este la Mine cu putinţă, şi Mi-am împrejmuit şi Mi-am sfinţit şi Mi-am pecetluit cu numele Meu grădina Mea care a fost locul odihnei Mele la început, şi iată, şi la sfârşit. Am făcut din lutul acestei grădini om după chipul şi asemănarea Mea şi M-am odihnit în el, iar Tatăl era întru Mine când lucram omul. Şi M-am uitat de la sfârşit spre început şi am dat cu ochiul Meu peste locul acesta al începutului pământului şi al omului de pe el, şi am lucrat cuvânt peste acest pământ, şi l-am numit apoi grădina cuvântului Meu, şi este. Şi dacă este, iată-Mă cuvânt peste pământ din mijlocul pământului, din vârful pământului, muntele cel înalt pe care stă Dumnezeu Cuvântul.

Rostesc cuvânt şi Mă vestesc biruitor peste potrivnicul Meu, omul; omul care s-a aşezat împotriva Mea de la început şi până la venirea Mea de azi. Eu sunt Hristosul Tatălui, iar omul care stă împotriva Mea se numeşte antichristul. Nu se mai numeşte om, şi se numeşte proorocul cel mincinos, care stă împotriva lui Dumnezeu de la început şi până la venirea Mea cu judecata cea pentru fur.

Lucrez din greu, căci toate sfârşitu-s-au şi nu mai găsesc pe pământ unelte de lucru pentru lucrul Meu cel ceresc, căci pe pământ sunt numai lucruri omeneşti. Dar iată cartea Mea pentru proorocul cel mincinos, antichristul, cel ce vine înaintea Mea de şapte mii de ani ca să-Mi zădărnicească lucrarea Mea cea de la Tatăl peste pământ şi peste omul cel ieşit din pământ! Antichrist este fiară cu şapte capete şi este diavol, nu este slujitor al lui Dumnezeu.

Dar ce este fiara cea cu şapte capete? Ea este puterea pământului prin oamenii care au răsturnat statul lui Dumnezeu în om. Ea are zece coarne şi zece steme, iar pe capetele ei are nume de hulă, şi diavolul i-a dat stăpânirea peste pământ şi strigă peste tot: „Cine este asemenea fiarei şi cine se poate lupta cu ea?“. Iată, gura ei huleşte asupra lui Dumnezeu şi asupra cortului Lui şi asupra celor din cer. Şi i s-a dat putere ca să se războiască cu sfinţii ca să-i biruiască, şi ea are stăpânire peste toată seminţia şi norodul şi neamul, şi toţi locuitorii de pe pământ care nu sunt scrişi de la întemeierea lumii cu numele lor în Cartea Vieţii Mielului, se închină fiarei.

Dar ce este proorocul cel mincinos? El este omul cel din pământ ieşit, şi care se luptă împotriva lui Dumnezeu de lângă Dumnezeu, căci scris este: «Am văzut o altă fiară suindu-se din pământ, şi avea două coarne, asemenea Mielului, dar grăind ca un balaur; şi are în mână toată stăpânirea fiarei celei dintâi şi face pământul şi pe locuitorii de pe el să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată, şi amăgeşte pe toţi prin semnele ce i s-a dat să le facă înaintea fiarei».

Iată proorocul mincinos, cel dezvelit de Scripturi, căci Daniel proorocul aşa a spus: «Fiară înspăimântătoare, înfricoşată şi puternică tare şi cu dinţi mari de fier şi cu gheare de aramă, mâncând şi sfârtecând şi călcând în picioare în urma ei. Ea se deosebeşte de toate celelalte fiare, căci are zece coarne. Şi un alt corn mic creştea între ele, şi acest corn are ochi de om şi gură care grăieşte lucruri mari. Dar fiara a fost omorâtă, şi trupul ei a fost nimicit prin foc, căci pe norii cerului venea cineva ca Fiul Omului şi Lui I s-a dat stăpânirea; stăpânirea cea veşnică; şi toate popoarele şi neamurile şi limbile Îi slujeau Lui; şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit, iar sfinţii Lui vor fi moştenitori cu El».

Scris-a proorocul Daniel: «Proorocul mincinos va grăi cuvinte de defăimare împotriva lui Dumnezeu şi va oropsi pe sfinţi şi va gândi să schimbe sărbătorile şi legea o vreme şi vremuri şi jumătate de vreme, dar poporul sfinţilor îi va lua stăpânirea, căci i se va face judecată ca să-l nimicească şi să-l prăbuşească pentru totdeauna». Amin.

Iată firul cel ascuns de privirea omenească, iată proorocul cel mincinos de şapte mii de ani, care a stat lângă Dumnezeu ca să-I răstoarne în om statul. Iată cartea Mea cea din cer coborâtă pentru proorocul mincinos, antichrist, cel ce vine înaintea Mea de şapte mii de ani ca să-Mi zădărnicească statul Meu în om, şi ca să nu împlinească omul poruncile Mele cele sfinte, care dau viaţă veşnică celor ce le lucrează pe ele. Iată proorocul mincinos, cel cu faţă creştină, cel ce stă sub haina Mea, căci scris este în Scripturi: «Are două coarne, asemenea Mielului, dar grăieşte ca un balaur şi are în mână toată puterea fiarei celei dintâi». Eu îl dezvelesc şi îi vestesc goliciunea, o vestesc la toţi cârmuitorii de suflete şi de trupuri, până la toate marginile, căci el şi-a băgat capetele, spre sfârşit, în ţara Mea cea plină de darurile Mele, darurile venirii Mele a doua oară pe pământ, în lucrare de nou Ierusalim peste făptură. Amin.

Voi sta cuvânt trei zile la rând peste grădina din care Mă vestesc cu graiul Meu peste pământ. Trei zile la rând voi scrie în cartea cea pentru judecata proorocului cel mincinos de şapte mii de ani, căci el a lucrat sub aceeaşi viţă cu Dumnezeu: Cain asupra lui Abel, Esau asupra lui Iacov, fraţii lui Iosif împotriva lui Iosif, Saul asupra lui David, Caiafa asupra lui Hristos, iar slujitorii bisericii împotriva creştinilor, poporul Meu cel sfânt cu viaţa, căci omul bisericii s-a dat pe mâna proorocului mincinos, care s-a pus să facă semne în cer şi pe pământ, zice el, ca să înşele biserica lui Hristos şi s-o tragă de pe temelia ei şi să ia el nume de Hristos în biserică. Dar el este hristos mincinos, este diavol, este antichrist din fiu în fiu până azi de şapte mii de ani.

O, proorocule mincinos, care răstorni statul lui Dumnezeu în om! Eu sunt Cel ce sunt. Eu sunt Hristosul Tatălui. Amin. Ieşi în întâmpinarea cuvântului Meu, că scriu cartea cea pentru judecata ta. Sunt cu zi de praznic sfânt peste pământ, zi de şapte ani de la ziua pecetluirii grădinii de nou Ierusalim, cuvânt după şapte ani de la zdrobirea puterii tale cea ascunsă de cei de pe pământ. Vin împotriva ta, căci scris este: «Pe norii cerului vine cineva ca Fiul Omului şi va face judecata proorocului mincinos, ca să-l nimicească pentru totdeauna». Amin.

Am lăsat şapte ani de har peste pământ, dar tu lucrezi cu bani şi cu slavă deşartă, şi faci pământul şi locuitorii de pe el să te creadă că eşti omul lui Dumnezeu, dar tu eşti diavol, tu eşti şarpe la drum, care muşti piciorul calului ca să cadă călăreţul, căci vii de la început, şi lucrezi din fii în fii, după cum este scris că vei fi şarpe, fiindcă Iacov când şi-a binecuvântat fiii a spus aşa: «Dan va fi şarpe la drum, ca să muşte». Vin împotriva ta şi îţi spun: ai luat înfăţişare de păstor, dar tu eşti diavol care amăgeşti şi asupreşti pe poporul sfinţilor de la început şi până la sfârşit, căci firul tău, ca şi firul Meu, este de la început şi până la sfârşit, iar biserica Mea, omul cel creat de Mine, a tot căzut din om în om până azi, prin mâna ta, prin lucrarea ta cea împotriva Mea şi a sfinţilor Mei în care Eu am stat şi am lucrat din fiu în fiu, după cum a mers firul celor sfinţi.

Voiesc să-ţi spun că eşti trup şi te ridici din pământ, şi voiesc să-ţi amintesc cuvântul Meu: «Trupul pofteşte împotriva duhului, iar duhul doreşte împotriva trupului»; tu împotriva Mea, şi Eu împotriva ta; Eu prin sfinţii Mei cei din cer şi din Duh născuţi la propovăduirea Mea, iar tu eşti trup şi din pământ te ridici şi eşti diavol, nu păstor. Şi pe cei ce nu sunt scrişi în Cartea Vieţii Mele, de la întemeierea lumii, îi biruieşti cu plăceri şi cu slavă deşartă, ca să ţi se închine ţie, dar Eu vin pe nori, vin împotriva ta şi îţi rostesc judecata. Trei zile la rând Mă voi lăsa cuvânt peste tine, iar a treia zi voi încheia cartea cea pentru judecata ta. Vin şi te vestesc că nu poţi să faci tu nimic pentru cer, că tu eşti ca valea lui Iosafat, unde voi strânge pe cei asemenea ţie ca să-i nimicesc cu focul în care arde pucioasă, după cum este scrisă judecata cea pentru proorocul cel mincinos. Amin.

Iar voi, cei din porţi, aşezaţi cuvântul Meu trei zile la rând, ca să întocmesc cartea împotriva lui antichrist, iar după trei zile o voi sfârşi, că Eu aşa am început în ziua aceasta, zicând: «Pace celor ce slujesc poruncilor Mele, iar celor ce le calcă pe ele, război le zic!». Amin, amin, amin.

* * *

Glasul Meu strigă din nou la porţi ca să se deschidă şi să intru cuvânt în grădină. Amin.

Îmi cobor din nou cuvântul pentru judecata proorocului cel mincinos, care-Mi zădărniceşte planurile Mele, care fură cuvântul unul de la altul şi îl povesteşte norodului fără de trimiterea Mea, fără de porunca Mea. Mă fac carte de judecată şi scriu în ea trei zile la rând, iar mâine o isprăvesc, ca să biruiesc cu furtună şi cu iuţime şi cu asprime capetele mincinoase ale proorocului cel mincinos. Amin.

Voi, cei din grădină, voi, cei aşezaţi de Mine în calea cuvântului Meu care coboară din cer pe pământ! Deschideţi cartea proorocului cel mincinos, cartea Mea către el, ca să scriu în ea. Amin. Este scris că vin cu sfinţii, şi aşa vin. Vin în ţara cuvântului Meu. Andrei, apostolul Meu cel de acum două mii de ani, vine cu Mine în grădină, că e sărbătoare peste biserica Mea, sărbătoare de sfântul Andrei, cel ce a venit întâiul după Mine ca să-Mi fie apostol şi să Mă dea apoi oamenilor, aşa cum sunt Eu şi aşa cum voiesc Eu să fiu cu omul, dar nu aşa cum voieşte proorocul cel mincinos.

O, proorocule mincinos, sunt în faţa ta cu cartea Mea cea împotriva ta. O deschid şi scriu încă în ea, căci trei zile la rând scriu în ea, şi apoi o pecetluiesc cu pecetea cuvântului Meu şi o duc la locul ei, iar locul ei eşti tu. Apleacă-te să auzi, căci te aplec Eu să auzi şi să iei de la Mine cuvântul Meu cel către tine.

Tu Mi-ai nimicit statul Meu în om şi Mi-ai umplut omul de nepăsare, fiindcă omul te vedea pe tine că stai înaintea lui în numele Meu, şi făcea omul ca tine, nu ca Mine, fiindcă omul vrea să-L vadă pe Dumnezeu ca să creadă. Omul nu poate să creadă fără să vadă; el crede numai ce vede. Iată, omul te vede pe tine că stai în numele Meu înaintea lui şi crede ceea ce vede că faci tu. Dar, ce faci tu? Tu pierzi şi împrăştii de pe calea Mea oile; nu le aduni, nu le paşti, nu le creşti, dar stai în numele Meu în faţa lor. Scris este în Scripturi: «Vai de părinţii care pierd şi împrăştie oile turmei Mele nepăzindu-le şi lăsându-le să se risipească! Aceştia fac desfrânare şi minciună, ajutând pe făcătorii de rele să nu se întoarcă nimeni de la necredinţă. Îi voi hrăni cu pelin şi le voi da apă cu fiere, căci s-a întins pe tot pământul necredinţa lor. Au luat ei parte la sfatul Meu? Atunci să se scoale şi să spună cuvântul Meu şi să-i facă pe oameni să se întoarcă de la căile lor cele rele. Oare, poate omul să se ascundă unde să nu-l văd Eu? Dar ei fură cuvântul Meu unul de la altul şi zic: „Dumnezeu a spus“. Oare, este vreo legătură între pleavă şi bobul de grâu curat? Iată, sunt împotriva amăgitorilor şi a linguşitorilor, căci nu i-am trimis pe ei». Cel ce nu este trimis nu aduce folos pentru Mine. Cel trimis trebuie să fie om duhovnicesc, iar tu eşti trupesc şi Îmi întinezi numele Meu cu desfrânările tale, căci stai în numele Meu înaintea oamenilor. O, cum de te încumeţi să stai în numele Meu peste oameni când tu eşti nepocăit şi încă păcătuieşti? Când tu eşti plin de dorul slavei deşarte, când tu mănânci şi bei şi te însori şi te desfrânezi şi faci urâciuni în loc părut sfânt, cum de mai zici că stai în numele Meu peste cei fără de pricepere? Iată, te vădesc cine eşti. Nu eşti prietenul Meu, ci eşti vrăjmaşul Meu. Nu eşti slujitor al Meu, nu eşti păstor de oi, că nu ştii să păstoreşti, fiindcă Eu nu te-am trimis, iar cel netrimis este proorocul cel mincinos pe care Scripturile îl vestesc mincinos şi răpitor.

O, ce cauţi tu în slujba Mea? Căci slujitorii Mei stau în foc şi nu ard, fiindcă scris este: «Dumnezeu este foc mistuitor». Ce cauţi tu unde nu eşti chemat de Mine, unde nu eşti trimis, ce cauţi? Tu, cel care ceri să ai Duh Sfânt de la cei ce nici ei nu au, de la cei ce nici ei nu ştiu ce este Duhul Sfânt în om, ce cauţi, oare? Iată, cauţi pedeapsa cea pentru proorocul cel mincinos, cauţi apă cu fiere, că altceva nu cauţi. Ai vrut să fii om deştept şi ai căutat să ai carte multă ca să fii savant şi să se strângă lume lângă înţelepciunea ta, dar iată, Scriptura stă împotriva ta şi spune: «S-a îngâmfat şi a zis: „Sunt Dumnezeu şi stau pe scaunul lui Dumnezeu, în mijlocul mărilor“. De aceea a fost aruncat la pământ din pricina păcatelor sale, căci cu viclenia sa pângăritu-şi-a sfinţenia. Foc va izbucni din el şi îl va mistui, şi îi va fi cenuşa luată de vânt în faţa tuturor trecătorilor. Şi cei ce l-au cunoscut vor sta înmărmuriţi de pieirea lui». Aşa este scris de cel ce-şi agoniseşte înţelepciune ca să facă negoţ cu ea şi să-şi cumpere cu ea slavă deşartă, că omul sfânt nu este omul savant, ci este omul plin de Dumnezeu şi de darurile Lui, omul plin de înţelepciune sfântă, nu de înţelepciune savantă. N-am ce face cu înţelepciunea ta, şi eşti ramură fără de preţ. Am cuvânt scris din cer în vremea ta, dar tu ai fost îngâmfat din pricina înţelepciunii tale, şi n-ai luat de la Mine prin cei smeriţi cu inima. Ţi-am tot dat de veste şi ţi-am spus că n-am ce face cu omul cu şcoală de la om, cu carte de pe pământ, căci cine nu învaţă carte din cer nu este om ceresc, ci este om din pământ ieşit, şi este învăţător mincinos, nu adevărat, prooroc mincinos este, om care piere prin înţelepciunea lui. Cei dintâi ai bisericii Mele n-au fost savanţi, ci au fost săraci cu duhul şi am putut turna în ei de la Mine şi le-am dat veşmântul înţelepciunii. Dar tu eşti savant, şi nu pot să-ţi dau şi de la Mine, căci omul cu învăţătură de la om este om îngâmfat, este prooroc care fură cuvântul unul de la altul, precum este scris în Scripturi despre proorocul cel mincinos, care învaţă de la cel asemenea lui.

O, n-ai voit să-ţi vii în fire. Am lăsat pentru tine şapte ani de har ca să te apleci şi să te îmbraci întru pocăinţă şi să fii apoi ceresc, şi să te iert apoi, iar azi te aplec Eu. Apleacă-te să auzi de la Mine, căci te aplec Eu! Amin, amin, amin.

Tu Mi-ai nimicit statul Meu în om, şi omul Mă are precum Mă ai şi tu, şi omul s-a umplut de îngâmfare, fiindcă omul te vede pe tine că stai în numele Meu înaintea lui şi crede ceea ce vede că faci tu, şi nu vede omul pe Dumnezeu, precum nici tu nu-L vezi, şi eşti singur de tine osândit, şi Eu stau departe de tine, că eşti păcătos şi eşti eretic şi te-ai abătut de la sfinţenie şi de la dreptate şi stai cu păgânii la masă şi calci în picioare numele Meu cel pus de tine peste tine, nu de Mine, că Eu sunt cu cei sfinţi. Tu stai în sfat cu necredincioşii, tu stai în calea păcătoşilor şi stai la masă cu hulitorii celor sfinţi, iar legea Mea nu mai este voia ta, şi rod nu ai pentru cer. Cine să mai fi întors pe omul păcătos de la fărădelegile sale? Scris este: «Cel ce întoarce pe păcătos de la căile lui cele rele, acela îşi scapă şi sufletul său». Tu însă Mi-ai nimicit statul Meu în om şi Mi-ai umplut omul de nepăsare, fiindcă omul te vede pe tine şi face ca tine, nu ca Mine.

Sunt venit cu martori din cer pentru ca să întocmesc cartea judecăţii proorocului cel mincinos. Acum două mii de ani apostolii Mei şi toţi cei ce Mă urmau erau numiţi sectă, secta Nazarineanului. Ce zici tu de aceasta, omule care prooroceşti de creştinii Mei că sunt sectă? Caiafa îi învăţa pe iudei să-i numească sectă a Mea pe cei sfinţi. Aşa şi tu faci, şi bine faci că spui aşa, dar faci rău că nu înveţi pe oameni ce este acest cuvânt: „sectă“; faci rău că nu-i înveţi ce este cuvântul „biserică“, fiindcă tu ştii ce este, dar îi înveţi altfel pe cei ce se închină ţie şi nu Mie, căci dacă i-ai învăţa ca Mine, aşa cum ştii tu că este învăţătura Mea, ei Mi-ar sluji Mie şi nu ţie, iar Eu aş locui cu oamenii.

Unde să se mai ducă omul la biserică? Unde mai este biserica? Unde mai sunt preoţi de ai Mei? O, nu mai e nimic! Toate sfârşitu-s-au! O, ce ai făcut tu din cuvântul „biserică“ şi din lucrul de biserică?! Ai făcut negoţul tău, nu pe al Meu, şi i-ai pus numele tău de prooroc mincinos la cel ce nu are nimic legat cu biserica Mea şi cu lucrul ei, căci proorocul mincinos despre care scrie Scriptura nu este cel din afara lucrului Meu, ci este cel ce lucrează în numele Meu, în biserica Mea, în staulul Meu, dar lucrează pentru el, nu pentru Mine; pentru slava lui, nu pentru a Mea, aşa precum tu lucrezi, că scris este: «Cel ce grăieşte de la sine, acela îşi caută slava lui, dar cel ce caută slava lui Dumnezeu, întru acela nu este nedreptate şi minciună, ci este Dumnezeu cu adevărul Lui». Mai puţin vor fi judecaţi cei numiţi de tine prooroci mincinoşi ca să te ascunzi tu mai bine sub numele Meu, mai puţin, că aceia nu ştiu ce înseamnă cuvântul „biserică“, şi Eu, Domnul, în biserică. Scris este: «De n-ar şti, n-ar avea păcat». Dar tu ştii, şi crezi că te poţi ascunde în vreun loc tainic, unde să nu te văd Eu. O, ochiul şi cuvântul Meu despică omul şi îl vădeşte afară, şi aşa fac Eu acum cu tine, căci toate sfârşitu-s-au! Sfârşitu-s-a şi minciuna ta, căci tu eşti minciuna aceasta, şi nu eşti slujitorul Meu precum te numeşti şi te arăţi, şi eşti răpitor de suflete, care se închină ţie, nu Mie. Nu te-ai făcut păstor pentru Mine, ci te-ai făcut pentru tine ca să te îmbraci şi să te hrăneşti cu lâna şi cu laptele oilor Mele cele slabe, căci pe cele grase şi sănătoase le pui nume de sectă ca să scapi, zici tu, de urmărirea Mea cea cu dreptate prin sfinţii cei care fac voia Mea şi nu a ta, dar te minţi pe tine însuţi, că scris este: «Cei care n-au fost scrişi de la întemeierea lumii în Cartea Vieţii Mielului, aceia sunt cei ce se închină proorocului mincinos, cel cu capetele ascunse ca să nu vină la lumină, fiindcă lumina le vădeşte pe toate cele ascunse».

Acum şapte ani am ridicat steagul Meu cel ceresc, pe care este scris numele Meu şi numele cetăţii lui Dumnezeu, al Noului Ierusalim care se coboară din cer, de la Dumnezeu, căci Eu lucrez tainic din veac şi până în veac. Tu te-ai sculat şi ai numit minciună lucrarea Mea şi steagul Meu cel de biruinţă împotriva ta. Te-ai speriat şi ai căutat ascunzătoare de la faţa Mea, şi cauţi şi azi tot aşa; cauţi numind minciună şi erezie lucrarea Mea de biruinţă, lucrare din fii vii cu viaţa lor întru Mine. Tu te-ai speriat şi te-ai ascuns de lucrarea Mea de biruinţă a întunericului veacului acesta. Te-ai ascuns de Mine, pentru că tu nu ai viaţă pe potriva venirii Mele, şi eşti fricos şi te temi de venirea Stăpânului, şi ai voi să întârzii pe Stăpânul Care vine. Dar prin minciună nu ai putut nimic, şi nu poţi nici acum.

Acum şapte ani am înfipt crucea Mea de biruinţă în mijlocul tău. Crucea Mea de biruinţă este poporul cuvântului Meu, cu care Eu Mă aciuez de patruzeci de ani şi mai bine ca să-l cresc şi să-l desăvârşesc şi să-l umplu de Duh Sfânt, aşa precum am lucrat cu ucenicii Mei cei de acum două mii de ani, până ce i-am făcut împărţitori ai împărăţiei cerurilor peste pământ. Acum şapte ani M-am scris cu nume nou peste veacul omului şi M-am numit cu numele Meu cel scris în Scripturi pentru vremea aceasta, căci scris este: «Numele Lui este Cuvântul lui Dumnezeu». Amin. Să nu socoteşti că am venit spre tine ca să stric legea sau proorocii. N-am venit să stric, ci să împlinesc, şi de aceea îţi amintesc că acum două mii de ani le-am spus aşa celor ce vor să semene cu Mine în slujire: «Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă oamenii faptele voastre cele bune şi să urmeze Tatălui Cel din ceruri slăvindu-L». Iar cei ce nu au fapte pe potriva vieţii Mele în om, aceia nu pot fi împărţitori de învăţătură cerească, şi, din contra, strică legea şi proorocii ca să piardă omul cărarea, căci în fiecare vreme omul a fost cărare pentru om. Tu eşti poarta cea largă, şi oricine voieşte intră la tine şi stă cu tine la masa ta, care zici că este masa Mea. Dar poarta Mea este strâmtă şi calea Mea este îngustă, căci ea duce la viaţă, şi puţini sunt cei care o află. De aceea am spus Eu acum două mii de ani la mulţimile flămânde de viaţă: «Feriţi-vă de proorocii mincinoşi, care vin la voi în haine de oi, iar pe sub haină sunt răpitori. Voi după roadele lor îi puteţi cunoaşte, căci nu se culeg struguri din spini şi nici smochine din mărăcini, fiindcă orice pom bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele; iar orice pom care nu face roadă bună, se taie şi se aruncă în foc. De aceea, după roadele lor îi veţi cunoaşte». Şi iată rodul tău: turmă risipită, turmă amestecată după cum şi păstorul, căci păstorul este proorocul cel mincinos despre care Eu am spus: «Niciodată nu v-am cunoscut».

Am strigat la om, peste tot am trimis cuvântul Meu de strigare, că dacă omul ar fi voit să vegheze, nu s-ar fi smintit întru Mine prin tine. Am strigat mereu la om, de şapte ani strig la om, dar acum strig la tine, strig din nou la tine după două mii de ani de la prima Mea propovăduire între oameni. N-am cum să-ţi mai grăiesc altfel. Te-am strigat mereu să te apleci şi să auzi, şi tu nu te-ai aplecat. Dar acum, apleacă-te, că te aplec Eu ca să auzi!

Au trecut şapte ani de la pecetluirea Sfintei Sfintelor în care Eu vin cu cele sfinte şi cu sfinţii pentru cele sfinte, căci Sfintele se dau sfinţilor. Amin. Şapte ani sunt de când M-am scris peste pământ cu numele Meu cel nou şi al cetăţii lui Dumnezeu, Noul Ierusalim, care se coboară din cer, de la Dumnezeu, căci scris este: «Iată, cortul lui Dumnezeu este între oameni, şi va sălăşlui cu ei şi vor fi ei poporul Lui, şi Însuşi Dumnezeu va fi cu ei». Şapte ani ai lovit de peste tot ca să faci hulă împotriva lucrului Meu, că tu ai capete multe, şi pe ele, nume de hulă. Iar după şapte ani ţi-ai schimbat planul şi ai dat să crezi în taina de nou Ierusalim, după cum scrie despre ea în Scripturi. Până acum ai zis de peste tot că în cer este locul Noului Ierusalim, nu pe pământ, iar acum te-ai ridicat cu putere pământească să-ţi zideşti turn cu turnuri, căci tu eşti cornul cel ce creşti dintre alte coarne; şi peste jertfa de fiecare zi ai pus nelegiuirea, şi adevărul Meu l-ai aruncat la pământ, şi ai izbutit, zici tu, iar peste turnul tău cel cu turnuri vrei să scrii „Ierusalim nou“, căci te-ai schimbat la faţă, zici tu, şi ai dat să crezi în taina Mea de nou Ierusalim pe pământ. Dar tu ai scrise pe capetele tale nume de hulă, şi să te uiţi bine că aceste scrisuri sunt şi mărturisesc împotriva ta, şi nu poţi tu să pui înaintea Mea turnul cel lucrat cu planuri omeneşti care n-au nimic întru ele din cele sfinte, fiindcă cele sfinte sunt cu sfinţii, iar tu eşti amestecat cu păgânii şi cu păgâniile lor, şi nu se poate slujire şi lui Dumnezeu şi lui mamona. O, dacă ai iubi Scripturile Mele, le-ai şi crede, le-ai şi împlini, şi le-ai adeveri peste mulţi. Dar tu ai cărţile tale din care bei şi din care te adăpi cu slava ta deşartă, de M-ai făcut pe Mine, Domnul, să-ţi umblu sub haină şi să spun supuşilor tăi că haina ta e mincinoasă şi că tu eşti mincinosul cel de sub haină, hristosul cel mincinos, care o ia înaintea Mea ca să-l facă pe om să se culce şi să spună că ziua Domnului a şi sosit, a şi trecut.

Eu am aşteptat lepădarea ta de credinţă, aşa cum scrie că va fi înaintea zilei Mele. Şi iată, acum vin. Ieşi întru întâmpinarea Mea şi ascultă-ţi judecata, că tu te-ai lepădat de lege şi de prooroci şi de credinţă. Şi acum, Eu vin; vin cu ziua Mea cea mare şi înfricoşată, căci ceea ce ai avut tu de făcut, ai făcut, şi toate sfârşitu-s-au, şi încep Eu. Încep din nou început şi îl numesc nou Ierusalim, dar lucrez Eu, nu tu; fac Eu, nu tu, căci Eu sunt Cel ce sunt, şi Mă scol biruitor peste tine. Amin.

Mă vestesc biruitor peste potrivnicul Meu, omul; omul care s-a aşezat împotriva Mea de la început şi până la venirea Mea, din fiu în fiu, şi nu se mai numeşte om, şi se numeşte proorocul cel mincinos, care stă împotriva lui Dumnezeu, ca un fur. Toate cetăţile tale vor fi nimicite, căci sunt lucrate de tine, nu de Mine, iar lucrul tău nu este curat, şi piere prin el.

Şi acum, vin, vin în ţara cuvântului Meu, ţara strălucirii, aşa cum a văzut-o demult proorocul Daniel ca s-o anunţe că va fi. Vin cu sfinţii, vin cu cerul, vin cu ucenicii. Vin, şi am venit. Amin, amin, amin. Şi sunt cuvânt în grădina cuvântului Meu, în ţara venirii Mele, ţara strălucirilor, care străluceşte prin venirea Mea. Iată sărbătoare de cuvânt, sărbătoare de sfinţi în grădina Mea de pe pământ, sărbătoare de biruinţă a Mielului şi a celor răscumpăraţi prin Sângele Mielului. Am venit să lucrez cartea cea de judecată peste proorocul cel mincinos, care înşeală cu blana oii oameni din toată seminţia şi limba şi poporul şi neamul. Binecuvântată să fie cartea Mea de azi în care scriu trei zile la rând, şi binecuvântată să fie cartea care va ieşi din mijlocul celor ce zic că-Mi slujesc Mie, căci ca o sabie smulsă din mâna celui ucis va fi ea, ca să tai cu ea ocara de pe fiii cerului, care lucrează poruncile Mele pe pământ, şi Eu smulgându-i sabia îl voi tăia pe el, căci el din sabia lui a trăit pe pământ, după cum este peste el cuvântul Meu întru început, că aşa i-am spus: «Cu sabia ta îţi vei agonisi traiul».

Eu l-am pus pe om împărat peste pământ, dar nu şi peste cer. Cerul este scaunul Meu de domnie, nu al omului, iar biserica Mea de pe pământ, dacă e a Mea, trebuie să fie cer pe pământ, iar slujitorii ei să nu fie împăraţi, ci să fie slujitori dacă vor să fie. Şi iată, Eu vin, ca stăpânul care se întoarce să-şi cerceteze via, şi vai celor ce s-au pus stăpâni peste via Mea! Cine este cel ce s-a pus stăpân peste via Mea? Să vină să dea socoteală pentru cele lucrate! Să vină să se socotească cu Stăpânul viei! Amin.

Sunt venit cu martori din cer, ca să întocmesc cartea judecăţii proorocului cel mincinos, şi el va cădea în sabia lui, şi voi ridica ocara de pe fiii vieţii, căci ca şi acum două mii de ani când apostolii Mei şi toţi cei ce Mă urmau erau numiţi sectă, tot aşa şi azi, cei ce-Mi urmează Mie sunt numiţi sectă de cei ce se vor împăraţi peste pământ şi peste cer. Dar Eu smulgându-le sabia îi voi birui prin ea, şi voi ridica ocara de pe fiii vieţii, fiii Noului Ierusalim, fiii lui Dumnezeu, fiii cerului pe pământ între oameni. Amin, amin, amin.

* * *

Ridicaţi-vă, voi, porţi, ca să intre Împăratul slavei! Împărăţia Lui este împărăţie veşnică, şi toate stăpânirile Îl vor asculta pe El şi Îi vor sluji Lui. Amin.

Râu de foc iese din gura Mea, căci «Judecătorul S-a aşezat şi cărţile au fost deschise, şi altă carte a fost deschisă, care este Cartea Vieţii; şi morţii au fost judecaţi, fiecare după faptele sale, şi moartea şi iadul au fost aruncate în râul de foc, iar cine n-a fost găsit scris în Cartea Vieţii, a fost aruncat în iezerul cu foc», după cum este scris.

Cartea cea cu şapte peceţi stă în mâna Mielului, deschisă. Cerul s-a dat în lături ca o carte, iar împăraţii pământului şi domnii şi căpeteniile, bogaţii şi puternicii, robii şi slobozii s-au ascuns în peşteri şi în stânci, se ascund de faţa Celui ce şade pe tron. Cartea Vieţii este de la întemeierea lumii şi este deschisă în mâna Mielului. Amin, amin, amin.

Cuvântul lui Dumnezeu intră pe porţile Sale şi lucrează cartea judecăţii proorocului mincinos, trei zile la rând lucrează, iar a treia zi o sfârşesc de scris şi o dau Tatălui, ca s-o împlinească. Amin.

Iată, vin cu sfinţii. Aşa vin, şi altfel nu vin. Am avut trâmbiţă pe pământ în vremea din urmă şi am sunat prin ea şi Mi-am făcut un popor şi l-am numit poporul cuvântului Meu, iar această lucrătură a Mea a fost mereu sub cortul Meu de biruinţă adăpostită, căci proorocul mincinos este fricos şi stă împotriva creştinilor lui Dumnezeu ca să fie el al Meu, şi nu creştinii. Numai că el cu Mine nu poate face casă, nu poate face pace, fiindcă Eu, Domnul, sunt împotriva lui de şapte mii de ani şi până la desfacerea cărţilor judecăţii, şi apoi a cărţii cu şapte peceţi, şi apoi trâmbiţele îngerilor şi cel de al şaptelea înger: Cuvântul lui Dumnezeu.

Am avut trâmbiţă pe pământ în vremea din urmă şi am sunat din ea şi Mi-am făcut un popor, şi este, iar trâmbiţa Mi-am ridicat-o la cer între sfinţi, căci balaurul cel cu şapte capete şi cu zece coarne stătea mereu înaintea ei, căci din ea ieşea, ca un fiu, cuvântul Meu, ca să păstoresc cu el. Balaurul Mi-a prigonit trâmbiţa, dar Eu, Domnul, i-am dat ei aripi de vultur, şi ea a zburat de la faţa lui. El însă nu stă, şi se aprinde de mânie peste cei din seminţia ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu ţinând mărturia Mea. Dar Eu sunt cortul sfinţilor, şi îi păzesc de prigoana cea care vine dinspre proorocul cel mincinos, aşa cum Tatăl M-a păzit pe Mine şi pe mama Mea Fecioara când Eu eram prunc mic în mâna ei, şi când balaurul cel roşu, cu şapte capete şi cu zece coarne, voia să vină să Mă înghită după ce M-am născut între oameni.

Iată, vin cu sfinţii. Aşa vin, şi altfel nu vin. Vin cu trâmbiţa Mea Verginica. Acum douăzeci de ani i-am dat aripi de vultur, şi ea a zburat la locul ei, a zburat la cer, şi este cu Mine în lucru peste pământ, că este trâmbiţa Mea cea din care am sunat înaintea venirii Mele a doua oară pe pământ. Se face pasul celui de al douăzecilea an de când ea lucrează în cer pentru poporul ei de ieri şi de azi şi de mâine, că ea are plată în cer un popor, poporul cuvântului Meu cel din urmă, poporul prin care Eu, Domnul, împlinesc cea din urmă Scriptură, venirea Mea cea de a doua din cer pe pământ. Amin. Proorocul cel mincinos a prins de veste mereu de planul Meu, şi îl are şi vrea el să-l împlinească. Îl are pentru că el stătea mereu înaintea femeii care năştea din ea cuvântul Meu; stătea pentru ca să înghită ca pe un prunc cuvântul cel născut prin ea.

O, proorocule mincinos, astăzi sfârşesc cuvântul Meu cel pentru judecata faptelor tale cele împotriva Mea. Iată ce ai făcut! Ai fost fur. Ai luat mereu trâmbiţa Mea şi ai chinuit-o prin întunecimile tale ca să asculţi prin ea cuvântul Meu. Scoală-te şi stai înaintea Mea şi spune ce ai făcut cu trâmbiţa Mea. Dar Eu sunt Judecătorul, şi Eu spun ce ai făcut cu ea. Te-ai aprins de mânie împotriva ei. În anul 1955 Mi-am început prin ea trâmbiţarea. Tu ai prins de veste şi te-ai folosit de locuri ascunse şi de oameni cu dinţi de fiară şi Îmi smulgeai trâmbiţa din coliba ei, căci Caiafa şi cu supuşii lui au fost firul de legătură ca să înăbuşe viaţa cuvântului Meu, ca şi pe vremea prunciei Mele când preoţii şi arhiereii căutau viaţa Mea ca s-o ia de la Mine, fiindcă se temeau de Mine. Cel ce se teme de Mine, acela ştie că sunt Împăratul a toate, şi de aceea se teme.

Tu ai răpit cuvântul Meu şi vrei să-l împlineşti tu, dar iată ce este scris în Scripturi: «Sunt împotriva proorocilor care fură cuvântul Meu unul de la altul; îi voi hrăni cu pelin şi le voi da să bea apă cu fiere». O, nu poţi tu să împlineşti cuvântul Meu, că e numele Meu pe el. De ce ai pus tu pe el numele tău? Cine ţi l-a dat pe el? Cine ţi l-a spus? Tu l-ai răpit de la trâmbiţa Mea şi de la poporul Meu pe care-l urmăreai peste tot şi îi luai hrana din trăistuţă, îi luai pâinea cea de toate zilele, îi luai cuvântul Meu cu care-l hrăneam pe cel din urmă copil al Meu, pe cel din urmă popor al Domnului, poporul cel dintâi între neamurile pământului, căci «cel din urmă este cel dintâi», iar cel mic este mare întru Mine, precum este scris în Scripturi. Ai luat cuvântul Meu, că eşti fur, şi ţi-ai adăugat pedeapsă, că ai scos şi ai adăugat la cuvântul Meu cel furat, şi ai pus apoi pe el numele tău şi al supuşilor tăi, care şi ei se ascund unul de altul, fiecare de frica celuilalt, fiindcă este cu tine împărăţia fricii, şi de aceea tu eşti neliniştit mereu, tu şi toţi supuşii tăi. Mai mare frică decât tine nu are nimeni, şi te temi de pieire, de pieirea cea de la Mine, că tu ştii puterea Mea şi te lupţi cu ea ca să nu pieri prin ea. Ai luat cuvântul Meu şi vrei să-l împlineşti ca un credincios. Dar nu, că Eu te vădesc că eşti fur de cele sfinte, şi îţi dau de veste judecata cea pentru fur, că tu ai luat pacea de pe pământ, şi Eu nu mai am biserică sfântă, nu mai am unde să rostesc cuvântul „Pace!“, că unde grăieşti tu, Eu nu stau, fiindcă nu se poate Dumnezeu şi mamona laolaltă.

Patruzeci şi cinci de ani te-ai luptat cu îngerul Meu, cu cuvântul Meu ca să-l furi şi ca să faci din el avutul tău. În zadar eşti viclean, că râu de foc este cuvântul Meu, şi în el vei arde, că te-ai jucat cu focul, cu cuvântul Meu cel slujit de îngerii luminii, nu de tine şi de îngerii tăi, îngerii întunericului. Iată de ce eşti tu vinovat, tu şi nu altul în locul tău. Iată de ce eşti tu proorocul cel mincinos, care a furat cuvântul Meu, tu şi nu altul în locul tău. Ce am Eu să-l judec pe cel din afară? Tu şi nu altul este vinovat, că tu Mi-ai luat statul Meu din biserică, şi pe Mine M-ai numit minciună când am venit să te chem la pocăinţă, fiindcă în mijlocul poporului Meu pe care tu Mi-l duşmăneşti cu cuvânt de ocară, stă cuvântul Meu judecător peste tine, că eşti fur şi Mi-ai răpit via.

Te voi pustii cum am pustiit acum două mii de ani Ierusalimul, căci Ierusalimul nu mai este, iar ce este acolo nu este Ierusalim, ci este mamona. Ce a făcut mamona? S-a apucat prin supuşii lui şi a zidit din nou ca să se strângă lume de pe lume acolo unde M-a răstignit pe Mine omul trufaş. O, dacă M-au răstignit, de ce se mai aude acolo slavă pentru numele Meu, acolo unde Eu am fost răstignit de omul cel potrivnic Mie? Aceia Mă slăvesc pe Mine pentru bani, aşa precum şi tu ai făcut, proorocule mincinos, care ţi-ai înfipt cortul tău în ţara strălucirii, precum este scris despre tine: «El va înfige corturile palatului său între mare şi muntele cel sfânt şi strălucit, şi apoi va veni sfârşitul lui». Amin. Aşa ai făcut. La trei mile de locul grădinii cuvântului Meu tu ai împlinit această Scriptură, ca să foloseşti numele Meu pentru banii tăi. Vai ţie de cele ce ai făcut în zilele cele de apoi! Te voi pustii cum am pustiit acum două mii de ani Ierusalimul; Ierusalimul, pe care omul lacom l-a zidit din nou, ca să aibă prilej de câştigat bani, că nu de dragul lui Dumnezeu l-a zidit iar. Acolo se duce omul din toate părţile şi îşi vede judecata şi nu ştie cu ce se întoarce întru ale sale. Se întoarce cu judecata sa, căci omul a fost răstignitorul lui Dumnezeu. Nu s-a întors sfânt nimeni de acolo, nu s-a lăsat nimeni de păcat dacă a fost acolo, dar s-a fălit că a fost, şi nu i-a folosit fostul lui acolo.

Este scris în Scripturi de taina Noului Ierusalim. Tu când ai văzut că Eu am venit din cer pe pământ ca s-o împlinesc, te-ai îngâmfat şi te-ai trufit împotriva celor drepţi, în care Eu Mă slăvesc peste pământ, şi te-ai sculat să faci tu ceea ce fac Eu. Ai dat să uiţi că Noul Ierusalim este nume sfânt, este taina Mea cea din zilele de apoi, şi este pentru sfinţi, nu pentru desfrânaţi. Noul Ierusalim nu este loc de întâlnire a păcătoşilor şi a desfrânaţilor, nu este loc de mâncat şi de băut şi de jucat, aşa cum ţi-ai făcut tu turnuri din piatră şi te-ai aşezat mare pe ele şi ai scris pe ele „Ierusalim nou“ şi ai scris, zici tu, „Centrul lumii credincioase“, „Centrul ecumenic“ ai scris. Mi-ai vândut pe bani murdari locuri scumpe Mie, locuri din ţara Mea de întoarcere, şi ai pus pe ele rodul îngâmfării tale ca să te războieşti cu Dumnezeu şi să-L biruieşti de partea ta, dar tu eşti păcătos, şi Eu nu te ascult şi nu te primesc.

Te-am strigat din vreme şi am aşteptat să-ţi vii în fire şi să crezi că Eu vin cu prăpăd peste cei ce Mi-au stricat legea şi sărbătorile şi vremea întinându-Mi biserica. Tu însă nu te-ai aplecat, fiindcă ai asupra ta cele furate de la Mine şi eşti fricos. Dar Eu sunt Dumnezeu drept, şi tu eşti fur şi Mi-ai răpit via şi stai stăpân pe ea. Te voi pustii cum am pustiit Ierusalimul care M-a răstignit acum două mii de ani. Te-am aşteptat să-ţi înfigi corturile palatului tău în ţara strălucirii, ca să te nimicesc apoi.

Pământul tot e plin de capetele tale şi de puii tăi, dar tu eşti om, şi Eu sunt Dumnezeu. Nimeni nu poate scrie numele Noului Ierusalim; numai Eu îl scriu, şi îl dau celor ce rabdă până la venirea Mea, că scris este: «Biruitorului îi voi da din mana cea ascunsă şi îi voi da lui o pietricică albă, şi pe pietricică, un nume nou pe care nimeni nu-l ştie, fără numai primitorul. Şi voi scrie pe el numele Meu şi numele cetăţii lui Dumnezeu, al Noului Ierusalim, care se coboară din cer, şi numele Meu cel nou, Cuvântul lui Dumnezeu». Şi am zis: «Cine are urechi, să audă ceea ce Duhul grăieşte bisericilor». Dar tu, proorocule mincinos, n-ai vrut să auzi, căci auzind ai zis că nu auzi. Dar azi, ţie îţi zic: numai Eu scriu numele Noului Ierusalim şi nimeni nu-l ştie fără numai primitorul. Amin, amin, amin. Iar tu eşti fur, şi ai furat cuvântul Meu, şi Eu stau împotriva proorocilor care fură cuvântul Meu unul de la altul. Locul pe care zici tu că vrei să scrii „Ierusalim nou“, este locul lui mamona, nu al lui Dumnezeu; este babilon, nu este loc sfânt. Îl voi pustii ca pe Sodoma şi Gomora, că e locul desfrânării a tot pământul, locul în care antichrist şi puii lui şi-a făcut, zice el, acoperiş de vreme rea, babilon şi sodomă. Dar Eu, Domnul, M-am făcut carte de judecată şi am scris în ea trei zile la rând ca să biruiesc cu furtună şi cu asprime capetele mincinoase ale proorocului cel mincinos şi să-i dărâm statul şi acoperişul.

Cea care îşi zice biserica ortodoxă, aceea este cu care Eu grăiesc, căci ce am Eu să-l judec pe cel din afară? Ea este mincinoasă, nu este ortodoxă, iar în ea stă mare proorocul cel mincinos, care Mi-a nimicit statul Meu în om, că omul se uită la slujitorul bisericii şi face ca el, nu ca Mine, iar el este mincinos, că nu-Mi slujeşte Mie, ci lui. Cel ce-Mi slujeşte Mie este blând şi smerit cu inima şi Îmi aduce rod şi se face împărăţie a Mea, nou Ierusalim se face prin har.

Mă voi feri să stric totul, căci este o rămăşiţă prin har, aşa cum a fost acum două mii de ani dintre iudei. Mă voi grăbi să trezesc duhul în cei ce aşteaptă izbăvirea, căci proorocul mincinos Mi-a oropsit pe sfinţi vreme de şapte mii de ani. El mănâncă din pomul morţii şi este desfrânat de şapte mii de ani. Mulţi vor da să se apropie pentru pocăinţă, dar toate sfârşitu-s-au, fiindcă Eu am grăit la timp, şi toţi Mi-au răstignit cuvântul; cuvântul celui de al şaptelea înger, cuvânt care a făcut tăcere în cer, că scris este: «Când Mielul a deschis pecetea a şaptea, s-a făcut tăcere în cer; şi s-au aşezat şapte îngeri să trâmbiţeze; şi când a trâmbiţat al şaptelea înger, s-au pornit în cer glasuri puternice: „Împărăţia lumii este a Domnului Iisus Hristos, Împărat în veac!“. Amin».

Iată ce este biserica ortodoxă, cea care poartă numele Meu cel adevărat, cea care Mă are adevărat prin sfinţi şi prin părinţi. Ea s-a desfrânat şi a călcat cu desfrânare peste predaniile de la părinţii ei cei sfinţi, şi apoi s-a lepădat de Mine, că în ea şi-a lucrat în toată vremea ei lucrarea sa proorocul cel mincinos, hristosul cel mincinos, care o ia înaintea Mea îmbrăcat în haina Mea şi înarmat cu arma Mea.

O, tu, cea care îţi zici biserică, biserică ortodoxă! Eşti plină de capete trufaşe, care mânuie armele Mele pentru bani. Eşti făcută din oameni mincinoşi, şi nu mai eşti, că omul mincinos a scris peste tine nume nou şi te-a aşezat la aceeaşi masă cu păgânii şi cu desfrânaţii şi cu fărădelegea a tot pământul. Eşti plină de tină şi nu mai are cine te păstori, căci capetele tale sunt oamenii proorocului mincinos, nu sunt de partea Mea. Am scos din mijlocul tău pe cei curaţi Mie şi i-am deosebit la dreapta Mea şi i-am acoperit în mantia Mea, ca să am rămăşiţă prin har. Tu te-ai vândut pe bani proorocului mincinos şi stai supusă lui, că el e viclean şi mulţi se închină lui. Am lucrat în mijlocul tău în toată vremea, ca să nu rămân fără de biserică curată. În tine a fost mereu război şi sânge, că omul trufaş a stat peste tine în numele Meu şi ţi-a înjosit numele tău cel adevărat şi a ucis pe cel drept din tine ca să ia el numele Meu, nume de Hristos în biserică. Dar el este hristos mincinos, este diavol, este antichrist din fiu în fiu de şapte mii de ani. Slujitorii tăi cei mincinoşi, numindu-i păcătoşi şi răi pe cei drepţi, i-au dat mereu la închisoare ca să-i piară prin mâna omului păcătos. Aşa a făcut şi cu trâmbiţa Mea în toată vremea lucrării Mele prin ea.

O, slujitorule mincinos, cum de n-ai putut tu să-i odihneşti în tine pe cei drepţi, pe cei ce-Mi slujeau Mie şi nu ţie? Minciuna se sfârşeşte, dar omul drept rămâne şi câştigă de la Mine dreptate împotriva ta. Cum de n-ai iubit tu calea dreptăţii şi ai luat calea minciunii sub care stau ascunşi păcătoşii?! Acum te-a prins frica, şi ca furul dai să împlineşti tu Scripturile cele de veac nou peste pământ. Dar în veacul cel nou va fi cer nou şi pământ nou în care va locui dreptatea. Pe unde vrei tu să intri în cele noi? Nu poţi sări peste poartă. Eu sunt poarta, dar sunt în poarta dreptăţii, şi ea este pentru cei drepţi. O, nu poţi tu să împlineşti nimic bun, că tu Mi-ai tras de pe temelie biserica şi Mi-ai culcat la pământ gardul viei Mele. Nu poţi decât să strici, că tu slujeşti minciuna.

Am în faţă trâmbiţa Mea din care am sunat pe pământ în zilele cele de apoi. O, cât de oropsită a fost ea pentru numele Meu, de către proorocul mincinos! Câtă jale s-a suit la Mine pentru chinurile ei prin mâna omului mincinos care şi azi huleşte lucrarea Mea cea din zilele de apoi, căci omul mincinos are capete multe, şi pe ele, nume de hulă.

O, durerea Mă frânge, dar Scripturile grăbesc prin cuvântul lor împlinirile lor. Toate sfârşitu-s-au! Cartea cea cu şapte peceţi stă deschisă în mâna Mielului. Cerul s-a dat în lături ca o carte, ca un sul, iar împăraţii pământului şi domnii şi căpeteniile şi bogaţii şi puternicii şi robii şi slobozii s-au ascuns în peşteri şi în stânci, ca să nu audă mânia lui Dumnezeu. Iată, vin ca un fur şi vin la fur şi îl iau pe neaşteptate, căci cel ce nu aşteaptă aşa este luat.

O, proorocule mincinos cel cu multe capete şi cu steme pe ele, iată ce ai făcut! Ai răpit până şi cuvântul Meu cel sfânt ca să-l culci sub picioarele tale. Ai călcat în picioare pe cei drepţi, pe cei sfinţi, şi ai pus peste tine numele Meu, zici tu. Îţi dau de veste judecata cea pentru fur.

Tu ai luat pacea de pe pământ, că unde grăieşti tu, Eu nu vin să dăruiesc pace, şi Eu nu mai am biserica sfântă ca să pot veni în ea.

Tu Mi-ai dărâmat legea şi sărbătorile şi vremea.

Tu te-ai pus în locul Meu peste tot pe unde trebuia să fiu Eu şi nu tu. Eu n-am luat niciodată locul unde trebuia să fii tu, dar tu l-ai luat mereu pe al Meu, ca să stai tu pe scaunul lui Dumnezeu şi ca să biruieşti omul, supunându-i sufletul şi cugetul ca să-ţi fie supus ţie nu Mie. Dar omul era lucrătura Mea, nu a ta.

Tu te-ai crezut mai înţelept ca Dumnezeu şi n-ai luat de la Mine înţelepciune, şi înţelepciunea ta e din pământ.

Tu te-ai trufit până la scaunul Meu şi ţi-ai zis: «Sunt un dumnezeu», căci ai luat locul şi statul Meu.

Tu Mi-ai ucis sfinţii ca să fii tu al Meu. Nu i-ai ucis tu, dar i-ai dat călăilor prin minciuna ta, prin viclenia ta, că tu ai multe capete, şi ele se întind până în cele mai întunecate, ca să nu ştie nimeni că tu eşti cel ce ucide.

Tu prin negoţul tău ai cumpărat suflete mici şi le-ai făcut unelte ţie, ca să nu pierzi din tainele Mele pe care Eu le împărtăşeam celor ce umblau cu Mine. Patruzeci şi cinci de ani te-ai luptat cu îngerul Meu, cu cuvântul Meu cel prin lucrarea Mea de nou Ierusalim în biserică, ca să-l furi şi să faci din el avutul tău. Dar cuvântul Meu este râu de foc, şi el te va arde, că te-ai jucat cu focul.

Tu ţi-ai înfipt corturile tale între mare şi muntele cel sfânt şi strălucit, la trei mile de grădina cuvântului Meu. Te-ai îngâmfat şi te-ai trufit împotriva celor drepţi prin care Eu Îmi împlinesc Scripturile cele de apoi, şi te-ai sculat să faci şi tu ce fac Eu, dar Noul Ierusalim este nume sfânt. Iată de ce eşti tu vinovat; tu şi nu altul în locul tău. Iată de ce eşti tu proorocul cel mincinos, care a furat cuvântul Meu; tu şi nu altul în locul tău.

Mi-ai îndurerat sfinţii pe pământ şi în cer, sfinţii Celui Preaînalt, că scris este: «Va grăi cuvinte de hulă şi de defăimare împotriva Celui Preaînalt şi va asupri pe sfinţii Celui Preaînalt şi îşi va pune în gând să schimbe sărbătorile şi legea». Iată de ce eşti tu vinovat; tu şi nu altul în locul tău. Nu mai au sfinţii sărbători pe pământ. Nu mai au sărbătorile sfinţi. Inima ta s-a trufit şi a zis: „Sunt dumnezeu şi stau în inima mărilor“. Şi iată, scot sabia Mea împotriva înţelepciunii tale şi nu vei mai zice: „Sunt dumnezeu“. Foc va izbucni din tine şi te va mistui şi te va vădi, şi se va auzi glasul celor ucişi de tine pentru mărturia Mea, căci ei vor învia, şi va fi aceasta spre judecata ta, şi ziua Mea va arde ca un cuptor.

Tu ai pângărit toate altarele de biserici. Peste tot ai făcut acest prăpăd, şi îl faci şi azi.

Tu ai voit să pângăreşti până şi altarul Sfintei Sfintelor Mele, cu care Eu, Domnul, M-am aşezat în România. Acesta este cel mai mare păcat al tău. Ai voit chiar să nimiceşti această grădină, ai voit prin mulţi de ai tăi, şi prin multe iscoade ai lucrat, că îţi este teamă de glasul Meu cel din grădină. Iscoadele tale veneau blând, dar şarpe blând nu este, şi Eu am stat mereu cuvânt peste cei din grădină şi i-am vestit la vreme de lucrul tău cel ascuns.

O, Mi-ai nimicit iubirea şi credinţa şi puterea arhiereului Meu Irineu, cel prin care Eu, Domnul, am putut să Mă aşez temelie sfântă de nou Ierusalim peste România, căci Eu o iubesc, iar tu, nu. Ai dat în el cu ce ai voit, cu ce ai putut. L-ai umplut de zbucium, dar şi de răbdare, căci Eu sunt în preajma lui cu putere. Ai voit să-l faci asemeni ţie, nepăsător de viaţa omului, dar el suspină ca şi Mine pentru păcatele de pe pământ şi aşteaptă izbăvirea omului.

Tu eşti nepăsător şi stai în păcatul nepăsării, iar acest păcat este diavol. Tu eşti fără de ruşine prin păcatul nepăsării. Păcătuieşti ascuns şi pe faţă şi nu te ruşinezi şi nu mai ţii seamă că după roadele tale te cunoşti că eşti proorocul cel mincinos în lucrare de biserică. Păcatul nepăsării te-a orbit, şi te-ai amestecat cu fărădelegea a tot pământul. Cu babilonul ai făcut frăţie, dar cu cei drepţi ai spus război. Şi pentru că ai suflat de peste tot în făclia Mea cea de foc, şi pentru că ai umilit pe arhiereul Meu prin care M-am aşezat piatră sfântă în mijlocul tău ca să te izbăvesc şi pe tine de pierzare, şi pentru că tu te-ai astupat să nu auzi, te voi pustii cum am pustiit acum două mii de ani Ierusalimul, iar drepţii Mei din tine vor sta în foc şi nu vor arde, ca tinerii cei sfinţi în cuptorul babilonienilor.

Ai zis în sinea ta că l-ai învins pe arhiereul Meu, dar nu l-ai învins, aşa cum nu M-au învins pe Mine cei ce M-au răstignit în Ierusalim, că Eu am înviat, şi el va învia. Amin, amin, amin. Vei plânge cu neastâmpăr de suflet pentru toate faptele tale, că vei vedea cumpăna lui Zorobabel în mâna lui, şi Eu voi zidi nou Ierusalim în mulţi din cei ce iubesc legile Mele, că scris-a proorocul Daniel pentru zilele de apoi: «Mulţi vor fi curăţiţi şi albiţi şi lămuriţi, iar cei nelegiuiţi se vor purta ca cei nelegiuiţi, şi nici unul din cei fără de lege nu va pricepe, ci numai cei înţelepţi vor înţelege». Şi iarăşi scris este pentru zilele de apoi: «Cine este sfânt, să se sfinţească încă, iar cine este spurcat, să se spurce încă, fiindcă toate sfârşitu-s-au».

Dacă îţi vei înmulţi păcatul nepăsării şi al îngâmfării şi al necredinţei şi al hulei şi al minciunii, să nu te miri, căci cine este întinat, se întinează încă. Dacă îţi vei săpa încă groapa cu banii tăi, dacă îţi vei aţâţa focul mâniei Mele care este pentru cei mincinoşi, dacă îţi vei spori încă negoţul tău cel pentru pierzarea ta, să nu te miri, căci banul şi blestemul lui stau asupra ta. Dacă-ţi vei rosti încă numele de Dumnezeu şi de biserică a lui Dumnezeu cu tine în fruntea ei, dacă vei făptui încă pe faţă lucrare de biserică a lui Hristos, să nu te miri, căci hristosul cel mincinos este peste cei mincinoşi care nu merită decât hristoşi mincinoşi în slujba lor, căci ţi se închină ţie şi nu Mie, şi toată stăpânirea o dau fiarei, precum este scris despre aceştia.

Dacă vei crede că eşti încă, să nu te miri, pentru că Eu lucrez tainic, fiindcă sunt taina cea ascunsă în veacurile tale şi lucrez lucrarea cerească pe care o am de la Tatăl, până când cele ce nu se văd vin odată cu Mine spre vedere, odată cu sosirea Mea trup pe pământ. Iar cele ce nu se văd nu sunt lucrate de mână omenească, dar sunt, şi nu sunt încă pe pământ văzute. Scris este pentru cei drepţi: «Aşteptăm cer nou şi pământ nou» şi «Din cer se va coborî Noul Ierusalim pe pământ sfânt».

Tu nu vei pieri în veci, dar te vei tângui în veci, că Eu îţi voi arăta ce ai lucrat şi ce ai stricat şi ce ai lovit şi ce ai minţit şi ce ai iubit. Ai lucrat să strici pe om şi pe creştin şi ai lovit în lucrările Mele minţind împotriva lor, că tu ai iubit slava cea deşartă, care vine de la om. Iată de ce eşti tu vinovat; tu şi nu altul în locul tău. Dar cea mai mare vină a ta, proorocule mincinos de peste tot, este vina că ţi-ai mutat, zici tu, puterea şi toiagul în România, ţara Mea cea plină de daruri pentru ca să vin în ea cuvânt de strigare şi cuvânt de judecată, că tu ai fost fur şi ai pus mâna pe cuvântul Meu din ea, şi apoi ai pus mâna pe ea ca să-ţi înfigi corturile palatului tău în ea, între mare şi muntele Meu cel sfânt şi strălucit. Ai pornit război cu cei din seminţia Mea, cu poporul trâmbiţei Mele, poporul care păzeşte poruncile lui Dumnezeu şi ţine mărturia Mea. În anul 1955 Mi-am început lucrarea de trâmbiţare prin trâmbiţa Mea Verginica, trâmbiţa a şasea din cele şapte, iar Eu sunt trâmbiţa a şaptea. De atunci şi până azi ai stat furişat în calea poporului Meu prin servii tăi, prin puii tăi, prin câinii tăi, prin cumpăraţii tăi, ca să-Mi nimiceşti trâmbiţa şi să-Mi risipeşti poporul cel ce ţinea mărturia Mea, căci Caiafa şi supuşii lui au fost firul de legătură între cei drepţi şi cei de o lucrare cu tine, lucrarea lui antichrist.

Eşti încă în război cu cei ce ţin mărturia Mea, dar Eu îţi voi smulge sabia şi îţi voi tăia drumul şi puterea, fiindcă poporul cuvântului Meu este ortodox, este din tine luat şi este sabia Mea cu care lucrez şi curăţ şi tai din calea venirii Mele uscăciunile şi minciuna şi pe toţi slujitorii ei, ca să am drum curat pentru venire.

Călăul creştinilor Mei, pe care tu îl hrăneai cu cuvinte vândute, credea ce-i spuneai tu. Venea omul să-şi spovedească păcatele şi faptele, şi te duceai cu ele la călău şi vindeai pe cei drepţi, ca să nu se ridice nimeni mare întru Mine, ca să nu ţi se dezvăluie urâciunile tale, fiindcă cel drept iubeşte dreptatea. Tu iubeşti desfrânarea şi atragi suflete uşoare la păcat, că eşti nepăsător de Dumnezeu. Aşa ai pângărit altarele cele de la părinţi, căci te-ai desfrânat ca fiii lui Eli, şi aşa faci şi azi.

Te înveleşti cu înţelepciunea ta şi cu rangul pe care l-ai luat ca să stai slujitor al bisericii, dar înţelepciunea ta nu seamănă cu a Mea, fiindcă tu îţi eşti ţie dumnezeu, şi despre dreptatea Mea nu grăieşti nimănui. Despre plata păcatelor nu pomeneşti nimănui, căci tu păcătuieşti. Vina ta nu este cine s-o aducă la lumină ca să fii osândit prin ea, fiindcă tu grăieşti îndelung de ochii lumii, şi stai pe scaun de neclintit şi te acoperi cu haina Mea, dar iată, vin Eu şi îţi dezvelesc trupul şi fapta, că a venit vremea Mea şi se sfârşeşte vremea ta. Nu poţi tu să împlineşti cuvântul Meu cel de nou Ierusalim, pentru că îl împlinesc Eu, iar ceea ce faci tu este al tău, nu este al Meu, şi vei pieri prin lucrarea ta.

O, proorocule mincinos, astăzi sfârşesc cuvântul cel pentru judecata faptelor tale cele împotriva Mea. Iată ce ai făcut: ai fost fur. Scoală-te, şi stai înaintea Mea, că Eu sunt Judecătorul pentru cele ce ai făcut. Râu de foc iese din gura Mea, cuvânt de judecată pentru orice faptă. M-am făcut carte de judecată pentru tine şi am scris în ea trei zile la rând. Ai lucrat sub aceeaşi viţă cu Mine ca să-Mi tragi de pe temelie biserica, biserica ortodoxă, căci scris este: «Va da să înşele până şi pe cei aleşi, pe sfinţii din biserică», fiindcă nu tot cel ce vine în biserică înseamnă biserică. Biserica este din creştini alcătuită, iar lângă ea a lucrat mereu diavolul ca s-o dărâme de pe temelie şi să se fălească împotriva lui Dumnezeu.

Au trecut şapte ani de har, şapte ani de când Eu, Domnul, M-am sculat biruitor şi am ridicat steagul Meu de biruinţă, steagul Meu cel ceresc, pe care am scris Noul Ierusalim, numele cetăţii lui Dumnezeu şi numele Meu cel nou: Cuvântul lui Dumnezeu, nume pe care nu-l ştie decât primitorul, precum este scris, căci Mi-am făcut loc curat pe pământ, ca să aibă cerul cale de venire pe pământ şi să-şi răscumpere aşternutul cel pierdut prin omul cel căzut din pământul Edenului, din pământul cerului. La început am făcut din lutul acestei grădini om, şi M-am odihnit în el. La sfârşit M-am uitat spre început şi am dat cu ochiul Meu peste locul acesta al începutului pământului şi al omului de pe el. Iată-Mă cuvânt peste pământ din mijlocul pământului, din vârful pământului, muntele cel înalt pe care stă Dumnezeu Cuvântul.

Mă vestesc biruitor peste potrivnicul Meu, omul. Omul s-a aşezat împotriva Mea de la început şi până la venirea Mea de azi. Omul care stă împotriva Mea se numeşte diavol, nu se mai numeşte om, şi se numeşte proorocul cel mincinos, care stă împotriva lui Dumnezeu.

Eu sunt Cuvântul Cel de după şapte ani de la zidirea grădinii de nou Ierusalim, care se cheamă Sfânta Sfintelor Domnului în România, locul în care Eu intru ca Arhiereu al Tatălui după două mii de ani de la prima Mea venire.

Toate sfârşitu-s-au! Mă întorc spre începutul cel dintâi şi încep de unde am rămas, din locul începutului pământului, de unde Eu am luat pământ cu mâna şi l-am făcut pe om ca să-l pun împărat peste pământ, dar nu şi peste cer. Mă întorc şi lucrez ca la început. Cuvânt am lucrat la început, şi le-am făcut pe cele ce sunt. Iar acum tot cuvânt lucrez, ca să le stric pe cele ce sunt, căci omul se vrea stăpân peste pământ şi peste cer, dar Eu am deschis procesul neamurilor, şi cuvântul Meu este judecătorul. Râu de foc este cuvântul Meu. Toate sfârşitu-s-au! Amin, amin, amin.

Iar voi, străjerii Mei din grădină, luaţi această carte şi ridicaţi-o deasupra capetelor voastre, căci voi sunteţi unşii Mei pentru Scripturile cele de apoi. Coborâţi-o apoi pe jertfelnicul cel de foc şi pecetluiţi-o cu Duhul Meu Cel Sfânt, pe Care vi-L trimit vouă din ceruri. Luaţi-o şi trimiteţi-o de aici şi până la toate marginile la toţi capii pământului şi la cei îngâmfaţi. Toţi păstorii de suflete şi de trupuri să se aplece, că-i aplec Eu să audă cartea judecăţii proorocului cel mincinos. Toate sfârşitu-s-au! Sfârşitu-s-a şi minciuna lui, căci i-am dezvelit-o şi am pus-o înaintea lui. Amin, amin, amin.

La începutul şi la sfârşitul cărţii acestea, zic: Pace vouă! Pace vouă! Pace vouă! Eu sunt Cel ce sunt, fiilor. Pace zic celor ce slujesc poruncilor Mele, iar celor ce le calcă pe ele, război le zic! Amin, amin, amin.

* * *