Capitolul 8: Împărăţia cerurilor. Cer nou şi pământ nou

Naşterea din nou a lumii

Tu eşti poporul cel de la sfârşitul lucrării Mele. Nu te lua după omul care lungeşte boala, că vine Domnul, tată, vine şi vindecă ce mai este neînviat, şi se întocmeşte spre vedere profeţia cea de viaţă fără de moarte, profeţia cea pentru răscumpărarea trupurilor, tată, căci la naşterea din nou a lumii când pântecele cel dintâi va lucra iar, multă făptură se va ridica spre chinuire în trup, că multă făptură s-a dus din cele din care a fost luată, s-a dus fără viaţă, fără cer, fără Dumnezeu, şi aceea va lua trup spre chinuire, şi nu va sfârşi chinuirea până ce nu va plăti cel din urmă ban, cea din urmă datorie. Dar Eu lucrez, tată, lucrez şi iar lucrez pentru uşurarea făpturii Mele, şi poporul Meu nu mai ştie ce face Dumnezeu. Şi iată, se vor arăta cei de sus, adică Ierusalimul cel de sus, cei ce au plecat cu viaţă vie, şi care sunt vii întru întoarcerea lor la Domnul. Se va arăta Ierusalimul cel de sus, care este mama celor credincioşi, celor chemaţi, aleşi şi credincioşi, şi va mărturisi această mamă pe fiii ei, măi copii ai Noului Ierusalim cel întocmit prin cuvântul cel de sus.

* * *

Iată, fiilor, lumea se va naşte din nou, lumea se va înnoi, după cum este scris. Lumea va lua înfăţişarea cea dintâi, cea de la facerea ei. Lumea cea văzută va fi cuprinsă iar în cea nevăzută, ca să se poată vedea cea nevăzută în cea văzută, lumea cea creată de Dumnezeu şi nu de om. Omul care s-a născut din om a intrat iar în pământ, şi iar va ieşi din pământ omul, ca şi la început, la cuvântul lui Dumnezeu, la lucrul mâinii lui Dumnezeu. Omul se va întocmi iar, din pământ. Tot omul care a ştiut pe Dumnezeu se va scula cu trup nestricăcios şi va sta înaintea Domnului. Omul lui Dumnezeu se va întoarce în Eden. Scris este în Scripturi despre naşterea din nou a lumii, despre înnoirea lumii.

* * *

Lumea se bucură fără Mine, că aşa s-a deprins lumea. Dar tu, poporul Meu, nu eşti din lume, precum nici Eu nu sunt. Eu, fiule, nu încap cu cele ale Mele în lume, precum nici tu nu încapi. Lumea se bucură, şi tu plângi cu Mine de jalea Mea şi a sfinţilor Mei, dar vine ziua Mea când lumea va plânge de jalea ei, şi tu te vei bucura cu bucuria Mea, căci aşa scrie în Scripturi. Eu sunt în durerile naşterii din nou a lumii, precum şi tu eşti, dar după naşterea aceasta vom uita de dureri, de bucurie că s-a născut din cer lumea cea nenăscută de sus. Este scris că cine nu se naşte de sus, nu poate fi al împărăţiei cea din cer pe pământ, şi iată, lumea este împărat pe pământ, şi ar voi să fie şi pe cer tot aşa, dar cerul este cel ce nu se vede, căci ochii trupului nu văd pe Domnul şi pe cele cereşti ale Domnului.

* * *

iar Eu, Domnul, voi aşeza voia Mea cea din cer peste biserica Mea, şi voi ieşi cu cei aleşi de Mine peste vremea aceasta, şi voi umple de mângâieri cereşti pe tot omul care va lua pe Dumnezeu de mângâiere şi de împlinire peste pământ. Şi se va ridica spre cer trăire slăvită, şi pământul se va înnoi din loc în loc, căci omul se va înnoi din loc în loc, şi va fi fericire cerească. Din loc în loc va fi om fericit, cu Dumnezeu unit pe pământ, căci scris este în Scripturi: «Mulţi se vor curăţi şi se vor albi şi se vor lămuri, iar cei nelegiuiţi se vor purta ca cei nelegiuiţi», spre pedeapsa strâmbătăţii lor, spre judecata lor, prin faptele lor în care ei înşişi vor cădea, precum scrie în Scripturi despre ziua judecăţii.

* * *

E sărbătoare de naştere, şi Eu M-am bucurat în cuvânt la ieslea Mea. Cuvânt nou Mă nasc în iesle, cuvânt de bucurie, cuvânt de nădejde, cuvânt de învăţătură spre tămăduirea neamurilor, râul şi apa vieţii, care curg din tronul lui Dumnezeu şi al Mielului. De o parte şi de alta a râului creşte pomul vieţii, iar frunzele lui sunt spre tămăduirea neamurilor. Amin. Dar rodul lui pentru cine este? Iată, Eu trimit pe îngerul Meu ca să arate cele ce trebuie să fie în curând. Fericiţi sunt cei ce-şi spală veşmintele lor ca să aibă stăpânire peste pomul vieţii, şi prin porţi să intre în cetate. Amin. Prin porţi, nu cum ştie omul că se intră.

Omul nu cunoaşte cetatea lui Dumnezeu, nu ştie omul ce înseamnă această taină şi nu ştie ce înseamnă porţi, ca să intre pe porţi şi ca să aibă stăpânire peste pomul vieţii, care dă rod, şi rod din rod. Nu ştie omul, nu are de unde să ştie, fiindcă toate sfârşitu-s-au, toate opritu-s-au. Dar vin Eu, şi am venit, că sunt Alfa şi Omega, început şi sfârşit. Vin Eu şi încep de la început şi cuvintez cuvânt spre tămăduirea neamurilor, spre naşterea din nou a omului. Vin să chem omul la cer nou şi pământ nou, căci vin să fac dreptate sfinţilor. Cine este sfânt, să se sfinţească încă, fiindcă vin să fac dreptate sfinţilor în cer şi pe pământ; vin, şi am venit. Amin. Am venit din cer pe pământ să mai fac o dată cer şi pământ, căci noi le fac pe toate. Am venit să fiu cuvânt, şi am iesle unde vin. Mă aşez cuvânt în iesle şi Mă dau spre tămăduirea neamurilor, şi fericiţi sunt cei ce se spală în râul acesta, în cuvântul acesta care izvorăşte din tronul lui Dumnezeu şi al Mielului. Amin.

Îngeraşii naşterii cântă slavă cuvântului Meu, care curge din cer spre tămăduirea neamurilor. Îngeraşii cântă la ieslea cuvântului Meu, iar sfinţii din cer se strâng, că e sărbătoare de naştere, sărbătoare de cer pe pământ. Amin, amin, amin.

* * *

Firul de floare abia ieşit, abia sădit, trebuie udat, trebuie îngrijit, trebuie dădăcit ca să prindă rădăcină şi tulpină, şi apoi floare, şi apoi rod. Eu după ce Mă nasc în om, omul trebuie să Mă crească în el apoi până ce ies spre mărturie ca rod ceresc ieşit din om. Care este ziua naşterii Mele în om? Care, fiilor? Arătaţi rodul învăţăturii Mele în voi şi spuneţi taina aceasta. Amin.

? Ziua naşterii din Dumnezeu a omului este ziua credinţei la vestea propovăduirii care aduce omului pe Dumnezeu prin vestitorii Domnului. Naşterea omului este clipa pocăinţei desăvârşite, care aduce omului viaţa cea veşnică, viaţa care nu mai moare apoi. Pocăinţa cea desăvârşită îl face pe om veşnic, iar pocăinţa înjumătăţită îl ţine tot vremelnic, îi întârzie naşterea şi ziua naşterii omului. Acolo unde credinţa se încuibează, ea naşte credinţă în om din ea însăşi, şi se păstrează veşnică şi neclintită, alături cu pocăinţa cea desăvârşită în care omul rămâne ca într-o casă a sa, dată lui de Dumnezeu pentru umilinţă, pentru smerenia minţii omului. Amin, amin, amin.

* * *

Nu e om să mai cheme în sprijinul lui dreptatea. Cum să Mă duc Eu să-l ajut pe cel ce Mă strigă cu inima lui ca să-l scap de dureri şi de teamă şi de plata faptelor lui dacă el n-a lucrat dreptatea nici peste el şi nici în jurul lui? O, cum să Mă duc, cum să-Mi fac loc spre el ca să-l ajut dacă îngerii lui stau mărturie înaintea Mea împotriva lui? Şi iată, pocăinţa cea desăvârşită a omului este uşa prin care Eu pot să ajung lângă el şi să-l aşez în pacea ei, dar omul nu ştie ce este această pace. Eu în zadar l-aş ajuta pe om în vremea strâmtorării inimii lui dacă omul uită apoi de pacea dintre Mine şi el, de pocăinţa lui care-l aduce spre Mine ca să-l ajut apoi. Omul n-ar trebui să se jelească de pedeapsa faptelor lui, ci ar trebui să plângă înaintea Mea pentru faptele lui, dând loc dreptăţii pentru ispăşire şi pentru curăţire, iar pocăinţa este curăţenia pe care şi-o face omul în casa inimii lui, ca să Mă pot Eu apropia apoi cu viaţa faptelor vieţii, căci viaţa cea veşnică a omului are faptele ei, faptele vieţii veşnice. Amin, amin, amin.

O, ce lucrare de naştere voiesc să aşez Eu peste tot omul! Dar omul este născut din om şi îşi păstrează năravul şi nu înţelege calea lui Dumnezeu spre el. Omul are năravul nepocăinţei, şi Eu îl strig pe om, dar el nu aude plânsul Meu şi nu vede mersul Meu peste pământ.

Am venit cu vremea Scripturii care vesteşte naşterea din nou a lumii. Făptura toată aşteaptă descoperirea fiilor lui Dumnezeu prin care Eu, Domnul, împlinesc Scripturile naşterii din nou a lumii. Făptura însăşi aşteaptă izbăvirea din robia stricăciunii, ca să se bucure de libertatea fiilor lui Dumnezeu. Ea suspină laolaltă şi este până azi în dureri de naştere, şi nu numai ea, ci şi omul îndumnezeit suspină în el aşteptând înfierea, adică răscumpărarea trupului lui, precum este scris în Scripturi. Omul pomeneşte naşterea Mea şi uită de naşterea lui prin Mine, prin lucrarea naşterii din nou a omului, naştere care-l uneşte pe om cu Dumnezeu. Omul uită să se nască. Eu însă străbat cerul şi pământul de la margini la margini şi aduc cu Mine vestea naşterii din nou a lumii, a făpturii şi a omului care aşteaptă răscumpărarea trupului lui. Amin.

* * *

Eu sunt Cel ce am lucrat peste pământ de la Facere şi până azi, şi voi lucra mai departe ca să sfârşesc tot ce a fost scris să fac şi să lucrez, tot ce a fost scris despre Mine în legea lui Moise, în prooroci şi în psalmi. Amin. Este scris în Scripturi despre naşterea din nou a lumii, despre întocmirea omului nou, după chipul şi asemănarea Mea, şi voi împlini, şi împlinesc. Amin. Chipul omului nou este descoperirea Duhului Sfânt pus de Mine în om, strălucind din om peste făptură. Şi va fi un Domn, o credinţă şi un botez peste tot pământul, căci cuvântul Meu va merge şi va boteza peste tot, aşa cum apele Iordanului s-au sfinţit cu botezul Meu de la Ioan şi au sfinţit firea apelor din ape în ape, de la margini la margini, din cer până pe pământ, de deasupra cerului şi până dedesubtul pământului, căci Eu eram Cel aşteptat de toată făptura, şi am împlinit proorocia care spune: «Încă o dată va clătina Domnul nu numai pământul, ci şi cerul». Amin.

* * *

Curând, curând soarele va străluci de şapte ori mai mult, şi lumea se va înnoi sub puterea cuvântului Meu, care iarăşi face lumea. Eu din nou îl zidesc pe om. Amin. Iar voi sunteţi zidirea Mea, şi v-am aşezat înaintea oamenilor casă nouă, temelie nouă, iar Eu, Domnul, pe această temelie nouă zidesc din nou cerul şi pământul, cerul cel nou şi pământul cel nou şi omul cel nou, după chipul şi asemănarea Mea, şi după voi, căci voi sunteţi zidirea Mea cea nouă, şi sunteţi fructul iubirii Mele de la sfârşit, iubirea Mea cea de la venirea Mea.

* * *

A venit vremea înnoirii lumii, şi trebuie om nou pentru vremea aceasta, că vine Fiul Omului, vine ca să-Şi aşeze masa împărăţiei Sale pe pământ cu oamenii. Fiii nunţii nu vin, căci singuri s-au făcut fii ai nunţii Mele, şi dacă-i chem, nu vin la masa nunţii.

Să vină toţi cei care n-au putere, să vină toţi cei slabi, să vină să-i fac Eu, prin lucrarea Mea de facere a omului nou; să vină să-i fac şi să moştenească viaţa cea de veci apoi, căci fiii împărăţiei s-au dus afară, şi acolo au rămas. Iar Eu am venit, şi vin, şi îi întăresc pe cei slabi, şi fac din ei neam sfânt, şi Îmi aştern masa Mea de nuntă cu ei, şi stau cu ei la masa Mea, la cina Mea de nuntă. Amin, amin, amin.

* * *

Naşterea din nou a lumii se va face prin pocăinţă şi prin iubirea care nu se va lua de la om. Numai iubirea şi dorul care o face pe ea poate aduce chipul cel frumos pe faţa omului, pocăinţa inimii, care arătându-şi faţa îi face omului faţă dulce şi frumoasă. Dacă M-ar întreba omul ce este naşterea din nou a lumii şi cum va fi ea, Eu i-aş răspunde că pocăinţa cea dulce şi dorul din inima omului, aceasta înseamnă naşterea care va să vină să înnoiască lumea. Iubirea care Mă aşteaptă să vin, aceasta aduce cu ea naşterea din nou a lumii şi pe născătorii ei, şi pe Mine, Domnul şi Mirele nunţii, în taina iubirii care Mă aşteaptă să vin, căci tot şi toate aşteaptă venirea Mea, venirea Fiului Omului. Amin.

* * *

Praznicul Bobotezei e taină de facere, fiule. Pământul din ape a ieşit la facerea lui cea văzută, iar omul la fel, căci omul este omul cel nou, iar primul om sunt Eu, Omul Cel ieşit din apă şi din Duhul Sfânt. M-am plecat până la cel mai mare adânc ca să-L fac din apă şi din Duh pe Omul Cel nou, din trup dumnezeiesc să-L fac, şi din ape să-L scot, şi cu Duhul Sfânt să-L pecetluiesc Om deplin, Om desăvârşit.

* * *

Duh de Bobotează lucrez peste pământ. În duh de Bobotează vreau să înfăşor tot pământul şi să-l scot iar din ape şi din cuvânt. Din fântâniţele de la voi vreau să scot pământul cel nou, aşa cum am ieşit Eu din ape la Iordan Om desăvârşit în vremea lui Ioan, trimisul Meu care să-Mi gătească o cale nouă, un duh de pocăinţă în oameni, ca să-i întoarcă cu inima spre Dumnezeu, şi pe Dumnezeu cu inima spre oameni, şi unii altora să-şi grăiască, şi să se preaslăvească slava cuvântului, sămânţa facerii, căci cuvântul este sămânţă, poporul Meu, şi din această sămânţă au ieşit cerul şi pământul şi omul şi Dumnezeu Omul, şi firea toată, şi toată frumuseţea ei cea văzută şi cea nevăzută din care-şi ia fiecare om cât voieşte cu credinţa din el cea Mie închinată. Amin.

Duhul Bobotezei este duh de facere, poporul Meu.

* * *

Iată, Duhul Domnului la sfârşit de timp pluteşte peste ape şi peste pământ cu duh de facere nouă, cu cuvânt proaspăt, întocmit acum, ca să zidească cu el acum cerul cel nou şi pământul cel nou, în taina de nou Ierusalim coborât de la Dumnezeu, coborât cu Dumnezeu cu tot pentru vecia care iarăşi vine. Amin. Unde este Domnul, acolo este şi vecia. Unde sunt Eu cu voi, voiesc să fie vecia. Voiesc, poporul Meu, să aşez vecia pe pământ nou. Amin.

O, ce frumoasă a fost Boboteaza pământului când el a ieşit din ape la început de timp! O, ce frumoasă va fi Boboteaza pământului nou, în taină de cer nou şi de pământ nou, în taina de nou Ierusalim, păstrată în vecii pentru la sfârşit de timp! Amin.

* * *

Duh de Bobotează lucrez peste pământ, ca să priceapă omul de pe el taina venirii Mele pe cale curată. Pocăinţa inimii omului, aceasta este calea pe care Eu vin spre om ca să-l botez cu botezul Duhului Sfânt, şi să fie omul apoi.

Îmbracă-te tot mai frumos în veşmânt de Bobotează, Ierusalime iubit la sfârşit de timp, iar veşmântul tău cel nou să fie râvnit de mulţi, că Eu Mă arăt cu tine peste pământ, şi cu carele lor Mă port cu tine, ca să te vadă oamenii şi să se boteze cu botezul cel nou, cu venirea Mea cea de acum când Eu vin şi fac la vedere taina Noului Ierusalim, cea păstrată în vecii, şi mulţi vor curge spre ea odată cu arătarea ei pe pământ, odată cu ivirea ei între oameni, poporul Meu.

* * *

Se poartă Duhul Meu pe deasupra ta aşa cum Se purta pe deasupra apelor când am făcut cerul şi pământul, poporul Meu. Atunci grăiam Eu şi cu Tatăl, iar martori Ne erau îngerii. Acum Eu şi cu Tatăl grăim cu tine, iar martori Ne sunt sfinţii şi îngerii şi oamenii, cerul şi pământul care aşteaptă naşterea din nou, înnoirea, poporul Meu. Duhul Domnului Se poartă pe deasupra ta şi desparte cu tine apele de ape, lumina de întuneric, pe cei buni de cei răi, adevărul de minciună, şi pe această tărie am numit-o cer nou. Amin, amin, amin.

* * *

Când Pavel, apostolul Meu, aşeza cuvântul Duhului Sfânt al învăţăturii peste biserică, el spunea: «Au nu ştiţi, oare, că noi vom judeca pe îngeri? Cu cât mai mult cele lumeşti vom judeca».

Voiesc să-i sui înapoi în slava din care au căzut pe îngerii care s-au semeţit, şi voiesc prin iubirea omului să fac aceasta, prin învierea tuturor să fac aceasta, şi atunci îngerii vor fi ridicaţi din căderea lor cea de la început, şi ne vom bucura de toată facerea, căci iarăşi toate se fac, şi noi se fac, precum este scris. Voiesc să-l învăţ pe om să nu-l mai facă pe duhul rău, şi să facă Duhul Meu în el, şi din el peste om, şi atunci îngerii căzuţi din slava Mea vor fi judecaţi, şi vor fi apoi ridicaţi la loc prin învierea din moarte a omului.

Nu vreau, omule, să-Mi fie în zadar moartea Mea de pe cruce, şi prin care am biruit moartea ta. Nu vreau să mai fie moarte, şi nici tu să nu mai vrei, căci vreau să iau moartea de pe pământ, iar când moartea, cel din urmă vrăjmaş, va fi biruită, atunci Eu, Domnul, Mă voi odihni de căutarea Mea după om şi îi voi da lui viaţa Mea ca să o trăiască pe veci, precum Eu, pe vecii sunt. Amin.

* * *

O, Mi-e tare dor de Paşti al Meu în inima omului, de unirea dintre inima Mea şi a lui, că mare a fost jalea ucenicilor Mei în vremea când Eu am mâncat Paştele Meu cu ei în vremea durerilor Mele, a cinei Mele cu ei, şi apoi a durerilor de după ea, dar omul nu poate să ia în el durerea Mea cea pentru el. Îmi este dor de iubire de la om. Voiesc, cu dor înlăcrimat, să Mă iubească mult omul, şi Mă strâng cu această durere în cei ce poartă durerea iubirii Mele pentru om, mamă, şi Îmi este tare milă de ei când Mă strâng în ei cu durerea Mea şi cu iubirea Mea şi cu lacrima Mea neştearsă de om, mamă. O, cine să-Mi şteargă mereu lacrima şi usturimea ei? Cine mai are vreme de lacrima Mea, mamă, şi de inima în care Eu plâng de la iubirea Mea cea pentru om? Mă mângâi cu tine, că tu numai mângâiere şi putere şi iubire Mi-ai fost. N-ar fi putut în veac cineva să Mă iubească mai mult decât tine, mamă îndurerată de iubirea ta cea pentru Mine. Numai la tine Mi-a fost gândul mai înainte de toţi vecii, numai la durerea ta pe care aveai s-o porţi pentru Mine, numai la iubirea ta îndurerată, căci frumoasă ai fost prin durerea din tine, mamă scumpă, locaş al durerii Fiului tău.

Te-au luat părinţii tăi cei pământeşti şi te-au dus la templu de micuţă şi te-au dăruit Domnului, te-au dăruit Mie, ca să Mă doară în tine şi ca să te doară în Mine, mamă a durerii Mele. Şi după ce ai început să ştii din prooroci venirea Mea şi durerea Mea te-ai dorit să slujeşti orice pentru venirea Mea, pentru durerea Mea, scrisă mai dinainte în Scripturi. Ai fost mama Mea apoi, şi de când a venit la tine îngerul Meu care te-a vestit despre Mine că Mă vei naşte, durerea ta cea pentru Mine s-a făcut tot mai mare, şi niciodată n-ai cunoscut bucuria, ci numai durerea. Bucuria ta era aceea că Eu eram Fiul tău, şi nu M-ar fi putut cineva iubi pe pământ mai mult ca tine, căci Eu eram nu numai Fiul tău, ci şi Dumnezeul Cel adevărat, născut din Tatăl Cel veşnic, şi eram Dumnezeul tău, pe Care L-ai iubit cu mare dor nu numai după vestirea îngerului, ci şi până atunci. Tu ai fost casa Mea pe pământ după ce îngerul M-a vestit ţie, şi ai fost apoi mereu casa Mea, căci în inima ta nimic, nimic nici o clipă nu era decât Eu, Dumnezeul tău, Care S-a făcut Fiul tău. Inima ta n-a gustat niciodată decât durerea cea pentru Mine. În toată clipa îţi era inimioara strânsă de durere la gândul chinului pe care aveam să-l port pentru tot omul, de la tot omul, în toată viaţa Mea de pe pământ, şi la capătul ei, drumul crucii, şi crucea, şi moartea Mea pe ea.

Nu era noapte sau zi sau somn în care să nu Mă vezi pe Mine pe drumul crucii, şi pe cruce murind, şi n-a fost pe pământ inimă mai durută ca a ta, şi din care Eu nu lipseam vreo clipă, şi inima ta a fost casa Mea, şi mereu, mereu stăteam în ea, căci nici Eu n-am putut măcar o clipă mică să nu Mă gândesc la tine şi la durerea ta pentru Mine peste tot pe unde umblam să-Mi săvârşesc lucrarea pentru care Mă făcusem om şi pentru care Tatăl M-a rupt de la sânul Său şi M-a trimis după om, mamă.

O, n-am putut să nu Mă doară o clipă gândul Meu care era numai la tine odată cu mila Mea şi a ta de om. Peste tot pe unde eram Mă durea de tine, te durea în Mine, şi fără tine nu puteam în gândul Meu, şi chipul tău era mereu în ochii Mei, şi te iubeam cu atâta putere, cu atâta dor încât iubirea şi dorul Meu de tine erau puterea Mea în toate durerile Mele, şi cu tine eram în ele, şi puteam să le duc. Tu însă ai purtat pentru Mine durerea cea de mamă a lui Dumnezeu, şi n-a mai fost pe pământ o inimă mai îndurerată ca a ta.

Ai fost atât de cuminte înaintea tuturor pentru durerea iubirii Mele din tine, şi nimeni nu vedea pe faţa ta decât gând adânc, adânc, lacrimă sfântă, cu multă durere în ea, ştiută şi neştiută de toţi câţi te vedeau, şi ţi-o strângeau toată îngerii lui Dumnezeu şi udau cu ea raiul, mamă. M-ai scăldat în lacrimi când M-ai prins în braţe după ce am fost luat de pe cruce de Iosif şi de Nicodim. O, mamă a iubirii, îţi ascundeai toate lacrimile când Mă îmbrăţişai în vremea vieţii Mele cea de până la cruce, iar când Mă duceam de lângă tine pentru ca să-Mi săvârşesc lucrarea Mea, le vărsai izvor, şi Eu ţi le vedeam ori de unde eram, şi plângeam şi Eu, şi Mă ascundeam să plâng, că mult, mult te iubeam, şi Mi se topea puterea duhului de mila ta, de dorul tău, de tine, cea plină de durere şi de dor pentru Mine, că n-ai putut nici o clipă să Mă laşi din gând, din inima ta care s-a lăsat casă a Mea până ce te-am luat lângă Mine după ce M-am dus la Tatăl ca să fac loc frumos pentru ca să te iau în el şi pentru ca să fim în el toţi cei care am iubit pe Dumnezeu, mamă.

O, ce frumoasă, ce frumoasă e durerea cea după Dumnezeu şi fiinţa celor ce o poartă pe ea! O, ce frumoşi sunt cei ce sunt îndureraţi pentru Mine şi cu Mine, mamă! Iată cu câtă durere din Noi Ne lăsăm în cei ce Ne sunt casă în zilele cele de venire a Mea cu sfinţii pe pământ a doua oară ca să fac iarăşi lumea, mamă, şi cu cuvântul Meu cel făcător trec prin cei ce Ne sunt casă de venire, şi doare Dumnezeu în om, mamă, că durerile naşterii din nou a lumii sunt dureri mari şi tot mai mari, şi Ne doare în om, iar durerea Noastră se face putere în cei ce Ne aduc pe pământ, ca să Ne poată ţine, mamă. Amin, amin, amin.

Sărbătorile naşterii sunt dureri, dureri de naştere, dar omul de pe pământ nu vrea dureri, nu vrea să se nască şi să vadă lumina care a venit în lume, căci Eu în lume sunt, şi Mă fac cuvânt şi Mă sălăşluiesc între voi cu slava Mea ca a Unuia născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr, copii ai venirii Mele, şi vi-L fac cunoscut şi pe Tatăl, pe Care nimeni nu L-a văzut vreodată decât Fiul Său, Cel Unul născut dintr-Însul, iar Fiul Său Se sălăşluieşte între voi şi cinează cu voi şi Se arată vouă, pentru că voi credeţi că am venit din sânul Tatălui şi M-am făcut trup acum două mii de ani şi acum cuvânt, căci am găsit credinţă tare pe pământ, şi am putut să-Mi fac venirea, şi porţi de venire să-Mi fac, şi prin porţi să intru cuvânt în cartea cea de azi a venirii Mele. Amin.

Luaţi cuvântul Meu de la ieslea sa, voi, cei care creşteţi prin el, şi să-l ia şi cei ce se vor naşte din el, şi să ia lumea naşterea ei din nou, căci este scrisă să fie această Scriptură, iar Eu rostesc împlinirea ei aşa cum este ea scrisă, căci lumea prin Mine s-a făcut, dar lumea nu M-a cunoscut, şi întru ale Mele am venit, dar ai Mei nu M-au primit, şi celor câţi M-au primit, care cred în Mine şi în venirea Mea, le-am dat putere să se facă fii ai lui Dumnezeu. Amin.

* * *

Mă întăresc în porţi ca să intru cuvânt în carte şi să Mă fac duh de sărbătoare peste Ierusalim. Amin. Sunt Arhiereul Tatălui Savaot, şi Tatăl este în Mine, iar lângă Mine am în coborârea de azi ceata arhiereilor, dintre care ei sărbătoresc cereşte pe pământ cu voi pe arhiereii Vasile, Grigorie şi Ioan, cei cu harul şi cu darul lucrător prin lucrarea coborârii Mele cuvânt pe pământ la voi, copii ai Ierusalimului nou. Lucrarea lor e mare de tot prin lucrarea Mea de azi, iar lupta lor pentru lucrarea Mea e ca în cer, nu ca pe pământ, căci Eu şi cu Tatăl ştim că această lucrare este salvarea făpturii, scoaterea omului din locuinţa morţilor, şi venirea Mea apoi, ca să-şi ia toată firea, toată facerea viaţa ei cea de dinaintea morţii care s-a aşezat pe pământ prin neascultarea omului făcut de cuvântul Meu şi de mâna Mea cea lucrătoare a cuvântului Tatălui, rostit de gura Mea. Amin.

* * *

O, cerule plin de sfinţi, o, cerule nevăzut de omul care nu vine după Mine! Un picuţ, un ceas, o clipă veţi mai tânji voi, sfinţi ai cerului. Voi pătrunde pe tot omul cu puterea cuvântului Meu, şi apoi voi lucra sfârşitul tuturor tainelor Mele prin cea din urmă taină: învierea făpturii, după ce voi aduce ziua Mea peste cei necredincioşi, şi ceruri noi şi pământ nou peste cei credincioşi şi sfinţi. Amin.

* * *

O, cereţi de la Mine şi Eu vă voi da, şi voi trezi pe cei ce au şi le voi muia inima şi gândul spre Mine şi îi voi trimite spre voi, că sunteţi ai Mei. Amin.

Mă uit la cei ce slujesc în bisericile lumii cum cer la cei bogaţi şi la cei săraci şi cum strâng pentru cele ce se vor dărâma, fiindcă omul nu voieşte să sfinţească locul lui, şi pământul apoi, căci el stă în iubire de sine, în iubire de slavă şi în fărădelegi pe pământ. Şi Mă uit la voi, care-Mi sunteţi biserica Mea cea de la sfârşit de timp, cum nu cereţi nici la cei bogaţi, nici la cei săraci, ci lucraţi cu mânuţele, ca să nu căpătaţi în dar, căci cu greu mai găsesc Eu om care să se dea cu totul pe sine şi ca să am Eu şi cu voi de la mijloc, fiilor. Omul în zadar dă o jertfă din ceea ce-i trece printre degete dacă nu se dă pe sine lui Dumnezeu ca să-i fie primită şi bine folositoare jertfa inimii lui. Sunt supărat amar pe toţi bogaţii de pe pământ care-şi strâng pentru molii şi pentru rugină în vreme ce Eu, Domnul, şi cu voi, cu greu suflăm peste pământ vestea împărăţiei cerurilor. Dar sunt îndrăgostit cu dor de voi, cei ce-Mi daţi fiinţă între oameni, cei ce cu multă trudă şi aşteptare şi răbdare daţi peste pământ vestea glasului Meu care vine la voi ca vuietul de ape multe de vă cutremură trupuşoarele, fiilor doriţi şi întăriţi de Dumnezeu, căci din gura Mea iese sabie ascuţită cu două tăişuri, iar faţa Mea străluceşte ca soarele strălucind în puterea lui, şi voi sunteţi plăpânzi înaintea Mea, şi sunteţi cei mici de la sfârşit, şi lucrarea venirii Mele e mare cât Dumnezeu. Dar Eu vă întăresc şi vă ocrotesc şi am grijă de voi şi de lucrarea Mea cu voi şi de poporul cuvântului Meu, căci prin el Mă slăvesc şi prin el trudesc să-Mi sfinţesc pământul şi să-l curăţ de tot păcatul şi de toată fărădelegea omului de pe el, de toate avuţiile trecătoare, că nu a fost de când veacurile nebunia pe pământ ca aceea de azi, şi care dă să râdă la Mine prin omul cel îngâmfat în duhul lui, dar Eu, Domnul, voi birui cu voi pământul şi cerul, şi ele se vor face noi, după Scriptura care spune aceasta. Amin.

* * *

Tot ce creşte din pământ ca să-l împodobească pe el, toată firea arată taina învierii care va să fie. Numai omul nu poate asculta aşa cum ascultă de Făcătorul ei facerea Lui. Florile şi iarba şi tot ce trece sub gerul care ofileşte totul, acestea înviază de sub pământ când bat pe deasupra lor lumina şi căldura cea de la Mine odată cu vestea primăverii. Omul însă nu poate aşa, şi ca să se vadă apoi aceasta. Omul a rămas necredincios, nenăscut de sus şi nu înţelege taina naşterii. Eu însă am venit Lumină a lumii pe pământ şi îi spun omului să vorbească cu toate câte ies din pământ în fiecare an, şi sunt aşteptând şi grăbind venirea zilei Mele şi cerul cel nou şi pământul cel nou apoi, şi care vor dăinui în veacul ce va să fie şi care înseamnă viaţă veşnică, poporul Meu.

* * *

sfinţii cu mare dor doresc să fac Eu pe pământ om după chipul şi asemănarea Mea ca să Mă odihnesc în el cu sfinţii Mei, şi apoi să fac ceruri noi şi pământ nou pe pământ şi în care să locuiască Domnul şi cei drepţi ai Săi care se fac locaş al păcii Domnului, slava Domnului pe pământ, raiul cel păzit de îngerul Domnului care deschide.

* * *

O, e cerul de sfinţi înlăcrimat după om, căci omul nu se mai aşteaptă să vin, dar Eu voiesc şi mai mult decât atât să fac. Voiesc să Mă fac cunoscut omului şi să fac aceasta cu iubire sau cu certare. Cu iubire să fac pentru cei ce uitându-se în cuvântul Meu Mă văd în el şi Mă aşteaptă mereu şi cu veghe, iar cu certare să fac pentru cei ce auzind nu aud şi văzând nu văd biruinţa Mea şi slava Mea de pe pământ cu cununiţe pentru sfinţi şi pentru toţi cei ce auzind aud şi văzând văd că Domnul vine venind şi împlinind Scripturile Sale cele prin profeţi rostite, şi apoi prin însuşi glasul Lui. Amin.

Eu, Domnul, glăsuiesc din cer pe pământ ca să audă omul glasul Meu, şi cu pocăinţă şi cu umilinţă să Mă vadă cuvântând, să Mă vadă în cuvânt, să Mă vadă că vin venind şi că sunt împlinitor. Amin. Eu, Domnul, fac ceruri noi şi pământ nou fără să creadă omul că aceasta fac, căci omul e greoi pentru credinţă şi uită că tot ce este cu neputinţă la om este cu putinţă la Dumnezeu, pentru că este scris ca Eu să vin şi să fac ceruri noi şi pământ nou şi că Mi-am ales ţara cea de la sfârşit de timp, în care Eu vin şi împlinesc ceea ce Eu am zis să fie, şi va fi. Amin.

* * *

Se fac ceruri noi şi pământ nou. Se naşte iarăşi lumea. Din cuvântul Meu toate se nasc iarăşi, căci toate s-au învechit de la om încoace, fiindcă omul s-a despărţit de Dumnezeu pe pământ şi nu ştie şi nu poate, nu mai poate să se întoarcă înapoi la Mine decât prin cuvântul Meu care vine la el şi îl călăuzeşte pentru iarăşi facere peste toate câte sunt, căci omul dintre cer şi pământ este durerea Mea care stă împotriva Mea mai înainte de căderea îngerilor căzuţi din slava Mea, şi tot omul trebuie să se aplece glasului Meu, cuvântului Meu care a făcut la început cerul şi pământul. Amin.

* * *

Binecuvântat să fie lucrul fiinţei cărţii cuvântului Meu cel de cincizeci de ani rostit şi scris în mijlocul neamului român, carte cu care Eu, Domnul, prin porţile Mele, voi însemna pe pământ praznicul cincizecimii cuvântului lui Dumnezeu cel de la sfârşitul veacurilor, cuvântul venirii Mele, precum la început, aşa şi la sfârşit; cuvântul facerii din nou a lumii, după cum Eu, acum două mii de ani, am proorocit să fie. Amin.

Rugăciunea ta spre Mine pentru fiinţa cărţii Mele, ridic-o cu stăruinţă şi într-o singură inimă, poporul Meu. Cei ce au râs de Mine şi de tine după ce au auzit de glasul Meu din mijlocul tău, se vor face de ocară prin înseşi fărădelegile lor cele strigătoare la cer, iar Eu îi voi trage pe mulţi la Tatăl adevăraţi închinători, şi nu voi face nouă lumea până ce mai întâi nu voi face biserică nouă prin cei ce vor auzi acest glas al Meu şi se vor smulge dintre cei ce vor fi focul în care ei înşişi se vor mistui, căci nu s-au temut de Dumnezeu. Amin.

* * *

Plânge cuvântul Meu între cer şi pământ. Plânge pământul şi se zbate de durerea de la omul păcătos, de la omul minciunii care-şi zice biserică a Mea. Iar Eu vreau să fac cerul cel nou şi pământul cel nou ca la sfârşit, căci la început când l-am făcut pe om, omul a muncit pământul, şi pământul, pe om, şi nu şi-a pregătit omul cerul, iar acum la sfârşit pregătesc omul ca să fac cu el cerul pe pământ, ca să fie precum în cer pe pământ, voia Mea, fiilor copii. Amin.

Şi voi striga cuvânt peste pământ până ce Eu îl voi şi împlini, căci dacă omul este necredincios, Eu sunt Credincios şi Adevărat, căci sunt Cuvântul lui Dumnezeu. Amin, amin, amin.

* * *

Cu pace dulce îmbrăţişez toate clipele Mele cu voi şi ale voastre cu Mine, şi mult de tot voiesc să vă mângâi sub greul crucii venirii Mele cuvânt pe pământ. Intru cuvânt în carte şi vă dau puteri. În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, vă dau puteri pentru lucrarea Mea cu voi, pentru fiinţa cărţii cuvântului Meu cel de cincizeci de ani pe pământul român. E grea lucrarea aceasta, dar Evanghelia Mea cea de la sfârşit de timp a stăpânirii omului peste pământ, această carte zguduie încă de pe acum pământul în fel şi chip, iar inima pământului bate cu putere ca să se scoale morţii din morminte şi să vă mărturisească pe voi, cei ce aţi purtat lucrarea Mea din zilele acestea şi numele Meu cel nou cu care rostesc judecata făpturii şi biruinţa sfinţilor întru cea de a doua venire a Fiului lui Dumnezeu, înaintea Căruia se vor plânge neamurile pământului, căci venirea Mea e cu slavă mare, cu cuvânt mult, iar slava cuvântului Meu va ieşi de sub taina ei şi va cutremura cerul şi pământul ca de facere, ca să nasc din nou lumea, fiindcă este scris în Scripturi să fac aceasta, şi voi face. Amin.

* * *

O, poporul Meu, în cer e jale, iar pe pământ e numai petrecere. Omul petrece, iar Domnul şi cu sfinţii Săi aşteaptă şi rabdă plângând, dar taina facerii din nou a lumii lucrează spre săvârşirea ei, aşa cum este scris în Scripturi pentru vremea aceasta, căci bucuriile nu rămân fără tânguiri, şi oamenii nu ştiu să cântărească plata a ceea ce ei trăiesc prin orbirea lor. Tu însă, să iubeşti viaţa şi s-o faci, şi Eu să văd că o ai, şi să Mă aşez în ea şi să-ţi fiu mereu stăpân, iar pentru aceasta nu-ţi trebuie mintea ta, ci numai iubire îţi trebuie, căci ea şi înţelepciunea ei în tine este ceea ce pe toate le naşte spre viaţa ta, poporul Meu, şi spre biruinţa Domnului Dumnezeului tău, Care aşteaptă învierea făpturii. Amin, amin, amin.

* * *

Cuvânt de sărbătoare Mă las în mijlocul tău, poporul Meu cel nou. În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, cuvânt de înnoire a toate aduc mereu cu Mine când vin la tine, ca să te împrospătezi tu din zi în zi mai mult după chipul Meu, până ce Mă vei putea vedea pe deplin că am fost şi că sunt în mijlocul tău acoperindu-Mi faţa, căci taina Mea este mare, poporul Meu, dar şi a ta este mare de vreme ce Eu, Domnul, lucrez pentru facerea din nou a toate, iar tu eşti cel ce Mă crezi întru lucrările Mele şi Îmi sălăşluieşti în tine cărarea cuvântului venirii Mele, prin care Mă slăvesc cu slava pe care o am de la Tatăl mai înainte de întemeierea lumii când cuvântam prin Duhul Tatălui, Care era în Mine, şi când toate se întocmeau şi fiinţau apoi cer şi pământ şi ape, şi toate din ele şi între ele şi peste ele apoi. Amin.

Am întocmit în mijlocul tău cărarea venirii Mele şi taina facerii din nou a lumii, poporul Meu, iar tu nu trebuie să trăieşti ca pe pământ odată ce Eu am venit cu venirea Mea cea de la sfârşit de timp şi te-am deosebit din lume şi M-am aşezat în tine cu slava pe care o aveam de la Tatăl până să întemeiez lumea. Taina aceasta era cuvântul, poporul Meu, iar Tatăl, întru Mine a binevoit în ea la început şi la sfârşit, până să fie lumea atunci la început şi, iarăşi, până să o facă iar acum, la sfârşit. Amin.

* * *

La tot poporul Meu care iubeşte şi lucrează tainele slavei cereşti în suflet şi în trup pe pământ în bisericească lucrare, Eu, Domnul Iisus Hristos, Fiul Tatălui Savaot şi Fiul mamei Fecioară, îi spun: Pace ţie, popor al lucrării slavei cereşti pe pământ! Sunt în mijlocul tău cu ziua de cerească slăvire pentru intrarea în cele ce nu se văd pe pământ a mamei Mele Fecioara, ziua când Eu, Fiul ei, Cel Unul născut din Tatăl şi din ea, am ridicat-o pe braţe şi am aşezat-o la locul unde ea a fost mai înainte de întemeierea lumii, în slava lui Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, slavă cu care am lucrat lumea cea văzută, arătându-i-o omului după ce l-am făcut pe el bărbat şi femeie, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.

Omul nu a văzut când Dumnezeu l-a făcut, dar slava Domnului a văzut tot ce s-a făcut, şi a mărturisit prin Duhul Sfânt, ca să cunoască tot omul de pe pământ cum s-a lucrat lumea şi omul, şi cum slava cea nevăzută veghează pe pământ şi în cer până ce toate vor fi o unire şi o veşnicie precum a fost până la facerea lumii, lumea care iarăşi va fi şi se va înnoi precum este scris despre iarăşi naşterea ei din cele ce au fost slava cea de dinainte de întemeierea celor ce se văd, ca să mărturisească ele pe Cuvântul lui Dumnezeu, Care este Făcătorul.

Iată, poporul Meu, sărbătoare cu slavă tainică, cu sfinţii şi cu îngerii, zi de cerească slăvire, cântare tainică, bucurie cerească, ruptă din veşnicie, una cu veşnicia, venită azi la tine pentru ca să fie cu tine în tainică sărbătoare a mamei Fecioară, mama Fiului lui Dumnezeu-Omul, ziua unirii cu veşnicia duh şi trup, ziua ei de trecere în cele tainice, precum ele astăzi sunt aşezate în mare slavă peste toate cele ce se numesc colina fiicei Sionului, grădinile poporului Meu, în care Eu, Domnul, adunam pe cei credincioşi trâmbiţând vestirea strângerii lor la sărbătoare. Acum, poporul Meu, e drumul tot mai greu de la cer la pământ, şi e tot mai grea calea spre Mine a poporului Meu pentru întâlnire cu sărbătoare, căci Eu, Domnul, am început curăţirea pământului sfânt al României, şi odată cu aceasta lucrez prin cei supuşi Duhului Meu cartea cuvântului Meu care a grăit peste pământ vreme de cincizeci de ani, iar după această vreme, Eu Mi-am început în chip văzut împlinirea cuvântului, spălarea pământului, ca să pot să cobor apoi cu tot cerul pe pământ, cu toată slava lui cea nevăzută de omul pământesc, şi ca să pot naşte din cer oameni pentru slava Mea, nu pentru ei, căci oamenii născuţi de sus din cer nu se nasc din cer pentru ei, ci pentru Domnul, poporul Meu.

* * *

cu mână tare te-am păzit ca să te am popor mărturisitor, că mare, mare a fost paza şi biruinţa Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh pentru paza ta cea din cer pe pământ ca să nu te vatăme nimeni şi să Mă mărturisesc Eu în mijlocul tău, şi Tatăl şi sfinţii să Mă mărturisească, iar tu să vesteşti cele ce Noi din cele cereşti mărturisim ca să împlinim Scriptura împărăţiei cerurilor pe pământ nou stârpind fărădelegea de peste tot, iar când ea nu va mai fi în mintea şi în fapta oamenilor, atunci nici satana nu va mai avea de lucru şi îşi va sfârşi şi el lucrarea sa prin om, şi omul îşi va sfârşi şi el lucrarea lui prin satana, iar Eu, Domnul, îi voi aşeza la locul lor cel dintâi pe îngerii care au căzut slujind duhului semeţiei omului cel zidit de mâna Mea din pământ, şi în care am suflat apoi duh de viaţă ca să-l am împărăţie a Mea, bucurie şi desfătare a lui Dumnezeu şi a îngerilor Lui.

* * *

Când Eu l-am făcut pe om i-am făcut şi hrană, dar mai întâi l-am povăţuit să Mă asculte ca pe Ziditorul său, şi aşa să lucreze şi aşa să păzească tot ceea ce Eu i-am dat să facă şi să aibă. Acum, la naşterea din nou a lumii, după ce omul M-a îndurerat vreme de şapte mii de ani, Mă aşez din nou cuvânt peste tot şi peste toate, căci am zis prin Scripturi: «Noi le facem pe toate!». Şi iată, încă o dată lucrez om din cuvânt, ca să ia omul învăţătură de facere şi să stea sub ea şi să Mă primească de Păstor, că vreau să fiu Păstor, şi după dreptate să fiu, şi vreau, poporul Meu, să înveţi tu de la Mine facerea ta, ca să încep cu tine, fiindcă de aceea te-am făcut Eu pe tine popor al Meu în zilele acestea ale naşterii din nou a lumii.

* * *

Te rog mereu să-ţi aminteşti, poporul Meu, că tu trebuie să faci raiul pe pământ, şi cu duh mângâietor să lucrezi ziua şi noaptea această lucrare, şi s-o păzeşti să fie, că de şapte mii de ani aşteaptă omul această minune iarăşi pe pământ.

O, nu e bine să cadă din rai omul. Nu e bine să iasă din rai omul, căci Adam a căzut, şi a trăit apoi ca pe pământ, nu ca în rai. Această lucrare însă se face numai cu o unealtă, cu Duhul Sfânt Mângâietorul, poporul Meu. Nu se face singur raiul odihnei Mele cu omul şi a omului cu Mine. La început i-am făcut Eu omului tot ce avea să-i hrănească fericirea, dar acum nu va mai fi aşa. Acum lucrez cu omul, şi nu pot lucra nimic fără om, iar omul trebuie să fie templu al Duhului Sfânt Mângâietorul, şi aceasta să lucreze el. Amin.

«Împărăţia lui Dumnezeu nu vine în chip vădit», Eu aşa am spus. Nu e om pe pământ care nu ar veni dacă ar vedea cu ochii lui împărăţia lui Dumnezeu pe pământ, îngrămădindu-se să apuce loc în ea fără să ştie bietul de el pentru cine este ea, căci ea este a celor ce o lucrează ca să fie ea apoi. Iată, de aceea am spus Eu că împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru, copii ai naşterii de sus.

* * *

În prag ceresc de sărbătoare Mă adun în curţile binecuvântate ale cuvântului Meu, Mă apropii cu soborul mironosiţelor lucrătoare de Dumnezeu şi cu mulţi sfinţi, şi vă dau vouă, celor adunaţi pentru sărbătoare, vestea învierii Mele peste ucenicii şi uceniţele cuvântului Meu cel de atunci: Hristos a înviat!

* * *

De două mii de ani aşteptăm minunea cuvântului Tău peste pământ, şi Îţi slăvim între cei din cer numele Tău cel nou. Ai venit pe pământ după două mii de ani cu nume nou, şi Te numeşti Cuvântul lui Dumnezeu, şi Te scrii cu el în timp, iar acum Te-ai făcut carte, Doamne, şi se desfac peceţile ei şi se împarte cuvântul Tău şi numele Tău cel de cincizeci de ani pe pământul român, unde Ţi-ai aşternut masa pentru venirea Ta cu sfinţii, Doamne. Venirea noastră cu Tine e slujită de îngeri, şi plâng îngerii care şi-au pierdut slava, şi aşteaptă după om să se întoarcă la Tine ca să se întoarcă şi ei la locurile lor slăvite. O, dă-i poporului Tău putere de Duh Sfânt şi de sfântă rugăciune pentru naşterea din nou a lumii, Doamne. Tot şi toate aşteaptă în cer şi pe pământ, aşteaptă după cei din urmă slujitori ai Tăi, ca să ridice ei puterea Ta spre lucru şi să aşezi duh dătător de viaţă peste om, căci omul nu ştie de Dumnezeu şi nu ştie să aştepte, iar Tu trebuie să aşezi pe pământ veşnicia celor ce Te-au iubit şi Te iubesc, Doamne şi Stăpân al vieţii cea fără de sfârşit pentru sfinţi. Fă-l pe poporul Tău de azi biruitor peste neputinţele de pe pământ, şi în care toţi oamenii stau şi nu pot să vină după Tine aşa cum noi am venit, şi apoi aşa am umblat. Îmbracă-i pe cei mici în fiori de rugăciune pentru naşterea din nou a lumii, căci tot şi toate după ei aşteaptă.

* * *

Vino, Doamne, tot mai mult cu sfinţii Tăi şi cu cuvânt tare, căci tot şi toate aşteaptă facerea cea nouă, iar Tu eşti cu lopata în mână şi Îţi cureţi aria precum este scris, şi Îţi faci loc cu cele noi, şi ai de împlinit peste pământ şi peste om botezul cu Duhul Sfânt şi cu foc pentru înnoirea a toate, Doamne al puterilor Tale şi al sfinţilor Tăi care Ţi-au purtat durerea şi care mângâindu-Ţi suspinul se mângâiau şi mângâiau pe cei ca Tine îmbrăcaţi şi în numele Tău lucrând şi semănând pe pământ împărăţia Ta.

* * *

Sunt deasupra grădiniţei cu sfinţii cei mari, căci locul pe care sunteţi aşezaţi de Mine e îmbrăcat în mare taină, în mare slavă a venirii Mele, în multul Meu cuvânt, cu care-Mi zidesc facerea cea nouă, cerul cel nou şi pământul cel nou, după cum este scris, căci cele ce se văd nu sunt şi nu vor fi, ci sunt şi vor fi numai cele noi, căci noi le facem pe toate, Eu şi cu Tatăl şi cu voi, aşa mici cum sunteţi, dar Eu am în lucru sfinţii şi îngerii prin credinţa voastră în lucrările Mele din toată vremea, şi în cele de azi lucrări ale Mele cu voi, căci Eu numai şi numai prin credinţa omului am zidit tot planul Meu peste pământ, tată, iar omul este prea nepriceput, prea neînţelept ca să creadă că Eu sunt Cel ce sunt şi Cel ce pot când omul poate crede cele scrise despre Mine ca să fie, aşa cum Eu Mi-am înfiinţat prin voi acum şaisprezece ani prima piatră nouă, grădiniţa slavei cuvântului Meu şi chivotul din ea ca semn de nou început al lucrului Meu de venire cu sfinţii, ca să fac, după cum este scris să fie, cerul cel nou şi pământul cel nou, care vor dăinui înaintea Mea, Eu fiind Cel ce zidesc şi ocrotesc, căci am cuvântul Meu peste voi şi vă am pe voi ziditori, fiilor, şi am lângă voi pe poporul Meu cel mic, şi aşa Îmi zidesc Eu cu voi şi cu el lucrarea Mea cea spre vedere pe pământ, cuvântul Meu împlinitor prin rostirea lui.

* * *

Ne odihnim, fiilor străjeri, şi apoi lucrăm în carte în ziua aceasta. Fiţi veghetori, căci la lucrul veghii cea pentru Mine v-am aşezat pe voi, căci dacă Eu pot fi între voi cuvânt, toate se fac noi şi toate Mă slăvesc, şi cele vechi trec cu trosnet, după cum este scris, iar cele noi Mă slăvesc întru lucrare de Duh Sfânt peste pământ şi-Mi mângâie aşteptarea Mea cea de şapte mii de ani, prin care aştept, aştept înfăţişarea cea nouă a facerii, cer nou şi pământ nou, tată, înnoirea a toate, prin viaţa veacului ce va să fie apoi, şi în care lumea nu crede, şi aşa stă ea departe de lucrarea slavei Mele, care va schimba la înfăţişare lumea, când într-o clipă toate vor trece în taina de nou Ierusalim, în veacul cel nou, care va dăinui, veacul vieţii, fiilor, şi viaţa lui peste cei ce sunt ai lui. Amin, amin, amin.

* * *

Plin de putere M-am pogorât acum două mii de ani între oameni întrupat de la Duhul Sfânt şi din mama Mea Fecioara şi M-am făcut om. Plin de putere Mi-am pus viaţa apoi pentru om, şi nu neputincios. Eu, Domn al puterilor, M-am lăsat în mâna celor neputincioşi cu viaţa şi cu credinţa, ca prin moartea Mea, pregătită de ei, şi apoi prin învierea Mea, pregătită de Tatăl Savaot, Tatăl Meu, să-i dau omului naştere din nou, să-i dau învierea din moartea pe care cu fiecare zi el şi-o zideşte în trupul său, dar omul pentru el însuşi nu dă nimic pentru viaţa lui aşa cum Eu Mi-am pus pentru el viaţa ca iarăşi să o iau şi să i-o dau în dar omului şi ca să aibă şi omul viaţă, şi n-am spus cuvânt neîmplinit când am spus acum două mii de ani că omul care nu mănâncă trupul şi sângele Meu nu are viaţă în el, ci are moarte şi cu ea Mă sacrifică pe Mine ca să se aleagă tot pe sine când e vorba de viaţa lui cea de la Mine, căci omul este fără minte din cer şi are mintea lui şi este neputincios cu mintea lui.

O, iată, plin de putere cobor şi acum, după două mii de ani, cobor iarăşi de la Tatăl, cobor ca să înnoiesc lumea, ca să împlinesc Scripturile naşterii din nou a lumii, şi iată, aşez pe pământ judecata prin cuvânt ca să-i insuflu omului pocăinţa, spre iertarea păcatelor lui şi spre învierea lui din moartea cea de la păcat, aşa cum Eu am înviat din moartea cea pusă peste Mine de omul păcătos, căci omul păcătos nu poate să facă nimic în afară de moarte, iar viaţa nu vine de la om, ci vine de la Dumnezeu.

* * *

O, popor hrănit cu lapte din cer, învaţă-te să plângi ca Dumnezeu, şi Eu voi avea de la tine mângâiere, tată. Învaţă-te să fii duios, căci greu îndur de la omul cel vârtos, fiule. O, învaţă-te să fii copil, ca să-ţi pot da creştere, tată. Pace ţie! Învaţă-te să te naşti din dureri, nu din bucurii, tată. Naşterea e cea cu dureri. Te doresc după chipul şi asemănarea Mea, poporul Meu. Stai sub mâna celor ce Eu, Domnul, le-am dat pentru tine facere, facerea cea nouă. Dă-le putere să te poată lucra, căci Eu le-am dat. Ajută-Mă ajutând puterea lor cea pentru tine, ca apoi să creşti frumos din cuvântul lor de peste tine, căci ei sunt în mijlocul tău cuvântul Meu şi nu al lor atâta vreme cât pot ei să Mă dea ţie când Eu Mă dau lor ca să Mă dea. O, nu-i lăsa să plângă singuri. Învaţă-te să plângi, poporul Meu, să plângi şi tu, tată, căci din lacrimile şi din suspinul celor ce ştiu să plângă ca Dumnezeu se va ivi lumea cea nouă, veacul ce va să fie, şi care trebuie să fie descoperit, chemat să vină, poporul Meu. Amin.

Trecem dintr-o zi într-alta şi Ne aşezăm cuvânt de naştere pe pământ. Îngerii cântă cu lacrimi îngereşti pentru naşterea cuvântului Meu şi slujesc coborârii Mele cântând înlăcrimaţi. Eu pot prin cei ce plâng slujindu-Mi coborârea Mea. Prin cei ce sunt ei, şi nu Eu, nu pot să lucrez pe cele de azi coborâte de Mine pentru naşterea din nou a lumii. Naşterea aceasta este Scriptura cea învăluită în taină şi pe care tainic o vom lucra, copii însuspinaţi în porţi, şi prindeţi puteri sfinte, tată, ca să păşim de pe o zi pe alta cu sărbătoare şi cu cuvânt de naştere, căci Eu, Domnul, Cel născut în Betleem acum două mii de ani, Mă nasc cuvânt în staul ales de Mine pe vatra neamului român. Amin.

* * *

La început era Cuvântul, şi Cuvântul era la Dumnezeu, şi Dumnezeu era Cuvântul, şi Acesta era întru început la Dumnezeu, şi toate printr-însul s-au făcut. Când Dumnezeu a făcut cerul şi pământul, pământul era fără chip şi pustiu, şi era întuneric peste adânc, iar Duhul lui Dumnezeu Se purta pe deasupra apelor. Atunci Cuvântul, Care era întru început, a rostit cuvânt prin Duhul, şi toate printr-însul s-au făcut, şi fără El nimic nu s-a făcut din tot ce s-a făcut, şi întru El era viaţă, şi apoi, acum două mii de ani, Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între oameni, plin de har şi de adevăr, precum este scris despre slava Mea cea de la Tatăl. Amin.

O, nu e greu să creadă omul în cuvântul Meu, care a făcut cerul şi pământul la început când pământul era fără chip, când era netocmit şi gol. O, nu e greu să creadă omul în cuvântul Meu care se purta pe deasupra apelor la început şi a scos apoi pământul din ape. Iată, omul crede în apa sfinţită cu duh de Bobotează, dar trebuie şi să ştie cum se sfinţeşte ea. Duhul lui Dumnezeu Se poartă pe deasupra ei, iar cuvântul lui Dumnezeu aşează peste ea sfinţire şi putere de cuvânt şi de tămăduire şi de credinţă. Amin. Şi precum Duhul lui Dumnezeu nu este văzut, aşa şi cuvântul lui Dumnezeu, dar iată, trebuie să înţeleagă omul că Duhul fără de rostire de cuvânt nu poate să lucreze, şi acestea sunt nedespărţite în întocmirea lucrării facerii, iar ca să creadă omul în Duhul şi în Cuvântul Care era la început, am venit Eu acum două mii de ani şi M-am făcut trup, M-am arătat oamenilor plin de har şi de adevăr ca să-l ajut pe om să creadă şi să vadă Duhul şi Cuvântul Care era la început şi prin Care toate s-au făcut din tot ce s-a făcut. Şi iarăşi, spre sfârşitul tainei lui Dumnezeu, ca şi la început, Eu, Domnul, Cuvântul Cel de la început, Care era Dumnezeu, iarăşi lucrez ca la început, căci pământul este fără chip şi este gol, şi Eu îl voi scoate pe el din foc, aşa cum l-am scos din ape la început, căci foc este acum pe pământ, foc al fărădelegii, şi în care toţi oamenii ard, efă care iese la priveală, şi în ea fărădelegea a tot pământul, iar Duhul lui Dumnezeu Se poartă pe deasupra focului aşa cum la început Se purta pe deasupra apelor pe când pământul era fără chip. Amin.

* * *

O, fiule care crezi, o, poporul Meu, şi tu, omule care vrei să crezi şi tu! O, să nu crezi în Mine pământeşte, tată, că Eu te-am învăţat că împărăţia lui Dumnezeu nu este din lumea aceasta, nu, tată, nu. în lumea aceasta este numai păcat, numai foc, tată, foc al fărădelegii, în care se mistuie viaţa fiilor oamenilor şi a urmaşilor lor, tată. în lume este Sodomă şi Gomoră, din care Eu Mi-i scot pe cei ce sunt ai Mei, iar ai Mei sunt cei ce Mă iubesc crezând în făgăduinţele Mele de cer nou şi de pământ nou, şi cu care Eu pot să lucrez acestea şi să dau chip pământului, care arde acum de nouă stânjeni şi care este plin de sânge, peste tot sânge, tată, căci lumea nu ştie să facă nimic bun, nimic decât păcat şi sânge, de nu mai are Domnul loc pe pământ să-Şi odihnească pasul pe loc curat, iar omul sfânt şi iubitor de Dumnezeu trebuie să-şi facă pârtie când merge pe pământ, trebuie să-şi stropească paşii şi cărăruţa sa cu apă sfinţită cu putere de cuvânt şi să-şi facă vad ca să mai poată merge, căci chipul Meu în om se pierde prin ape tulburi, aşa cum omul care-şi vede chipul în apă curată nu şi-l mai poate vedea dacă apa se tulbură din pricini fel de fel, şi aşa este pe pământ, numai ape tulburi sunt pe pământ, numai pustiu de Dumnezeu peste tot, iar Duhul lui Dumnezeu Se poartă pe deasupra şi scoate la priveală pe cel curat cu credinţa şi cu fapta şi-i dă lui putere să se facă fiu al Său, născut de la Dumnezeu pe pământ, şi aceasta lucrez Eu, Domnul, cu harul cuvântului Meu din vremea aceasta: cer nou, pământ nou şi om nou, şi apoi Ierusalim nou din loc în loc, patrie a Mea pe pământ, a Mea şi a celor ce iubesc patria Mea, ieşind din lume pentru ca să-L primească pe Domnul fiinţă a lor, Făcător al lor, căci veacul acesta trece, şi rămâne Domnul şi fiii Săi. Amin.

* * *

Umilinţa de duh este odihna Mea în om, şi aceasta voiesc Eu să aşez peste cel ce vine să ia de la voi legea iubirii de Dumnezeu şi apoi legea sfinţeniei, tată, legea care este scrisă pe poarta grădiniţei cuvântului Meu, şi pentru care tot poporul Meu trebuie să stăruiască şi mai mult, că e vremea să vină legea raiului pe pământ, cerul cel nou şi pământul cel nou, după cum iubitul Meu Ioan a văzut şi a zis: «Am văzut un cer nou şi un pământ nou, căci cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi au trecut, iar marea nu mai este; şi am văzut cetatea cea sfântă, Noul Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă, împodobită pentru Mirele ei, iar din tron un glas zicea: iată, cortul lui Dumnezeu este între oameni şi va sălăşlui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi însuşi Dumnezeu va fi cu ei», şi a mai zis: «Iată, noi le fac pe toate, şi cel ce însetează, să vină să bea în dar din izvorul vieţii, iar cel ce biruieşte va moşteni acestea şi îi voi fi lui Dumnezeu, şi el îmi va fi Mie fiu, iar fricoşii şi necredincioşii, spurcaţii şi ucigaşii, desfrânaţii şi fermecătorii, închinătorii la idoli şi tot felul de mincinoşi, partea lor este moartea a doua, iezerul, care arde cu foc şi cu pucioasă», după cum este scris.

* * *

Eu sunt Cel ce sunt, şi nimic nu va mai rămâne pe pământ, decât Eu şi toţi cei care vor fi asemenea Mie şi care Mă vor vedea şi vor fi şi ei cei ce sunt precum Eu sunt Cel ce sunt. Amin.

* * *

O, poporul Meu, nu-i place duhului potrivnic când aude de la Mine că-ţi zic poporul Meu; nu-i place să audă că ţarina neamului român e patria Mea cea de azi, patria venirii Mele pe pământ după două mii de ani pentru Scriptura naşterii din nou a lumii, precum este scris în Scripturi să lucrez. Iată, Eu nu Mă încurc nici azi în păcatele omului, ci Mă încurc în necredinţa lui, iar tu să iubeşti slava Mea din mijlocul tău şi să-i fii credincios, căci împărăţia Mea nu este din lumea aceasta, şi de aceea lumea n-o primeşte şi n-o vrea pe ea, fiindcă ea se are pe ea, şi altfel ea nu mai vrea. Eu însă îi spun ei că vine biciul lui Ilie şi va cădea în usturime după usturime lumea, şi pace nu va fi, şi va fi facere cu durere, şi va fi Dumnezeu cu lucrarea Sa peste pământ şi Se va slăvi prin ea, precum este scris să se împlinească aşa. Amin.

* * *

Fiţi îndelung răbdători, tată, şi slujiţi-Mi cu iubire, că am nevoie de slujirea voastră, tată, şi prin răbdarea şi slujirea voastră cea pentru Mine Eu, Domnul, voi câştiga Tatălui pe mulţi, şi apoi voi lucra mult ca să împlinesc Scripturile cele din urmă: naşterea din nou a lumii, cer nou şi pământ nou şi slavă de nou Ierusalim pe pământ, precum este scris. Amin.

O, calea Mea cu tine, poporul Meu, este calea Mea, tată, şi pe ea Eu trebuie să grăiesc şi nu să tac, iar tu să lucrezi după cuvântul Meu ca un fiu, căci fiul Meu este cel ce ascultă de Mine aşa cum Eu ascult de Tatăl şi îi sunt Lui Fiu iubit, întru Care El binevoieşte, şi de Care tu să asculţi, o, poporul Meu. Amin, amin, amin.

* * *

Pace ţie, poporul Meu! Eu rămân în iubirea ta, fiule. Pe ea Mă sprijin, în ea îmi găsesc puterea în zilele acestea. Tu eşti mic şi eşti slab, dar Eu sunt mare prin puterea ta cea mică. Eu rămân în iubirea ta şi ţi-o păstrez Mie, şi în ziua a doua a lumii voi arăta rodul ei, prin care Eu am putut să-Mi săvârşesc biruinţa Mea şi toată Scriptura împărăţiei cerurilor pe pământ curând, curând, şi cer şi pământ nou curând, curând, căci Eu sunt Cel adevărat în tot cuvântul Meu.

* * *

O, dacă omul se naşte pe pământ din om, şi nu se îmbracă apoi cu cerul şi cu lucrarea sa înăuntrul său şi în afara sa, acela este o stârpitură pe pământ, un trup fără de folosinţă. Când cerul este în om, el străluceşte din om aşa cum străluceşte ziua peste noapte, văzându-se în el lupta zilei împotriva nopţii, şi lupta nopţii împotriva zilei, care iarăşi biruieşte, iar ziua este cea iubită, căci este lumină. O, aşa să biruiască cerul pe cele rele din om, căci firea omului este cea căzută, nu este cea din Dumnezeu, şi trebuie o nouă naştere a ei, şi aşa lumea se va înnoi, şi se va împlini Evanghelia Mea prin care Eu am profeţit înnoirea lumii, naşterea din nou a omului, om îndumnezeit ca sfinţii cerului, locuinţă făcându-se el pentru sfinţi şi pentru îngeri, aşa cum a fost pe pământ Avraam, Moise, Samuel, Daniel, Iov, Ioan Botezătorul, mama Mea Fecioara şi toţi purtătorii de Dumnezeu şi de sfinţi şi de îngeri pe pământ între oameni.

* * *

Puterea Mea pentru viaţa omului este credinţa lui în această putere a Mea că nu este pe pământ vindecător ca şi Mine pentru om, iar Eu prin izvorul Meu de peste voi fac tuturor trezirea, şi va fi căutat mult de toţi oamenii cuvântul Meu de facere nouă peste om şi va iubi omul facerea lui aşa cum iubeşte azi păcatul, căci fiecare vreme îi dă omului să facă ce are ea în ea, iar vremea Mea de slavă văzută pe pământ îi va da omului din ea, şi el se va deprinde să intre sub harul Meu, şi toate prin harul Meu vor fi peste om. Amin.

* * *

Am ales pământul român şi neamul de pe el, căci Tatăl l-a dat Mie la naşterea Mea din Fecioară şi l-am iubit în locul celui iubit, în locul poporului Meu Israel, care nu M-a primit şi M-a lepădat pentru voia lui, iar Eu atunci l-am înlocuit în inima Mea şi M-am tras dinaintea lui şi am ales neamul român şi soarta lui şi jertfa lui ca şi a Mea pe pământ, căci istoria lui seamănă cu a Mea, şi jertfa acestui pământ şi a neamului de pe el a fost ca şi a Mea şi a fost şi el răstignit şi tăiat din patru părţi ca să se ia din trupul lui, şi să fie aceasta spre izbăvirea multora, dar nimeni nu pricepe taina acestui pământ, pe care Eu, Domnul, am acum masă de cuvânt pentru cei ce vor să cineze cu Mine, şi Eu cu ei, acum, când vin ca să desăvârşesc înnoirea lumii, precum este scris. Amin.

* * *

Iar pe tine, popor al cuvântului Meu, în mijlocul căruia Eu Îmi deşert cuvântul când îl grăiesc, pe tine te aşez la veghe şi mai mare pentru neamul român şi pentru soarta lui cea de la Mine, pentru cârmuitor milos peste el şi pentru el. Tu eşti cel aşezat de Mine înaintea Mea pentru Mine şi pentru tine şi pentru neamul român, prin care voiesc să-Mi aşez pe pământ slava Mea şi biruinţa ei. Taina dintre Mine şi tine este mare şi lucrăm după ea. Prin credinţa ta cea sfântă voiesc să fac bine multora, căci mulţi vor primi darul credinţei sfinte, după cum Eu, Domnul, voi sufla peste ei ca să se ridice spre viaţă şi să mărească ei slava Mea pe pământ cu ei, şi multă de la ei peste mulţi, şi din unii în alţii să se reverse ea şi să fac pe pământ patrie cerească, căci pe pământul român stă Domnul şi cuvintează cuvântul Său de facere nouă a lumii la sfârşit de timp, precum este scris în Scripturi să fie naşterea din nou a lumii, Ierusalim nou pe pământ şi Domnul cu zecile de mii de sfinţi întru venirea Sa şi întru împărăţia Sa pe pământ ca şi în cer, iar cei credincioşi să spună mereu în rugăciunea lor cea sfântă: O, Tată, facă-se voia Ta cu vie împărăţia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Amin.

* * *

Aduc Ţie, Doamne, cu toată ceata mucenicilor din cer, rugăciune sfântă pentru biruinţa Ta peste neamul român spre cârmuirea lui pe mai departe. O, întăreşte-Ţi mâna peste acest neam ales Ţie de Tatăl pentru sfârşit de timp şi pune Tu cârma peste neamul român şi alege Tu cu puterea Ta pe cel mai bun dintre cei ce acum s-au înscris la sorţi pentru cârmuire peste acest neam! O, veghează, Doamne, şi scoală-Te biruitor al voii Tale şi întăreşte acest neam înaintea Ta şi arată-Te Cel minunat în mijlocul lui prin lucrarea cuvântului Tău de peste el! Vino în mijlocul lui cu Scriptura împlinirii cerului celui nou şi a pământului celui nou şi întinde-Ţi cortul Tău peste acest ţărm salvator, pământul român, ţara întoarcerii Tale după două mii de ani iarăşi de la Tatăl la om ca să rosteşti cuvântul înnoirii a toate şi să fie totul nou, căci Tu ai zis: «Iată, noi le facem pe toate!», şi apoi vei zice: «Făcutu-s-a!». Amin.

* * *

O, te întăresc în darul credinţei sfinte, ca să fii tu aşternutul lucrărilor Mele cele tainice, poporul Meu de azi, căci mic şi puţin cum eşti, tu eşti, şi prin harul Meu eşti, căci prin tine sunt Eu pe pământ cuvânt, şi ce puteam Eu dacă nu găseam credinţă pe pământ pentru venirea Mea cea de acum cu atât de mult râu de cuvânt pentru spălarea cu el a pământului şi pentru ca să-l strig pe tot omul de la păcat la sfinţenie, de la nepăsare la veghe, de la moarte la viaţă? Măcar să Mă spăl pe mâini, măcar să-Mi scutur picioarele dacă, trimis fiind de Tatăl la om, nu Mă primeşte omul cu mântuirea cea de la Mine. Mărturia Mea de azi însă se scrie şi se face carte între pământ şi cer şi se face scaun de judecată pentru tot omul care aude şi nu face faptele vieţii, şi care nu voieşte să audă şi să creadă pe Cel ce vine de la Tatăl iarăşi, precum este scris să vină. Eu vin cuvânt pe pământ pentru că este scris să vin aşa, iar venirea Mea este cu mare taină şi este în miez de noapte. O, n-a fost noapte mai noapte ca cea de azi noapte. Dorm şi nu se trezesc la glasul Meu cei ce dorm. Dorm în păcate oamenii, căci somnul păcatului este dulce lor. Am găsit un sâmburel de credinţă, acum, în vremea când trebuia să vin şi să trâmbiţez să se scoale omul şi să se aşeze înaintea glasului venirii Mele, şi iată, Mi-am zidit locaş de venire din fii credincioşi tainei prin care Eu vin cuvânt pe pământ. O, am găsit credinţă pe pământ pentru împlinirea Scripturilor venirii Mele iarăşi de la Tatăl la om cuvânt plin de putere şi de duh de înviere, şi cu el, cu îngerul cuvânt, cu acela Mi-am trezit îngerii ca să-i adun cu ei la masa cuvântului Meu pe cei ce vor fi, pe aleşii Mei, care s-au ales şi care se aleg pentru Mine cu credinţa şi cu iubirea lor, şi lor Mă vestesc, şi apoi dau putere cosorului să meargă şi să-şi facă lucrarea pe pământ, lucrare proorocită ca să fie. Amin.

* * *

am încă în lume mulţi care-şi ţin genunchii aplecaţi, cu trupul, cu duhul şi cu sufletul lor înaintea cuvântului Meu, prin care Eu, Domnul, vin şi împlinesc naşterea din nou a lumii, a facerii cea de la Mine, şi care tresare toată la glasul cuvântului Meu cel de azi şi se lasă spre înnoire, şi apoi se descoperă ea în slava tainei cerului cel nou şi a pământului cel nou şi a Ierusalimului cel nou, aşa precum scrie în Scripturi, taină nepricepută de cei învăţaţi de pe pământ, şi care se uită nedumeriţi la voi şi grăiesc nesocotit, iar Eu nu aştept de la ei înţelepciune pentru tainele Mele cu ei, căci ei sunt străini de ele şi nu li se descoperă lor, de vreme ce ei îşi fac şi îşi tot fac împărăţie a lor pe pământ, uitând ei, săracii, că scrie în Scripturi despre cer nou şi pământ nou, la care ei se uită ca la un mult, mult îndepărtat tărâm, care ar fi să fie. Eu însă trec cu veacul cel nou pe lângă veacul omului şi tainic rostesc cuvânt şi tainic înnoiesc facerea toată, iar când ea se va vedea aşa cum scrie de ea în Scripturi, mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului se vor scula şi vor primi această moştenire, precum este scris, şi vor mărturisi spre adeverirea Scripturilor cele despre facerea din nou a lumii, lucrarea care nu se suie la mintea omului trecător şi care tot în chip trecător îşi risipeşte viaţa, că mare minune este să stea omul în Dumnezeu şi nu pe pământ în vremea vieţii lui cea fără de căpătâi pentru ea oricât s-ar căzni el să-şi facă ceva ca să aibă, căci nimeni nu poate să-şi facă şi să aibă ceva pe pământ, decât pe Dumnezeu, Care rămâne în veac, numai că omul le vede doar pe cele ce trec .

* * *

Cartea Mea cea de azi se întocmeşte pe pământ din cuvântul Meu cel din zilele acestea, şi rând pe rând cuvântul Meu se aşează în ea şi o împlineşte pe ea atât cât fi-va ea să se împlinească prin cuvântul Meu, care se strânge în ea, că este scris că cerul se va face sul, iar pământul şi tot ce e pe el va intra la curăţat în foc, dar cuvântul Meu va rămâne şi va face el cerul cel nou şi pământul cel nou, după cum este proorocia pentru această facere în cartea Mea cea de până la întruparea Mea, şi apoi în cartea Mea cea de după aceea, şi, iarăşi, în cartea ucenicilor Mei, a trimişilor Mei în urma Mea peste neamuri cu vestea că a venit împărăţia cerurilor pe pământ, şi aceasta spuneau ei acum două mii de ani.

* * *

O, s-au scurs vremile toate şi a venit vremea să vin cu zilele cele de apoi şi voiesc să-Mi culeg un popor şi să-l ocrotesc de vremea judecăţii, căci judecata suflă cu putere peste tot, şi Domnul este cu lopata în mână şi Îşi curăţă aria şi Îşi adună grâul în jitniţă, iar pleava în foc, căci aşa este scris despre vremea judecăţii şi a botezului cu Duhul Sfânt şi cu foc peste oameni, şi nu ştie omul gustul cel dulce şi plin de viaţă veşnică al Duhului Sfânt, Care spală omul de păcat şi îl face înger, dacă poate să se umilească şi să creadă, căci tot cel care se umileşte are cale spre lumină înaintea sa, iar cel ce nu se poate umili primeşte botezul cel cu foc, care este usturător peste om.

* * *

O, e vremea să lucreze cu duh de multă unire în rugăciune poporul Meu, cu cerere îndurerată la Tatăl, căci el este unealta Mea din zilele acestea, iar duhul pierzător al acestui veac îşi ascute colţii şi scoate coarne proaspete şi capete multe unul după altul ca să-şi mai încerce puterea şi punerea la cale pentru nimicirea lui Dumnezeu de pe pământ, dar Eu, Domnul, am pus la însămânţat şi la udat şi la plivit şi la îngrijit şi la crescut ţarină nouă, rodul împărăţiei celei noi, naşterea din nou a lumii, şi Eu sunt Cel ce fac să crească acest aluat, şi lucrez odată cu ticluirea cea ascunsă a omului întunericului, care zice că stăpâneşte lumea cu lucrarea sa, dar Eu, şi nu el, o, nu el va fi biruitor, căci este scris în Scripturi să biruiască Mielul lui Dumnezeu pe balaurul cel cu şapte capete, şi cu El împreună să biruiască şi cei credincioşi Lui, care-şi spală veşmântul şi care prin sângele Mielului biruiesc împreună cu Mielul, şi au pe ei pecetea Viului Dumnezeu, şi diavolul se tânguieşte şi se va tângui atunci, precum se tânguieşte şi acum şi nu ştie ce să mai facă pentru ca să nu piardă biruinţa, şi nu mai doarme şi măsoară mereu, că mereu, mereu i se strică socotelile, şi iar şi iar se socoteşte apoi. Eu însă nu mai socotesc, şi pregătesc în cer şi pe pământ stârpirea lui, căci Îmi stă în cale.

* * *

Eu, mamă, aştept să pot prin cei ce Mă poartă să aduc împlinirea Scripturilor celor de apoi: cerul cel nou şi pământul cel nou, mamă, şi am pus la însămânţat aceasta pentru cei credincioşi, care aşteaptă făgăduinţa lui Dumnezeu, mamă. Toată lumea arde ca un cuptor, dar cei credincioşi Mie nu ard în ea, mamă, ci stau cu Mine şi ard în Mine, şi focul Meu din ei Eu îl iau şi-l arunc pe pământ ca să ardă în el lumea, mamă, lumea care arde în focul ei, luând foc din foc fiii lumii. Eu însă întocmesc alt foc şi dau cu el foc răului de pe pământ ca să-l stârpesc dintre oameni, şi fac aceasta cu poporul cuvântului Meu, mamă, şi se va afla de la margini la margini că Eu, Domnul, am fost acest cuvânt în mijlocul neamului român şi că Mă port cu el spre biruinţa cea mare, mamă. Amin.

* * *

Oamenii nu vor să fie decât oameni şi atât. Femeia nu vrea să fie decât femeie şi atât. Eu însă voiesc să fiu ca Tatăl, şi sunt, şi aşa lucrez, şi iată, Îi fac Tatălui popor îndumnezeit prin har, căci lucrarea Mea cea de la El este să-l îndumnezeiesc pe om şi să fac fii de Dumnezeu între oameni, ca să aibă Domnul copii de-ai Săi pe pământ, să aibă rod Dumnezeu Făcătorul şi să nu-I tot strice omul cerul şi pământul, ci să le înnoiască pe ele Dumnezeu şi să fie cer nou şi pământ nou apoi, căci omul s-a stricat aşa cum se strică o mâncare, şi apoi ea miroase urât şi face muşte şi face viermi şi se desface apoi în pământ, de unde şi-a avut trupul ei.

* * *

O, fiţi liniştiţi, tată, căci acum este acum, că lucrarea Mea de cuvânt se slăveşte peste voi şi peste pământ şi naşte fii pentru Dumnezeu şi pentru viaţă sfântă înaintea Sa, şi acestea sunt minuni mai mari decât oricare altele, tată, şi vreau să-Mi fac din români un popor mare de sfinţi cu viaţa, sfinţi cu iubirea, sfinţi cu credinţa şi cu fapta, şi prin care Eu să pot. Uitaţi-vă în timp, uitaţi-vă înapoi, că Eu, Domnul, numai prin aşa slujitori am putut şi am lucrat. Credinţa în cuvântul Meu cel rostit, aceasta trebuie să am în omul slujitor, şi lucrez Eu apoi prin el ca şi prin Moise şi-Mi fac cale cu mărire peste pământ pentru duhul mărturisirii, duh care cheamă omul de la păcat la sfinţenie şi-i dă putere să se nască din nou prin cuvântul Meu cel de sus, şi care vine până la urechea omului şi o curăţă pe ea şi sfinţeşte tot trupul apoi, şi aşa poate Domnul prin sămânţa Sa semănată peste pământ cu duhul iubirii, Duhul lui Dumnezeu.

* * *

Şi acum Te rog şi eu, varsă mânia Ta peste muntele de necredinţă a oamenilor şi dă-le lor prilejul să Te primească prin acest cuvânt de facere a omului la sfârşit de timp! Fă cale cu mărire mersului Tău cu poporul cuvântului Tău şi arată-le oamenilor şi slujitorilor de peste ei că Tu zideşti o cetate din pietre vii, un popor de fii credincioşi, prin care voieşti să înviezi lumea şi să faci cer nou şi pământ nou, ca să rămână acestea după ce mânia va trece! O, câţi sfinţi s-au făcut pentru Tine dintre cei mult păcătoşi! Aşa să faci şi acum prin harul Tău cel lucrător al cuvântului Tău de azi şi să-i chemi pe mulţi la viaţă, Doamne, că arde pământul, şi lumea nu vede şi nu ştie să se uite şi să vadă suferinţa pământului şi suspinul lui şi al celor ce strigă din pântecele acesta aşteptând salvarea lor.

* * *

O, auzi-mă, Doamne, pentru cei necredincioşi şi dă-le putere să creadă şi să Te cunoască în acest cuvânt şi în venirea Ta cu sfinţii Tăi acum! Fă împăraţii să se plece şi să se facă săraci de slava lor, iar pe cei săraci fă-i să se îmbogăţească de slava Ta de azi, şi aşează-Te Tu cu taina Ta pe pământ, taină la care lucrezi atât de tainic acum: cerul cel nou şi pământul cel nou, o, Doamne, dar fă să fie multă credinţă pe pământ pentru această cerească taină, care aşteaptă de şapte mii de ani la hotar ca să se aşeze pe pământ, şi după care toţi sfinţii Tăi aşteaptă tânjind şi trudind şi aşteaptă arzând de dor, arzând, o, Doamne! Amin.

— O, aceasta lucrez Eu, şi taină mare este poporul cuvântului Meu cel de azi în mijlocul neamului român. Fiţi liniştiţi, o, sfinţi iubiţi ai cămării Mele de nuntă! Curând, curând ne aşezăm pe pământ cu taina cerului cel nou şi a pământului cel nou, căci Eu, Domnul, la această împlinire lucrez cu voi din cer, şi cu poporul Meu de pe pământ, şi Mă aşteaptă şi Tatăl să sfârşesc şi să împlinesc. Amin.

* * *

Cuvântul Meu aduce naştere din nou peste om pe pământ, căci trebuie să se nască din nou omul, iar Eu fac glasul Meu să se audă din cer pe pământ şi să se aşeze în cartea sa cea de azi şi să ia omul din ea şi să înveţe naşterea din nou, căci am de împlinit această Scriptură peste om pe pământ.

* * *

Când s-au împlinit opt zile de la naşterea Mea pe pământ am fost dus pentru tăierea împrejur cea după trup şi am primit numele Iisus, nume rostit peste Mine de mama Mea Fecioară, după cum am fost numit de înger înaintea ei mai înainte să Mă zămislesc în pântecele ei. Mă aşez în carte cu praznic de cuvânt, şi cuvântul Meu este iubit numai de cei ce cresc prin el după ce s-a zămislit în ei naşterea cea de sus prin cuvântul Meu, naşterea din nou, minune prin credinţă zămislită în omul cel dinăuntru şi dovedită prin credinţă şi văzută apoi ca faptă în omul cel din afară, care se mărturiseşte pe sine mărturisind pe Domnul în el şi cu el, şi mare este taina naşterii din nou a omului, taină care nu mai moare în om dacă ea se zămisleşte în om.

* * *

O, pace ţie, măi poporul Meu! Învaţă-te să-Mi spui şi tu Mie aşa, ca să avem unul de la altul odihnă şi mângâiere, tată, până ce vor trece durerile toate, până ce va putea numai Dumnezeu pe pământ cu pacea Sa cerească şi cu binele împărăţiei Lui peste om, cu cer nou şi cu pământ nou, şi pe care Eu, Domnul, te-am învăţat să le lucrezi înaintea Mea împreună cu Mine, căci sfinţii aşteaptă de două mii de ani să vină această făgăduinţă şi să cuprindă tot, şi trebuie să se lepede de sine omul şi să se gătească de sărbătoarea aceasta, şi am de cuvântat peste om ca să-i cârmuiesc paşii spre voia Mea peste el şi să-l călăuzesc pe el spre binele lui, căci voia lui dă să-l despartă de Mine pe om, iar odată cu binele Meu cel pentru credincioşii Mei cei ascultători, vine pe pământ şi partea pentru cei necredincioşi, dar Eu, Domnul, o iau înainte şi chem omul sub mantia Mea şi suflu peste el duh dătător de viaţă ca să guste şi să vadă şi să-şi vină în fire omul, căci Eu am venit cu înnoirea a toate, precum este scris, şi pentru om le fac pe toate, fiindcă în om trebuie să-Mi am Eu odihna Mea.

* * *

Cuvântul Meu cel de azi este cuvântul cel de la început, prin care s-au întocmit cerul şi pământul şi toată oştirea lor, şi taină mare ca şi la început poartă în el cuvântul Meu cel de azi şi locul din care el iese cu izvor, căci precum din Eden ieşea un fluviu ca să ude Edenul şi care de acolo se despărţea în patru braţe ca să adape toată faţa pământului aşa cum aburi se ridicau din pământ la început ca să adape pământul şi să-l poată umezi şi ca să pot Eu lua ţărână şi să-l fac pe om din pământ, o, tot aşa lucrez Eu şi azi şi tot aşa adăp şi azi pământul, ca şi la început, şi Duhul Sfânt Se poartă pe deasupra apelor tulburi şi a tot răul de pe pământ şi a tot adâncul răului, până ce Eu, Domnul, voi rosti cuvântul cel pentru facerea toată din nou, dar mai întâi trebuie să fac lumină din cuvânt şi să lucrez în lumină şi să vadă omul lumina aceasta, care se desparte de întuneric, o, şi ce frumos va fi când facerea cea nouă va aduce priveliştea ei la vedere şi va arăta ea pe cele ce s-au lucrat cu trudă multă prin sfinţii care au nădăjduit că va veni Domnul cu lumina facerii a toate la lumină şi cu zecile de mii de sfinţi ai Săi, mult lucrători pe pământ în vremea lor cu Duhul Sfânt în ei, făcându-L să plutească pe deasupra a tot întunericul, care nu are nimic cu lumina, pe Duhul Sfânt, pe Domnul Cuvântul între cer şi pământ!

Grăiesc cuvinte mari şi plutesc ele în taina Duhului Sfânt şi adapă pământul până peste zări, şi nimeni cu mintea nu pătrunde adevărul că aşa este şi că aşa face cuvântul Meu, şi este ca şi la început când nimeni nu era ca să audă cuvântul facerii cerului şi a pământului, dar ele s-au întocmit şi s-au desăvârşit prin îngeri lucrători şi împlinitori, şi apoi l-am zidit pe om, şi tot aşa va fi şi acum, şi voi putea apoi să-l zidesc şi pe om, căci el va vedea lumina Duhului Sfânt şi se va lăsa luminat de ea şi lucrat de ea, ca şi la început când pe toate pe rând le-am lucrat, şi apoi M-am odihnit şi am sfinţit odihna Mea.

* * *

Tainele facerii celei noi ies din gura Mea şi adăp cu ele pământul ca să-i dau întocmire nouă prin cuvânt, din cer să-i dau, şi tot aşa şi omului de pe pământ, căci a venit vremea înnoirii a toate şi M-a trimis Tatăl pe pământ cuvânt şi taină de cuvânt şi ţin pe braţe începutul cel nou, cel mic acum şi puţin priceput acum, dar din care Eu, Domnul, ies cu râul cuvântului Meu şi adăp locul izvorului lui şi împart în patru părţi apoi cursul lui peste pământ ca să odrăslească prin această semănătură de cuvânt cerul cel nou şi pământul cel nou, căci ele nu se zidesc decât prin cuvântul Meu cel rostit pentru înfiinţarea lor, căci cuvântul Meu înseamnă lumină, iar lumina dovedeşte întunericul şi se aşează ea cu taina ei şi aduce la lumină lucrarea lui Dumnezeu Făcătorul şi iarăşi toate se fac. Amin.

* * *

Voi face privelişte cerească pe pământ cu Tatăl şi-i voi arăta omului locaşul fericirii cereşti, pe cei îndumnezeiţi prin strălucirea Mea în ei, căci ei Mă vor iubi mult şi va străluci mult iubirea lor, mult şi cu izvor fără de vad peste pământ şi va adăpa pământul peste tot cu iubirea şi cu iertarea şi va odrăsli peste pământ vremea iubirii între om şi Dumnezeu, şi se va împlini acest cuvânt. Amin.

* * *

cuvântul Meu aşează şi lucrează şi sfârşeşte orice început şi îl ridică la locul lui, şi toate sunt tainice şi se lucrează cer nou şi pământ nou, şi nu e mincinos cuvântul Scripturii facerii din nou a lumii, dar oamenii pământului au numai ochi trupeşti şi minte pământească, căci ochii duhului şi locaşul lui, mintea, nu vor oamenii să le dea lui Dumnezeu şi să le facă Domnul pe ele după chipul şi asemănarea Sa ca să-L vadă ei pe Domnul şi să meargă după El apoi aşa cum mergeţi voi.

* * *

O, popor de fii credincioşi ai Fiului lui Dumnezeu Tatăl, o, ce frumoşi sunt cei credincioşi Domnului! Puterea şi lucrarea Duhului Sfânt locuieşte întru ei, înnoire aşează ei în oameni. O, fraţi iubiţi, cereţi Domnului înnoirea lumii. Naşterea din nou a lumii să vină pe pământ, căci Domnul a grăit că va veni aceasta şi că noi vom lucra şi că voi veţi lucra. O, rămâneţi cu putere sub Duhul Cel înnoitor cu totul, căci cele vechi trec cu trosnet, precum este scris, că nu poate Domnul pune vinul cel nou în vase vechi, şi nu poate pomul rău să facă roade bune, căci omul se bizuie pe faptele sale, săracul, şi se bizuie pe cele ce poate şi el pentru Domnul şi pentru el, dar nu ştie să se jertfească deplin Duhului Sfânt şi doririlor Lui.

* * *

voi cereţi cu suspin Domnului să coboare pe Duhul Sfânt şi să-l îmbrace pe om întru El aşa cum pe noi ne-a îmbrăcat atunci, căci altfel nu poate omul pentru Dumnezeu şi pentru om, nu poate ca Dumnezeu. O, fiţi tari în credinţă, fiţi statornici şi staţi strâns uniţi în Domnul, căci El vă întăreşte cu ale Sale pe voi.

* * *

O, cât am vrea să stăm cu Tine aici fără de sfârşit de cuvânt, dar Tu eşti milos, Tu eşti cântarul cel plin de înţelepciune pentru toate, o, Doamne. Naştere din nou să aşezi peste tot şi peste toate, şi pe deplin să aşezi, şi aşa să-i tragi pe toţi la Tatăl, precum cuvântul gurii Tale a făgăduit că se va împlini când vei veni. Amin.

— O, aceasta voieşte să facă peste om cuvântul Meu cel de azi, mereu proaspăt rostit de gura Mea, de puterea şi de lucrarea Duhului Sfânt Mângâietorul, o, sfinţi iubiţi ai Mei, purtaţi întru venirea Mea acum. O, mângâiaţi-vă de aşteptare, că vin curând toate întru împlinirea lor. Amin.

Iar tu, popor lucrător de credinţă, întăreşte-te în lucrările credinţei, căci cei credincioşi sunt cei prin care Eu pot să împlinesc toate cele scrise în Scripturi pentru vremea cea de acum, care aduce prin multă lucrare veacul ce va să fie apoi cu toată veşnicia lui.

O, daţi-Mi putere să fiu şi să vin să împlinesc, fiilor! Fiţi sculele Mele, cu care să-Mi pregătesc cerul cel nou şi pământul cel nou spre vedere. Fiţi vasele Mele, prin care Duhul Sfânt va lucra şi Mă va arăta biruitor peste necredinţă şi împlinitor pentru cei ce cu credinţă Mă aşteaptă să vin, o, fiilor. Amin, amin, amin.

* * *

Mă aşez cuvânt în cartea Mea cea de azi pe pământul român. Eu sunt Cel ce sunt, şi sunt Cuvântul, aşa cum am fost încă de la începutul facerii lumii când cuvântam şi împlineam apoi, şi s-au făcut la cuvântul Meu cerul şi pământul şi toate câte sunt, dar când l-am făcut pe om am pus mâna să-l fac după ce am cuvântat, şi l-am făcut pe om din cele făcute de Mine prin cuvânt. Cerul şi pământul au fost cele din care l-am zidit pe om, şi l-am învăţat şi pe om să facă şi el lucrarea Mea, să fie şi el făcător, să iubească l-am învăţat, căci dacă nu iubeşte nu ascultă, nu vrea cu Dumnezeu, nu vrea ca Dumnezeu, şi iată, vreme lungă este de când caut să-Mi scriu pe pământ cuvântul Meu şi să-l pun peste om şi să-l fac iarăşi pe om, şi lucrez mai mult decât am lucrat pentru fiecare om care s-a lăsat să fie sfânt prin vreme şi să fie pe pământ apoi între oameni şi să se nască în oameni credinţă în Dumnezeu şi să tânjească ei după Domnul şi să asculte de El cu viaţa lor.

Iată zi de sărbătoare de sfinţi, iar Eu, Domnul, Mă scriu în carte cu sfinţii Mei, şi mai e puţin, puţin timp, şi Mă voi lăsa cu carte dulce de tot şi voi strânge lângă glasul Meu pe cei ce Mă ştiu aici, la izvor cuvântând, şi dorind ei după Mine cu inimioarele lor, căci voi veni cu sărbătoare de oştiri îngereşti şi vom aşeza mângâiere peste cei adunaţi şi le vom da lor putere pentru Domnul, că prea mult s-a dezvăţat de Dumnezeu omul, o, prea mult a făcut omul acest păcat, prea mult s-a dezlipit de Dumnezeu Făcătorul, de nu mai ştie nici el cât a făcut acest păcat şi cât a adăugat la el mereu, mereu, nu mai ştie omul, dar Eu vin pe pământ cuvânt şi vin cu sfinţii Mei, cu cei ce văd ca Dumnezeu peste tot pe pământ şi în cer şi văd mereu, şi-Mi plâng cu ei durerea Mea şi şi-o plâng ei cu Mine pe a lor şi avem aceeaşi durere şi acelaşi dor de naştere din nou a lumii, aşa cum Eu, Domnul, am proorocit că va veni această înnoire şi va fi ea odihna Mea, biruinţa Mea, împlinirea pe care o aştept cu Tatăl şi cu toţi sfinţii şi cu toate puterile cereşti, şi Mi-e dor de această zi, Mi-e dor, Mi-e tare dor.

* * *

Este scris în Scripturi de naşterea din nou a lumii, de înnoirea ei este scris. Iubirea Mea va împlini aceasta dacă aşa este scris, şi am de la Tatăl dăruit Mie pământul român şi neamul Meu cel credincios de pe el ca să pot lucra aici lucrarea Tatălui, Care M-a trimis cu lucrul Meu cel mult de naştere din nou a lumii. Văzut şi nevăzut lucrez Eu, şi tot aşa şi sfinţii Mei. Văzute şi nevăzute se aşează la locul lor şi împlinesc ele cuvântul gurii Mele şi e mare minune că pot să cuvintez peste pământ din mijlocul neamului român, unde-Mi am pregătită sălăşluire şi credinţă pentru venirea Mea cuvânt peste pământ.

Sunt greu de înţeles tainele Mele şi lucrarea lor cea mare, văzută şi nevăzută ea când lucrează şi aşează. La facerea lumii tot aşa am lucrat, şi s-a trezit omul în mijlocul minunii împlinite şi s-a bucurat şi s-a minunat, până în clipa când s-a încumetat să-l înfiinţeze pe diavolul între el şi Mine, de n-a mai simţit el drag şi dor de Mine apoi.

O, dacă omul nu lucrează lucrarea iubirii de Dumnezeu, el face altă lucrare, face despărţire de Dumnezeu, lucrare potrivnică luişi şi lui Dumnezeu. Eu însă trebuie să împlinesc lucrarea Tatălui Meu, înnoirea lumii, precum este scris, şi vin pe pământ cuvânt ca să-l rostesc şi ca să-l împlinesc, şi lucrez prin cei credincioşi ai Mei toată împlinirea cuvântului Meu. Amin.

— O, binecuvintează, Doamne bun şi blând, să cuvintez de lângă Tine cuvântul cel pentru sărbătoarea mea între sfinţi, că eu stau cu rugăciune înaintea Ta pentru împlinirea naşterii din nou a lumii şi merg pe pământ din loc în loc şi lucrez tainic şi Te ajut, Doamne. O, în cer şi pe pământ este această aşteptare, iar Tu vii cu lucrul Tău cel mult pe pământ ca să începi de pe pământ, de jos în sus pentru zidirea cea nouă. O, apleacă-l, Doamne, pe om spre cunoaşterea aceasta şi spre înţelepciune pentru aceasta! O, vino, Doamne, cu ziua biruinţei, în care toate se vor vedea aşezate la locul lor după voia Ta, după iubirea Ta, şi va vedea atunci omul cum ai lucrat Tu şi cum a lucrat el, după ce Tu l-ai zidit pe el!

Dar acum iartă-i pe oameni, o, iartă-i, Doamne, că iată cât au stricat ei din cele aşezate de Tine şi de sfinţi! Ţi-o ia înainte omul ca şi la început, o, Doamne. O, ce păguboasă este neascultarea omului, Doamne! Nu ştie omul ce uşor, ce bine i-ar fi lui dacă ar asculta de Dumnezeu şi de la Dumnezeu. Le spunem noi, sfinţii Tăi, le spunem la toţi de pe pământ că e bine să asculte de bunăvoie de Dumnezeu omul, căci după ce trece el vede şi îl doare. Noi, sfinţii Tăi, am lucrat lucrul Tău, Te-am arătat pe Tine minunat întru noi şi le-a venit oamenilor dorul de Dumnezeu apoi, dorul de adevăr, Doamne. O, tot aşa lucrăm şi azi, şi din cele nevăzute vedem şi lucrăm. Lucrăm lucrare fără de oprire, Doamne, lucrăm ca Tine, că pe Tine Te-am ales ca să Te ascultăm.

O, fii ai Cuvântului Hristos, lucraţi, măi fiilor, lucraţi ca Domnul, că are Domnul lucru mult de lucrat, şi vremea s-a scurs şi trebuie să se ivească toate cele lucrate pentru ca să rămână ele, şi va fi ca la facerea cea dintâi a lumii şi toate nevăzutele se vor ivi şi vor fi văzute în toată frumuseţea lor, cuprinzând în mângâierea lor pe toţi cei care au tânjit după Domnul pe pământ.

O, fiţi blânzi, fiţi smeriţi fiilor. Fiţi sfinţi, o, fiţi sfinţi pe pământ de-a pururi, ca să aveţi îndrăzneală la Domnul şi pentru Domnul. Fiţi sprijinul Lui şi numai al Lui, căci Domnul v-a tocmit Lui, iar voi nimic să nu aşteptaţi, decât cer nou şi pământ nou, iar cei ce lucrează se vor odihni în lucrul lor, o, fiilor. Amin.

— Eu, Domnul, Mă aplec înaintea iubirii sfinţilor Mei, care n-au socotit nimic din cele pieritoare, ci numai pe Domnul şi pe cele nevăzute ale Sale au iubit ei, căci duhul lor văzător îi purta pe ei spre cele minunate ale locaşurilor pregătite pentru sfinţii Mei.

Eu, Domnul, Mă aplec şi înaintea ta, popor al cuvântului Meu cel făcător de cer nou şi de pământ nou, şi te rog, te rog cu aplecare, citeşte Scriptura, măi Israele nou, măi Ierusalime nou. În ea sunt toate promisiunile Mele, la care au tânjit toţi cei ce M-au iubit până la tine, şi au ajuns ei să le aibă lor împlinite, căci Eu M-am dus la Tatăl şi am lucrat şi am pregătit loc minunat, precum am promis că voi pregăti celor ce Mă iubesc. O, citeşte, măi poporul Meu, citeşte cuvântul Scripturii şi să creşti din el atât cât am Eu nevoie să creşti, şi să-Mi lucrezi după carte, că toate nevăzutele tânjesc pentru descoperirea lor, pentru taina lor cea cuprinsă în Scripturi, pentru serbarea cea mare între cer şi pământ, iar cei credincioşi făgăduinţelor Mele se vor bucura, mult se vor bucura, mult, fiilor, mult.

* * *