Capitolul 4: România - ţara strălucirii

Trezire peste România şi conducătorii ei

O, tu nu ştii ce am gătit Eu pentru tine, românule tată. Am în tine un popor mititel. L-am luat din tine şi l-am crescut sub raza cuvântului Meu şi l-am făcut mare la duh şi la cuvânt, şi l-am ţinut ascuns de irozi şi de iude, şi am străbătut cu el pustiul necredinţei, şi îl scot deasupra, tată, şi îl pun în sfeşnic, ca să te lumineze şi ca să te iei după viaţa lui şi să faci din el un model de viaţă fără de moarte peste tine. O, fiule român, ce micuţ eşti, tată! De ce eşti aşa de mic, aşa de fără de duh? O, nu e bun păcatul. Te-a despărţit de Mine; nu e bun. Te-a despărţit de curăţenie şi te-a unit cu stricăciunea, fiule român.

Cuvântul Meu vine pe vânt, vine cu vântul, pe vânt subţire vine cu Mine la tine, românule, poporul Meu. Vine pe adiere de vânt, ca la Avraam, ca la Moise, ca la Ilie. Cu lumea păgână vorbesc altfel. Vorbesc prin fapte cu lumea păgână. Am rostit, şi tot aşa rostesc şi azi prin prooroci. Rostesc plăgi peste lumea păgână, şi cuvântul se face faptă. Cu lumea vorbesc prin tunet, prin trăsnet, prin înec, prin zguduituri de pământ, prin foc, prin palmă rea, prin lipsă de înţelepciune peste lume.

O, popor român, n-am ce face cu oamenii cu şcoli, n-am la ce îi pune. Şcoala este sfinţenia, şi cei învăţaţi de pe pământ nu au şcoala sfinţeniei şi lucrarea ei. N-am ce face cu cei cu şcoală, n-am. N-am decât să-i orbesc ca pe Saul, care avea şcoală şi Mă prigonea de multă şcoală ce avea, şi după aceea l-am pus să Mă vestească la cei de alt neam şi l-am smerit făcându-Mă biruitor în el. Aşa l-am biruit Eu pe Saul, pe cel cu şcoală de pe pământ. N-am ce face cu cei mândri, cu cei ce au cugetul mândru. Mie Îmi trebuie om sărac cu duhul. Cel mândru îşi este sieşi dumnezeu. N-am ce face cu cel mândru. N-am, tată, ce face cu cel vopsit, cu cel fardat, căci vopsitul este o lucrare urâtă, care acoperă răul şi urâtul şi minciuna ca să nu se vadă. Fardul este faţa vopsită ca să nu se vadă faţa urâtă. Stau ascuns de faţa ta şi aştept clipa răscumpărării tale, românule, creştinul Meu. Trezeşte-te! Auzi tu glasul Meu?

* * *

? Mă duc, Fiule scump, să strig din mijlocul grădinii Tale să se scoale întru întâmpinarea Ta ţara Ta de azi.

Scoală-te, tu, popor binecuvântat de cuvântul Fiului meu! Scoală-te şi te spală cu suspinele tale şi cu săpunul cel plin de miresme cereşti, care spală omul la inimă şi la minte şi la fire. Spală-te cu cuvântul Fiului meu, Care S-a făcut Mire în tine, Mire cu mireasă luată din tine, ţară a nunţii Fiului lui Dumnezeu. Scoală-te de nuntă, că e nuntă cerească în mijlocul tău, şi cântă îngerii şi sfinţii în tine. Scoală-te să auzi cum îngerii vestesc venirea Fiului lui Dumnezeu la tine, aşa cum au vestit acum două mii de ani venirea Lui la Israel cel care a fost necredincios. Sculaţi-vă, feciori şi fecioare, şi daţi trupurile voastre mireasmă plăcută înaintea venirii Fiului meu. Gătiţi-vă cu cerească sfinţire şi împodobiţi-vă pentru Domnul, că vine plata celor credincioşi şi sfinţi. Bucuraţi-vă suspinând, şi suspinaţi bucurându-vă şi cutremurându-vă inimile întru întâmpinarea Fiului meu.

Vine Domnul, Românie, şi la tine vine, şi din tine Se va arăta cu slava venirii Sale. Vine să te facă pământ nou şi cer nou, dar ia-ţi hăinuţă de nuntă, popor binecuvântat, şi vino la nuntă şi ia daruri şi pune-le peste tine ca să fii gata de nuntă. Vino spre grădina Fiului meu şi ia din ea podoabe de nuntă, ca să te ocrotească Domnul la venirea Sa. Amin.

O, Doamne Fiule, strig spre ocrotire, strig omul să vină sub mâna Ta ocrotitoare. Strig din mijlocul ieslei cuvântului Tău, din cartea Ta cu care Tu Te scrii în mijlocul României pentru venirea Ta peste pământ. Strig, Doamne, strig, Fiule, strig. Strig şi eu, că Tu strigi mereu, că e vremea să vii şi să ocroteşti pe cei la care vii. Amin, amin, amin.

? Iar Eu voi împlini rugăciunea ta cea cu suspin, mamă, şi voi ocroti pe cei pecetluiţi cu pecetea venirii Mele, şi ei vor fi sadul Meu şi îşi vor întinde crenguţele peste pământ şi vor odrăsli. Precum pata de untdelemn nu se mai şterge, tot aşa pecetea Mea, prin cuvântul acesta de izbăvire, va sta neştearsă de pe cei ce au fost şi de pe cei ce sunt lângă Mine, şi va sta această pecete spre judecata sau spre preamărirea lor, şi va intra la răspuns tot cel care a fost adăpostit sub această lucrare de cuvânt şi s-a dus apoi în voile duhului lui, ca să se depărteze de cuvântul adevărului, care vine să judece lumea. Amin.

* * *

O, Mă doare cu durere dumnezeiască în această zi, Mă doare când îl văd pe antichrist cum se zbate să-Mi îngenuncheze sub el ţara strălucirii, pământul român sub puterea lui, dar Eu, Domnul, îl voi îngenunchea pe el curând, curând, căci acest pământ este al Domnului şi nu al omului, şi Eu Mi-l voi lua înapoi şi voi face din el şi pe el voia Mea. Amin.

O, popor român, stai la învăţat voia Mea înaintea Mea. Ieşi de sub robia omului şi aşează-te în calea Mea, că Eu îţi ţin calea ca să te izbăvesc. Duhul Meu Cel Sfânt ţi-L dau ca să te înnoieşti cu El, că tu nu poţi să fii al tău dacă stai pe pământ ales de Dumnezeu. Curând, curând te voi scoate de sub robie şi vei vedea mâna Mea deasupra ta, şi atunci Mă vei preaslăvi, căci tu ai pe fruntea ta semnul apostoliei, că ai fost însemnat de cel întâi chemat al Meu între ucenicii Mei cei de acum două mii de ani. Apostolul Meu Andrei te pecetluieşte şi azi cu duh de bărbăţie ca să te trezeşti dacă voieşti, căci azi e zi de jale pe pământul român. Se zbat fiii diavolului să supună sub ei acest pământ sfinţit de cuvântul Meu cel de acum două mii de ani şi cel de azi, dar ei nu vor mai avea zile multe, căci slava Mea va coborî pe pământ cu mânie ca să cureţe de pe el fărădelegea şi pe toţi slujitorii ei. Amin.

E zi de jale în cer şi pe pământul român, dar Eu îi hărăzesc poporului de pe el zi de trezire, zi de curăţire a necredinţei, şi luminare îi hărăzesc lui, şi biruinţă asupra diavolului, crucea. Amin.

O, copii care staţi ochi şi urechi la Mine şi la cuvântul Meu! Mă mistui de durere pentru pământul român în mijlocul căruia vă am pe voi lumină a lumii. Împărţiţi durerea Mea şi lumina Mea peste pământ. Pe cât de mare Mi-e bucuria pentru pomenirea biruinţei Mele prin voi peste pământ, pe atât de mare Îmi este durerea pe care diavolul Mi-o face în ziua aceasta prin zbaterea lui ca să biruiască el pe pământul alegerii Mele, dar el va şti în curând că locul lui este plângerea şi scrâşnirea dinţilor şi că locul slavei Domnului este pământul pe care dă el iarăşi azi să-l ia sub stăpânirea lui. Eu însă îl voi nimici pe el curând, curând, pe el şi pe toţi slujitorii lui, pentru că vremea este acum a Mea şi nu a lui, şi pe mulţi îi voi îndemna spre viaţa veacului ce va să fie şi îi voi smulge din înşelăciunea veacului omului, şi aceştia vor primi puterea şi vor iubi cerul pe pământ, şi va asculta pământul de cer, şi oamenii de pe el vor vedea pe Dumnezeu şi Îl vor sluji pe El. Amin.

* * *

Lumea îngerilor stă mereu în slujba planurilor Mele, a Scripturilor Mele ca să le împlinească. Lumea îngerilor e cerul, şi au dat îngerii Mei luptă mare împotriva îngerilor întunericului acestui veac lumesc, îngeri care voiau să Mă biruiască de la cârma luptei. Eu însă v-am poruncit vouă să ridicaţi mânuţele şi să-Mi cereţi Mie să încep să fac biruinţă din cer pentru ţara Mea şi a voastră, ţara cuvântului Meu, şi să dobor în zilele ce vin planul lui antichrist, care se zbate cu puterea şi cu lucrarea diavolului să-Mi stăpânească el pământul alegerii Mele, pământ pe care Eu sunt Stăpân, Eu şi planul Meu cel pentru sfârşitul fărădelegii de pe pământ. Amin.

Am proorocit în dimineaţa sărbătorii zilei de pecetluire cu legea sfinţeniei peste grădiniţa cuvântului Meu, zi care a fost zi de jale (12 decembrie 2004, ziua alegerilor prezidenţiale în România, n.r.), am proorocit că voi face trezire peste poporul român şi duh de bărbăţie, şi că voi căpătui zilele stăpânirii lui antichrist, iar lumea îngerilor, la auzul cuvântului Meu cel rostit pentru acest început de biruinţă, a dezlănţuit război din amândouă părţile, iar Eu am vegheat şi am început cu zile de biruinţă. Am biruit tot ce diavolul a plănuit din vreme prin toate descântecele lui, căci voi v-aţi rugat, precum Eu v-am vestit şi v-am învăţat, iar în ziua când lovitura împotriva biruinţei Mele a vrut să fie dată v-am spus să-Mi cereţi cu mânuţele şi cu inimioarele ridicate spre Mine toate odată într-un glas pe cel ce va să biruiască împotriva a tot planul diavolesc, pregătit să-Mi curme mersul Meu spre zilele gloriei ţării întoarcerii Mele cuvânt pe pământ, şi aşa Eu am împlinit, iar lumea îngerilor buni şi a celor răi care au făcut război între ei au sfârşit ziua cu biruinţa de partea Mea, şi aşa voi sta Eu la cârma luptei nevăzută între cele două feluri de lumi ale îngerilor, şi aşa voi aduce Eu înaintea Tatălui, apoi, toată biruinţa Mea, căci toate Îmi vor fi supuse, ca apoi Eu să le supun Tatălui, împreună cu Mine şi cu toţi iubitorii de Dumnezeu. Amin.

* * *

Eu pic cu pic spulber de pe pământul alegerii Mele toată împotrivirea care stă împotriva Mea prin îngâmfarea omului. Voi culca la pământ pe toţi cei care dau să stea în fruntea poporului român mânjiţi pe mâini de sângele celor ce strigă la Mine din pământ ca să le fac dreptate.

O, daţi-vă deoparte, voi, cei prea mult pătaţi, voi, cei prea îngâmfaţi, voi, cei ce doriţi măriri şi ranguri, căci Eu ridic pe cei tari prin umilinţa lor şi le adaug credinţă şi temere de Dumnezeu şi putere din puterea Mea ca să doboare ei, la cuvântul Meu cel rostit din mijlocul neamului român, toată vraja care întunecă omul la minte şi la inimă şi la ochi ca să nu vadă lumina şi întunericul şi ca să le despartă pe ele, şi apoi să fie lumină! Amin.

O, nu Mă pot stăpâni până ce nu voi arăta toată deşertăciunea minţii şi pe cei ce o au pe ea înaintea Mea şi a neamului Meu de pe pământul român. Ridica-Mă-voi, şi aceasta voi face. Amin. Pic cu pic aşez pe pământul român lumină mare ca să ştie toate neamurile lumii că Eu sunt Dumnezeu mare şi minunat pe pământul român, şi din el Mă voi slăvi peste tot şi peste toate, căci Tatăl aşa binevoieşte. Amin.

* * *

Mama Mea cea plină de blândeţe şi de duh umilit ca şi Fiul ei, Cel Unul născut din Tatăl şi din ea, Mă mângâie aici, pe pământul ţării întoarcerii Mele cu duhul şi cu cuvântul între oameni, pe pământul cel întâi ieşit din ape la facerea cerului şi a pământului, pe locul din care Eu, Cuvântul Tatălui, am luat lut cu mâna şi l-am plămădit pe om în ziua a şasea între zilele facerii, zile măsurate cu măsură cerească: o seară şi o dimineaţă fiecare din cele şase zile ale facerii. Iar a şaptea zi a fost odihna Mea, şi Eu am sfinţit-o pe ea, căci omul era atunci sfânt ca şi Dumnezeu, prin supunere şi prin ascultare şi nu cunoştea frica, ci numai bucuria Mea în el.

Mă mângâie mama Mea aici, pe pământul întoarcerii Mele cu duhul şi cu cuvântul între oameni, şi Îmi grăieşte şi îi grăiesc înaintea neamurilor de pe pământ. Amin, amin, amin.

? O, Fiule copil al Tatălui şi al meu şi al celor ce Te cunosc şi Te cresc cu dor şi cu iubire în ei! Eu stau cu mâinile întinse deasupra pământului român ca să-l ocrotesc pentru Tine şi pentru cei ce s-au făcut ai Tăi în mijlocul lui. Taina lui e cât şapte mii de ani. Taina lui stă acoperită, căci aşa este lucrarea tainelor Tale şi aşa lucrează ea spre descoperirea ei. Dar omul s-a aşezat prea mare pe pământ şi nu se aşteaptă ca Tu să vii să-i spui că nu el este stăpân pe pământ şi că Tu eşti, fiindcă eşti Dumnezeu, Făcătorul cerului şi al pământului, iar omul de pe pământ e om, că dacă n-ar fi om şi atât, nu s-ar fi încumetat să se facă stăpân peste ale Tale şi fur înaintea Ta, Doamne.

* * *

Face omul din zilele umilinţei Tale zile de bucurie pentru el, nu pentru Tine, dar ceasul Tău a sosit mai mult ca acum două mii de ani, ca să-Ţi iei înapoi ce este al Tău şi nu al omului, Doamne şi Stăpânule a toate. Pământul român este acum în mâna Ta, nu în mâna omului, şi Te rog, acum, de pe el pentru Tine, nu Te mai rog pentru om. Te rog, Fiule ascultător şi supus, adu-Ţi aminte de făgăduinţele Tale rostite pentru pământul român şi ia cârma acestei corăbii care va pluti pe deasupra a tot răul care va bate păcatul de pe pământ şi pe tot omul mare în duhul lui şi care dă încă să stăpânească pământul alegerii Tale, pământul întoarcerii Tale de la Tatăl cu sfinţii Tăi, Doamne Cel scris în Scripturi ca să vii iar.

Să deschidă omul necredincios Scripturile acestor zile şi să caute în înţelepciunea lor şi a tainelor lor, să caute cu duh umilit şi nu cu mărire de sine cum că el ştie cuvântul Tău şi că nu mai vrea altceva decât Scripturile. Tu însă n-ai murit, ci ai înviat cu mare slavă acum două mii de ani, şi nu ai înviat ca să taci pe veci, ci ca să grăieşti atunci şi acum, aşa cum i-ai spus omului că Tu eşti Alfa şi Omega, şi nu altfel eşti, iar cel ce nu Te primeşte aşa, va fi bătut mult, ca şi cel ce va fi găsit lenevindu-se pentru cele de la Tine pentru om aduse cu Tine pe pământ. Amin.

Te rog, Fiule ascultător, să nu treacă cerul şi pământul spre taina cea încă neînţeleasă de om pentru cer nou şi pentru pământ nou, până ce Tu nu Te vei slăvi pe pământul român cu toate făgăduinţele Tale cele pentru el rostite prin gura Ta înaintea fiilor cuvântului Tău, din care Ţi-ai făcut pe pământ poporul de nou Ierusalim, popor de sfinţi în mijlocul neamurilor pământului, în mijlocul neamului oamenilor, neam viclean şi stricat şi prin care ei strălucesc ca nişte luminători ai lumii, Doamne. Îndură-Te şi ocroteşte cu toate puterile cereşti coborârea Ta cuvânt pe pământul român şi aşează-Te tainic şi descoperit la cârma corăbiei salvării şi fă-i pe oameni să înveţe să se închine Ţie în Duhul Adevărului, cu Care Tu îi înveţi pe cei aleşi de Tine pentru slava Ta de azi şi pui mereu în ei darul credinţei sfinte, darul rugăciunii poruncite de gura Ta pentru pământul român, ca să ai credinţă pe pământ în calea venirii Tale, şi pe calea ei să poţi veni, după cum ai şi putut să împlineşti ca un Dumnezeu Care poţi totul în numele Tatălui Nostru, Tatăl Savaot. Amin.

* * *

Cerurile se deschid tot mai tare, tot mai mult, ca să cobor Eu cu multă slavă şi cu adevărul. Amin. Eu sunt Adevărul, şi numai Eu sunt; Eu şi cei ce se fac după chipul şi asemănarea Mea în ei, şi apoi în afara lor. Amin.

Eu sunt Domnul umilinţei şi al slavei ei. Nu este slavă mai mare ca umilinţa de duh. Ferice celui ce este găsit aşa şi celui ce se face aşa înaintea Mea, căci este gata venirea Mea, şi Mă sărbătoresc curând pe pământul român cu praznicul cincizecimii venirii Mele.

S-au scurs cincizeci de ani de cuvânt al Meu peste pământ, şi lumea a fost găsită necredincioasă, căci pe neştire este venirea Mea peste cei ce nu veghează pentru ea.

Vin cuvânt de facere nouă pe pământul român ca să le înnoiesc pe toate. Aplecaţi-vă, voi, cei ce v-aţi aşezat să cârmuiţi prin valuri corabia Mea, acest pământ, pământul român, pe care Eu Mi-am aşezat tronul cuvântului Meu de pe care grăiesc şi binecuvintez şi curăţ cu el fărădelegea de peste tot. Amin.

* * *

O, popor român, auzi glasul Meu! Destupă-ţi urechea! Primeşte darul credinţei sfinte, că sunt în mijlocul tău cu praznicul venirii Mele a doua oară de la Tatăl pe pământ, şi sunt Cuvântul lui Dumnezeu în mijlocul tău. Vino spre Boboteaza ta! Vino, că eşti poporul alegerii lui Dumnezeu, şi Eu din mijlocul tău Mi-am ales ucenici ai venirii Mele. Vino să te bucur, că nu vreau să te întristez pentru nevegherea ta când Eu vin şi lucrez în mijlocul tău. Curând, curând Mă slăvesc în mijlocul tău cu praznicul cincizecimii cuvântului Meu de peste tine, odată cu sărbătoarea Rusaliilor cea sărbătorită după amintirea învierii Mele dintre cei morţi acum două mii de ani.

O, popor român, tu eşti scris să fii poporul sfinţilor de pe pământ. Să ştii că pe pământul tău vor fi numai sfinţi, şi nu vor mai putea sta pe el cei păcătoşi cu trupul şi cu duhul lor. Eu nu vreau să te întristez, ci vreau să te bucur prin această vestire, iar tu să faci ce a făcut mama Mea Fecioara, la vestea pe care i-am trimis-o prin îngerul cel binevestitor, şi să te faci ascultător şi supus şi credincios venirii Mele, că Eu vin negreşit, după cum este scris în Scripturi, şi iată, te-am ales să fii poporul venirii Mele, pământul venirii Mele, şi de cincizeci de ani sunt în mijlocul tău şi Mă fac carte în tine cu venirea Mea, cu cuvântul Meu cel de Bobotează peste toate neamurile pământului care se vor apropia de Iordanul vieţii, de râul vieţii care curge din gura Mea ca să-i tragă pe oameni spre temerea de Dumnezeu, căci se apropie ospăţul mâniei Mele peste cei ce nu se tem de Dumnezeu. Amin.

Vino, popor român, să te bucur, că nu vreau să te întristez, ci vreau să întind în mijlocul tău masa nunţii Mele şi să trag la ea pe împăraţii lumii, spre pocăinţă şi spre iertarea păcatelor lor şi apoi spre slava Mea din tine şi a ta de la Mine.

Pace ţie, căci te voiesc credincios ca să pot să-ţi spun: pace ţie, popor român, popor ales dintre popoare pentru slava Mea cea de la venirea Mea, şi pentru slava ta! Dar apleacă-te să Mă vezi, căci am în mijlocul tău împărăţia Mea, şi voiesc să te cresc prin ea şi să te slăvesc între popoare. Şi vor veni spre tine popoarele şi se vor boteza în credinţa ta şi te vor cânta şi vor zice: «Veniţi să ne suim în muntele Domnului ca să umblăm întru legea şi întru lumina lui Dumnezeu şi să ne bucurăm de El sub slava poporului Său cel nou ales pentru slava Sa!». Amin, amin, amin.

* * *

În ziua aceasta de pomenire cerească pe pământ, îţi aduc dintre sfinţi şi prin sfinţi puteri de suflet, duh de răbdare şi de nădejde sfântă, poporul Meu, ca să te rogi cu multă putere, cu multă durere, la Dumnezeu, că e durere mare peste ţara română, şi e durere în tine, Israele de azi, iar Eu M-am îndreptat cu mângâiere şi cu Ioan, botezătorul Meu, ca să Ne aşezăm Noi, cei din cer, şi cu tine în duh de putere şi de nădejde, căci zilele sunt grele, poporul Meu. Eu însă trebuie să aud glasul tău care Mă cheamă cerând ocrotirea pământului român, şi apoi să Mă aşez hotarnic între bine şi rău, între credinţă şi necredinţă, între sfinţenie şi fărădelege, căci totul trebuie să se înnoiască spre coborârea văzută pe pământ a celor ce nu se văd, dar vor fi, căci lumea se va înnoi, aşa cum Eu am făgăduit ucenicilor Mei acum două mii de ani pentru zilele cele de apoi, pentru aşezarea împărăţiei cerurilor pe pământ. Amin.

Aşteaptă Ioan Botezătorul să strige la oameni să se pocăiască pentru ca să se apropie împărăţia cerurilor pe pământ curăţit şi sfânt. Voi sunteţi tare neputincioşi, copii din porţi, dar Ioan aşteaptă, şi nu va pleca înapoi în cer cu cuvântul său până ce nu îl veţi aşeza în cartea Mea cu voi, căci fiecare sfânt lucrător prin lucrarea Mea de azi nu stă din lucru peste pământ, fiindcă nu se poate fără lucrul cel scris să fie lucrat pe pământ în fiecare vreme, şi mai cu seamă acum când Eu, Domnul, sunt în venirea Mea de apoi, şi am cu Mine oştile de sfinţi, spre plinirea vremurilor, spre întoarcerea oamenilor către Dumnezeu, Care iarăşi face lumea. Amin, amin, amin.

? Glasul meu strigă peste oameni, Doamne, aşa cum strigam acum două mii de ani când Îţi făceam Ţie cale ca să Te cunoască Israel şi să Te creadă că eşti Fiul Tatălui ceresc şi că eşti trimis din cer pentru izbăvirea din frica morţii a tuturor celor ce aveau să creadă în mântuirea cea de la Tine peste ei.

O, ce durere pe pământ, Doamne! Omul nu se mai satură să-şi petreacă viaţa sa, iar Tu i-ai spus poporului Tău de azi că în cer e jale, iar pe pământ e numai petrecere, şi omul nu ştie că nu este bucurie fără tânguire peste ea, fără plata celor ce ei trăiesc în orbirea lor. Vin eu, căci sunt înaintemergătorul Tău. Vin pe calea cuvântului Tău, care vine cu norii, şi strig peste pământ şi sun deşteptarea la pocăinţă.

Pocăiţi-vă, voi, oameni păcătoşi de pe toată faţa pământului, şi intraţi în baia naşterii de sus, spre iertarea păcatelor voastre! Eu sunt glasul care strigă şi vesteşte calea Celui ce Se face cuvânt peste pământ pentru naşterea din nou a lumii, căci Domnul vine şi botează cu Duhul Sfânt şi cu foc, fie spre pocăinţă, fie spre certare pe tot omul, şi are lopata în mână şi Îşi curăţă aria şi Îşi adună grâul în hambare, iar pleava, în foc, căci El Îşi pregăteşte cu Duh Sfânt şi cu foc împărăţia Sa pe pământ, şi ea va fi fără de sfârşit apoi. Eu sunt cel ce vă îndemn la pocăinţă, şi apoi la izvorul vieţii, care curge din gura Domnului în mijlocul neamului român, iar cuvântul Lui cel de acum naşte iarăşi lumea şi aşează pe pământ pe cele neclătinate, precum este scris în Scripturi.

O, ţară română, în zilele acestea a profeţit Domnul peste tine că vei intra la curăţit şi la albit, ca să fii apoi frumoasă, şi să fie curat pământul tău, şi să pregătească El slava cea mare a venirii Sale cu sfinţii pe vatra ta, căci eşti aleasa Lui. O, eu te privesc cu durere şi văd pe îngerii care curăţă din calea Domnului pe cele clătinate de om, iar eu te strig spre botezul pocăinţei şi spre iertarea păcatelor.

O, neam român, te cercetează Domnul, aşa cum El a profeţit în cuvântul Său de azi peste tine. Tu însă ai dat încă să nu auzi, dar El este împlinitor. Găteşte-te, dar, spre zile de căinţă şi de rugăciune şi de post plăcut Domnului, căci Domnul îţi dă har şi putere dacă voieşti să asculţi aceasta. Aşează-te să-L strigi să te ocrotească şi să-ţi dea duh de credinţă şi de ascultare şi de iubire pentru venirea Lui la tine cu duhul mângâierii cu care stă în mijlocul tău de cincizeci de ani, ca să-ţi pregătească slava ta cu El dacă-L primeşti, dacă-L aştepţi, dacă-L iubeşti, o, ţară scumpă a venirii Lui după două mii de ani pe pământ, cuvânt. Domnul este în tine ca să te ocrotească şi să te înnoiască prin pocăinţa ta dacă voieşti, iar fără dragostea ta El nu-ţi poate face bine ţie. Dar tu eşti ţara întoarcerii Lui la oameni ca să-Şi pregătească împărăţia cea fără de sfârşit, şi dacă nu voieşti aceasta, poate Domnul ceea ce nu poţi tu, ceea ce nu voieşti tu să poţi. Ridică-te, dar! Amin.

Să se îndemne spre pocăinţă unul pe altul fiii tăi, o, ţară a Domnului, căci naşterea ta pe pământ a fost odată cu naşterea Lui între oameni, şi aceasta a fost taina ta, şi cu ea vine Domnul la tine acum, după două mii de ani de la naşterea Lui şi a ta. Eu, Ioan Botezătorul, sunt cuvântul venirii Domnului la tine ca să nască iarăşi lumea din cuvântul Său, şi iată, în ziua de serbare a naşterii mele cea de la Dumnezeu în casa lui Zaharia şi Elisabeta, vin acum şi serbez această zi prin chemarea ta la pocăinţă, ţară română. Scoală-te ca să fii aleasă, precum îţi este soarta să fii aleasă între popoare şi să fii casa Domnului. Scoală-te din sângele tău, căci Domnul te are de la Tatăl pentru venirea Sa acum, la sfârşit de timp, aşa cum la prima Lui venire l-a avut pe Israel de popor al venirii Lui. Ridică-te şi te scutură de toată fărădelegea şi nu sta fără iubire. Fii înţeleaptă şi aprinde candela, căci Domnul S-a făcut Mirele tău şi nu te poate lepăda, dar te poate spăla, te poate înnoi, te poate naşte. El, Cel ce botează cu Duhul Sfânt şi cu foc, El este Cel ce înnoieşte lumea nimicind fărădelegea, căci vremea este aproape, şi scris este: «Cine este sfânt, să se sfinţească încă, iar cine este spurcat, să se spurce şi mai greu, căci vine Domnul cu plata a ceea ce fiecare şi-a lucrat».

O, ţară a întoarcerii Domnului, căieşte-te de nedreptatea pe care ai lucrat-o, şi vino spre iubire şi spre rugăciune şi spune-I Domnului tău: „Vino, Doamne!“, şi El va veni şi te va împodobi în slava venirii Lui cu sfinţii, spre pacea ta şi a Lui. Amin, amin, amin.

? O,tu, cel ce ai strigat la oameni şi acum două mii de ani chemându-i pe ei spre împărăţia cerurilor, spre Mine, Cel ce am viaţă veşnică pentru om, tu şi acum Mă dai omului prin vestirea ta despre Mine, iar Eu pecetluiesc cu putere strigarea ta, şi îi voi face pe oameni să caute spre Dumnezeu şi spre izvorul cuvântului vieţii. Amin.

* * *

O, fiilor, e sub durere ţara venirii Mele cuvânt în ea. E apăsat neamul român sub varga mâniei Mele, şi voiesc să vă aud pe voi cerându-Mi să-l izbăvesc şi să-i dau din Duhul Meu de viaţă, iar viaţa este cea care stă în Dumnezeu cu tot cu om, căci plăcut Îmi este neamul al cărui Dumnezeu sunt Eu, iar Eu îl ocrotesc pe el. Chiar şi durerea cea pentru trezire e tot iubirea Mea pentru om, dar trebuie s-o trezesc pe România ca să trăiască ea după cuvântul Meu, că Eu în ea Mă fac cuvântul cel pentru naşterea din nou a lumii, împlinind Scriptura aceasta despre care am grăit acum două mii de ani. Amin.

Duhul Sfânt al cuvântului Meu îi cere neamului român iubire pentru Dumnezeu, credinţă în acest cuvânt care curăţă fărădelegea de pe pământ şi care mângâie pe cei ce iubesc în Dumnezeu şi nu în lumea aceasta. Cobor pe pământ cu Scriptura înnoirii lumii, prin care chem omul să iubească în Dumnezeu, nu în lume, căci duhul lumii l-a scos pe om din împărăţia Mea şi l-a învăţat cu traiul cel de pe pământ şi nu din cer. Pe pământ trebuie să fie împărăţia Mea şi nu a omului, iar omul trebuie să fie locaş al slavei Mele, împărăţie a cerurilor, pe care o voiesc plină de bucurie în om, plină de glasul cuvântului Meu care iarăşi face lumea. Amin.

O, poporul Meu, în ziua aceasta de sărbătoare pentru grădiniţa cuvântului Meu, Eu te aşez înaintea Mea rugător pentru ţara română. Mâna Mea s-o izbăvească de sub greu, de sub durerea ei. Duhul Meu s-o înnoiască, iar fiii ei să caute viaţa lui Dumnezeu în ei şi între ei, căci păcatul poartă în el pedeapsa lui, iar Eu o voiesc curată pe România, fiindcă va să vin curând cu slavă văzută în ea şi să Mă vestesc Dumnezeul ei şi să-i ridic pe cei ce sunt români cu inima şi cu fapta, şi să-l numesc cu numele ei pe tot sufletul care va iubi să se facă după chipul şi asemănarea Mea, care va fi curând, curând peste fiii acestui neam, pentru slava venirii Mele, ca să am masă şi casă în ţara Mea nou aleasă aşa cum este voia Mea şi nu voia ei, iar voia ei să iubească voia Mea, căci sunt Dumnezeul ei. Amin.

O, popor al cuvântului Meu, te învăţ în Duhul Sfânt să ceri pentru România împărăţia păcii Mele, ca să aibă ea iubirea şi ocrotirea Mea şi să se gătească ea după plăcerea Mea, casă a venirii Mele după două mii de ani, căci din mijlocul ei am lucru mult de aşezat peste pământ, ca să aduc apoi spre vedere cerul cel nou şi pământul cel nou şi om nou, cu iubirea Mea în el pe pământ, şi odihna Mea în om, aşa cum l-am dorit Eu pe om atunci când l-am zidit spre bucuria Mea.

Şi acum, poporul Meu, având în mijlocul tău pe cei unşi între Mine şi tine, voiesc să aud glasul rugăciunii tale pentru România, care plânge sub încercare şi nu ştie să-şi afle izbăvirea din ispitele care au prins-o sub ele pentru depărtarea ei de Dumnezeu. Ridică mâinile, poporul Meu, şi cu fierbinte duh de rugăciune spune-I Tatălui şi Fiului şi Duhului Sfânt rugăciunea ta pentru ţara ta şi a Mea, şi aşa să te rogi:

Doamne al puterilor în cer şi pe pământ, Doamne al răbdării şi al îndurării, în marea Ta durere de la depărtarea de Dumnezeu a neamului român şi a tot omul de pe pământ, Te mângâiem, inimă lângă inimă Te mângâiem în durerea Ta pentru ţara venirii Tale. Ea este aleasa Ta şi masa Ta de nuntă, dar ea nu poate să Te cunoască, fiindcă s-a depărtat de Duhul Sfânt, Care ştie de la Tine în om, iar păstorii care stau peste ea în numele Tău n-au milă de ea. Dar ai Tu, şi nu uita de mila Ta de ea dacă ai venit în ea ca s-o păstoreşti pe păşunea Ta. Dă-i ei darul Duhului Sfânt prin botezul Tău cu Duhul Sfânt şi cu foc. Dă-i ei duhul treziei şi al credinţei sfinte, şi apoi al iubirii şi al cunoaşterii lui Dumnezeu. Opreşte-Ţi mânia cea venită peste ea pentru deşteptarea ei. Certarea Ta de peste ea să-i fie ei înviere, şi apoi viaţă cu Tine, şi scap-o pe ea de duhul lumii, de duhul pierzător al acestui veac, căci lumea şi pofta ei piere, dar să rămână România şi fiii ei, Doamne, iar Tu să faci din ei casa Ta şi neamul Tău de sfinţi, că dulce este omul sfânt, şi binecuvântare pe pământ este viaţa cea sfântă în om.

În poporul Tău vor fi numai sfinţi; ştim că aşa ai vestit prin prooroci, dar întindem mâinile spre Tine ca să pui Tu în ele, iar noi să dăm neamului român înţelepciunea Ta, înţelepciune de facere a omului nou după chipul şi asemănarea Ta pe pământul român, şi să se întindă această minune peste tot pământul apoi, ca să înnoieşti aşa lumea şi nu cu certare, Doamne al puterilor.

Şi acum, însufleţeşte-Te în noi ca să ştim să-Ţi cerem, prin Duhul Tău să ştim, ca Tu să poţi împlini.

Porunceşte ploii şi măsurii ei cea multă să meargă înapoi la locul ei, şi să vină ea pe pământ numai pentru hrana oamenilor, hrană care creşte cu ploaie şi cu soare şi cu lumină şi cu harul Duhului Sfânt, Care dă viaţă peste toate şi mângâiere peste toate.

Porunceşte vântului cel iute să nu nimicească făptura Ta de pe pământul român, ci să se tragă înapoi în cămările lui, iar când iese, să vină dulce şi mângâios, ca să răcorească şi să vorbească despre viaţă, şi să cânte cu glasul lui cântecul iubirii Tale pentru cei ce Te iubesc, pentru venirea Ta cuvânt pe pământ, Doamne al puterilor.

Porunceşte cu iubire stihiilor toate să nu lovească pământul român, ci să-l ocrotească pentru şoapta Duhului Tău Cel Sfânt, Care Se face cuvânt pe pământ. La toate să le porunceşti să lucreze cu măsura binecuvântării şi a mângâierii, şi să aduci pace sfântă şi lumină din lumina Ta peste pământul român.

Te cerem pentru români şi peste români, ca să ştie neamul român să nu aibă alt dumnezeu afară de Tine, şi tot mai mult să asculte, şi să vină să înveţe voia Ta s-o facă, şi să fie neamul român neam sfânt, şi apoi neam slăvit înaintea Ta, de la care vor învăţa viaţa cea veşnică şi binecuvântarea toate neamurile pământului, care se vor plânge văzând venirea Ta cu slavă şi slăvindu-Te cu sărbătoarea ei în mijlocul pământului român, ales de Tine la început şi acum, ca să lucrezi de pe el taina veşniciei a toate câte au fost şi sunt în Tine şi nu în lumea aceasta, Doamne al puterilor.

Şi vino, Doamne, în noi cu Duhul Cel Sfânt al rugăciunii, şi prin El fierbinte să-Ţi cerem toate câte sunt rostite de Tine pentru făgăduinţa mântuirii. Acoperă cu ocrotirea Ta, cu mila Ta, şi apoi cu slava Ta ţara română, iar sfinţii şi îngerii Tăi să-i dea de la Tine, şi mereu învaţă-ne să Te rugăm pentru ea, iar Tu să împlineşti aşa. Amin, amin, amin.

* * *

Şi acum, Duhul Meu Cel blând şi smerit mângâie rana ta, Românie. Pacea Mea să se reverse peste tine ca un râu, dar caută, ţara Mea, să ai păstori care să te poarte spre Mine şi nu spre ei, căci din pricina celor ce stau peste tine fără viaţa Mea în ei, tu suferi acum durere, ţara Mea. Trezeşte-l tu pe cel între păstorii tăi care este de la Mine şi prin care am mărturisit acum paisprezece ani biserică curată pe pământ, biserică de nou Ierusalim şi neam sfânt şi mântuitor de la Mine în mijlocul tău. Trezeşte-l pe cel între păstorii tăi credincios şi adevărat pentru mântuirea ta şi aşează-l să ceară la Tatăl împăcarea ta cu Dumnezeu, ţara Mea. Adu-l cu faţa spre izvorul Meu şi pune-l mijlocitorul tău spre Mine, dar trezeşte-ţi duhul credinţei şi al cunoştinţei tainelor Mele cu care lucrez din mijlocul tău peste pământ, ţara Mea. Amin.

Sunt în sărbătoare cu ziua amintirii pecetluirii acum paisprezece ani a grădiniţei cuvântului Meu, a Sfintei Sfintelor bisericii României, căci toate se întocmesc iarăşi, iar cele vechi, iată, trec cu trosnet, şi se lucrează ţară sfântă, nou Ierusalim pe pământul român, şi acest nume va fi peste tot pământul: România, ţara Noului Ierusalim, limanul celor mântuiţi. Amin, amin, amin.

* * *

O, ţara Domnului, S-a întors Domnul la tine, că Şi-a adus aminte de facerea ta cea de la începutul facerii şi apoi cea de la naşterea Lui Om între oameni. O, ţară română, te-a făcut Domnul casa venirii Lui, şi te curăţă de fărădelege ca să fii frumoasă şi curată. Deschide-ţi urechea şi auzi cuvântul Lui, că eu sunt proorocul venirii Lui cea de a doua şi voiesc cu milă să te umbresc pe tine, căci râvna mea de Dumnezeu se lasă cu putere peste tot pământul, ca să pregătesc apoi pe el slava Domnului şi odihna ei, căci oamenii nu vor mai putea sluji la doi stăpâni: şi loruşi şi Domnului.

O, tu, ţară scumpă, ţară numită, ţară română, aşează-te să asculţi pe Domnul Dumnezeul tău şi te fă voie a Sa, că ai în mijlocul tău glasul iubirii Lui, care face din tine pământul nunţii Lui, pământul celor mântuiţi, limanul celor ocrotiţi de Domnul, dar cheamă-L cu ruga ta să Se facă Stăpânul tău, ca să nu mai slujeşti tu la doi stăpâni, ci să-I slujeşti Domnului Dumnezeului tău şi să scoţi din tine pe stăpânitorul acestui veac, care nu are nimic în Dumnezeu.

Iar Tu, Doamne al celor ce Te cheamă cu dor, auzi glasul celor ce Te cer şi ocroteşte ţara română şi fă-Te liman al ei, şi apoi fă-o pe ea limanul celor mântuiţi. Amin, amin, amin.

* * *

O, ţara română este sub focul cel curăţitor pe care l-am rostit că va pogorî peste ea pentru spălarea pământului venirii Mele cu taina împărăţiei cerurilor pe pământ. Am adus pe pământ botezul cu Duhul Sfânt şi cu foc, dar ţara Mea îşi vede de tot ce nu înseamnă Dumnezeu, iar Eu, Domnul, am pus-o la albit şi la lămurit, căci am în mijlocul ei cuvântul Meu cel de cincizeci de ani, iar ea doarme când Eu nuntesc în ea praznic de înviere, masă de Duh Sfânt pe vatra ei. Am vestit cu cuvânt de foc să-l scoale ea pe alesul Meu din ea şi să se roage el pentru ea ca s-o împac cu Mine pe ea şi s-o aduc mai întâi la pocăinţă şi apoi la înviere. Am în mijlocul ei pe alesul Meu Irineu, cel prin care Eu Mi-am aşezat pe pământul ei biserică lucrătoare de Duh Sfânt peste ea. De mult i-am dat ei veste să-l scoale pe cel ce este aşezat de Mine mijlocitor pentru ea ca să-i dau pe ea hăinuţa neprihănirii prin pocăinţa ei de depărtarea ei de Dumnezeu, şi nu Mă voi milostivi de ea până ce ea nu-l va aşeza înaintea Mea pe acest fiu pe care l-am sortit s-o împace cu Dumnezeu pe ea, pe ţara Mea română. A venit regele ei, unsul Meu de peste ea, şi M-a întrebat de ce atâta durere, de ce atâta suferinţă pe ţara Mea şi a lui? Eu i-am răspuns lui că ea este ţara venirii Mele a doua oară pe pământ şi că Eu o spăl de toată murdăria ei ca s-o pregătesc să fie pământ al învierii şi al slavei Mele peste popoare. Eu i-am răspuns regelui ei că dau în ea pentru că ea dă la spate strigarea Mea şi Îmi ţine în obezi pe cel ales de Mine peste ea ca să se roage pentru ea, pentru naşterea ei de sus, pentru pocăinţa ei şi pentru îmbrăcarea ei în veşmântul Duhului Sfânt. Amin.

O, ţara Mea, câtă vreme nu te vei ridica să-Mi scoli din obezi pe cel aşezat de Mine rugător pentru tine, câtă vreme el va sta închis şi nesuflând cu gura lui peste tine împăcarea ta cu Mine, câtă vreme îl vor ţine pe el în întuneric cei care se dau a fi biserică a Mea în timp ce ea umblă de capul ei înaintea Mea şi nu după viaţa Mea cea plină de har, câtă vreme acest ales al Meu va sta fără lucrul Meu cel pus peste el pentru tine, ţara Mea cea de la sfârşit de timp, atâta timp vei suferi tu, şi acesta este răspunsul pe care Eu îl dau regelui tău care plânge la Mine pentru iertarea ta, pentru duh de mângâiere peste tine, ţara Mea română, ţară a Mea şi a lui. Iată, în tine umblă de capul lor cei mari care se numesc biserică a Mea şi a ta în tine, dar biserică a Mea este omul cel plin de Duhul Sfânt, de cuvântul Duhului Sfânt peste noroade. Îşi caută ranguri pe pământul tău mai-marii bisericii din tine, iar din pricina rătăcirii şi a îngâmfării lor vine mânia Mea peste tine, precum este scris în Scripturi.

O, scoală-te spre înviere, ţara Mea, scumpă România Mea! Scoală-te şi trezeşte-l pe cel ce doarme închis în obezi! El are căluş la gură ca să nu vorbească şi ca să nu se mai audă glasul lui peste coline ca să înverzească şi să înflorească ele sub ploaia cuvântului Meu care pe toate iarăşi le face, căci este scrisă în Scripturi această nouă facere a lumii. Puteam cu duhul mângâierii să te nasc de sus, ţara Mea, dar tu nu cunoşti şoapta mângâierii Mele care-ţi pregăteşte ţie naşterea cea din nou ca să fii nou-născuta Mea peste popoare, o, ţară a strălucirii! Se vor scula din aşteptarea lor proorocii care te-au vestit a Mea ca să-şi primească ei apoi moştenire în tine. Se va scula proorocul Daniel, prin care Eu, Domnul, te-am vestit că vei fi pe pământ şi că mulţi te vor zdrobi ca apoi tu să renaşti şi să semeni cu Mine; acest prooroc se va scula ca să-şi primească în tine bucuria pentru care el a crezut şi a aşteptat.

O, sunt cu taina praznicului învierii peste tine, ţara Mea de la sfârşit de timp. În tine este Domnul Împărat prin cuvânt. Împărăţia ta peste pământ nu este din lumea aceasta, ci este de sus, din cer, şi este scris despre tine să fii regină peste popoare prin cuvântul Meu cel din mijlocul tău. Cuvântul Meu din tine este râul vieţii. El odrăsleşte viaţă din cer peste pământ, şi este împărat, căci el este cuvântul Duhului Sfânt, şi are în tine praznicul cincizecimii lui. De cincizeci de ani plâng cu râu de Duh Sfânt peste tine, ţară a venirii Mele, iar omul de pe pământ care a aflat de alegerea ta dă să se slăvească el peste tine. Eu însă cobor în zi de praznic de înviere a Mea şi a ta epistolă a Duhului Sfânt şi te chem să bei din râul vieţii. Albia lui e din cer şi până pe pământ, din cele nevăzute până în cele văzute, din lumea cea nevăzută până în cea văzută. Izvorul lui este gura Mea şi grădiniţa peste care Eu, Domnul Cuvântul, grăiesc din mijlocul tău. Scoală-te la glasul Meu şi împacă-te cu Mine şi scoală-l pe cel ce va rosti înaintea Mea actul tău de pocăinţă şi naşterea ta din cuvântul Meu care curge în mijlocul tău, căci tu eşti ţarina cea cu comoară în ea, iar Eu sunt sărac de om în mijlocul tău.

Grăiesc peste cel aşezat la cârma ta, ţară română, şi îi spun aşa: Nu uita tu, cel ce stai cârmaci al corăbiei Mele, al ţării Mele română regină, nu uita că Eu am biruit prin fierbintele rugăciuni, prin ridicarea mâinilor către Mine ale celor ce sunt fiii lui Dumnezeu în neamul român, fiii cuvântului Meu cel de cincizeci de ani peste pământul român, căci Eu le-am spus în ziua când am biruit pentru tine, să ceară la Mine ca să te aşez cârmaci al corăbiei Mele pe care stă scris: ţara română, şi apoi am biruit, şi tu stai acum cârmaci prin planul Meu. Apleacă-te şi ia din gura Mea. Sunt cu epistolă de Duh Sfânt peste ţara română. Ea este acum sub biciul mâniei Mele ca s-o curăţ de păcatul fărădelegii de pe ea şi s-o am mireasă spălată pentru praznic de înviere şi de venire a Mea cu masă de veac nou pe vatra ei. Mă doare crucea pe care Mi-o apasă mai-marii bisericii pe umerii Mei grei de păcatul de pe pământ. Geme pământul cu geamăt de durere pentru păcatele de pe el. Vreau să împac pământul cu cerul, şi pe om cu Tatăl Savaot, ca să-i trag pe toţi la Tatăl, aşa cum am făgăduit acum două mii de ani că voi face. Aştept pe cel făgăduit de Mine pentru neamul român şi pentru salvarea popoarelor apoi. Îl aştept pe cel ales de Mine, pe alesul Meu Irineu, fiu al neamului român, fiu scump Mie şi sfinţilor Mei, îl aştept să se scoale din somn şi să rostească venirea milei Mele peste ţara română, că ea este bătută din pricina celor ce stau peste ea din partea Mea, zic ei. Mai-marii bisericii nu fac voia Mea, ci fac voia lor şi îşi caută scaune şi ranguri, dar Eu nu i-am trimis pe ei să facă aceasta, ci ei de la ei s-au aşezat în locul Meu cu lucrarea lor. Pe cel ales de Mine însă, Eu l-am ales dintre ei şi l-am trimis spre ei, dar ei nu l-au primit, şi l-au pus în lanţuri şi i-au pus căluş la gură ca să nu se mai audă glasul lui cel dulce care cheamă omul la Mine şi la slava Mea din mijlocul neamului român. Dau de veste peste ţara română că Eu, Domnul, îi aştept pocăinţa şi credinţa şi sfinţenia ei şi umblatul ei pe cărările Mele, ca să vin cu mântuirea ei şi cu veac nou peste ea, căci oamenii din ea n-au putere să-i dea ei izbăvirea, fiindcă Eu nu împlinesc planurile omului, ci pe ale Mele le împlinesc. Amin. Iar celui ce i-a luat locul alesului Meu Irineu îi dau de veste şi îl rog în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh să-l scoată din legături pe cel ales de Mine şi să-l aşeze rugător şi mijlocitor pentru ţara română, iar Eu îl voi auzi pe el şi voi coborî milă şi slavă peste acest pământ şi peste neamul de pe el. Vai celor ce zădărnicesc planurile Mele cele din veac întocmite, căci de la întemeierea lumii am întocmit Eu slava ţării române la sfârşit de timp, ţară care Mi-a pus masă la venirea Mea acum de la Tatăl ca să fac iarăşi lumea şi să stau pe scaun de judecată şi de facere şi să rostesc cuvântul Meu peste pământ.

Iată istoria cuvântului Meu cel de cincizeci de ani pe vatra neamului român! Şi vor auzi mulţime de popoare şi vor veni la închinare şi vor bea din slava Mea şi vor lua înviere şi duh de mărturisire apoi.

Iată cartea cuvântului Meu cu care sărbătoresc praznic de cincizecime al lui pe pământul român! Eu, Domnul Iisus Hristos, Fiul Tatălui Savaot şi al mamei Fecioară, am împlinit cincizeci de ani de cuvânt pe vatra poporului român (1955-2005, n.r.). Vor auzi popoare şi se vor apropia, dar ţara română este în mâna Mea. Nimeni fără Dumnezeu nu va mai dăinui peste ea. Mă las cu epistolă de Duh Sfânt peste ea, iar ţie, celui pus cârmaci peste ea, îţi spun să iei aminte la cuvântul gurii Mele, căci marea e tulbure, iar tu trebuie să ai putere de la Mine şi să stai cârmaci treaz la cârma corăbiei Mele, căci prin ea voi mântui lumea din păcate şi voi aşeza veac nou pe pământ, nou Ierusalim voi aşeza, precum este scris în Scripturi. Nu fi necredincios, ci credincios, căci Eu aştept glasul celui ce va ridica rugăciune la Mine din faţa poporului român, şi lui îi voi împlini ruga pentru mângâierea şi pentru învierea şi pentru salvarea acestui neam. Amin.

Acum te las sub duh de înviere, ţara Mea. Am grăit peste tine în zi de praznic a amintirii învierii Mele, căci stau în mână cu planul cel ceresc ca să-l împlinesc, iar în el este scrisă slava ta cea de la Mine şi praznicul învierii tale şi a fiinţei tale celei noi la sfârşit de timp. Tu vei fi după chipul şi asemănarea Mea prin cei ce vor fi neamul Domnului pe pământul tău, căci în mâna Mea stă soarta ta, iar Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu şi Mă vestesc peste tine cu numele Meu cel nou, scris în Scripturi acum două mii de ani, iar în aceste Scripturi scrie aşa: «Şi numele Lui se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu». Amin, amin, amin.

* * *

Se aude pe pământ învăţătura cea mincinoasă de peste om. Om pe om se învaţă spre pierzare, spre despărţire de Dumnezeu pentru un trai bun pe pământ, şi îi zice acestui plan mincinos şi vopsit, îi zice ridicarea nivelului de trai. O, nu de aşa trai are omul nevoie, ci are nevoie de Dumnezeu omul, nu de trai pe pământ. Traiul cu Dumnezeu şi de la Dumnezeu, nu mai are cine să-l înveţe pe om. Nu mai este om cu duhul descoperirilor de la Dumnezeu ca să-i spună omului pe cele ce nu se văd şi care îl prind sub el fără ca omul să vadă faţa lor cea duşmană pe viaţa omului. Mi-e milă de ţara Mea română. Sunt în mijlocul ei cu duhul descoperirii, duh slujit de îngeri pentru lege sfântă pe pământ, iar ea, biată ţara Mea, doarme în necunoştinţă în faţa valurilor care dau să izbească în ea şi să-i robească darul şi frumuseţea ei cea de la Mine.

O, nu-ţi trebuie ţie nivel de trai, aşa cum îi spune omul fărădelegii acestei minciuni, scumpă ţara Mea! Am în tine cuvântul cel din gura Mea şi dau să-ţi deschid mintea ca să înţelegi ca Dumnezeu şi nu ca omul, căci în Scripturi stau scrise toate cele ce trebuie tu să ştii, dar citeşte cu Mine, ca să ştii de la Mine, ţara Mea. O, nu te mai bucura de cursa care ţi se întinde ca să crezi că vei avea trai bun pe pământ, că nu de la om vine fericirea şi dezrobirea ta de sub greu, ci de la Dumnezeu este să fie soarta ta pe pământ. Ţie îţi trebuie trai cu Dumnezeu, dar tu nu mai ştii această înţelepciune a mântuirii aşa cum ştiau străbunii tăi. Tu nu mai ai în tine oameni duhovniceşti ca să te călăuzească pe tine spre Mine şi pe Mine spre tine şi ca să crezi de la Dumnezeu şi nu de la om, ţara Mea. O, e greu fără lumină pe pământ. Nu mai este lumină pe pământ, iar Eu sunt în mijlocul tău, şi tu nu ştii să-ţi întinzi mâna spre Mine ca să te scap de duhul pierzător al acestui veac. Eu însă îl învăţ pe poporul cuvântului Meu, ca să iei tu învăţătură de la Mine şi să stai înaintea Mea, să stai la gura Mea, care izvorăşte pentru tine râul vieţii, înţelepciunea mântuirii şi lucrarea ei din om. Amin.

* * *

Patria română este patria Domnului, patria venirii Fiului Meu în a doua Sa venire pe pământ, precum Eu, Tatăl, L-am trimis. Tot pământul în lung şi în lat va auzi şi va înţelege în curând că patria română este patria cerească, patria sfinţilor Domnului, căci Fiul Meu va birui pentru slava ei, pentru înnoirea ei, iar cei ce vor fi în ea vor rodi din mijlocul ei roadele împărăţiei cerurilor, şi va fi Dumnezeu mângâiat, căci rodul Său Îl va mângâia pe El. Amin.

O, popor care asculţi glasul Fiului Meu întru a doua Sa venire pe pământ! Dă, tată, veste peste pământ; dă, tată, cartea Domnului în cele patru laturi, ca să facă roade vrednice de pocăinţă cei ce se vor sfinţi pentru Domnul şi pentru patria cerească, patria venirii Lui cu sfinţii pe pământ. Nu te îndoi, tată, de această împlinire. Glasul împărăţiei cerurilor este cuvântul Fiului Meu, cu care pregăteşte patria cerească şi slava ei în mijlocul pământului. Amin.

O, ţară română! Eu, Tatăl, te îndemn la pocăinţă, la lucrarea roadelor împărăţiei cerurilor în mijlocul tău. Primeşte iubirea Fiului Meu, care se face cuvânt pe vatra ta. De cincizeci de ani lucrează Domnul la veşmântul tău cel pentru venirea şi pentru slava Domnului tău. În tine este Domnul cuvânt, căci te-a ales să fii patria cerească pe pământ, iar Eu, Tatăl Savaot, încununez Adevărul, pe Fiul Meu Cuvântul în mijlocul tău, şi spun: cuvântul cel de peste tine este Fiul Meu Cel iubit, întru Care Eu am binevoit, şi te învăţ cu duh şi cu cuvânt de tată: ascultă glasul Fiului Meu şi împlineşte-l pe el, spre slava Lui şi a ta. Amin, amin, amin.

? Ţi-am ascultat iubirea pentru ţara venirii Mele cu sfinţii, Tată Savaot. Strig în ea şi Eu, şi sfinţii Mei vestea împărăţiei cerurilor peste ea. Eu vin în ea pregătindu-i slava, dar puţini se trezesc ca să Mă ia în ei cu strigarea Mea. Eu însă le voi da o inimă nouă, iar ei vor căuta apoi şi vor găsi înţelepciunea cuvântului Meu şi se vor sfinţi pentru roade de pocăinţă, roadele împărăţiei cerurilor, Tată, şi se va împlini pe pământ taina patriei cereşti, după cuvântul Tău şi al Meu, Tatăl Meu. Amin.

? Mărturisesc şi eu, Doamne. Strig şi eu ca şi acum două mii de ani. Atunci am strigat la poporul Israel ca să se pocăiască pentru împărăţia cerurilor, cu care Tu veneai la el, iar acum strig la poporul român să vină spre pocăinţă, spre roade cereşti şi spre mărire apoi, după voia Ta. Amin.

Te strigă Ioan Botezătorul, popor român. Patria ta e patria cerească, fiindcă în ea Se face Domnul cuvânt de venire a Sa a doua oară de la Tatăl pe pământ. Cei ce vestesc în tine numele Domnului, să nu vorbească de Domnul unii altora cu duh de îngâmfare, ci cu duh de pocăinţă, arătându-şi unii altora calea cea cu bucuria smereniei pe ea, spre duh de pocăinţă şi spre roadele împărăţiei cerurilor apoi, iar de nu vor lucra aşa, iată, împărăţia cerurilor se ia de la ei şi se dă celor ce fac roadele ei, iar cei ce se îngâmfă sub numele ei, aceia vor rămâne goi şi ruşinea lor se va vedea. Amin.

O, căieşte-te de viaţa ta cea fără Dumnezeu în faptele ei, poporule român, şi te îmbracă în veşmântul curăţiei şi stai înaintea Domnului, smerindu-te sub slava venirii Lui la tine, spre înveşmântarea ta şi a pământului pe care stai, căci patria română poartă pe ea taina patriei cereşti, şi vei vedea împlinirea acestui cuvânt, căci duhul pocăinţei şi duhul proorociei dă acum să te trezească şi să te înnoiască, ţară a Domnului la sfârşit de timp. Amin.

* * *

O, botează-te, ţara Mea, în cuvântul Meu, căci tu eşti ţara cea cu slava Mea în ea. Cuvântul Meu care grăieşte în tine şi cu tine, aceasta înseamnă slava Mea din tine, o, ţara Mea cea cu comoară în ea. O, Eu, Domnul, te mângâi cu şoapta Mea de peste tine şi te învăţ naşterea cea de sus, şi-ţi spun ţie aşa cum spuneam şi acum două mii de ani: «Ce este născut din carne, carne este, iar ce este născut din Duh, duh este. Nu te mira că-ţi spun: trebuie să vă naşteţi de sus. Eu n-am venit în lume ca să osândesc lumea, ci ca să se mântuiască prin Mine lumea. Cel ce crede în Mine, nu se osândeşte, iar cel ce nu crede, a şi fost osândit, fiindcă n-a crezut în Mine, căci Lumină am venit în lume, dar oamenii au iubit întunericul mai mult decât lumina, căci faptele lor sunt rele. Cine însă lucrează adevărul, vine la lumină, ca să se arate faptele lui că în Dumnezeu sunt săvârşite». Amin. Aşa Îmi învăţam Eu ucenicii acum două mii de ani, o, ţara Mea, iar azi te învăţ şi pe tine, şi voiesc să se arate cei fără de vicleşug în tine, căci acelora atât de uşor le este să creadă în cuvântul Meu, încât ei înşişi mărturisesc prin fapta lor chipul Meu în ei, naşterea lor din Dumnezeu cu botezul cel de sus peste fiinţa lor, o, ţară cu comoara Mea în tine, dar vino spre trezire, ca să-L cunoşti şi să-L vezi pe Cel ce bate ca să Se mărturisească El din mijlocul tău Dumnezeu al tău, iar tu a Sa, o, ţară a Mea, cu comoara Mea în ea. Amin, amin, amin.

* * *

O, ţara Mea română, ţara Mea cu comoara Mea în ea! O, tu nu vrei să te trezeşti şi să cunoşti glasul Meu de peste tine, glasul Mirelui Care dă să te peţească pe tine ca să fii a Lui între neamuri. Am venit cuvânt din cer în mijlocul tău peste un popor credincios, şi tu spui că nu sunt Eu, şi iată, nu cunoşti glasul Meu, dar te numeşti fiică a dreptei credinţe, şi iată ce faci tu! O, ce faci tu în ziua aceasta, în duminica aceasta pe care părinţii au numit-o duminica dreptei credinţe! Tu în loc să iei de la Mine Duh Sfânt şi credinţă în venirea Mea cuvânt peste creştetul tău, tu îţi pui supuşii să-ţi dea bani şi să strângi tu bani pentru ortodoxie. Mă uit în tine, Mă uit în biserici şi Mă frâng de durere, ţara Mea dată Mie de Tatăl la naşterea Mea ca să fii casa Mea la venirea Mea a doua oară de la Tatăl. O, dacă tu ai fi a dreptei credinţe prin slujitorii din tine care-şi zic apostoli ai lui Hristos, tu ai face altceva în ziua aceasta a pomenirii celor drepţi ai Mei prin vreme, şi ai face ce au făcut drepţii Mei. Tu însă ai duh de lume, iar Eu am spus celor credincioşi să nu iubească duhul lumii şi dulceaţa cea trecătoare a traiului cel trupesc pe pământ.

O, ţara Mea cu comoara Mea în ea, Eu te numesc prin cuvântul Meu patria cerească, patria sfinţilor Mei din cer şi de pe pământ, căci cuvântul Meu vine pe nori până deasupra ta, şi cu oştirile cereşti vin Eu cuvânt în tine, şi nu vin singur, şi ţi-am pus nume mare şi te numesc patria cerească pe pământ. O, numai oameni îngâmfaţi găsesc în tine sub nume de slujitori ai dreptei credinţe, şi au uitat aceştia că Eu acum două mii de ani tot aşa am fost primit de poporul la care am venit atunci, şi M-au numit diavol, iar pe ucenicii Mei cei puţini i-au numit rătăciţi şi rătăcitori ca şi pe Mine şi i-au numit secta nazarineanului, şi iată, iarăşi este ceea ce a mai fost, căci acum Eu vin cuvânt în mijlocul tău, şi tu nu cunoşti glasul Păstorului Cel bun, Cel Care Şi-a pus viaţa pentru oile Sale pentru ca să le poată paşte apoi. Oile Sale cunosc glasul Său, şi numai acelea sunt oi, şi nu sunt oi cele pe care Eu nu le pot păstori. Eu sunt mereu astăzi, Eu sunt mereu, dar omul s-a învăţat altfel să vrea cu Mine şi să se creadă al Meu. Eu însă spun aşa: cel ce nu primeşte strigarea Mea după om acum, cel ce nu leapădă duhul lumii şi pofta ei cea care trece, acela nu este scris cu cei sfinţi care au ştiut şi ştiu să creadă când Domnul încearcă la uşa lor şi bate ca să intre şi ca să creadă ei apoi în glasul Meu cel plin de hrană pentru ei, şi iată, Eu sunt Păstorul Cel bun şi Îmi cunosc oile Mele, şi ale Mele Mă cunosc pe Mine, iar cel ce nu lucrează tot aşa, nu poate fi păstor de oi. Amin.

O, ţara Mea de la sfârşit de timp, te chem să ştii să crezi şi să te faci a Mea, ţara Mea. Te aştept să te găteşti pentru Duhul Sfânt, căci Eu Mă fac cuvântul Duhului Sfânt în mijlocul tău şi torn din El peste tine ca să-ţi aduc înnoirea şi să fii tu după adevăr patria cerească, patria dreptei credinţe, şi să fii miloasă ca Dumnezeu, o, patria Mea de azi, că M-am aciuat în tine cu ieslea cuvântului Meu care vine cu norii până deasupra ta ca să te hrănească din cer şi nu de pe pământ, ţara Mea. O, scoală-te şi te găteşte pentru Dumnezeu după voia Lui cea sfântă şi nu-ţi uita părinţii sfinţi, ţara Mea. Scoală-te şi vino, dar vino să crezi că Eu sunt Cel ce te hrănesc şi că sunt Păstor, căci tu nu ai păstori cu milă de tine, şi eşti săracă, eşti tare săracă de cele din cer, ţara Mea. O, te-aş striga durut, te-aş striga mult, că durerea Mi-e mare de la necredinţa ta, dar tu ai în tine slujitori străini de Duhul Sfânt, şi care te pândesc de peste tot ca să nu te scape de sub stăpânirea lor şi să fii tu a Mea şi nu a lor. Tu însă ia din Duhul Meu şi înviază prin credinţă şi prin hrana cea de sus, ţara Mea, căci prin ea Eu te împodobesc şi te păstoresc şi te pregătesc să fii patria cerească, ţara slavei Mele, ţară cu Mire, şi nu-ţi fac ţie rău prin hrana Mea cea de sus peste tine, o, iubita Mea. Amin, amin, amin.

O, popor al cuvântului Meu în mijlocul neamului român! Mi-am ostoit arşiţa Duhului Meu, Care stă aprins în Mine pentru acest pământ ales de Tatăl Meu ca să fie el ţara cuvântului Meu cel de la sfârşit, patria cerească pe pământ. Am grăit cu neamul român, căci el este cu auzul astupat pentru strigarea Mea când bat la uşa lui, iar cei ce-l păstoresc pe el, îl ţin rob şi îl învaţă să nu creadă că Domnul grăieşte din cer pe pământ. Tu însă întăreşte credinţa ta în cuvântul Meu, căci Eu, Domnul, voi răsplăti curând, curând credinţa sfinţilor Mei, şi se vor ruşina atunci toţi necredincioşii, şi vor suspina cu jale toţi cei ce s-au crezut drepţi în credinţa lor care nu a dat rod din ea nici pentru ei, nici pentru Dumnezeu.

Eu, Domnul, binecuvintez credinţa ta, poporul Meu cel luat din români, căci Eu nu sunt hristosul cel mincinos, cum Mă numesc cei ce nu cred auzind de Mine şi de tine, ci sunt Cel ce te binecuvintează pe tine pentru darul ce-l ai de la Mine, darul credinţei sfinte, căci Eu sunt Cel ce am spus: «Fericit este cel ce crede până nu vede», aşa cum cei sfinţi au crezut şi au împlinit cuvântul Meu prin darul Meu de peste ei, darul credinţei cea de sus, darul credinţei sfinte care ştie să-L primească pe Dumnezeu ca Avraam, ca Moise, ca Daniel şi ca toţi cei ce au fost fii ai credinţei sfinte, fii ai lui Dumnezeu prin faptele credinţei lor, care-şi are răsplătirea în vecii, poporul Meu. Amin, amin, amin.

* * *

Şi pentru ţara Mea română rostesc Eu Însumi peste ea: Hristos a înviat, ţara Mea de azi, căci azi la tine vin. O, tu eşti sub cruce şi eşti pe cruce pusă de cei îngâmfaţi şi lacomi în tine. O, tu eşti străpunsă de omul fărădelegii, de omul minciunii, căci lupul numai părul şi-l schimbă şi glasul lui viclean. O, lasă-Mă să înviez în tine, lasă-Mă să pot pentru tine, şi Eu te voi izbăvi; Eu, ţara Mea, Eu şi nu tu, că tu fără Mine nimic nu poţi şi nimic n-ai putut. O, numai Eu sunt Cel ce pot, numai Eu, ţara Mea, şi vei putea şi tu dacă vei şti să îngenunchezi înaintea Mea pentru învierea ta, şi nu înaintea omului, ţara Mea. Eu te cuprind în umilinţa Mea şi te învăţ taina şi puterea îngenuncherii şi a învierii din îngenunchere. Ia de la Mine şi te scoală frumos, aşa cum Eu M-am sculat dintre morţi, şi dă-Mi mâna ca să te ridic Eu, ţara Mea, dar învaţă să cunoşti mâna Mea, şi credincioasă să fii tu, şi înţeleaptă să fii, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, Făcătorul tău de la naşterea Mea şi a ta odată cu a Mea, Mă aplec, şi aşa te învăţ Eu pe tine înţelepciunea Mea şi învierea ta din îngenunchere, ţara Mea de la sfârşit de timp, şi în care Eu vin, şi cuvântând vin, şi te învăţ scularea şi te învăţ învierea, ţara Mea, ţara Mea cea de azi. Amin, amin, amin.

* * *

Dar pe tine, o, ţara venirii Domnului acum, la sfârşit de timp, cum să nu te pomenesc eu în grăirea mea de azi odată cu ziua de amintire a duhului tămăduirii cea de la mine peste cei credincioşi şi sfinţi! Îţi rostesc numele, ţară română, că tu eşti mereu, mereu sub braţul meu de mamă şi te ocrotesc ca pe cea a Fiului meu aleasă de pe pământ pentru slava Lui cea de acum, pentru râul Lui de cuvânt care curge peste tine din mijlocul tău, căci în mijlocul tău vine Domnul cuvânt de biruinţă şi de înviere şi împlineşte Scripturile acestor zile, şi are în tine popor credincios, care-ţi dă ţie glasul Lui de peste tine, glasul Domnului. Amin.

O, scoală-te, popor român, căci Domnul te învaţă scularea. Ai grijă să nu dormi. Scoală-te din somn, că tu dormi, şi iată, trebuie să te rogi cu suspin pentru viaţa ta, că tu eşti sub cruce şi nu vrei să ştii aceasta, dar scoală-te şi veghează, căci tu eşti patria cerească dacă Domnul este în tine cu lucrarea Sa cea pentru venirea Sa. O, nu-i lăsa pe cei lacomi, care-ţi sug vlaga şi viaţa pentru ca să fie ei bogaţi şi îngâmfaţi pe fruntea ta senină prin darurile Domnului de peste tine şi înseninată acum de faţa Domnului, Care stă în mijlocul tău lucrând salvarea ta. Nu-i lăsa pe cei vrăjmaşi ai tăi să te tot ţină sub robie, o, nu-i lăsa, ci scoală-te pentru biruinţa ta, căci tu eşti străpunsă de faptele omului fărădelegii, care ţi-a supt vlaga şi slava ta ca să aibă el slava ta, şi nu tu. Au trecut demult cei şaptezeci de ani de stăpânire a fiarei roşii peste creştetul tău slăvit de darurile Domnului de peste tine încă de la facerea ta, şi iată durere în cer pentru tine, că lupul numai părul şi-l schimbă şi glasul lui viclean şi stă peste tine şi-ţi suge slava ta ca să aibă el slavă, şi nu tu, dar Domnul vrea să te înveţe scularea, ţară scumpă a Lui. O, ascultă glasul Celui înviat! E Domnul. Nu te teme! El este Domnul Dumnezeul tău şi al părinţilor tăi cei credincioşi şi sfinţi, care se roagă înaintea Lui pentru tine şi pentru izbăvirea ta. Ascultă-L pe El, căci tu nu poţi nimic fără El. Eu stau deasupra ta şi te ocrotesc cu cete de sfinţi şi de îngeri. Sunt mama Lui, şi sunt mama ta, căci tu eşti ţara întoarcerii Lui de la Tatăl la om. Învaţă să îngenunchezi înaintea Lui cu slavă şi să-I ceri Lui izbăvirea ta şi slava ta cea de la El, o, ţară a Lui şi a mea, căci eu te ocrotesc şi te veghez, fiindcă eşti aleasa Lui cea de acum. O, scoală-te şi vezi. Iată, te robesc cei lacomi, şi n-au milă de tine cei lacomi, dar învaţă scularea, învaţă învierea, căci Fiul meu este Stăpânul tău, El, şi nu omul de peste tine care-ţi robeşte slava ta. Tu trebuie să ştii să stai în genunchi înaintea Lui pentru învierea ta, şi nu înaintea omului, o, ţară a iubirii mele pentru Fiul meu, Care te-a ales a Lui. Eu te cuprind pe tine în umilinţa mea, ca şi Fiul meu. Învaţă taina îngenuncherii şi a învierii din îngenunchere şi te scoală frumos, aşa cum Fiul meu S-a sculat dintre morţi, şi dă-I Lui mâna ca să te ridice El, dar să cunoşti peste tine mâna Lui cea străpunsă, şi credincioasă şi înţeleaptă să-I fii Lui, aşa cum El te-a învăţat şi S-a aplecat să te înveţe mereu învierea din îngenunchere, să te înveţe scularea, ţara mea, că tu eşti ţara Lui şi a mea ca să te ocrotesc. Scoală-te şi cântă cu dor: Hristos a înviat, căci El îţi lucrează învierea, dar roagă-te Lui şi cheamă-L, şi credincioasă să-I fii tu Lui prin rugăciunea ta. Amin.

Ţi-am mângâiat pe poporul Tău român, Fiule însuspinat pentru neamul român cel apăsat de îngâmfarea şi de lăcomia celor ce vor să-i ţină ei în mâna lor soarta lui, punând la cale durere pentru ţara Ta prin lucrarea lor de slavă a lor şi de iubire de arginţi în mijlocul ei, prin duhul lăcomiei lor. Dar eu Te rog, ascultă-mi ruga de mamă şi găteşte-i ei scularea şi suflă peste ea duhul învierii şi scoal-o din cruce, iar pe cei ce o ţin pe ea în umilinţă fără de dreptate, îngenunchează-i, Fiule Doamne, şi întăreşte peste ea statul celor ce au milă de ea, căci Tu eşti Cel ce poţi, şi eşti Domnul învierii, şi eşti Fiul meu Cel însuspinat, şi-Ţi mângâi ranele răstignirii şi pe cele pentru ţara Ta de azi, dată Ţie de Tatăl când eu, acum două mii de ani, de la Tatăl şi de la Duhul Sfânt Te-am născut pe pământ. Amin, amin, amin.

? O, mamă Fecioară, Mi-ai pus alin pe rane în zi de izvor de tămăduire, mamă. O, Mă tare doare pentru ţara Mea de nuntă, mamă. Suspin pentru ea în mijlocul poporului Meu pe care-l hrănesc cu cuvânt de înviere, mamă. Eu Mi-am aşezat în mijlocul ei masa Mea de cuvânt, masa Mea de nuntă, mamă, iar în ea vrea să poată omul fărădelegii cu mintea şi cu mâna lui, mamă, dar Eu Mă aşez pentru trezirea ei, pentru scularea ei din îngenunchere, căci ea este robită, şi este legată la ochi ca să nu ştie, ca să nu-şi vadă ea duşmanul cel viclean, mamă.

O, ţara Mea! Hristos a înviat, îţi spun Eu, Domnul învierii! O, scoală-te, ţara Mea! O, nu sta fără putere când vezi robia ta. Tu eşti sub cruce şi eşti pe cruce, iar Eu sunt Cel ce te scol. Uită-te la Mine şi te scoală frumos, aşa cum Eu M-am sculat dintre morţi, şi fă-ţi semnul sfintei cruci pe chipul tău şi peste tot neamul tău şi dă-Mi mâna ca să te ridic Eu, ţara Mea, căci te cuprind în umilinţa Mea ca să te învăţ nădejdea prin umilinţa duhului tău, care te ţine pe tine a Mea, şi vai celor în tine îngâmfaţi, care vor să-ţi ia lumina şi calea de sub picioare şi să grăiască ei în numele tău peste ei şi peste tine şi peste pământ. Eu, Domnul, voi fi cu tine, ţara Mea, şi îi voi întări peste tine pe cei buni pentru tine, pe cei cu milă de tine, dar cheamă tu spre tine mila Mea, şi ea va fi scularea ta la rugăciunea ta, o, ţara Mea de azi. Amin.

Iar pe tine, popor al cuvântului Meu, te îndemn spre duh de rugăciune către Tatăl pentru ţara Mea şi a ta, pentru neamul Meu român, pe care vreau să-l scol din necredinţă şi din cruce. Închină-I Domnului zile noi de veghe şi de jertfă sfântă pentru ţara Mea şi a ta, şi nu te îndoi ca păgânii, care nu-şi iubesc părinţii şi care s-au făcut păgâni cu credinţa lor, zdrobită de viaţa lor deşartă. Păzeşte de nouă ori toate zilele de marţi şi de joi şi fă din ele trăiri cereşti şi creştere a Duhului Sfânt în tine şi rugăciune pentru ţara Mea română şi pentru împlinirea făgăduinţelor Mele cele pentru tine şi pentru ea rostite şi fii ascultător Domnului tău, popor al venirii Mele cuvânt de înviere peste pământ. Strămoşii tăi au ştiut de la Duhul lui Dumnezeu şi de la semnele de peste ei zilele acestea, zile despre care oamenii nu mai ştiu puterea lor de biruinţă dacă le-ar pune pe ele înaintea Mea jertfă de izbăvire pentru ei. Dar tu înnoieşte de nouă ori jertfa aceasta de rugăciune pentru biruinţa Mea peste pământ, şi numără de la ziua de pomenire a învierii Mele zile de rugăciune şi de cinstire Mie de la tine, şi să biruieşti tu aşa cum biruiau strămoşii tăi, care cunoşteau semnele Mele de peste ei, şi apoi ei aduceau Domnului cinstire şi slavă şi zile de veghe pentru izbăvirea lor. O, nu te lua după cei cu credinţa cea omenească şi care au lepădat de peste ei puterea credinţei strămoşilor lor creştini, care aveau frica lui Dumnezeu în fiinţa lor, ci arată-te popor de rugăciune şi adu-Mi zile de stăruinţă, zile în care tu poţi să fii al Meu şi nu al trupului tău, căci lucrul cel cu mâna e pentru trup, iar lucrul cel cu duhul e pentru Dumnezeu şi pentru biruinţa Lui peste pământ, poporul Meu. O, fii credincios ca Avraam, căci el a fost simbolul Tatălui Meu Savaot, Care i-a cerut lui pe Isaac jertfă, şi nu s-a îndoit Avraam, ci a crezut că şi din morţi i-l voi scula pe Isaac, şi a fost Isaac înainte pildă pentru jertfa Mea pe cruce şi pentru scularea Mea cea biruitoare şi pentru seminţia cea prin Mine credincioasă, aşa cum Tatăl i-a făgăduit lui Avraam.

Ai grijă, Ierusalime, căci primăvara se taie de uscăciuni pomii, ca să rămână numai ramurile verzi, care dau muguri. Această lucrare să răsară de la rugăciunea ta înaintea Mea pentru ţara Mea română, că e vremea Mea cu tine în ea, şi e vremea ei, iar ea este încă ţinută în robia celor ce o înşeală pe ea cu faţa lor vicleană, dar să se scoale ea şi să vadă bine pe cel ce-i vrea ei binele, şi aşa să vegheze ea pentru ea, iar Eu voi fi scutul ei şi voi fi scularea ei din îngenunchere. Amin.

O, e zi de izvor de tămăduire. E mama Mea Fecioara tămăduitoare peste ţara Mea română. O, stai la lucru sfânt, poporul Meu. Întăreşte-te în Duhul Sfânt, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, cu tine lucrez pe pământ, şi am cerul venit cu Mine la tine, şi vom putea pentru Tatăl, şi vom putea pentru om, şi omul va învăţa taina îngenuncherii şi a sculării din genunchi, şi va învăţa să-Mi vindece rana Mea cea pe cruce primită în trupul Meu, şi prin care Eu am judecat pe stăpânitorul acestei lumi, şi până la capătul lui îl voi judeca pe el, căci rana Mea este dovada slavei Mele cea prin învierea Mea dintre morţi, şi care Mă arată Domn al biruinţei, Domnul slavei, poporul Meu. Amin, amin, amin.

* * *

În zi de praznic de înviere şi de mărturisire a învierii Mele dintre morţi, îţi strig şi ţie iarăşi scularea, ţara Mea, neam român. O, ce durere pe Mine pentru tine, ţara Mea de venire acum de la Tatăl! Mă uit la faţa ta şi dau să te mângâi şi dau să ţi-o curăţ ca să cunoşti tu apoi faţa Mea şi mâna Mea vindecătoare. O, nu sta fără păsare şi fără veghere pentru întunericul din tine. Scoală-te! S-a stârnit în mijlocul tău viscol mare peste tine. O, scoală-te ca să Mă chemi să pun Eu stavilă viscolului şi valurilor care te tulbură pe tine, scumpă ţara Mea. Mă doare duhul necredinţei din tine. Sunt prea îngâmfaţi cei ce dau să stea peste tine păstori din partea Mea, iar Eu celor mândri le stau împotrivă, şi nu au harul Meu cei ce nu au viaţa Mea şi faţa Mea în ei.

O, nimeni în tine nu mai are milă de tine. O, nu mai e nimeni să-i pese de tine cu milă, ţara Mea cea de sub durere, dar voiesc să pot Eu pentru tine. O, scoală-te, scumpă ţara Mea, scoală-te din morţi, căci cei morţi cu duhul şi cu credinţa domnesc deasupra ta ca să nu poţi tu pentru tine, ca să nu poţi tu grăi pentru tine, căci tu eşti pe cruce şi eşti sub cruce şi n-ai salvator cu milă pentru durerea ta. Eu văd povara ta. Tu nu o vezi, dar Eu o văd. Eu văd durerea ta. Tu nu o ştii, dar Eu o ştiu, şi voi să ţi-o ridic şi să te învăţ scularea. Trezeşte-te şi lasă-Mă să te pătrund cu slava Mea din mijlocul tău, căci Eu sunt cuvânt de Duh Sfânt în tine. Ascultă-Mi glasul! Te strig! Deschide-Mi! Scoală-te să-Mi deschizi şi să ne rugăm Tatălui Savaot pentru lumina ta, pentru slava ta cu Dumnezeu. O, nu-i lăsa pe cei lacomi în tine să-ţi vândă darurile tale cele de la Mine. Nu-ţi vor pacea şi mila cei ce-ţi tulbură pacea ta acum, o, ţara Mea. Eu sunt glasul mângâierii în mijlocul tău. Ascultă-Mi glasul blând, că-ţi sunt Păstor de la Tatăl venit ca să-ţi dau putere şi înviere.

O, învaţă carte, şi învaţă din ea să Mă cunoşti, căci sunt în mijlocul tău carte şi cuvânt, ţara Mea de azi. De cincizeci de ani Mă fac cuvânt în tine ca să fac neamurile pământului să afle şi să ştie că tu eşti masa Mea de praznic acum, când Eu iarăşi vin, că este scris să vin să dau fiecăruia după cum este fapta sa. Eu voi lucra cu sfinţii şi cu îngerii şi cu Maica Mea ca să te sprijinesc în greu, scumpă ţara Mea, dar te învăţ scularea şi trezia şi înţelepciunea cea din Dumnezeu. Iată-Mă cu izvor de pace în tine.

Pace ţie, ţara Mea dată Mie de Tatăl la naşterea Mea şi a ta acum două mii de ani. Pace ţie îţi spun Eu, Domnul, în vreme de durere în tine. Scoală-te şi spală-ţi rochiţa şi spală-ţi cămăşuţa de sub rochiţă şi spală-ţi ochii şi vezi! O, strigă la Mine ca să te aud şi să te izbăvesc Eu. Eu sunt cu cerul Meu de sfinţi şi de îngeri deasupra ta şi sunt cu sfinţii Mei din tine ca să te ajut sub povara ta, ca să biruiesc Eu pentru voia Mea în tine, căci tu eşti de la Tatăl a Mea şi nu a ta, o, scumpă ţara Mea. Amin.

* * *

Pace ţie la masă cu cerul, Ierusalime nou. Hai, fiule, să stăruim la Tatăl pentru ţara română, hai să plângem pentru învierea iubirii ei şi pentru vindecarea ei din cruce şi pentru pacea Mea din ea. Hai să cerem la Tatăl darul credinţei sfinte peste neamul român, hai să cerem la Tatăl, poporul Meu, şi Tatăl ne va da nouă, şi va scoate la liman ceresc ţara română, şi ea va afla mântuirea Mea. Amin.

O, scoală-te, ţara Mea! Eu te învăţ scularea şi îţi dau duhul învierii ca să biruieşti întru dreptate şi să te cureţi de duhul cel străin de Dumnezeu, de oamenii lacomi, care au călcat peste frumuseţea ta şi care nu vor pacea ta. Eu vreau să fac din tine ţara vieţii veşnice, covor verde pentru Mine şi pentru tine, aşa cum Eu ţi-am proorocit acum şi în vremi de demult, şi ţi-am dat pe Maica Mea ca să te ţină sub mantia ei ca să fii tu a Mea. O, scutură-ţi jugul! Scoală-te, că Eu îţi dau putere să biruieşti pe cei ce te ţin încă sub robie. Dă-Mi mâna şi stai cu Mine de mână, căci Eu în taină te sprijinesc, şi pun cerul în slujire pentru izbăvirea ta şi pentru mângâierea ta sub cruce, şi apoi pentru slava Mea în tine, o, ţara Mea de la sfârşit de timp. Amin, amin, amin.

*

Acum, copii din porţi, dacă am slobozit poporul cel adunat la izvor, hai să stăruim acum cu inimi rugătoare şi pline de grijă pentru biruinţă cerească peste neamul român, căci Eu, Domnul, Mă lupt cu toate puterile cereşti să fie voia Mea precum în cer pe pământul român. Trebuie însă multă şi vie stăruinţă la Tatăl şi multă putere din Mine în voi pentru curmarea durerii Mele cea pentru pământul român. Vă voiesc mereu un duh toţi, un cuvânt toţi, un singur gând şi o voinţă toţi, fiilor, ca să putem din Mine şi din voi revărsa duh învietor peste acest neam atât de încercat acum.

* * *

Îţi cer ţie, poporul Meu de azi, să stai în taina frăţiei pentru cele de sus şi să-I arăţi lui Dumnezeu lucrarea ta între frate şi frate, că am nevoie să Mă sprijin cu tine în vremea aceasta grea, şi ai tu nevoie să te sprijinească Dumnezeu prin vreme grea, poporul Meu. O, Eu aştept de la tine stăruinţă mare acum, cu rugăciune multă şi cu putere în ea acum, trezire pentru iubire ca în cer între frate şi frate şi fapte cereşti, care mântuiesc de la Dumnezeu între oameni, că e duhul cel potrivnic cu viscol mare peste pământul român, iar Eu trebuie să te am lampă de veghe pe tine, străjer de la Mine pentru biruinţa Mea peste acest pământ, şi lupta e grea, şi Eu n-am putere din cer dacă nu am aşternut pe pământ şi corabie de plutire a Duhului Meu, cu care să Mă port pe deasupra şi să îndemn neamul român la sculare şi la înţelepciune, că toate limbile s-au încurcat în el şi viscol mare s-a ridicat deodată şi bate cu furie pe vatra română, poporul Meu. O, ce voi face, oare? Cum voi opri această viscolire, care deodată s-a sculat să bată, şi iată, frate pe frate se loveşte şi se duşmăneşte, şi nu este cel ce face dreptate între frate şi frate, şi e vremea să lucrez Eu, Domnul, şi să suflu duhul frăţiei peste neamul român, neam în mijlocul căruia Tatăl Meu M-a trimis să vin acum pe pământ şi să lucrez cerul cel nou şi pământul cel nou şi popor nou de sfinţi şi iubire precum în cer pe pământ, iar mama Mea Fecioara udă cu lacrimi mari de la o margine la alta ţarina neamului român, pământul întoarcerii Mele la oameni cu cuvântul învierii Mele, precum este scris să vin şi să înviez făptura şi pe om.

O, mamă, o, mamă a Mea, cât plângi! O, ce vom face, mamă?

? Eu, Fiul meu Mântuitor de om şi de neamul Tău cel ales la sfârşit, eu plâng acum cu lacrimi mari şi multe ca să spăl gândul şi inima acestui neam înviforat de duhul nefrăţiei, şi plâng, Fiule scump, şi îl rog pe acest neam să plângă cu mine şi cu Tine către Tatăl şi să ceară înţelepciune şi duh de trezie şi de sculare din moartea aceasta, din noaptea asta grea şi neagră a necredinţei, a nefrăţiei, a neiubirii, Fiule răstignit de voia cea prea multă a omului înaintea cerului sfânt, care stă cu viaţă peste pământ şi peste om. Plâng, Fiule salvator, şi îl rog pe neamul român să ceară peste el voia Ta, nu voia lui, şi îl rog să nu se dărâme frate pe frate şi să nu arate neamurilor de pe pământ dezbinare în mijlocul lui. Iar la cei ce cred ei că pot face tot ce trebuie să aibă peste ea ţara aceasta, eu le spun aşa:

Nu puteţi fără Dumnezeu, nu puteţi numai voi, căci voi nu lucraţi după Dumnezeu, ci după voi şi după duhul duşmăniei lucraţi, iar lăcomia de slavă şi de deşertăciune vă orbeşte, şi vă arătaţi prea mult, prea pe faţă răutatea şi faţa şi inima care vi se vede chiar când voi daţi să vă pitiţi în spatele altora, şi aceia necuraţi. Rostesc cuvânt proorocesc şi vă spun aşa: eu am înviat dintre morţi ca şi Fiul meu Iisus Hristos şi i-am dat apostolului Toma omoforul meu, lăsându-l peste el în văzduh, şi Toma m-a văzut înviată cu trupul şi mi-a văzut mormântul gol, căci înviasem. Cu duh de înviere vă spun vouă că vă veţi nimici între voi dacă nu veţi lua ca hrană a inimii iubirea şi iertarea aşa cum a lucrat Fiul meu, Mântuitorul lumii, şi din care a dat celor ce cred în El, iubindu-L pe El între toate şi prin toate. Vă veţi porni unii spre alţii, căci ura şi semeţia nu vă vor duce spre limanul spre care, treji fiind voi, îl visaţi. Ţara română este patria venirii cuvântului Fiului meu cu învierea omului, dar voi nu voiţi să auziţi glasul Lui, care răsună pe vatra aceasta. Întoarceţi-vă la iubire şi îndemnaţi-vă spre ea, că Dumnezeu coboară iubirea peste voi; întindeţi mâinile spre ea, şi braţele voastre să se deschidă unii pentru alţii şi nu unii contra altora. Nu e de la Dumnezeu viscolul pe care l-aţi scos de la întuneric; e de la voi, e de la duhul rău. O, căutaţi Duhul Domnului şi intraţi sub scutul Lui şi învăţaţi pacea cea de sus, că nu veţi putea aşeza voi pacea nici măcar atât cât pot oamenii, ci, din contra, aţâţaţi peste voi durerea Domnului, durerea pe care I-o faceţi voi lui Dumnezeu şi celor osteniţi ai neamului român, şi care de ani aşteaptă izbăvire curată, izbăvire cu Dumnezeu şi slavă peste fruntea ţării Domnului, ţara română, ţara întoarcerii Fiului meu Cuvântul, că iată-L cât cuvintează peste cei ce aud şi peste cei ce nu aud cuvântul gurii Lui, mângâierea Lui şi mila Lui cea nehotarnică până acum. O, deschideţi-vă inima şi nu mintea, că voi sunteţi români, iar numele de român este noul nume al neamului lui Dumnezeu acum, când El Şi-a ales din nou o ţară. O, nu faceţi ce a făcut Israel, care, ca să-L piardă pe Fiul meu, a ucis mii de prunci, şi mormane, mormane stăteau pruncii ucişi în ţară. Întoarceţi-vă la pace, fiţi cuminţi, fiţi iertători şi nu vă răzbunaţi unii pe alţii cu vorbe de durere şi de dispreţ, că voi sunteţi neam numit de Dumnezeu neam al Său acum, când El iată-L cum vine pe pământ cuvânt, şi se aude de la margini la margini cuvântul Său cel sfânt. Luaţi din el şi săraţi-vă inimile şi gurile şi daţi Domnului locul din voi ca să vă înveţe El dregătoria cârmuirii, căci El vă iartă şi vă ajută dacă veniţi spre pace.

O, voi, cei care luptaţi cu orice chip să rămâneţi în frunte, luaţi aminte la toate inimile care aşteaptă şi daţi-le putere să grăiască şi nu încurcaţi calea inimilor spre a grăi ele, nu faceţi această nedreptate, ca nu cumva ea să se întoarcă vouă, căci cel ce lucrează fără dreptate, are plată după faptă. Aplecaţi-vă frunţile şi daţi Domnului loc şi rugaţi-vă Lui pentru voia Lui precum în cer aşa şi pe pământ, căci voi sunteţi oameni, şi Dumnezeu e Dumnezeu, şi vă voieşte vouă izbăvirea de voi şi iubirea de El în duhul frăţiei, fii români. O, mama lui Iisus Hristos aduce vouă rugă: fiţi cuminţi, fiţi cuminţi, fiţi cuminţi, fii români, şi fiţi români cuminţi, fiilor, căci Domnul este cuvânt pe vatra voastră şi vă aşteaptă pe voi să fiţi poporul Său cel nou şi fraţi să fiţi întru iubirea Lui cea de sus. Amin, amin, amin.

? O, suferinţa ta, mamă, e mare. E ţara venirii Mele viscolită deodată, dar Eu am strigat şi strig peste ea scularea, mamă. Lacrima ta se uneşte cu a Mea şi plâng cu tine, mama Mea, ca să se moaie inimile încordate şi să se lase loc păcii Mele peste ţara Mea română, mamă ocrotitoare. Amin.

O, ţară scumpă, Eu, Domnul învierii, îţi sortesc scularea. Scoală-te şi te uită bine şi te întăreşte pe picioare, căci iarăşi este ameninţată izbăvirea ta, şi vremea este să lucrez Eu pentru tine, că tu nu mai poţi nimic, nu mai poţi nici să grăieşti şi să-ţi arăţi inima, iubito, dar scoală-te din somn. Eu, Domnul învierii, îţi spun aşa: scoală-te, fiică robită, spală-ţi faţa şi vezi, şi apoi sporeşte voia Mea peste tine şi cere la Mine izbăvirea ta, şi înţelepciune şi iubire pentru tine peste cei ce dau să te robească încă. Dar tu eşti a Mea, şi voiesc să iubeşti voia Mea peste tine, ca să te izbăvesc Eu, căci tu nu mai poţi. O, hai să te trezeşti, hai să aprinzi lampa şi să vezi, hai, că iată, eşti toată cuprinsă în veghea mamei Mele Fecioara, şi ea varsă lacrimi mari de deasupra ta şi te udă ca să-ţi dea din cer, căci tu eşti strâmtorată pe pământ şi eşti sub cruce şi eşti pe cruce şi nu mai ştii să veghezi şi să vezi şi să poţi pentru soarta ta cea de la Mine ţie. O, pot Eu pentru tine. Ceea ce e cu neputinţă ţie, pot Eu. Fii cuminte şi te roagă la Dumnezeu. Pot Eu pentru tine, numai să vrei tu aşa, ţara Mea. O, auzi glasul Meu şi să nu dormi în vreme grea, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, îi spun viscolului să tacă! să tacă îi spun! Amin.

Rugăciunea ta şi inima ta să ajungă la inima Mea şi să ceară pentru ţara Mea şi a ta, popor al cuvântului Meu. O, vezi ce te-am rugat şi lucrează, fiule, aşa, şi cere la Mine voia Mea peste neamul român, pe care Eu, Domnul, îl mângâi în vreme grea şi îi spun lui aşa:

O, neam român, alege tu viaţa ta cu Mine şi iubirea Mea, căci Eu voi alege pentru tine şi te voi scoate de sub suspin şi te voi umbri cu tot cerul Meu, şi voi aşeza în tine ţara vieţii veşnice, şi voi lucra după credinţa celor credincioşi ai tăi, iar tu Mă vei binecuvânta şi vei sta sub mântuirea Mea, şi slava Mea te va bucura şi te va încununa, şi tu vei uita durerea ta şi a Mea, şi neamurile vor vedea şi vor veni să ia lumina ta, iar Eu, Domnul, le voi da lor. Amin, amin, amin.

* * *

Cobor la ieslea cuvântului Meu din mijlocul pământului român. Cobor cuvânt în mijlocul neamului român ca să-l trezesc pe el şi cald să-l călăuzesc pe el spre duhul păcii sfinte între frate şi frate. Amin.

Sunt Domnul Iisus Hristos Cuvântul, Cel înviat dintre morţi acum două mii de ani, după ce poporul Israel Mi-a dat moarte pe cruce, dar Eu prin cruce am înviat, şi sunt Domnul învierii, sunt Domnul păcii sfinte peste cei ce se apleacă să ia cuvântul cel rostit din gura Mea şi să-l împlinească pe el ca nişte fii ai lui Dumnezeu, precum Eu sunt.

Acum două mii de ani, când M-am apropiat la lacul Vitezda, unde aşteptau mulţi suferinzi venirea îngerului vindecător peste cel ce intra primul în apă, Eu, Domnul, plin de milă pentru om, l-am văzut pe cel bolnav de treizeci şi opt de ani şi l-am întrebat dacă voieşte să se facă sănătos. El avea credinţă şi nădejde în apa vindecării, dar nu putea intra în ea, căci îi trebuia om cu milă în el ca să-l ia pe el şi să-l aşeze în apă la venirea îngerului vindecător. El Mi-a răspuns duios: «Eu, Doamne, nu am om ca să mă ajute să ajung în apă când vine îngerul şi tulbură apa la venirea lui, şi mereu, mereu se coboară altul înaintea mea». Atunci am făcut Eu milă cu el, şi i-am spus cuvânt de vindecare: «Scoală-te, ia-ţi patul şi mergi de acum», iar el, crezând cu putere, s-a vindecat, şi apoi mergea, dar nu s-au bucurat iudeii de vindecarea lui, ci, din contra, i-au găsit pricină că e zi de sâmbătă şi că nu-i este îngăduit sâmbăta să-şi ridice patul şi să umble, să-şi ridice aşternutul pe care stătea jos şi să meargă la casa sa.

Am venit pe pământ acum două mii de ani ca să-l ajut pe om, ca să-l scap de dureri pe om, căci sunt milos ca şi Tatăl. O, tot de aceea vin şi acum, şi vin cuvânt pe pământ pe vatra neamului român, şi am împlinit cincizeci de ani de când grăiesc cuvântul Meu în mijlocul acestui neam, şi M-am făcut carte pe vatra aceasta şi am dat neamului român cuvântul Meu, căci am avut şi am un popor micuţ, care M-a primit să Mă sălăşluiesc în el şi să-Mi scriu prin el cartea Mea de azi, strigătul Meu după om, acum, când iarăşi M-a trimis Tatăl pe pământ.

Când l-am vindecat pe slăbănogul cel părăsit de milă de la om, M-au ocărât iudeii că am făcut aceasta sâmbăta şi căutau să Mă omoare ca pe un călcător peste sâmbătă şi ca pe unul care le zicea lor că Dumnezeu este Tatăl Său şi că El este deopotrivă cu Dumnezeu, de o Fiinţă cu Tatăl, iar Eu le spuneam lor: «Nu vă miraţi de aceasta, căci vine ceasul în care toţi cei din morminte vor auzi glasul Meu, şi vor ieşi cei ce au făcut fapte bune spre învierea vieţii, iar cei ce au făcut fapte rele vor ieşi spre învierea osândirii, şi judecata Mea este dreaptă, pentru că nu caut voia Mea, ci caut voia Tatălui, Care M-a trimis».

Mă fac cuvânt peste tine, neam român. Nu caut voia Mea, ci voia Tatălui, Care M-a trimis. Eu ascult de Tatăl, şi te învăţ să asculţi şi tu. Ia pildă de la Mine şi ascultă şi tu, neam român, că am venit de la Tatăl cuvânt în mijlocul tău ca să te învăţ să faci voia Tatălui, căci pământul român este patria întoarcerii Mele de la Tatăl la om după două mii de ani, precum este scris în Scripturi, dar pe tine cine să te înveţe să citeşti în Scripturi ca să ştii venirea Mea? O, te învăţ Eu, numai să vrei să stai la învăţat, că iată, am venit de la Tatăl pe pământ în mijlocul tău, neam român, iar tu să nu faci ca iudeii care nu M-au primit când am venit să le fiu Mântuitor prin naşterea Mea Om pe pământ, şi apoi prin învierea Mea dintre cei morţi, după ce Israel M-a răstignit pe cruce, nevrând să-i fiu Mântuitor.

Mă apropii cu cuvânt duios de cel ce este aşezat după voia Mea la cârma neamului român ca să vegheze peste el, păzind dreptatea, căci dreptatea va fi să locuiască în muntele Domnului, precum este scris. Am grăit neamului român, şi am grăit şi cu cei ce vorbesc de sus în numele acestui neam, şi i-am povăţuit pe ei spre pace şi spre duhul frăţiei sfinte, şi le-am spus lor că nu vor putea ei singuri dacă vor singuri, căci ţara română este sub iubirea şi sub ocrotirea Mea, şi este dată Mie de Tatăl la naşterea Mea odată cu naşterea ei pe pământ, şi este de atunci sortită să fie ţarina cu comoară în ea, şi iată, am pe vatra ei acum, la sfârşit de timp, ieslea cuvântului Meu pe pământ.

Grăiesc cu cel aşezat la cârma neamului român, şi care a fost clătinat de la locul lui, clătinat de cei de lângă el fraţi, şi care-şi zic mai buni ca el, ca să-l poată alunga pe el de pe locul pe care este aşezat cu voia Mea. Eu am privit, după cum se poate lucra acum, şi apoi l-am aşezat pe acesta ca să cârmuiască după dreptate, dar cei ce nu iubesc dreptatea cea binefăcătoare peste toţi şi peste toate, aceia l-au dat pe el de pe locul lui pe care a fost aşezat.

Acum, Eu, Domnul, grăiesc cu tine, cel aşezat din voia Mea la cârma neamului român. Vin să vindec rana ta. Nu uita că ţi-am pus pe braţe cuvântul Meu cel de cincizeci de ani, în ziua când l-am împărţit neamului român, cartea Mea de azi, rostită de gura Mea în mijlocul pământului român. În cartea aceasta mare am grăit cu tine pe ultima filă a ei şi ţi-am spus să nu uiţi că pentru tine şi pentru aşezarea ta la cârma ţării Mele regină, Eu am biruit prin fierbintele rugăciuni şi prin mânuţele calde ridicate spre Mine de fiii cuvântului Meu de azi, fii români, poporul cuvântului Meu, fii credincioşi venirii Mele acum de la Tatăl pe pământ. Te-am rugat atunci să te apleci şi să iei din gura Mea cuvântul durerii Mele pentru ţara română, apăsată de cei necredincioşi. Ţi-am spus atunci că vreau să împac pământul cu cerul, şi pe om cu Tatăl Savaot, şi că aştept prin neamul român salvarea popoarelor. Ţi-am spus atunci, în cartea Mea de azi, să iei aminte la cuvântul gurii Mele şi să iei putere de la Mine şi să stai cârmaci treaz la cârma corăbiei Mele, căci prin ea, prin ţara română şi prin darurile Mele din ea voi mântui lumea de păcat şi voi aşeza veac nou pe pământ, aşa ţi-am spus. Ţi-am spus să nu fii necredincios, ci credincios să fii, şi ţi-am spus că Eu aştept glasul celui ce va ridica la Mine rugăciune din faţa neamului român, ca să împlinesc Eu rugăciunea lui pentru salvarea acestui neam. Mi-am destăinuit ţie durerea Mea de la necredinţa celor din biserica acestui neam şi care Mi l-au legat în obezi pe cel ales Mie dintre ei, şi ţi-am spus că îl aştept pe cel legat, care nu mai grăieşte, dar Eu şi cu Tatăl şi cu cerul Meu de sfinţi şi de îngeri, îl aşteptăm pe el s-o împace pe România cu Dumnezeu şi să aşeze peste ea duh de pocăinţă şi de mântuire apoi. Iar azi vin iar spre tine şi te povăţuiesc iar, căci tu eşti lovit acum de cei plini de semeţie şi de orbire, care te-au dat pe tine acum de pe locul pe care stai, că aceştia sunt bolnavi de duhul slavei deşarte, iar vremelnicia cea înşelătoare le-a luat din minte credinţa şi temerea de Dumnezeu şi credincioşia cea dintre fraţii cei de un nume, şi se dau ei singuri a fi buni, cei mai buni, căci sunt hrăniţi de duhul cel pierzător al semeţiei. Tu însă ascultă voia Mea peste tine şi nu uita că Eu sunt blând şi smerit cu inima. Eu cu aşa duh grăiesc cu cei necredincioşi, şi înţelepciunea Tatălui Meu o lucrez când grăiesc. Grăieşte tu neamului român, grăieşte-i cu cuvânt duios, aşa cum Eu grăiesc, căci cuvântul rostit cu înţelepciune, el este puterea care biruieşte răul din om şi îl înduioşează spre el pe om. Grăieşte-le blând, grăieşte-le sfânt, grăieşte-le cu sare, fiule, căci limba neamului român e limbă dulce la Dumnezeu, iar Eu grăiesc peste neamurile pământului în limba neamului român, şi vreau să înţelegi voia Mea. Inima ta şi gura ta să dea numai cuvânt frumos, cuvânt cu dragoste în el, căci ura nu se vindecă cu ură, asprimea nu piere prin asprime, şi întunericul nu se îndepărtează cu întuneric, ci numai cu lumina care vine peste el, fiule. Tu peste cuvântul cel greu şi spus cu răutate de cei ce te urăsc, rosteşte cuvântul nădejdii credincioase, căci credinţa aduce nădejde, precum graiul cel dulce aduce sănătate celor răniţi de duhul răutăţii. Nu da cuvânt fără de sare din gura ta. Lasă să vorbească urât cei ce te urăsc pentru dreptatea ta. Tu însă scutură din inima ta tot ce doare de la ei şi le dă lor înţelepciune prin cuvântul cel rostit aşa, cu înţelepciune, fiule. Eu, Domnul, sunt cu toate oştirile cereşti în mare lucrare peste neamul român, şi voiesc să nu te las biruit de cei ce nu te iubesc după ce Eu te-am aşezat străjer pentru faţa cea frumoasă, cea curată a acestui neam. Nu uita să fii blând şi smerit cu inima ca şi Domnul Dumnezeul tău, Care S-a lăsat biruit pentru ca să învieze, şi a dat apoi pacea Sa celor credincioşi Lui. Când cei ce nu M-au vrut M-au pus pe cruce, Eu am cerut la Tatăl iertarea lor. O, roagă-te la Tatăl pentru tine şi pentru ţara română şi nu aştepta la om izbăvirea ta. Fii înţelept de la Mine şi dă-Mi putere să pot Eu pentru tine, iar tu să poţi pentru Mine, că Mi-e rana grea pentru ţara Mea română şi vreau s-o ridic pe ea spre slava Mea înaintea tuturor popoarelor, fiule. Eu am aşezat pe poporul cuvântului Meu iarăşi să ridice rugăciune la Mine pentru tine, căci aşa sunt împlinirile cele de la Dumnezeu peste pământ, şi Îmi trebuie trupuri şi inimi sfinte pentru această putere de pe pământ spre cer, şi pe care Eu s-o împlinesc.

Mergi acum în mijlocul neamului român şi îndeamnă-l spre dreptate şi spre pace şi spre iubire şi spre credincioşie. Să se umple de duioşie şi de putere sfântă cei cărora tu le vei grăi. Nu te bizui pe tine, ci bizuie-te pe Mine când vrei să poţi, când vrei să fii, iar Eu voi privi la duhul tău cel umilit înaintea Mea şi voi lucra ca să te izbăvesc de fraţii cei duşmani pe tine şi pe ţara Mea română, căci cei ce se vor pe ei peste ea acum, nu sunt cei ce-i vor binele ei. Nu pot cei lacomi să facă bine nimănui, şi nici lor prin slava lor cea deşartă şi care trece odată cu ei. Îmbracă-te în duhul cel frumos al grăirii şi aşa să grăieşti neamului român, şi să-l înveţi bunătatea şi veghea şi scularea, aşa cum Eu îl învăţ acum pe el cu cuvântul Meu cel sfânt. Ascultă povaţa Mea şi ia înţelepciunea Mea, căci înţelepciunea Mea este duh iubitor de oameni, şi pacea Mea îi învaţă şi îi înalţă pe ei. O, nu întoarce răul cu rău. Cuvântul cel rău spus despre tine să nu-l întâmpini cu cuvânt rău, căci vreau ca tu să fii blând şi să fii cumpătat şi înţelept, ca să pot Eu, Domnul, să te ajut acum, căci de mila neamului român voiesc Eu să te ajut, şi tot aşa şi tu să voieşti, iar Eu să văd aşa şi să împlinesc aşa. Amin.

Acum pace ţie. Apleacă-te să iei şi să lucrezi pentru Mine şi nu pentru tine, iar Eu voi fi ajutorul tău, şi apoi tu Mă vei ajuta pentru ţara Mea de azi, la care Tatăl M-a trimis acum. Amin.

O, scumpă ţara Mea de azi, scoală-te! Nu sta în teamă! Umileşte-te pentru încercarea ta, căci Eu, Domnul, voiesc să curm viscolul care bate în tine ca să-ţi rupă rochiţa ta cea de la Mine. O, scoală-te bine şi aşează-l înapoi pe cel pe care Eu, Domnul, l-am pus de veghe pentru tine şi spre dreptate să te poarte el. O, nu lăsa duhul duşmăniei să poată între frate şi frate. Scoală-te şi împacă-ţi fiii, şi pace să fie între ei, iar Eu, Domnul, voi fi pacea ta şi voi fi mângâierea ta şi slava ta, ţara Mea de azi. Eu sunt adevărat în acest cuvânt, o, ţara Mea. Fii credincioasă! Am venit să-ţi fac bine ţie. Ridică-te frumos acum şi stai sub Duhul Meu, şi stai sub scutul Meu, şi stai sub povaţa Mea, căci Eu te povăţuiesc şi îţi trimit ţie pacea Mea. Amin.

Pace ţie, neam român! Să se aşeze în tine pacea între frate şi frate! Să fie pacea Mea la cârma ta, ţara Mea de azi! Eu, Domnul, îţi voi grăi ţie mereu şi te voi întări şi te voi mângâia, ţara Mea, căci Tatăl Mi-a făcut în tine aşternut de venire, şi Eu te preţuiesc, şi Eu te împodobesc cu Duhul Meu, căci am pe vatra ta slava Mea, cuvântul Meu, care-l cheamă pe om la Tatăl, şi pe Tatăl la om, o, ţara Mea de azi, o, casa Mea de azi. Amin, amin, amin.

* * *

? Binecuvintează, Doamne, puterea credinţei în Tine şi întăreşte-o în cei ce cred venirii Tale acum pe pământ cu sfinţii Tăi, şi binecuvintează biruinţa neamului român, pentru slava Ta din mijlocul acestui pământ, vatra română, pe care Tu Ţi-ai aşezat calea întoarcerii Tale de la Tatăl la om după două mii de ani de la biruinţa Ta prin cruce şi prin înviere, Doamne. Te rog, o, Te rog în ziua aceasta de sărbătoare a mea între sfinţi, Te rog primeşte ruga mea pentru neamul român, viscolit acum atât de aprig de către cei din el flămânzi de duh de stăpânitori peste acest neam. S-a stârnit întuneric mare sus la cârma acestui neam şi bate viscolul, Doamne. Duhul trufiei, duhul lăcomiei, duhul invidiei a îmbrăcat haina trădării şi a lovit fruntea acestui neam, hărăzit de Tine să fie neam de sfinţi, Doamne. Voiesc să mă pornesc ostaş ceresc, cum sunt, şi să ajut iarăşi acest neam, aşa cum l-am ajutat de atâtea ori când am stat lângă vitejii lui şi am biruit pentru el din partea Ta. Ridic sabia duhului şi mă pornesc, Doamne, împotriva duhului trufiei, care se luptă să răstoarne cele aşezate de Tine pentru cârmuirea acestui neam. Pe cei ce stau cu dreptate şi cu milă la cârma neamului român, întăreşte-i Tu, Doamne, iar celor ce dau să răstoarne de la locul ei dreptatea, surpă-le lucrarea lor trufaşă şi nu lăsa duhul minciunii să poată. Aşa rugă aduc eu Ţie dintre sfinţi, în amintirea zilei mele de biruinţă pe pământ peste cei credincioşi din vremea mea. Amin.

O, oameni îngâmfaţi şi plini de voi, de duhul trufiei din voi! Domnul şi Dumnezeul sfinţilor este Stăpânul acestui neam ales acum, la sfârşit neam al Său, vatră a venirii Lui de la Tatăl acum pe pământ cuvânt care înviază morţii din morminte şi pe cei vii, care iubesc învierea. Nu voi sunteţi stăpânii acestui neam. O, stăpâniţi-vă pe voi şi trufia cu care v-aţi sculat împotriva duhului păcii şi al dreptăţii a toate, dar nu vă mai luptaţi să stăpâniţi voi neamul român, neamul Domnului la sfârşit de timp, ţara Lui de azi. Umiliţi-vă şi faceţi-vă fii ai lui Dumnezeu dacă vreţi iertarea prin pocăinţă, dar nu vă mai îngâmfaţi peste acest neam, căci neamul român Îl are pe Iisus Hristos, pe Domnul învierii Domn şi Cuvânt peste el, şi este neam ales dintre neamuri ca să-I fie Lui sală de nuntă şi masă de cină de cuvânt pe pământ cu cei ce cred Lui şi lucrării Lui de la sfârşit de timp. Eu am fost dat spre mucenicie de către stăpânii trufaşi din vremea mea, şi am putere acum să umilesc trufia din om. Cu Domnul vin şi Lui Îi cer binecuvântare mare ca să lucrez cu biruinţă de la El pentru paza cea cerească a neamului român, pe vatra căruia stă Domnul cuvântând peste pământ. Aplecaţi-vă şi umiliţi-vă şi fiţi români cuminţi, că în cer este scris să fie duh de frăţie peste neamul român şi nu duhul învrăjbirii, care se vede acum în preajma locului de cârmuire a acestui neam. Eu cer pentru voi de la Domnul duhul învierii voastre, duhul cel umilit, care vă aduce linişte şi înviere vouă, şi iată, fiecare va lua peste el ceea ce va da în părţi, căci Domnul vine şi dă acum fiecăruia după faptă, precum este scris. Amin.

* * *

O, neam român, o, neam robit de cei cu faţă mincinoasă în mijlocul tău şi care nu-ţi sunt ţie ajutor, de vreme ce ei n-au de tată pe Dumnezeu! O, Eu te-am învăţat scularea, tată. Eu, Domnul Dumnezeul tău, strig peste tine cuvânt de trezire, strig la tine încă din ziua de praznic al învierii Mele dintre morţi, când ţi-am spus ţie salutul învierii Mele: Hristos a înviat, şi când te-am povăţuit să înviezi şi tu, ca şi Mine, şi să te scoli dintre morţi, ca şi Mine, şi să fii viu, popor român, şi apoi să cunoşti bine lucrarea învierii tale şi lucrarea Mea peste tine, căci Eu stau cu tot cerul de veghe pentru tine acum, iar Maica Mea te veghează cu mare iubire, şi cu mare durere şi te spală cu lacrimile ei durute şi suflă peste tine duhul înţelepciunii cereşti şi te apără şi te ajută să vezi. Amin.

O, am venit la tine să te învăţ să vezi şi să ştii şi să fii şi să poţi pentru tine şi pentru Mine, scumpă ţara Mea de la sfârşit de timp. Numele tău şi al pământului tău este purtat de îngeri în văzduhul tău. Te cântă îngerii, ţara Mea. O, deschide ochii ca să vezi, deschide sufletul tău ca să înţelegi şi să crezi, şi aşa să vezi. Ia cuvântul Meu şi te primeneşte cu el, şi te înveşmântează cu el, căci el este scut pentru cei care-l iau din gura Mea, şi se face slavă a celor ce cred în el, căci cuvântul lui Dumnezeu este el.

Stau deasupra ta, ţara Mea de la sfârşit de timp, şi îi scol la veghe şi la rugăciune înaintea Mea pentru tine pe cei ce s-au lăsat casă a venirii Mele cuvânt peste pământ acum. Le spun lor să ridice mânuţe şi guriţe veghetoare pentru biruinţa cea pentru tine, dar scoală-te şi tu, de peste tot scoală-te, o, scoală-te şi fă voia cea bună a salvării tale din robie, ţara Mea cea de azi! O, nu sta în nepăsare! Scoală-te! Eu, Domnul Dumnezeul tău, îţi strig scularea şi lucrarea ei. Scoală-te şi rosteşte-ţi soarta, căci soarta ta cea de la Mine atârnă de tine şi de ascultarea ta de Dumnezeu acum, şi apoi îmbracă-te în slava ta cea de la Mine ţie, căci stau cuvânt de slavă deasupra ta şi te înveşmântez cu daruri cereşti ca să fii întâia, o, ţară îndurerată acum, dar iată, Eu îţi lucrez salvarea, şi scoală-te şi tu să lucrezi, şi ca Mine să lucrezi, căci cel ce împlineşte tot cuvântul Meu, acela este adevărat ca şi Mine, după cum Eu împlinesc tot cuvântul Tatălui şi Mă numesc adevărat, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Fiu al Tatălui Savaot, Fiu ascultător. Amin.

* * *

Acum îţi rostesc scularea, popor român. O, scoală-te tu, popor robit de duhul minciunii celor ce dau să te arunce pe tine cu fruntea în ţărână ca să aibă ei, şi nu tu, slava cea de la Mine sortită să stea pe fruntea ta înaintea neamurilor de pe pământ, acum, la sfârşit de timp, acum când Eu, Domnul, Mă întorc iarăşi la om! O, ridică-te din îngenunchere şi spală-ţi ochii şi vezi, ţara Mea, şi vezi mâna Mea, care te ridică acum! Învaţă tu taina îngenuncherii şi a ridicării din îngenunchere. Aşează-te în genunchi înaintea Mea, şi apoi scoală-te din îngenuncherea în care te ţin cei ce-şi vor slava lor în mijlocul tău, şi nu salvarea ta. Ţie îţi zic: scoală-te şi vezi! Scoală-te şi grăieşte pentru tine, şi apoi pentru Mine, neam român, neamul Meu de la sfârşit de timp! O, curăţeşte-te prin credinţă sfântă şi prin iubire din cer în mijlocul tău şi vino să-ţi văd faţa, şi vino! O, vino la Mine, că Eu vin la tine şi, iată cum vin ca să te ajut să fii a Mea, şi să te arăt că eşti a Mea şi că eşti, o, ţara Mea cea de azi. Amin, amin, amin.

* * *

O, ţara Mea de azi, o, neam român, te strigă Domnul Dumnezeul tău să te trezeşti şi să veghezi cu sfântă trezire pentru viaţa ta. Din nou îţi strig scularea, din nou te strig ca să te scoli, şi îţi strig ca să aibă putere peste tine cuvântul lui Dumnezeu şi să înviezi prin el, prin glasul Meu de peste tine, căci Eu sunt Cel ce am înviat cu putere dintre morţi, şi sunt omul cel nou, cu duh dătător de viaţă pentru om. O, lupta pentru izbăvirea ta e luptă grea, ţara Mea de azi, iar duhul minciunii ia toate înfăţişările înaintea ta ca să-l crezi tu pe el, dar tu ia înţelepciunea cea de sus acum, cea care ştie în om ca Dumnezeu, ia, tată, că numai Eu sunt Cel ce te poate milui acum, căci peste tot este numai trădare, numai minciună, numai slavă omenească, şi tu nu mai ai învăţători curaţi şi văzători cu duhul şi veghetori cu milă la căpătâiul tău. Dar Eu voiesc, ca un Dumnezeu adevărat ce sunt, să-ţi fiu ţie Dumnezeu şi să te conduc pe tine spre slava ta cea de la Mine sortită ţie, dar ai răbdare, tată, o, ai răbdare, ai încă un pic de răbdare, căci Eu cu mare răbdare am lucrat şi lucrez pentru slava Mea din mijlocul tău, şi Mă doare când văd duhul trufiei şi al trădării că voieşte să se dea binefăcător ţie, dar Eu îţi spun aşa, spre înţelepciunea ta: cel ce nu a putut să fie credincios celui ce i-a încredinţat lui dregătorie, acela nu poate să fie credincios binelui tău, de vreme ce s-a îmbrăcat în duhul trădării. Nimic nu este bun şi sfânt de la trădare. Nu-ţi poate fi ţie credincios cel ce trădează pentru aceasta, şi acela se scrie cu cei nerecunoscători lui Dumnezeu şi celor ce îi fac lui bine mai întâi, iar tu să crezi cuvântul Meu de peste tine şi nu al omului care nu are faţă curată, faţă văzută bine din mijlocul tău. Eu, Domnul Dumnezeul tău, ceea ce ţi-am făgăduit, aceea îţi voi da, şi prin duhul luminii îţi voi aduce ţie la vedere coroana de pe fruntea ta, şi prin cinste şi dreptate voi lucra, ţara Mea, căci fruntea ta trebuie să fie curată, o, ţara Mea de azi, ţară regină peste pământ, aşa cum Eu te-am făgăduit să fii. Eu, Domnul Dumnezeul tău, voi sta treaz cu tot cerul Meu pentru viaţa ta, şi voi lucra cereşte pentru tine. Nu omeneşte trebuie să fii tu sprijinită acum, în vreme de durere mare peste tine, căci oamenii au stricat toate legile sfinte, şi e vremea să lucrez Eu, Domnul, peste tine, ţara Mea de azi. O, nu uita că pe coroana ta este scris cuvânt sfânt: Nimic fără Dumnezeu. Nu uita acest cuvânt frumos, care-ţi dă ţie viaţă şi faptă dacă vei asculta aşa. Dar acum ai răbdare, mai ai un pic de răbdare, precum Eu am, şi lasă-te spre înţelepciunea cea de sus, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt cuvânt de slavă şi de izbăvire în mijlocul tău, că am venit la tine şi am pus masă cerească pe vatra ta, masa cuvântului Meu în tine, şi iată, grăiesc peste pământ din mijlocul tău, şi merge cuvântul lui Dumnezeu ca fulgerul, care iese de la răsărit şi până la apus, precum este scris despre venirea Mea, o, ţara Mea de azi. Amin.

Şi acum îţi spun duios: Pace ţie, neam român! Ţara ta e ţara Mea de azi. Duhul Cel Sfânt al cunoaşterii şi al tainelor cele de nepătruns ale lui Dumnezeu să te cuprindă acum în El şi să fii călăuzită prin vânt de Duh Sfânt, şi tu să înţelegi şoapta lui, o, ţara Mea de azi. Eu în taină te cuprind, în taină îţi şoptesc şi tainic îţi dau putere să împlineşti taina Mea, o, ţara Mea de la sfârşit de timp, dată Mie de Tatăl la naşterea Mea pe pământ, nou-născută atunci, ca şi Mine, pentru ca să fii tu a Mea, să fii tu ţara Mea de venire, şi iată, la tine Tatăl M-a trimis, iar Eu am venit. Am venit şi vin, şi voi fi cu tine ca să te învăţ credinţa cea sfântă, credinţa care nu mai este acum pe pământ, credinţa în venirea Mea iarăşi de la Tatăl la om, ţara Mea de azi. Amin.

* * *

Să se audă clopot de biruinţă sfântă şi de slavă, să se audă din cer şi până pe pământ, şi de pe pământ până în cer, căci Eu, Domnul, rostesc acum, la sfârşit de timp, cuvânt cu putere în mijlocul neamului român, şi apoi împlinesc, căci sunt adevărat în cuvânt, sunt Cel adevărat. Amin.

Eu sunt Cel ce sunt. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, o, neam român. Pe ţarina ta Mi-am aşezat cina cuvântului Meu acum pe pământ. Mai bine de cincizeci de ani cinez în tine cu ucenici culeşi de Mine din neamul tău. Iată, te-am văzut sub cruce grea, cruce umilitoare, o, ţară a slavei Mele acum, la întoarcerea Mea cuvânt de la Tatăl la om. Am întins mâna peste tine ca să te izbăvesc de cei ce în mjlocul tău iubesc minciuna şi slava omenească şi care se luptau să te împingă iarăşi cu fruntea în ţărână şi să se fălească ei cu tine, iar tu să rămâi sub cruce, sfântă ţara Mea. O, nu ştie omul să lucreze izbăvirea ta, dar veghez Eu pentru tine. A trecut ziua cea grea, dar am fost în lucru cu tot cerul de sfinţi şi de îngeri pentru ca să nu te las şi pentru ca să te ajut să biruieşti în lupta aceasta atât de grea, atât de neagră împotriva ta, atât de ascunsă de faţa ta, ţara Mea de azi. Pe poporul cuvântului Meu cel din mijlocul tău luat în slujba venirii Mele acum, la sfârşit de timp, l-am ţinut în duh de rugăciune cu mânuţe ridicate pentru tine înaintea Mea, iar sfinţii şi îngerii au stat peste tot pe vatra ta, ca să biruiască pentru viaţa ta, şi au biruit. Amin.

O, nu ştie omul cum să-ţi lucreze salvarea, ţara Mea de azi, neam român. Planurile omului sunt departe de planurile Mele. Tu eşti ţara Mea de azi. Mă fac în tine cuvânt şi te ţin de mânuţă şi îţi descopăr planul Meu, dar lupta pentru ieşirea de sub obroc a slavei Mele din tine e luptă grea şi pentru sfinţi şi pentru îngeri, darămite pentru tine, o, ţara Mea de azi. Cei ce s-au îmbrăcat cu minciuna pe deasupra ca să nu se vadă viclenia lor, se dădeau binefăcători ţie, şi milă Mi-a fost, şi milă Îmi e de tine, scumpă ţara Mea. Eu, Domnul Dumnezeul tău, l-am sprijinit cu biruinţă pentru tine pe cel ce te iubeşte curat şi drept, pe cel ce iubeşte să umble în lumină şi să sfarme de peste tine întunericul în care te înfăşoară cei ce iubesc minciuna în tine, şi te îndemn şi pe tine să iubeşti să umbli în lumină, ţara Mea de azi. Acum două mii de ani le spuneam la toţi cei care Mă auzeau: «Cât timp aveţi lumina, umblaţi în lumină, că vine noaptea, când nimeni nu poate să lucreze». O, tot aşa spun şi acum. Îţi spun şi ţie, neam român: umblă, tată, în lumină. O, nu umbla cu întunericul. Ai pe Domnul lumină ţie în mijlocul tău; umblă în lumină, popor român. Iată, te vestesc pe tine să nu te bucuri cu mâncări şi cu băuturi şi cu petreceri lumeşti pentru biruinţa în care Eu acum iarăşi te-am îmbrăcat, ci să te umileşti cu pace sfântă şi să te pocăieşti cu lacrimi de iubire înaintea Domnului Dumnezeului tău, Care S-a sculat cu putere pentru tine şi a biruit după voia Sa în mijlocul tău. Îl îndemn pe cel ce a fost iarăşi ridicat la locul său cel de veghe pentru tine, îl îndemn la iubire sfântă şi la duh de pace şi de iertare pentru cei ce l-au lovit şi l-au defăimat ca nişte răufăcători. Îl îndemn să lucreze ca Mine, blând şi smerit cu inima, dar îmbrăcat în duhul dreptăţii, căci scris este: «Pe pământul celor sfinţi va locui dreptatea», amin, şi îl îndemn la sfântă şi curată lucrare pentru tine, ţara Mea de azi, căci slava Mea din tine este cuvântul Meu, care rosteşte şi se împlineşte el, spre biruinţa ta şi a Mea, căci fi-va să biruiesc tot pământul şi să-l cuprind apoi în slava aceasta a Mea din mijlocul tău, iar venirea Mea este sigură precum zorii dimineţii, şi voi fi împlinitor. Amin.

Sunt cuvânt deasupra ta, ţară română, ţara Mea de azi. Îmi las fiii cuvântului Meu din mijlocul tău lucrători cu Mine peste tine, îi las acum spre pace şi spre odihnă, iar la scursul zilei intru iarăşi pe porţi în carte şi-ţi voi da ţie tot cuvântul de azi şi te voi povăţui cu el, scumpă ţara Mea. Vrei, nu vrei, ştii sau nu, crezi sau nu crezi, Eu sunt cu slava cuvântului Meu pe vatra ta, şi dacă sunt, Mă fac cuvânt şi îl pun pe masă ca să te hrănesc şi ca să-ţi dau viaţă din cer, ţara Mea. Cei ce nu cred că Eu sunt acest cuvânt, care se face cărare a Mea spre om, aceia au şi fost judecaţi de acest cuvânt. Cuvântul acesta sunt Eu, Domnul Iisus Hristos, căci numele Meu acum, la sfârşit de timp, este Cuvântul lui Dumnezeu, precum este scris în Scripturi. Tatăl este în Mine când grăiesc. Nu grăiesc de la Mine Însumi acest cuvânt, căci sunt Fiul Tatălui Savaot şi al mamei Fecioare, şi sunt Fiu ascultător. Amin.

Am glasul cald prin cuvânt, şi aşa îţi sunt Eu ţie Dumnezeu, neam român. Ţara ta e ţara Mea de azi, iar tu eşti neamul cel de pe ea. Ţara ta este ţarina cea cu comoară în ea, şi Eu sunt cuvânt în mijlocul tău şi Îmi descopăr slava Mea şi îţi arăt ţie calea. Eu sunt calea. Eu sunt Păstorul Cel cu crucea. Învaţă-te cu calea Mea, ţara Mea de azi, ca să-ţi fiu ţie izbăvitor. Amin. Învaţă-te cu Mine, învaţă-te să crezi şi să asculţi, învaţă calea cuvântului Meu spre tine, învaţă-te de acum, şi îmbracă-te de acum cu podoabele cele de Mine lucrate la naşterea ta şi a Mea, când Tatăl Mi te-a dat pentru ca să fii a Mea la sfârşit de timp, precum la început Mi-ai fost, căci tu ai fost la facerea lumii primul petec de pământ ieşit din ape, pe care Eu am stat întâi. Fii credincioasă şi nu necredincioasă. O, nu te lua după omul cel cu limbă de lemn în mijlocul tău. Învaţă-te să cunoşti şi să ştii pe cel ce-ţi face ţie bine, ţara Mea de azi. Cuvântul Meu din tine te ţine de mânuţă şi te învaţă, dar fii fiică a credinţei sfinte, şi vei fi, căci Eu în tine binevoiesc şi în tine Mă slăvesc cu slava cuvântului Meu. Amin.

Voi, copii din porţi, staţi porţi ale Mele între pământ şi cer, staţi atenţi la glasul Meu, staţi, tată, staţi. Staţi străjeri în calea cuvântului Meu din ziua aceasta, căci la scursul ei intru iarăşi în carte, şi voi grăi neamului român cartea cea din ziua aceasta. Pace vouă! Odihniţi-vă în pacea Mea şi daţi slavă Celui ce stăpâneşte veacurile şi neamurile sub cuvântul Său, fiilor, şi ne vom întoarce în carte şi vom face hrană şi vom pune masă şi vom împărţi, şi voi mângâia în cuvântul Meu pe cei ce mângâie, şi voi învăţa prin el pe cei ce rănesc, fiilor. Amin, amin, amin.

*

Intru iarăşi în cartea Mea, pe care cu lucrarea Duhului Sfânt o scriu în mijlocul neamului român. Eu sunt Păstorul Cel cu crucea. Eu Însumi păstoresc, Eu Însumi port grijă de oi, căci aşa am vestit prin prooroci, şi aşa împlinesc acum, la sfârşit de timp, când nimeni, nimeni ca şi Mine nu mai are grijă de oile Mele, de turma care nu mai ştie ce este cărarea ei spre Dumnezeu şi cărarea lui Dumnezeu spre ea. Eu Însumi vin, Eu Însumi grăiesc şi păstoresc. Amin.

Intru pe porţi la tine, neam român. Eu sunt Cel ce sunt. Când l-am ridicat pe Moise pentru ca să meargă să-l dezrobească pe Israel, care era în robia Egiptului, M-a întrebat Moise: «Cine, Doamne, să le spun lor că eşti Tu, Cel ce acum mă trimiţi la ei?», iar Eu i-am spus lui să le spună lor că «Eu sunt Cel ce sunt».

O, neam român, vrei nu vrei, ştii sau nu, crezi sau nu crezi, poţi sau nu poţi să cunoşti glasul Meu, care grăieşte acum cu tine, Eu sunt Cel ce sunt, şi sunt cu slava cuvântului Meu pe vatra ta. Cei ce nu cred că Eu sunt acest cuvânt, aceia au şi fost judecaţi de cuvântul acesta, căci acest cuvânt sunt Eu, Domnul Iisus Hristos, Păstorul Cel cu crucea, Păstorul Care păstoreşte blând şi smerit cu inima şi cu glasul Său. Cuvântul lui Dumnezeu este numele Meu acum, la sfârşit de timp. Sunt blând şi smerit în cuvânt, şi aşa îţi sunt Eu ţie Dumnezeu, neam român. O, dacă eşti credincios, apleacă-te să crezi, şi apoi să împlineşti cuvântul Meu, care te păstoreşte cu dor, căci ţarina ta este patria cerească pe pământ, este ţara Mea cea de la sfârşit de timp, şi în care Eu vin, precum Israel a fost ţara venirii Mele acum două mii de ani. De cincizeci de ani Mă fac cuvânt pe vatra ta, şi mult cuvânt am grăit prin cartea Mea din vremea aceasta şi mult am aşteptat sub obroc, căci tainic am grăit cu un popor cules din mijlocul tău ca să-Mi aşez în timp prin cuvânt lucrarea Mea de facere nouă, venirea Mea după om, precum este scris în Scripturi să vin iarăşi pe pământ şi să grăiesc, şi să audă cei din morminte glasul Fiului lui Dumnezeu, şi apoi să audă cei vii, cei credincioşi şi cei necredincioşi de pe pământ. Amin.

O, neam român, am văzut viscolul care se ridicase acum din mijlocul tău ca să te doboare iar, şi M-am sculat să-i spun viscolului să tacă. Ţi-am trimis de la ieslea lui glasul Meu şi ţi-am spus să te scoli şi să nu dormi în vreme grea, şi i-am spus viscolului să tacă. Ţi-am spus că Eu, Domnul, voi alege pentru tine şi pentru soarta ta şi că te voi scoate de sub suspin şi că te voi umbri cu tot cerul Meu, şi apoi voi aşeza peste tine ţara vieţii veşnice, şi voi lucra după credinţa celor credincioşi cuvântului Meu rostit pentru soarta Mea şi a ta pe vatra ta, iar tu Mă vei binecuvânta şi vei sta sub mântuirea Mea şi vei uita durerea Mea şi a ta, şi neamurile pământului vor veni să ia din lumina ta, iar Eu, Domnul, le voi da lor, amin, şi iată, le dau, căci ele aud şoapta Mea de peste tine când ţie ţi-o dau ca să te izbăvesc prin ea de sub greu, o, ţara Mea de azi.

O, iată povaţa pe care azi ţi-o dau: umblă în lumină, ţara Mea, nu umbla cu întunericul. Umblă în lumină, popor român. Amin.

Vă amintesc vouă, celor ce aţi lucrat acum la întuneric rană pe fruntea neamului român, vă amintesc glasul mamei Mele Fecioara, când după praznicul învierii Mele ea v-a spus aşa: «Nu puteţi fără Dumnezeu, căci după inima voastră şi după duhul duşmăniei din ea lucraţi voi viscolire peste neamul român, şi apoi vă veţi porni unii spre alţii voi între voi, căci ura şi semeţia nu vă vor îndrepta spre limanul pe care-l visaţi». Aţi fost îndemnaţi prin glas ceresc să vă deschideţi inima şi nu mintea, şi să ascultaţi de Dumnezeu, căci voi sunteţi români, iar numele de român este noul nume al neamului cel nou al lui Dumnezeu acum când Eu Mi-am ales din nou o ţară, când Eu iată cum vin pe pământ cuvânt, şi se aude de la margini la margini cuvântul Meu cel sfânt. O, daţi-Mi loc în voi ca să vă învăţ dregătoria cârmuirii dacă vreţi să staţi printre cârmuitori. Veniţi spre pace şi nu mai mânuiţi arme duşmane cu inima şi cu gura voastră, ca nu cumva să se întoarcă vouă răutatea pe care o lucraţi, căci scris este: «Cel ce lucrează fără de dreptate, are plată după fapte». O, aplecaţi-vă frunţile cu umilinţă şi daţi-I Domnului loc, că voi sunteţi oameni, şi Dumnezeu e Dumnezeu, şi El este cuvânt pe vatra voastră şi vă aşteaptă să vă faceţi poporul Său cel nou şi fraţi să fiţi întru iubirea Lui cea de sus, şi aşa să învăţaţi să vă faceţi bine unul altuia, aşa, şi nu cum voi aţi pornit să lucraţi şi la întuneric să staţi cu lucrarea voastră, care, iată, a ieşit la lumină şi v-a vădit răutatea şi v-a pătat feţele şi v-a ruşinat, căci aşa păţesc cei răzvrătiţi. O, aşa au păţit şi în vremea trupului Meu Caiafa şi Pilat şi Irod şi toţi cei ce au ascuns între ei lucrarea răstignirii Mele şi tăinuirea învierii Mele apoi, dar Eu am înviat cu adevărat, iar ei s-au ruşinat, şi ruşinaţi au rămas pe pământ şi în cer, şi Mi-e milă şi azi de ei, căci sunt Cel milos şi blând. O, aţi ascuţit pe ascuns armele voastre şi aţi instigat neamul român, iar limba voastră a fost defăimătoare asupra celui ce l-aţi îngenuncheat voi, alungându-l de pe locul lui. Dar Eu M-am ridicat cu milă mare pentru neamul român şi am liniştit viscolirea voastră de peste el, lucrată de voi la întuneric, şi am scos la ţărm, am scos din valuri ţara română, am scos-o iarăşi, dar apa e încă tulbure, căci voi nu vreţi să fiţi fii cuminţi. O, ce veţi face, oare? O, ce vreţi să vă faceţi vouă? Vreţi să vă faceţi vouă bine, sau vreţi să vă faceţi rău? O, fiţi cuminţi, fiţi cuminţi, fiţi români cuminţi, căci Eu, Domnul, sunt cuvânt de Duh Sfânt, cuvânt de pace şi de mântuire pe vatra voastră şi aştept neamul român să fie poporul Meu cel nou şi iubire să fie între frate şi frate, prin iubirea Mea cea de sus între ei. Amin. Iată taină vă spun vouă: nimeni şi nimic fără Dumnezeu nu poate peste ţara română, căci Eu sunt în ea cu planul de mântuire a neamului omenesc cel de la Adam şi până azi şi până mâine. Amin. Eu sunt Cel ce o ridic pe ea şi Cel ce o pedepseşte pe ea pentru greşeala ei dacă ea greşeşte, dar Eu, şi nu omul. Nimic nu poate peste ea decât după voia Mea, şi iată, v-am lăsat să vă ridicaţi împotriva ei ca să vi se descopere vrăjmăşia din inimi şi semeţia prin care v-aţi suit voi sus spre cârmuire peste acest neam, dar acum a venit peste voi cuvânt din cer şi v-a spus: «Nu puteţi fără Dumnezeu, nu puteţi numai şi numai voi, căci voi nu lucraţi după Dumnezeu, ci după voi şi după duhul duşmăniei şi al lăcomiei de slavă şi de deşertăciune, şi apoi vă veţi porni unii împotriva altora, căci lucrarea semeţiei are plată rea şi grea». O, lăsaţi pacea şi dreptatea să stea şi să domnească pe pământul român, şi iubiţi şi voi dreptatea a toate, căci ea este odihnă pentru inimi. Este scris în Scripturi: «Iubiţi dreptatea, voi, cei ce voiţi să cârmuiţi şi să judecaţi pe pământ», şi dacă nu veţi lucra aşa, o, vă vor ajunge din urmă păreri de rău, şi va fi târziu atunci. Dar Eu, Domnul, vă povăţuiesc să fiţi ca Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima şi sunt Fiu ascultător Tatălui Meu Savaot şi mamei Mele Fecioara. Amin. Tatăl Meu şi mama Mea au grijă sfântă de pământul român şi de neamul de pe el, căci Eu sunt cu cuvântul venirii Mele pe pământ în mijlocul pământului român. Luaţi pildă de la Tatăl Meu Savaot şi de la mama Mea Fecioara. Aveţi şi voi grijă sfântă de acest pământ şi de acest neam, şi cu mare sfială purtaţi-vă paşii pentru ceea ce voiţi voi să lucraţi peste acest neam, ales de Dumnezeu dintre neamurile de pe pământ neam al Său acum, că iată, planurile voastre sunt departe de planurile Mele, şi voi nu ştiţi aceasta, dar vin spre voi şi vă spun ca să ştiţi, că dacă n-aţi şti n-aţi avea păcat când păcătuiţi din voi peste acest neam. Vin cuvânt spre voi ca să vă îndemn la linişte curată şi sfântă, căci adevăratul om este cel ce este unul înăuntrul şi în afara lui, iar cel ce nu umblă aşa, acela este în întuneric şi aşa lucrează. Eu am lăsat cuvânt sfânt în Scripturi despre viaţa Mea în om şi am spus aşa: «Cel ce urăşte pe fratele său, este în întuneric», iar ucenicii Mei cei de acum două mii de ani au spus şi ei între ei: «Noi ştim că am trecut de la moarte la viaţă pentru că iubim pe fraţi».

O, cum veţi mai putea voi face bine acestui neam când voi urâţi şi duşmăniţi şi trădaţi pe cel de lângă voi, care v-a făcut bine? O, ce veţi face cu păcatul trădării, păcat făcut de voi? Pocăi-vă-veţi, oare, de acest păcat? Şi dacă veţi rămâne în acest păcat, ce faţă veţi mai avea înaintea acestui neam? Eu, Domnul, vă îndemn, ca un Păstor adevărat ce sunt, şi dau să vă deschid inima spre pocăinţă şi spre duh de umilinţă. Dacă nu veţi face pace adevărată şi ascultare de cel ce stă de partea dreptăţii şi a luminii peste toate, dacă nu veţi iubi şi nu veţi împlini sfatul cel bun, veţi rămâne voi în voi, iar voi veţi lucra fără dreptate şi fără iubire peste acest neam, şi Eu vă voi lăsa aşa, şi voi vă veţi agonisi după cum aţi lucrat, dar Eu voi avea pe mai departe lucrare de izbăvire pentru neamul român, şi tainic voi lucra, şi voi lucra prin cei ce lucrează credinţă şi credincioşia ei, dreptate şi pacea ei peste acest neam, căci neamul român nu este neamul celor ce se fălesc cu el pentru slava lor, ci este neamul lui Dumnezeu, neamul cel de la sfârşit neam al Domnului, Care vine pe pământ cuvânt în mijlocul neamului român. Eu Însumi port grijă de acest neam când nimeni, nimeni ca şi Mine nu mai are grijă de el. Eu Însumi îi grăiesc şi îl păstoresc pe el şi îi dau lui din slava Mea, iar slava Mea din el este cuvântul Meu de peste el. Amin. Nu vă întreb pe voi, nu vă cer vouă voie dacă pot să fac Eu aceasta pe vatra neamului român. Vreţi sau nu vreţi, ştiţi sau nu, credeţi sau nu credeţi, Eu sunt cu slava cuvântului Meu aici, pe pământul român, şi dacă sunt, grăiesc şi păstoresc, grăiesc şi împlinesc. Amin.

Cei ce nu cred că Eu sunt acest cuvânt, aceia au şi fost judecaţi de cuvântul acesta, căci adevărat este cuvântul acesta, şi de cincizeci de ani am casă cu el pe vatra aceasta, căci scris este: «Al Domnului este pământul şi tot ce e pe el». Amin.

Acum îl întăresc la veghe dreaptă şi sfântă peste acest neam pe cel ce a fost clătinat de la locul cel de veghe al neamului român, căci viscolirea cea de la mijloc a bătut pentru ca să lovească în locul cel de strajă al acestui neam. Am trezit neamul român, am rostit cuvântul Meu şi am făcut trezire lui, şi am aşezat iarăşi la locul lui străjerul. Îl îndemn pe el la iertare şi la milă şi la iubire ca a Mea pentru cei ce l-au izgonit pe el de la locul lui, şi îi spun lui cuvântul Scripturii Duhului Sfânt, care spune aşa: «A Mea este răzbunarea. Eu voi răsplăti, zice Domnul». Amin. O, Eu M-am purtat cu iertarea pentru cei ce M-au răstignit, şi apoi Eu am înviat, şi ei n-au avut putere peste Mine aşa cum au crezut ei că vor avea. Îi dau lui de pildă pe regele acestui neam, care a fost alungat de la locul lui de strajă, dar Eu l-am ocrotit apoi pe el cu mare putere şi cu strajă de îngeri în toată vremea lângă el, de atunci şi până azi, iar el i-a iertat pe toţi cei ce l-au lovit pe el pentru ca să-i ia lui slava pe care Eu o pusesem peste el pentru slava acestui neam şi nu pentru el. Ca şi cei ce l-au lovit pe el atunci, alungându-l străin, aşa au dat să facă acum şi cei ce au lovit locul de strajă al acestui neam şi pe cel de strajă peste neamul român. Dar azi neamul român este stăpân din partea Mea pe vatra lui, şi Eu îl păstoresc pe el şi cuvintez şi împlinesc, şi voi împlini peste el voia Mea, dar Eu, şi nu omul, iar omul se va supune şi va face voia lui Dumnezeu. Amin.

Întăresc acum locul de strajă al neamului român şi am grijă Eu, Domnul, căci omul dă să strice legea şi s-o calce şi să facă el alta, şi nu este drept să se lucreze aşa, şi nu este frumos să vadă neamurile pământului lucrare urâtă şi fără de dreptate în ea peste neamul român, în mijlocul căruia Eu, Domnul, Mi-am făcut aşternut şi vin cuvânt pe vatra lui pentru tot omul de pe pământ.

Îl îndemn pe cel de la locul de strajă să stea drept şi curat, să stea blând şi smerit cu inima, precum Eu sunt, şi să stea hotărât pentru lumina a toate câte sunt de lucrat, căci Eu lumină am venit acum pe pământ, şi lucrez ca şi la început, cu cuvântul, după cum este scris: «La început a fost cuvântul, şi cuvântul era la Dumnezeu, şi Dumnezeu era Cuvântul, şi toate prin El s-au făcut din câte s-au făcut, şi întru El era viaţă, şi viaţa este lumina oamenilor, şi lumina luminează în întuneric, şi întunericul nu o cuprinde pe ea». Amin.

O, ţara Mea de azi, Eu, Domnul Dumnezeul tău, lucrez la mântuirea ta şi blând lucrez. Ascultă glasul Meu de peste tine şi stai înaintea Mea, căci Eu te păstoresc şi te învăţ credinţa în venirea Mea. Eu sunt în tine cuvânt de Duh Sfânt. Fii credincioasă şi nu necredincioasă. Iată, Eu te izbăvesc mereu de sub ispită şi te voiesc frumoasă, ţara Mea. Am făcut din tine cetatea cuvântului Meu la sfârşit de timp, şi merge cuvântul Meu de la margini la margini, şi dacă merge, te vesteşte a Mea. O, învaţă din ispite, învaţă să veghezi pentru tine ca să nu ţi se spargă casa, ţara Mea. O, veghează mereu, veghează-ţi casa şi nu dormi, căci iată, eşti încă pândită, eşti încă lovită, şi de la mijloc eşti ispitită, şi pe fruntea ta se văd rane vechi şi noi, ţara Mea de azi, dar Eu îţi şterg fruntea, cu marama Mea ţi-o şterg, şi se fac slavă ţie ranele de pe fruntea ta, şi curând, curând, pe fruntea ta va străluci coroana ta şi te va arăta a Mea, ţara Mea, şi Mă vor vedea cu tine neamurile pământului şi vor învăţa ele lucrarea tainei Mele, scrisă pe fruntea ta, căci pe fruntea ta, ţara Mea, stă scris cuvântul cel sfânt: Nimic fără Dumnezeu. Amin, amin, amin.

Şi voi veni pe vatra ta iarăşi, cu praznic de Rusalii voi veni şi iarăşi te voi păstori şi iarăşi te voi mângâia, ţara Mea, şi voi mângâia cu cuvântul Meu pe cei ce mângâie, şi voi povăţui prin el pe cei ce rănesc, o, ţara Mea, cea de azi a Mea. Amin.

* * *

O, neam român, o, ţara Mea de azi! Te mângâi, tată, şi pe tine, te mângâi cu mângâierea Duhului Sfânt Mângâietorul, te mângâi şi pe tine în zi de sărbătoare de Rusalii, căci sunt cu sărbătoare pe vatra ta în mijlocul poporului cuvântului Meu, popor luat din tine, ţara Mea. Îţi dau şi ţie pe Duhul Sfânt, numai să-L iei, tată. Îţi dau putere să crezi în cuvântul Meu de azi pe vatra ta, şi cu care te povăţuiesc şi pe tine, numai să vrei să iei povaţă, ţara Mea. Dar acum, stai sub binecuvântarea Duhului Sfânt Mângâietorul şi învaţă, tată, căci Eu Îmi învăţ poporul, şi învăţătura Mea e bună, ţara Mea. Eu sunt Învăţător pe vatra ta şi sunt Fiul Tatălui Savaot şi sunt Păstorul Cel cu crucea. O, învaţă să stai frumos sub cruce, şi vei fi asemenea Mie, ţara Mea; şi învaţă-te să te ridici frumos şi să înviezi ca şi Domnul Dumnezeul tău Iisus Hristos, şi vei fi asemenea Mie şi vom avea amândoi acelaşi Învăţător, pe Duhul Sfânt Mângâietorul, o, ţara Mea cea de azi a Mea, ţara Mea de la sfârşit de timp. Amin, amin, amin.

* * *

Dar tu, o, ţară a Domnului, ţară a venirii Lui iarăşi la om, ascultă şi mai cu dor glasul Lui, care se face izvorul apei vieţii şi care curge din tronul lui Dumnezeu Cuvântul, precum este scris despre cuvântul Lui cel de azi şi proorocit ca să fie, şi dacă te scoli, stai trează la glasul Lui. O, nu te supune mâniei Lui cea plină de durere pentru necredinţa omului, ci supune-te slavei Lui cea plină de ocrotire pentru cei ce se apleacă spre El. Iată, tot stă peste tine jalea, şi fiii tăi se înfricoşează de glasul mâniei Lui. Ai în mijlocul tău comoară din cer, izvor de mântuire pentru tine. Apleacă-te ca să înveţi din gura Domnului. Învaţă din cer, că tu eşti sub cruce şi nu poţi pentru dezrobirea ta dacă nu înveţi ca să poţi.

O, ţară a venirii Domnului, e Domnul cu ucenicii Lui cei din cer în mijlocul tău cu sărbătoare. Tu trebuieşti curăţată şi udată şi plivită şi îngrijită, dar trebuieşti desţelenită, o, ţară de nuntă. E Domnul Mire în tine, cu mireasă din mijlocul tău peţită. Deschide uşa şi te uită! Deschide-I Lui! Deschide-I! Învaţă de la El şi fă-te tu faptă a Lui, împărăţie a Lui. El are lopata în mână şi Îşi curăţă aria. Priveşte şi deschide-I ca să înţelegi venirea Lui la tine, venirea Lui de la Tatăl, şi vei înţelege, căci puterile cereşti vor împlini aceasta. Amin.

O, fii români care staţi să conduceţi de sus acest neam! Fiţi credincioşi, nu fiţi necredincioşi, fii români! Luaţi aminte la cele scrise în Scripturi şi care spun că cetatea cu tot felul de conducători peste ea se surpă şi este ca o cetate fără de conducător. O, aşa arată faţa ta cea de sus, cea de la cârma ta, ţară română, dar noi, ucenicii Domnului, trimişii Lui pe pământ atunci şi acum, îţi spunem ţie pentru cei ce în tine nu iubesc dreptatea şi pacea, şi îţi spunem aşa: «Pe cei ce se abat pe căi nedrepte, Domnul îi va duce cu cei fără de lege», precum este scris. Amin.

O, nedreptatea care se vrea stăpână peste creştetul tău, ţară a venirii Domnului, va fi să cadă de pe fruntea ta, şi Domnul te va face să înţelegi ce este dreptatea şi ce face ea când este, şi-ţi va limpezi faţa ta, şi va învăţa Domnul pe cei drepţi din tine lucrarea dreptăţii, dreptatea şi slava sa. Amin.

O, coboară, Doamne, pe scara puterilor cereşti dreptatea în mijlocul neamului român şi biruinţa ei, şi apoi fă-Te slavă, şi Tabor de slavă Te fă în ţara Ta de venire, căci pământul român aşteaptă pe el biruinţa Ta cea de la sfârşit de timp şi poartă pe el calea venirii Tale de la Tatăl la om. Întăreşte, Doamne, cârmuire cu dreptate în fruntea acestui neam, căci pe pământul alegerii Tale va locui dreptatea, precum este scris, iar făgăduinţele Tale sunt drepte şi vin pe pământ. Amin.

Vino şi tu spre dreptate, ţară a venirii Fiului lui Dumnezeu la tine, vino să crezi, şi prin credinţa ta toate se vor face noi. Cer nou şi pământ nou să fii tu, precum Domnul ţi-a hărăzit ţie, o, ţară scumpă a venirii Lui. Amin.

* * *

Şi acum, o, ţara Mea de venire pe pământ acum, la sfârşit de timp, dacă Eu, Dumnezeu Cuvântul, Mă revărs pe vatra ta cu râul şi apa vieţii, precum stă scris în Scripturi, tu eşti cea vestită peste popoare că eşti ţara Mea de nuntă, că eşti vatra în care Eu, Domnul, Mielul Tatălui, M-am aşezat cu masă de cină a cuvântului Meu, şi în acest cuvânt voiesc să botez toate neamurile pământului, şi iată, aceasta fac, şi aidoma ca în vremea lui Noe lucrez, aducând pe pământ râul şi apa vieţii şi prinzând sub el popoarele, ca să vină să bea şi să înseteze apoi după viaţa cuvântului Meu de peste el, dar iată, găsesc peste tot petrecere, mâncare şi băutură găsesc pe pământ, însurat şi măritat găsesc pe pământ, şi omul nu aude vuietul venirii Mele, căci Eu vin lin, şi lin grăiesc în cuvânt.

O, ţară aleasă între popoare, dacă tu nu poţi să te trezeşti la glasul Meu cel lin, cel duios, cel blând, aşa cum vin Eu spre tine, iată, tată, te trezeşte viscolul cel iute, care fără milă te bate şi-ţi strică agoniseala, căci puterile cereşti s-au sculat să împlinească ele cuvântul Meu şi să te mâie spre el, spre strigarea Mea la tine, că te strig cu glasul durut, prin vuiet de vânt iute te strig, dacă nu vrei cu glasul Meu cel lin, care te învaţă să fii cea sfinţită de cuvântul Meu, şi cu fapte sfinte să fii, şi cu credinţă sfântă înaintea Mea să fii.

O, ţară a venirii Mele acum, la sfârşit de timp! Puterile cereşti nu te vor lăsa să te odihneşti, şi te vor zdruncina încă dacă tu nu te vei împăca cu Domnul Dumnezeul tău, că iată, stau cuvânt de Duh Sfânt pe vatra ta şi te vestesc a Mea între popoare, şi tu trebuie să asculţi de Dumnezeu şi să faci voia Lui dacă eşti a Lui. O, te chem sub slava cuvântului Meu, te chem la masă cu Mine, îţi pun masă din cer, căci hrana Mea este din cer, şi este pentru învierea ta. Te chem cu glasul lin, iar dacă nu auzi, strigă la tine puterile cereşti, stihiile cereşti strigă la tine cu tărie, şi te umple de spaimă strigătul lor. Strigă la tine puterile cereşti ca să te trezească şi să auzi glasul Meu, care te cheamă să te întorci în duhul credinţei sfinte şi să te împaci cu Dumnezeu, că a venit la tine vremea împăcării tale cu Mine, o, ţara Mea de azi. Vrei nu vrei, crezi nu crezi, ştii nu ştii, tu eşti ţara cea de la sfârşit de timp a lui Iisus Hristos, şi vine Domnul la tine cuvânt pentru toate neamurile pământului, şi ele iau din râul Meu de cuvânt, care curge în tine de la Dumnezeu. O, nu sta străină de taina Mea din tine, că am făcut din tine munte al fericirilor rostite de Mine peste pământ, ca să fie ele peste cei ce intră sub slava lor.

O, scoală-te, ţara Mea de azi! De multă vreme te strig ca să Mă auzi. Scoală-te! E Domnul. Scoală-te la strigarea Lui! Iată Mirele! Fii fecioară înţeleaptă, ţara Mea! Am în tine gura izvorului Meu şi nu-ţi cer altceva decât să bei şi să înviezi şi să fii a Mea, căci Eu sunt Dumnezeu. O, ieşi de sub vuietul puterilor cereşti, care bat cu vuiet peste tine ca să te zdruncine şi ca să te trezeşti, sau care iau din tine binecuvântarea dacă tu nu o preţuieşti, mulţumind pentru ea lui Dumnezeu. O, Eu nu vreau ca tu să plângi sub durere şi sub varga mâniei Mele pentru neascultarea ta, ci vreau să-ţi cânţi cântarea răscumpărării, ţara Mea, şi vreau să-i învăţ pe cei ce s-au aşezat păstori peste tine dar nu te păstoresc, şi vreau să-i învăţ Eu să ia de la Mine darul credinţei sfinte şi să te înveţe ei apoi să crezi în venirea Mea la ei şi la tine, căci n-am venit să-ţi fac rău, ci fericirea cu Mine am venit să-ţi dau. Vreau apoi să strig la cei ce s-au aşezat să te cârmuiască, vreau să-i învăţ, căci sunt îndărătnici şi sunt făţarnici şi vor numai slava lor, iar cei ce iubesc slava oamenilor nu pot iubi dreptatea, o, ţara Mea. Vreau să strig la ei şi să-i povăţuiesc încă, şi îi voi povăţui până ce vor asculta vrând nevrând, căci puterile cereşti Îmi sunt ucenici pentru împlinirea a tot cuvântul care iese din gura Mea ca să se facă, şi apoi Eu să spun: «Făcutu-s-a!». Amin.

* * *

Acum Mă îndrept să strig cu glasul Meu cel îndurerat şi la cei ce s-au aşezat să cârmuiască soarta neamului român. Eu am pe pământul român tronul cuvântului Meu, şi de pe el cuvintez. Eu am în neamul român popor născut de sus, vas al sfinţeniei Mele, casă a lui Dumnezeu pe pământ, şi vai celor ce tăgăduiesc glasul Meu de azi!

Eu, Domnul, strig la voi ca să vă întreb de soarta oştirii Mele române, căci v-aţi aşezat cârmuitori peste ea ca şi cei ce s-au aşezat păstori peste ea de la ei dorinţă. Vă dau şi vouă darul credinţei sfinte. Luaţi din el ca să Mă pot înţelege cu voi pentru soarta acestui neam. Nu puteţi nici voi să vă ascundeţi sub necredinţă faţă de cuvântul strigării Mele la voi. Chiar dacă voi spuneţi că acest cuvânt nu sunt Eu, Domnul, Eu vă spun şi vouă aşa cum le-am spus egiptenilor când l-am trimis pe Moise să Mi-l scoată din robie pe Israel; vă spun şi vouă că Eu sunt Cel ce sunt, şi veţi vedea curând, curând că Eu sunt Cel ce strig la voi ca să Mă auziţi şi să-Mi deschideţi ca să stau în sfat cu voi. Am venit spre voi cuvânt şi v-am spus vouă cuvânt din Scripturi, că «dacă într-o cetate sunt tot felul de conducători, ea se surpă ca şi una care nu are conducător». O, voi umblaţi înaintea acestui neam pe căi nedrepte şi sunteţi îndărătnici, şi sunteţi făţarnici, dar este scris: «Cei ce se abat pe căi nedrepte, Domnul îi va duce cu cei fără de lege». Vin să vă spun că nu iubiţi dreptatea şi pacea şi că aşa staţi voi pe fruntea acestui neam. Îndărătnicia este boală urâtă, iar plata ei vă va umple de suferinţă dacă nu veţi lua aminte acum la glasul Meu care vă cheamă să învăţaţi dreptatea Domnului pe pământ şi nu strâmbătatea aşa cum lucraţi voi de când v-aţi aşezat să tocmiţi cu soarta neamului român. O, neamul român este neamul în mijlocul căruia Eu, Domnul, Mi-am aşezat casa Mea de venire acum, a doua oară de la Tatăl la om. Daţi-Mi dreptul să vă învăţ, căci sunt Învăţător din cer pentru om. Eu vreau să vă scap de pedeapsa faptelor voastre rele, căci păcatul lăcomiei şi al minciunii v-a biruit de tot, şi staţi cu el împotriva lui Dumnezeu Atotfiitorul. E ţara română lovită din pricina fărădelegilor voastre, pe care le săvârşiţi fără frică, în numele acestui neam. Am dat povaţă neamului român să se trezească şi să se scoale să-şi vegheze soarta, dar voi staţi împotriva puterii cea bună a acestui neam. Voi v-aţi aşezat tari, şi vă ţineţi cu amândouă mâinile de scaunele pe care staţi, dar dacă veţi iubi fărădelegea pe mai departe şi nesupunerea pentru ceea ce este bine acestui neam, Eu, Domnul, vă voi smulge pe voi pe toţi de pe locurile voastre şi veţi fi aruncaţi la pământ, căci voi brăzdaţi cu ruşine obrazul neamului român înaintea neamurilor de pe pământ. Iată, nici un glas al acestui neam, care strigă la voi, nu-l auziţi ca să vă îndreptaţi spre dreptate, căci vă prieşte cu păcatul slavei deşarte şi nu vă pasă de faţa şi de fruntea cea brăzdată de ruşine a neamului român, peste care staţi mari. Voi sunteţi lacomi şi slujiţi minciunii şi iubiţi desfrânarea a toate, şi e păcat aceasta, şi e păcat să staţi la cârma unui neam aşa cum sunteţi voi. Vin Eu acum din cer cuvânt ca să cârmuiesc cu el peste neamul român şi peste pământ, şi iată, cuvintez şi împlinesc. Amin. Am spus că vor lucra stihiile cereşti şi vor trezi acest neam, căruia i-am spus să nu se supună glasului mâniei Mele cea plină de durere pentru necredinţa omului, ci să se supună slavei Mele cea plină de ocrotire pentru cei ce se apleacă Domnului şi ocrotirii Lui. Amin.

O, nu vă mai ţineţi cu mâinile de scaunele pe care staţi. Nu aşa se cârmuieşte peste un neam, o, nu aşa. Vine pe pământul român dreptatea cea sfântă, vine din cer pe pământ rochiţă scumpă şi serbare cerească peste ţara română. Faceţi loc sfatului Domnului, că Mie Îmi trebuie cale cu dreptate pe ea, cale care să se vadă bine de la pământ la cer şi de la cer la pământ. O, numai adevărul vă poate face liberi de vină, dar daţi loc pe pământ dreptăţii a toate, căci cei ce iubesc strâmbătatea şi minciuna, sunt fiii diavolului pe pământ, fiindcă diavolul este tatăl minciunii. Lăsaţi pământul român şi neamul Meu de pe el, lăsaţi-l să intre sub slava Mea, căci Eu, Domnul, i-am sortit slavă cerească peste el, şi tainic i-o lucrez, şi vreau să pun această coroană pe creştetul neamului român şi să strălucească ea de slava Mea înaintea popoarelor. Amin.

O, iată ce faceţi voi! Prin fărădelegile voastre atrageţi mânia puterilor cereşti peste ţara română, iar Eu, Domnul, voiesc s-o ocrotesc şi s-o mângâi pe ea sub crucea ei. O, daţi loc iubirii Mele peste neamul român, căci făţărnicia voastră se vede prea bine ca să vă mai puteţi piti cu ea unul în spatele celuilalt. Puterile cereşti strigă la voi prin glas puternic de vijelie cu spaimă în mersul ei de deasupra acestui neam, căci din pricina celor ce s-au numit ei înşişi păstori peste neamul acesta, dar ei nu păstoresc, şi din pricina voastră că staţi de la voi putere pe pieptul acestui neam ca să-l supuneţi vouă, din aceste pricini vine mânia lui Dumnezeu peste neamul acesta apăsat pe calea lui, şi care nu mai ştie ascultarea de Dumnezeu şi temerea cea pentru paza vieţii lui. Aplecaţi-vă, dar, şi lăsaţi-vă treziţi de duhul adevărului şi al dreptăţii a toate, căci îndărătnicia şi făţărnicia şi slava deşartă vă aduc vouă pedeapsa lor, dar Eu, Domnul, voiesc să vă cruţ pe voi şi să vă povăţuiesc, fii români. O, nu mai staţi aşa de mari peste acest neam, căci voi sunteţi oameni neputincioşi, iar Eu sunt Domnul, şi vă chem cu Mine în sfat pentru soarta neamului român. Iubiţi adevărul, iubiţi duhul dreptăţii, căci voi aţi părăsit cinstea şi datoria cea pentru adevăr, şi aţi părăsit frica cea binefăcătoare, care-l ţine pe om pe calea dreptăţii a toate, şi iată, domniţi de la voi putere şi apăsaţi pe viaţa neamului român. O, ajunge! Nu mai oropsiţi ţara alegerii Mele. Sunteţi nedrepţi cu ea. Ajunge! Treziţi-vă şi veniţi-vă în fire, că prea multă vină vă strângeţi, şi ea vă va apăsa prea greu. Veniţi spre părere de rău şi faceţi cale milei Mele spre voi, ca să vă scap cumva de plata faptelor voastre. Eu sunt Păstorul Cel bun, Cel milos. Mi-e milă de cei ce păcătuiesc greu, că aceia şi nu alţii au nevoie de milă, şi vreau să vă trezesc spre pocăinţă şi spre umilinţă, şi apoi să vă dau din mila Mea, dacă veţi vrea. Eu, Domnul, strig la voi: faceţi cale dreaptă dreptăţii, şi Eu vă voi lucra izbăvirea. Dar dacă nu veţi vrea şi nu Mă veţi asculta, faptele voastre îşi vor primi plata lor. Eu sunt Cel ce sunt. Amin, amin, amin.

Binecuvintez şi întăresc locul de cârmuire de peste neamul român, şi pe cel ce se luptă prin valuri la cârma cea de veghe a acestui neam. Eu, Domnul, voi ocroti şi voi mângâia cu cuvânt de veghe neamul român. Eu sunt Cel ce sunt. Amin.

Acum, poporul Meu, Mă odihnesc de strigătul Meu cel îndreptat spre cei ce se numesc pe ei înşişi păstori, şi, iarăşi, alţii, binefăcători şi conducători peste neamul român. Am sprijinit la locul ei cârma acestui neam, dar ceilalţi, la care strig, auzind nu aud, dar Eu, Domnul, Mă voi arăta prin lucrarea puterilor cereşti şi voi scoate îndărătnicia şi făţărnicia de pe scaunele pe care ele stau prin cei ce vor să poată ei tot ce trebuie să poată neamul român. Am spus aceasta, şi voi fi împlinitor, căci am ucenici puterile cereşti, şi acestea Mă vor asculta. Amin.

* * *

Iată, privesc peste prăbuşirea bisericii care-şi zice a Mea. Neamul român dă să-şi pună cap bisericii lui, care nu mai are cap, zice el, dar Duhul Meu Cel Sfânt stă departe de sfatul cel omenesc care se adună acum să pună cap peste biserica neamului român. Duhul deşertăciunii măririi omeneşti, acesta este duhul cel ce se zbate să biruiască acum, să biruiască şi să cârmuiască biserica neamului român.

O, neam român, cum de uiţi tu, tată, atât de mult că Duhul Sfânt este curat şi că nu Se poate amesteca în duhul deşertăciunii măririi omeneşti şi lumeşti, tată? O, ce adânc dormi, neam român! Eu, Domnul, încerc să te trezesc, dar tu dormi somnul nepăsării de suflet, dormi somnul lepădării de credinţă, şi iată cum te dezbracă de cămăşuţă omul viclean, omul slavei deşarte, care-şi înveleşte ruşinea cu haină de om sfânt! Cel ce încă te mai ţinea cu un fir mic spre nepierzarea ta, acela a fost trimis la Mine de cei ce azi se bat în faţa ta pentru scaun de slavă, pentru cârmaci peste biserica ta. Iată, eşti fără Dumnezeu şi tu nu ştii, şi tu nu crezi când Eu, Domnul, îţi spun aceasta de la gura izvorului vieţii, care curge din tronul Meu în mijlocul tău, neam român. A venit demult peste tine păcatul lepădării de credinţă, tată, şi iată, acum voieşte să ia chipul cel binefăcător ţie. Tu de la Mine n-ai luat ca să crezi cuvântul Meu cel de trezire, dar Eu am venit şi te-am învăţat din vreme, că n-am voit şi nu voiesc să te las să fii luat de la faţa Mea, neam român. Eu stau în mijlocul tău şi te strig şi te povăţuiesc să te scoli şi să ridici mâinile în sus, la Domnul Dumnezeul tău, căci Eu, Domnul, dau să-Mi fac loc cu Duhul Sfânt Mângâietorul peste credinţa ta şi să te trezesc ca să vezi cum te strig la pocăinţă din mijlocul bisericii Mele, zidită de cuvântul Meu în mijlocul tău, căci cuvântul Meu o creşte pe ea, şi ea este. Tu eşti supus acum celor rătăcitori de Duh Sfânt, Care este Duhul bisericii Mele. O, dar nu te teme, neam român; Eu, Domnul Dumnezeul tău, îţi fac trezirea şi strigarea, şi vei vedea în zilele ce vin că biserica din tine se duce spre pieirea ei, iar Eu îţi deschid ţie ca să vii şi ca să ai tată pe Dumnezeu, Care grăieşte din mijlocul tău ţie cu Duhul învăţăturii vieţii veşnice, Care este Duhul Meu, Duhul bisericii lui Iisus Hristos, Salvatorul tău. Cei mari, cei drepţi, cei învăţaţi în mijlocul tău, îţi zic aceştia că sunt pentru tine, dar Cel drept Eu sunt, iar omul este mincinos.

Îţi voi scrie epistolă de înviere, neam român, şi Mă voi coborî cu ea la tine şi voi da să te cuprind în mantia Mea, căci tu eşti fără păstor, ţara Mea, şi milă Mi-e de tine, tată, căci eşti a Mea, eşti ţara Mea de azi, iar Eu te voi păstori ca un Păstor milos şi nu te voi lăsa. Amin.

* * *

Te mângâi şi pe tine din locul izvorului Meu de cuvânt, neam român. Primeşte această şoaptă a mângâierii Mele şi ia din Duhul Meu, căci Eu numai duios îţi grăiesc ca să te povăţuiesc şi ca să-ţi facă ţie bine fapta poveţii Mele de peste tine. Ţi-am şoptit adesea şi cu dor te-am strigat şi ţi-am şoptit: Trezeşte-te! E mare întunericul, şi lumina nu se mai vede, dar Eu te strig, trezeşte-te şi pune ochii pe lumină, căci Eu sunt lumina şi izbăvirea ta şi tainic te veghez şi te strig pentru veghe. Trezeşte-ţi iubirea, ţara Mea! Fie voia Mea peste tine! Am strai de sărbătoare pentru tine şi vreau să te vestesc întâia între popoare înaintea Mea. Nu te potrivi la omul care te trage înapoi mirându-se pentru alegerea ta. Ceea ce Eu am făcut la început şi acum, făcut rămâne, şi taina ta este pământul întoarcerii Mele de la Tatăl la om, şi iată, am tronul cuvântului Meu pe vatra ta, şi tu prea puţin preţuieşti şuviţa vieţii care grăieşte din gura Mea ca să bei tu şi să-L cunoşti pe Dumnezeu, Care vine la tine cu toată podoaba Lui cea tainică şi Care-ţi va încorona fruntea curând, curând, ţară a întoarcerii Mele de la Tatăl la om. Pace ţie! Din mijlocul poporului cuvântului Meu îţi binecuvintez cu proaspăt cuvânt vatra şi neamul tău, ţară română. În zi de serbare îngerească pe pământul tău cu poporul Meu, cu biserica Mea cea nouă, te cuprind în Duhul Sfânt ca să te urez cu daruri de înviere şi de facere nouă peste făptura ta. Vino să cunoşti voia Mea, vino la izvor şi ia-Mă, şi apoi vino la Mine, căci iată, Eu vin la tine şi vin mereu până ce şi tu vei învăţa venirea, venirea ta spre slava Mea din tine ca să fii un duh cu Mine, ţara Mea de azi. Amin.

* * *

În şoaptă, în taină te strig, neam român, naşte-te cu naşterea cea nouă, din cuvântul Meu purcesă în zilele acestea! Nu-ţi astupa auzul, tată! Ridică ochii la Mine ca să vezi cu ei pe cele tainice ale Mele din mijlocul tău, ţara Mea de venire de la Tatăl iarăşi pe pământ! Frumoasă este naşterea din cer a toate câte vor fi pe pământ prin înnoirea lor! Învaţă-te să crezi în Domnul, Care vine la tine cuvânt de naştere de sus, căci Scriptura Mea cea de acum două mii de ani nu te-a născut de sus, n-ai vrut să auzi glasul ei de naştere ca să fii născută, ca să fii frumoasă ca Mine, ţara Mea, căci cel ce se naşte din Mine este frumos ca Mine, tată. Iată, am carte deschisă în mijlocul tău. Ea este glasul Meu, cuvântul Meu cel de naştere din nou a lumii, împlinirea Scripturii înnoirii lumii. Şoapta Mea te cheamă la izvor. Deschide-Mi, neam român, deschide şi vino la chemarea Mea, căci stau cu masa nunţii Mele pe vatra ta şi te aştept să vii şi te aştept să fii şi te aştept, ţara Mea de azi. Te colind cu acest cânt de naştere a ta. Deschide şi ieşi în poartă ca să-Mi primeşti colindul Meu cel pentru naşterea ta din cuvântul Meu cel de azi peste tine, Cuvântul lui Dumnezeu, Care te cheamă să fii tu cerul cel nou şi pământul cel nou, după ce toate vor trece cu trosnet, ca să pot Eu, Domnul, cu slava cea viitoare, cu ziua cea fără de sfârşit a naşterii din nou a toate, când toate vor învia şi vor fi, o, ţara Mea la care Eu, Domnul, vin acum după două mii de ani de la naşterea Mea în Betleemul Iudeii Prunc născut din Fecioară şi neprimit de oameni pe pământ. Amin, amin, amin.

* * *

Din mijlocul poporului Meu Mă las cuvânt de slavă peste neamul român, ca să-l îndemn pe el la sfinţenie şi la veghe sfântă şi la iubire cu dor de Dumnezeu în ea, căci vai de cetatea care nu are pe Dumnezeu peste ea!

O, dar cum poţi tu să Mă ţii aproape lângă tine, neam român? O, scoală-te din sângele tău şi învaţă lucrarea veghii, tată, căci ca să-L ai pe Dumnezeu veghetor pentru soarta ta cea de la El, gata să te cuprindă în ea, aceasta înseamnă să ai tu iubire de Dumnezeu, să ai tu taina lui Dumnezeu lucrând cu toate ale ei peste fiinţa ta, căci după ce Eu Mi-am zidit popor pe pământ prin Avraam, Isaac şi Iacov, i-am dat lui porunca vieţii şi i-am spus s-o lucreze pe ea înaintea Mea ca un fiu al lui Dumnezeu, şi i-am spus: «Israele, Israele, Eu sunt Domnul Dumnezeul tău; să nu ai alţi dumnezei afară de Mine ca să te închini lor, căci Eu pedepsesc în copiii lor până la al patrulea neam pe cei ce Mă urăsc pe Mine, şi miluiesc până la al miilea neam pe cei ce Mă iubesc, păzind poruncile Mele».

O, neam român, pe nori de slavă stau şi cuvintez de deasupra ta, iar cuvântul Meu se aşează în cartea sa, care în mijlocul tău stă deschisă şi Mă primeşte, ca să pot fi Eu din mijlocul tău învăţătorul tău, acum, la sfârşit de timp, când iarăşi vin de la Tatăl cuvânt ca să-l fac pe om. O, neam român, e Domnul cuvânt de viaţă veşnică pe vatra ta. Ia cuvântul Meu şi dă-i viaţă în tine, căci cetatea care-şi lucrează iubirea de Dumnezeu, aceea are de veghe peste ea taina iubirii şi lucrarea ei, şi puterile cereşti, veghetoare peste ea, şi oştirile îngereşti, slujitoare pentru ea, şi cetele de sfinţi, biruitoare pentru viaţa ei. O, tată, te îndemn la iubire pentru Dumnezeu, dar fii înţelept, fiu român, că nu oricum se cheamă că-L iubeşti pe Dumnezeu, ci cu viaţa ta sfântă poţi să-L păstrezi pe El Dumnezeu al tău, căci iubirea pentru Dumnezeu înseamnă credincioşie, iar aceasta lucrează sfinţenie înaintea Celui iubit. O, nu-ţi mai risipi comoara, tată, căci curând, curând, Eu, Domnul, îţi voi cere socoteală pentru viaţa ta, pentru comoara pe care o are Domnul în fiecare om pusă, şi pe care omul trebuie să I-o înfăţişeze Domnului împodobită ca o mireasă pentru Mirele ei.

Am pus pe creştetul tău semn mare, taină mare, taina miresei lui Hristos, şi vin la tine să te învăţ cum să Mă aştepţi să vin şi să Mă slăvesc din mijlocul tău, ţara Mea. Nunta Mea cu mireasa Mea luată din tine, taina Mirelui şi a miresei este în mijlocul tău şi veghează pentru viaţa ta, dar vino la masă, tată, vino şi ia de pe masa Mea mărgăritarul cel de mare preţ, taina împărăţiei Mele în om! Ia-Mă în trăirea ta, ţara Mea, şi să strălucească faţa Mea pe faţa ta, după dorirea Mea. Amin. O, nu e greu aceasta pentru cei ce iubesc pe Dumnezeu.

O, ţara Mea de la sfârşit de timp, voiesc, prin iubirea ta de Mine, să te ocrotesc de răul cel din mijlocul tău ieşit şi cel din preajma ta, dar dă-Mi inima ta ca să-Mi fac locaş în ea şi să te ocrotesc prin credinţa ta în cuvântul Meu, care vine să te numească pe tine a Mea, şi apoi să te împodobească cu haina sfinţeniei, tată. O, să nu-ţi fie greu să fii a Mea, ci să-ţi fie greu să fii a duhului lumii, duhul cel pierzător al acestui veac, căci duhul lumii este potrivnic lui Dumnezeu şi se luptă cu toate feţele lui ascunse să-L şteargă pe Domnul de pe pământ şi din cer ca să domnească el peste tot peste fiinţa omului, dar Eu îţi dau ţie binecuvântare mare pentru biruinţă peste duhul lumii, iar tu să iei de la Mine ce-ţi dau, că Eu vin să-ţi dau viaţă şi ocrotire şi slavă peste creştetul tău. O, vino lângă Mine, ca să nu flămânzeşti! Vino, tată, acasă, vino la Dumnezeu, vino în Dumnezeu, că e foamete de viaţă pe pământ! Eu, Domnul, stau în aşteptarea ta ca să te cuprind şi să te ocrotesc şi să-ţi măresc duhul credinţei sfinte, prin care tu să poţi cu Mine, tată.

O, ţara Mea de la sfârşit de timp, tu eşti taina patriei cereşti, fiindcă Eu am în mijlocul tău izvorul râului vieţii, cuvântul Meu, care curge din tine peste pământ, Ierusalimul Meu cel nou ales, cetatea Mea, din care curge legea sfinţeniei peste pământ, precum este scris, numai s-o ia pe ea popoarele şi să le fie ea cărare a lor spre Dumnezeu şi viaţă a lor înaintea Mea apoi. îndemn la sfinţenie las peste tine, ţara Mea, căci scris este: «Cel ce păzeşte poruncile Mele, va cunoaşte că acest cuvânt de dor înseamnă Dumnezeu, Care vine spre om ca să-l cheme pe el de la moarte la viaţă». Amin.

îţi dau putere pentru învierea ta, ţara Mea. Scoală-te, tată, ca să faci voia Mea şi să sfinţeşti numele Meu pe pământ, căci oamenii de pe pământ vor să stingă numele Meu şi viaţa Mea de peste om. Eu vin curând ca să Mă arăt Dumnezeu adevărat şi să ruşinez necredinţa omului şi semeţia lui, cu care el s-a suit deasupra Mea. Eu însă vin curând cu slavă mare, cu sunet mare de trâmbiţă, şi din mijlocul tău Mă voi arăta că Eu sunt Cel ce sunt şi Cel ce vin şi că am avut pe vatra ta masa venirii Mele în mare taină, masa de pe care iau şi dau celor ce vor ca Dumnezeu, şi iată, Eu le spun neamurilor de pe pământ: Veniţi spre masa Mea, veniţi spre muntele Meu ca să vă învăţ şi pe voi calea vieţii şi să mergeţi pe ea! întoarceţi-vă la Mine, căci duhul lumii este duh pierzător de oameni, şi numai Eu stăpânesc înţelepciunea şi viaţa cea pentru om! întoarceţi-vă la Dumnezeu, şi Eu vă voi da vouă odihnă şi vă voi da putere ca să vă faceţi şi voi fii ai lui Dumnezeu! întoarceţi-vă, şi vă voi da putere să credeţi în venirea Mea, cea scrisă în Scripturi să se împlinească, şi cu care stau cuvânt peste neamurile pământului!

Amin, amin zic ţie, popor român, întăreşte-te în credinţă, tată, şi apoi în faptele ei, căci taina împărăţiei cerurilor este lucrătoare din mijlocul tău prin lucrarea cuvântului Meu, care curge din tine peste pământ, iar Eu, Domnul, aştept pe vatra ta, aştept iubirea ta, căci pentru credinţă îţi trebuie iubire lucrătoare, tată, iar pentru iubire îţi trebuie viaţă sfântă, viaţă care înţelege în om ca Dumnezeu, o, neamul Meu român, poporul Meu cel binecuvântat cu nume mare, acum, la sfârşit de timp. Amin.

* * *

Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă. Glasul Meu este ca vuietul de ape multe, precum este scris, şi binevestesc Evanghelia cea veşnică celor ce locuiesc pe pământ şi la tot neamul şi seminţia şi limba şi poporul şi strig cu glas puternic: «Temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-I Lui mărire, că a venit ceasul judecăţii Lui, şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!». Amin.

Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, precum este scris, şi Mă fac cuvânt ca la început când grăiam cu omul în rai, ca să Mă audă omul cel de pe urmă şi să împlinească el cuvântul Meu, iar dacă el nu voieşte să-l împlinească, îl împlinesc Eu. Amin.

Grăiesc neamului român şi bisericii lui:

Pe vatra ta, neam român, am iesle de naştere a cuvântului Meu, căci Mi-am ales din mijlocul tău petecuţul de pământ ieşit întâi din ape la facerea cerului şi a pământului şi pe el Mi-am făcut un popor mititel şi din el am ridicat din loc în loc seminţie nouă de fii ai credinţei sfinte şi i-am învăţat pe ei să iubească şi să trăiască pe pământul tău legea raiului, neam român, căci scris este în Scripturi despre descoperirea fiilor lui Dumnezeu: «Vor fi asemenea Lui şi îl vor vedea pe El, căci El va sălăşlui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui şi însuşi Dumnezeu va fi cu ei şi va şterge lacrima lor şi moartea nu va mai fi, nici durere nu va mai fi, căci cele dintâi au trecut, şi noi le fac pe toate, fiindcă aceste cuvinte sunt credincioase şi sunt adevărate, căci Eu sunt începutul şi sfârşitul, iar cel ce însetează îi voi da să bea, şi iată, îi dau din izvorul apei vieţii, şi dacă biruieşte va moşteni acestea şi îi voi fi lui Dumnezeu, şi el îmi va fi Mie fiu». Amin.

* * *

O, neam român, Hristos a înviat! Eu însumi îţi dăruiesc acest salut de înviere, căci am înviat atunci, şi în clipa aceea Tatăl a rostit între cele cereşti numele tău, şi ţi-a trimis cămăşuţă de botez apoi şi aşa te-a zidit El a Mea înaintea Lui. De atunci Eu îţi aştept slava ta cea de azi, venirea Mea pe vatra ta cu slava cuvântului Meu cel pentru înnoirea lumii prin naşterea din nou a ta, şi apoi a lumii de sub cer, precum este scris, iar tu ridică-te acum când te chem ca să fii! O, ridică-te, căci, vrei nu vrei, tu stai acum întru întâmpinarea Mea, fiindcă pe vatra ta am pus la răsărit un sâmburel mititel din care Mi-a crescut un popor, pe care Mă sprijin cu slava Mea de azi, cu lucrarea Mea şi a cuvântului Meu peste pământ acum. O, patria Mea de azi, luminează-te, căci soarta ta e în mâna Mea, nu e în mâna ta. Am venit la tine să te vestesc a Mea, să te vestesc mereu a Mea, căci Tatăl aşa a binevoit. Curând, curând tu Mă vei asculta pe deplin, şi Eu voi fi Domnul şi Dumnezeul tău, precum şi sunt, şi atunci vei fi şi tu precum sunt Eu, căci la Tatăl pe tron stă scris că tu eşti şi vei fi regină peste popoare, fiindcă Domnul este Stăpânul tău.

O, crezi nu crezi, vrei nu vrei, Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, scumpă patria Mea de azi, patrie a lui Dumnezeu pe pământ acum, la sfârşit de timp. Tot cerul coboară pe vatra ta când vine să petreacă în mijlocul poporului Meu ales din tine ca să-Mi fie popor şi cale de venire a Mea de la Tatăl iarăşi pe pământ la om. Sunt învăluit în cuvânt şi aşa cobor în mijlocul tău, şi sunt plin de umilinţă şi Mă ascund în nor de cuvânt. Am peste tine planul Meu cel de la sfârşit de timp pentru soarta cerului şi a pământului, căci trebuie să fac ceruri noi şi pământ nou, precum este scris în Scripturi să se împlinească făgăduinţele făcute de Mine pentru vremea veşniciei care vine şi se apropie să vină, iar Eu Mi-am aşezat în tine masa cuvântului Meu, hrana cea pentru sfinţi, şi vin pe vatra ta cu sfinţii Mei, vin mereu, împlinind Scriptura care spune: «Vine Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi». O, cum să fac cu tine să te umileşti frumos şi să crezi cu putere şi cu iubire plină de putere, ca apoi să-ţi iert Eu păcatele, tată, şi să-ţi şterg faţa, scumpă patria Mea? Cum, tată, să te ajut să-Mi deschizi şi să intru la tine cu povaţa Mea pentru împodobirea ta cea pentru slava Mea? O, cum să te aduc în stare să ieşi întru întâmpinarea Mea? Să te curăţ de toţi duşmanii din tine? Să iau de pe tine jugul robiei? Dar ştii tu robia ta? O, ţara Mea de azi, ştiu Eu robia ta. Nu este nimeni în tine să-ţi vrea viaţa ta între cei ce s-au zbătut să stea peste tine în numele tău. O, trezeşte-te, ca să nu te trezesc Eu, ca să nu te trezească durerile, tată! învaţă de la Mine să iubeşti dreptatea şi să cauţi cu cel cu dreptate pentru tine, că ai căzut în robie mai grea decât cea de mai înainte, tată. Un picuţ, şi nu va mai putea omul peste tine, ci voi putea numai Eu, numai Dumnezeu, căci tu eşti patria lui Dumnezeu şi a sfinţilor Lui, cu care El vine pe vatra ta cuvânt de Duh Sfânt. Tu eşti patria cerească pe pământ. O, vino şi întreabă-Mă de soarta ta, vino, tată, şi ascultă de povaţa Mea, că eşti în vreme de cumpănă şi nu ştii cum să lucrezi pentru tine şi pentru Mine cu tine, iar Eu sunt Cel ce am în mâna Mea salvarea ta, care nu poate veni de la om, căci omul este pătimaş, şi este mincinos tot omul care nu-L iubeşte pe Dumnezeu pe pământ.

O, patria Mea de azi, caută, tată, pentru cel cu inima curată pentru tine şi nu te mai da robiei. Eu, Domnul, îţi desfac acum ochii ca să vezi şi ca să poţi ca Dumnezeu. Eu, Domnul, cobor darul Duhului Sfânt peste tine ca să ştii şi ca să faci de la Duhul Sfânt şi nu de la tine, căci omul este neputincios peste tine, fiindcă tu eşti a lui Dumnezeu. Vrei nu vrei, tu eşti a Mea, eşti ţara întoarcerii Mele după două mii de ani de la Tatăl la om şi te ţin sub mantia Mea şi te voi înălţa, dar te voi curăţi de duhul cel de pe pământ, ţara Mea de azi, şi apoi tu vei putea pentru slava Mea din tine, iar Eu nu voi mai suspina, că Eu plâng cu sfinţii, plâng de deasupra ta şi te aştept a Mea. Amin. Tu nu Mă aştepţi, dar te aştept Eu, şi sunt Domnul Atotputernicul şi sunt Cel ce sunt, şi voi lucra de la Tatăl, şi lucrarea Mea din tine va străluci peste pământ, şi toate neamurile se vor adăpa din izvorul Meu de cuvânt din mijlocul tău şi vor cunoaşte de la Dumnezeu şi vor slăvi slava Mea şi a ta, dar vino spre trezire sfântă, ţara Mea. Vino, o, vino, căci Eu sunt în tine cuvânt de Duh Sfânt şi sunt Domnul Dumnezeul tău şi sunt Cel ce sunt, o, ţara Mea de azi. Amin, amin, amin.

* * *

Eu sunt Păstorul Cel cu crucea, Eu sunt Cel bun, iar Păstorul Cel bun, Cel adevărat, nu sare pe aiurea cu hrana Sa la popor, ci intră pe porţi şi dăruieşte, iar ceea ce este în dar, este cu milă dat şi este hrană vie, fiindcă Păstorul Cel cu crucea este Păstorul Cel adevărat şi dă viaţa Sa oilor. Amin.

Intru pe porţi la tine, neam român. Dis-de-dimineaţă Mă zoresc cu glasul Meu peste pământul tău, ca să te dăruiesc în ziua aceasta cu darul Duhului Sfânt, Care să te călăuzească de la Mine, tată, căci tu eşti azi întrebat de soarta ta de azi şi de mâine şi nu ştii, tată, ce să faci, căci duhul întunericului a cuprins în el mintea şi lucrarea celor ce dau să te robească pe mai departe sub minciuna lor, sub setea lor de stăpânire, dar ei nu pot fi cu nici un chip stăpâni, ci sunt robi minciunii şi trufiei, şi tu eşti sub cruce grea, o, patria Mea de azi. Cobor acum la tine cu oştiri îngereşti şi te dăruiesc cu înţelepciunea luminii cea de sus, iar îngerii Mei să te călăuzească în taină, tată, în ziua aceasta, căci tu n-ai de unde să iei înţelepciunea care îţi trebuie acum pentru soarta ta şi pentru soarta Mea cu tine, căci şi păstorii care s-au aşezat peste tine pentru sufletul tău nu sunt păstori, ci sunt furi şi vânzători de oi, tată, şi aceştia se vor prăbuşi curând, curând cu tot cu ceata lor, bolnavă ca şi ei, căci fiecare ceată îşi atrage eişi ceea ce merită, şi altfel nu este lucrarea dreptăţii, ci numai aşa.

O, nu te uita numai în lume, patria Mea de azi, neam român, ţara Mea în care am venit de la Tatăl a doua oară pe pământ ca să fac iarăşi cerul şi pământul şi să împlinesc acum această Scriptură. O, nu te uita numai în lume, ci uită-te, tată, şi în cuvântul Meu de peste tine, prin care te vestesc şi te îndemn şi te întăresc întru duhul vieţii şi al biruinţei cea de sus. Deschide ochii spre Mine, că M-am făcut Păstorul tău Cel bun şi Mi-am pus în mijlocul tău masa nunţii Mele, masa cuvântului Meu, care cheamă la masa Mea pe cei ce vor salvarea, tată. O, e numai moarte pe pământ şi în om, iar Eu sunt Cel ce am biruit moartea pentru fiecare om, numai să pot să-l fac pe om să înţeleagă aceasta, şi de aceea vin pe pământ cuvânt şi Eu însumi Mă dăruiesc omului spre cunoaşterea tainei vieţii, căci până ce omul nu învaţă nu pricepe, nu ştie ce să facă.

Te dăruiesc cu ştiinţa lui Dumnezeu, patria Mea de azi. Nici un popor nu a avut alegerea ta, căci nu Eu, ci Tatăl te-a ales a Mea la naşterea Mea şi a ta, şi te-a sortit atunci să fii pământul întoarcerii Mele iarăşi de la Tatăl la om, fiindcă pământul tău poartă pe el taina facerii cerului şi a pământului şi a omului, şi vor auzi şi vor înţelege popoarele taina ta, o, patria Mea cea cu comoară în ea. O, scoală-te dis-de-dimineaţă şi spală-ţi şi şterge-ţi ochii şi vezi apoi, căci Eu pun acum pe ochii tăi alifie vindecătoare de ochi, iar harul Meu cel nebănuit de om să te călăuzească azi pentru soarta ta cea de la Mine şi nu cea de la om, căci se zbate omul care stă peste tine ca să te robească iarăşi lui, se zbate să te ţină pe mai departe în întuneric, tată. O, scoală-te şi vezi! îngerii Mei să-ţi poarte paşii şi mintea şi mâna spre voia cerului, cea pentru Mine şi nu spre voia omului sau spre voia ta, căci e greu să vadă omul pe cele ce sunt bune pentru el. Eu şi numai Eu sunt Cel ce văd pe cele ce au fost, pe cele ce sunt şi pe cele ce vor fi, şi din vederea Mea cea pentru tine poţi tu să ştii binele tău.

Mi-e tare milă de tine, patrie aleasă de Tatăl pentru venirea Mea iarăşi pe pământ, precum este scris să se împlinească, iar pentru venirea Mea îmi trebuia casă, tată. Mi-e milă de tine, neam român. Voiesc să te înhristosesc, tată, ca să fii neamul cel fericit cu fericirea cea de la Mine, nu cea de la om, căci omul este trecător, şi omul nu este Dumnezeu, iar pentru această înţelepciune ţie îţi trebuie pe Dumnezeu, ca să te păstorească, tată. Primeşte de la Mine vindecare, căci Eu îţi dau, aşa cum am dat orbului Bartimeu, care era din naştere orb. Tu nu eşti aşa din naştere, ci eşti aşa pentru că omul dă să-ţi acopere ochii ca să nu le vezi pe cele de la Mine, ci să le vezi pe cele de la el şi de la mintea lui cea plină de trufie ca şi Lucifer, care s-a vrut mai mare ca Dumnezeu peste toate şi care din această pricină s-a întunecat, şi se numeşte îngerul întunericului lumii, de atunci şi până azi peste om. Eu însă am vremea Mea cea scrisă în Scripturi şi vin cu ea pe pământ ca să fiu lumina lumii şi ca să umble omul în lumină, şi iată, apleacă-te, neam român, că Eu slobozesc în ziua aceasta peste duhul tău duhul îngerilor Mei călăuzitor ţie. Apleacă-te, tată, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, îţi dau ca să iei şi ca să ai. Amin.

Să se destrame duhul întunericului! Amin. Cuvântul lui Dumnezeu rosteşte aceasta peste duhul întunericului din om şi din afara omului şi de peste neamul român. Amin. Să vină peste neamul român Duhul Sfânt, Care să călăuzească în ziua aceasta pe români ca să desluşească ei lumina din întuneric, căci fără Mine omul este mic şi slab şi pământesc! O, nu va mai stăpâni omul pe pământ, ci va stăpâni Domnul, Cel ce a făcut cerul şi pământul; Domnul şi cu slujitorii Lui cei credincioşi Lui, căci dacă i-am dat omului zidit de Mine să stăpânească pe pământ, a făcut numai şi numai stricăciune omul, căci s-a îngâmfat peste Dumnezeu şi a căzut în duhul trufiei şi s-a făcut Lucifer, după numele îngerului care i-a slujit omului în ziua când omul s-a trufit împotriva lui Dumnezeu.

O, neam român, intră, tată, sub călăuzirea Mea în ziua aceasta, căci Eu, Domnul, îţi binecuvintez mintea şi voirea ca să faci voia Mea cea pentru viaţa ta, şi să nu faci voia ta, care nu ştie pentru viaţa ta. Pace ţie! Ai grijă, că pacea din cer este scumpă, nu este ca pacea pe care ţi-o dă duhul lumii din om. O, Eu voiesc să te scap pe tine de duhul cel lumesc de pe pământ şi să te îmbrac în Duhul Meu şi să te fac înţeleaptă din cer în mijlocul neamurilor de pe pământ, şi apoi să se vadă până la marginile toate strălucirea ta, cea pusă de Mine peste tine, căci vrei nu vrei, crezi nu crezi, tu ai numele de ţara strălucirii, şi aceasta nu este minciună, ci este adevărul cel din Scripturi ieşit, iar Eu sunt Cel ce împlinesc peste tine această Scriptură, fiindcă pământul tău poartă de la Dumnezeu în el taina facerii, taina Scripturilor cele pentru sfârşit de timp şi pentru început de veşnicie, o, patria Mea cea de azi. Amin, amin, amin.

* * *

O, neam român, deschide-Mi şi nu fi orb, că e vorba de soarta ta cea de la Mine, nu cea de la om, tată, căci omul lui antichrist s-a despărţit de datini acum o mie de ani, iar acum dă să înghită toată rămăşiţa cea păstrată de Mine prin har. O, nu fi orb, popor român! Nu-Mi da peste faţă ca orbul pe care l-am vindecat de orbire, şi apoi a uitat şi a căzut în păcat şi Mi-a dat cu palma peste obraz pe drumul crucii Mele. Când era orb am fost bun, că l-am vindecat de a văzut, dar după ce l-am făcut să vadă cu ochii trupului lui, M-a lovit peste obraz.

Iată lucrarea lui antichrist, lucrare cu nume de biserică a lui Hristos, lucrare care se întronează în biserică, precum este scris în Scripturi! O, nu te lepăda, creştin român, căci turma care s-a lepădat de strămoşi acum o mie de ani voieşte să înghită de tot turma cea mică, cea care a mai rămas pe calea cea de la început. Eu am spus încă de acum două mii de ani: «Nu te teme, turmă mică; Tatăl voieşte să-ţi dea împărăţia», dar acum îi spun turmei mici să se lupte pentru credinţa cea de la sfinţi, că iată, turmă mică, dă să-ţi mănânce credinţa cei ce demult s-au despărţit şi au stat ascunşi sub nume de biserică, şi acum scot capetele ca să muşte pe cei ce s-au păstrat Mie. Dar iată biserica Mea! Am ridicat-o sus spre Mine cu un ceas mai devreme de căderea credinţei şi a bisericii, căci biserica cea care avea să fie cea dreaptă se vinde acum pe preţ de nimic.

O, popor român, a ajuns la tine vremea lepădării de credinţă, tată. Strânge-te strâns lângă Mine, căci omul nu te poate ocroti, ci, din contra, cei ce zic că te păstoresc te vând la cei ce au trădat credinţa, tată. O, roagă-te la strămoşii tăi să mijlocească pentru tine la Dumnezeu şi pentru credinţa ta cea de Mine aşezată înaintea ta prin apostoli trimişi de Mine peste pământ ca să înveţe pe neamuri calea.

în venirea Mea azi în cuvânt am pe împăratul Constantin, care grăieşte de lângă Mine şi spune aşa:

? O, neam creştin de peste tot, şi tu, o, neam român! Nu mai sunt împăraţi şi preoţi care să vă aducă vouă calea credinţei, calea Domnului, cale cu cruce şi nu fără cruce, cale cu luptă pentru credinţa sfinţilor, fiilor creştini. O, luptaţi-vă, voi! Luptă-te şi tu, neam român, căci sfinţii din cer lucrează pentru tine dacă eşti credincios.

O, neam român, bate la poarta ta omul care te cheamă să te lepezi de credinţă, dar acesta este duhul lumii, duhul lui antichrist. Domnul Dumnezeul tău Iisus Hristos stă pe vatra ta cuvânt de Duh Sfânt şi te hrăneşte ca să nu mori de la faţa lui Dumnezeu, dar dacă tu nu auzi şoapta Lui, vine furul şi-ţi sparge casa când tu dormi. O, nu uita învăţătura Domnului Dumnezeului tău, nu uita să urăşti lumea şi duhul ei cel ademenitor chiar dacă ar avea ea limbă după Dumnezeu, căci duhul lumii atrage şi farmecă pe om chiar cu numele lui Dumnezeu, ca să-l facă pe om să se hrănească apoi din lume şi nu din cer, iar omul se încântă pentru un ban, pentru o pâine sau pentru o haină, dar totul e momeală şi minciună, căci prin acestea stă capul cel veninos al şarpelui care muşcă, stă la răspântii balaurul cu şapte capete, care se scoală să ia stăpânire peste pământ, precum este scris în Scripturi, şi numai apoi să vadă omul pe cel ce l-a momit pe el spre lumea cea fără de viaţă şi spre duhul ei. O, neam român, nu te încânta de glasul care vorbeşte ca după Dumnezeu, căci acest glas este cursă pentru credincioşii Domnului şi nu pentru fiii lumii, care sunt ai lumii şi nu le mai trebuie cursă întinsă lor. O, nu vă adunaţi comori în lume, căci curând, curând fiecare va trage acolo unde este comoara sa şi rădăcina ei.

Ridică-ţi pe umeri cruce sfântă, neam român, şi nu împrumuta pentru tine, căci Domnul iese în calea ta şi te învaţă să stai în casa ta şi să nu deschizi la îndemnul străin. E vremea cea roşie zbătându-se să ocupe pământul cu roşeala ei, cu boldul morţii ei. O, nu-i deschide ei! Amin.

înţelepţiţi-vă din Scripturi, creştini de pe pământ, şi staţi în dreapta credinţă, căci cei mulţi, care s-au smuls acum o mie de ani ca să-şi facă ei credinţă, aceia s-au întărit ca să doboare acum rămăşiţa care stă prin har înaintea Domnului. Intraţi sub cruce, voi, cei care aţi rămas cu părinţii! Nu uitaţi crucea, căci eu am biruit cu Domnul prin cruce, prin credinţa cea din strămoşi, iar crucea aceasta trebuie purtată şi nu lepădată pentru cele de pe pământ, care trec ca paiul. Eu am ridicat crucea şi credinţa şi am dat-o celor din vremea mea, căci am fost împărat păgân, dar Domnul m-a luat şi m-a aşezat ca să arăt crucea Sa.

Se lasă Domnul cu îndemn peste tot neamul creştin. Sus crucea! Sus crucea, cu trei degete împreunate însemnându-vă cu ea în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin. Biserica lui Hristos este cea prigonită, cea strâmtorată, nu cea slăvită de oameni pe pământ. îi veţi cunoaşte după roadele lor pe cei care vă povăţuiesc şi pe cei care vă abat de pe drumul crucii, calea pe care au mers strămoşii crucii. Deschideţi ochii şi învăţaţi din roadele lor pe cei ce sunt ai lui Hristos, dar eu vă îndemn spre izvor, fii ai neamului român. Domnul Se face cuvânt pe vatra voastră ca să nu vă lase să muriţi. Fiţi vii, ca să puteţi crede în învăţătura Lui, care vine să vă ocrotească de lupi. Sus crucea! Cu ea veţi învinge toate capetele veninoase, care caută spre inimile voastre şi nu spre trupurile voastre. Deschideţi Scripturile care spun despre vremea aceasta şi veţi găsi în ele înţelepciunea credinţei, fii români.

Iar Tu, Doamne, trezeşte duhul strămoşilor sfinţi şi întăreşte crucea Ta peste neamul Tău cel de la sfârşit de timp, neamul român, la care Tu ai venit ca să Te slăveşti pentru sfârşit şi pentru începutul cel nou, căci biserica Ta va fi şi nu se va sfârşi. Amin, amin, amin.

? Şi acum, Eu, Domnul, pecetluiesc cuvântul împăratului Constantin, care stă alături cu mama sa împărăteasa în cerul cel de sfinţi. Facă-se voia Mea peste neamul român cel binecredincios, iar cel puţin credincios să se înţelepţească mai înainte de clipa când va fi prea târziu. Amin.

* * *

O, ţara Mea de azi, o, neamul Meu de azi, neam român! Mă ai în tine tămăduitor venit de la Tatăl pentru învierea ta, căci cel ce nu umblă după Mine cu crucea sa, acela este mort, nu este viu. O, fericit este bărbatul care se teme de Domnul şi care întru poruncile Lui voieşte foarte, după cum este scris, dar ţie ţi-a pierit frica de Dumnezeu, neam român. Nu este înţelepciune pe pământ decât de la Dumnezeu, căci cea de la om îl îngâmfă pe om, iar îngâmfarea este păcatul prin care omul cel zidit de mâna Mea din pământ şi din duh de viaţă a pierdut raiul şi a căzut pe pământ. înţelepciunea Mea începe în om odată cu frica lui de Dumnezeu, care îi păzeşte şi îi luminează omului calea ca să nu cadă el în întunericul cel fără de Dumnezeu pe cale. Voiesc iarăşi şi iarăşi să-ţi fac trezirea, ţara Mea de azi, căci tu prin depărtarea ta de calea dreptăţii îţi atragi numai şi numai durere, tată. Grăieşte Dumnezeu cu tine şi te strigă sub lumina cuvântului Său cel dătător de viaţă, căci tu te clatini de pe un picior pe altul şi nu mai ai stat în picioare înaintea Mea. O, Mi-e milă de tine, tată, dacă eşti a Mea. Ţi-am spus că Mi te-a dat Tatăl de ţară a întoarcerii Mele pe pământ acum, la sfârşit de timp şi că porţi de la începutul cel dintâi taina aceasta pe vatra ta. Ţi-am spus, tată, că vin cu oştiri de sfinţi şi cu masă de cuvânt la tine, şi te-am chemat la masa Mea desfăcându-Mă cu ea în mijlocul tău şi punând înaintea ta cuvântul Meu, cuvântul naşterii din nou a lumii, ţara Mea de azi. Certarea Mea de peste tine este iubire, este trezire, căci singură îţi atragi ceea ce te loveşte spre înţelepţirea ta. Tu eşti ceea ce atragi stihiile ca să te bată spre mustrare şi spre îndreptare pe calea ta cu Dumnezeu. Glasul Meu din mijlocul tău, care te cheamă spre Tatăl, este darul dat ţie de El pentru învierea ta şi apoi pentru slava ta peste pământ, este Fiul lui Dumnezeu, Care grăieşte cu tine, căci eşti sortită de Tatăl să fii slava popoarelor şi mândria veacurilor acum, la sfârşit de timp, precum ai fost la început când Tatăl te-a scos întâia din ape la facerea cerului şi a pământului. O, vin zorii zilei Mele şi se apropie, căci Eu Mă slăvesc şi Mă voi slăvi cu multul de pe pământul tău, care este muntele Meu cel sfânt pentru vremea venirii Mele la sfârşit de timp. Scoală-te în zori şi arată-ţi faţa şi apoi spală-te în râul acesta ca să vezi, căci dacă nu-L cunoşti pe Dumnezeu şi glasul Lui în tine, atunci tu eşti nevăzătoare, ţara Mea, şi trebuieşti vindecată, tată. O, vino spre şoapta Mea, care suspină după tine de pe vatra ta, căci ţi-am pus cunună de slavă pe creştet, şi este scris pe ea cuvântul lui Dumnezeu spre tămăduirea ta, ca să vadă apoi ochii duhului tău şi să umbli în lumină, căci Eu sunt lumina lumii în mijlocul tău. Este scris în Scripturi să fac din tine mândria veacurilor, dar fii înţeleaptă, că împărăţia Mea cu tine nu este din lumea aceasta, nu este de pe pământ, ci ea este cea alungată dintre oameni, căci Eu ucenicilor Mei, cărora le dădusem împărăţia Mea, le-am spus că vor fi alungaţi dintre oameni şi că vor fi urâţi de toţi pentru numele Meu şi că cel ce va răbda până la sfârşit, acela va fi cel care va lua cununa împărăţiei Mele.

Eram pe pământ aproape de vremea pătimirii Mele, iar poporul Israel vorbea despre vremea lui Mesia, Care va veni ca un împărat ca să-l izbăvească pe el de sub stăpânirea romanilor şi nu de sub păcat, precum este scris să lucreze Dumnezeu, iar când M-am descoperit atât de slăvit în mijlocul poporului Meu cel de atunci, gata a fost şi stârpirea Mea, căci este scris că împărăţia lui Dumnezeu nu este din lumea aceasta. Şi iată lucrarea cuvântului Meu, care înviază omul spre viaţa veacului ce va să fie, această lucrare este izbăvitoare şi este între oameni şi este din cer, nu din lumea aceasta, iar oamenii îl aşteaptă pe Dumnezeu să-i dezrobească de lipsuri şi de necazuri, nu de păcate, şi iată iarăşi este ceea ce a mai fost, şi taina uşii deschise n-o pricepe omul ca să-Mi deschidă când bat ca să-l fac pe el împărăţie a Mea pe pământ între oameni.

Eram pe pământ acum două mii de ani şi petreceam cu săracii şi cu păcătoşii, cu bolnavii şi cu îndrăciţii şi-i vindecam pe toţi cu milă şi cu slavă, în timp ce Israel aştepta să vin şi să-i dezrobesc de sub romani şi să cucerească el lumea apoi, căci el n-a înţeles că împărăţia lui Mesia nu are nimic în lumea aceasta şi nu este din ea, iar când mai-marii lui Israel au văzut umilinţa Mea şi puterea Mea cea prin ea peste toţi cei neputincioşi cu duhul şi cu trupul, căutau să Mă prindă în cuvânt, pentru că Mă urau şi nu credeau în Mine şi voiau să Mă piardă, dar n-au putut aceasta ce au vrut ei, fiindcă Eu am înviat prin cruce şi M-am făcut împărat mare, cu împărăţie care nu cade, căci ea este vie precum Eu sunt. Amin.

O, vino să fii împărăţie a Mea, ţara Mea de azi! Am spus prin acest cuvânt de sfârşit şi de început nou, am spus că vor veni spre tine popoare pentru cuvântul Meu cel în mijlocul tău aşezat pentru viaţa ta şi pentru slava Mea şi pentru duhul învăţăturii Mele peste popoare ca să înveţe ele de la Mine legea vieţii, după ce moarte nu va mai fi, căci toate cele vechi trec cu trosnet şi vin cele noi în locul lor, după cum este scris în Scripturi, iar lucrarea Mea peste pământ lucrează din mijlocul tău, neam român, şi numele tău va fi purtat de neamurile care vor veni să se boteze în cuvântul Meu din mijlocul tău şi să se numească ele cu numele Meu şi cu numele tău, fiindcă tu eşti a Mea de la Tatăl. O, teme-te de Dumnezeu, ţara Mea de azi, şi vezi cum faci ca să te scoli întru întâmpinarea Mea, căci a ajuns la tine împărăţia lui Dumnezeu, şi ea este în mijlocul tău şi aşteaptă după tine ca să fii, căci Eu sunt Cel ce sunt, şi sunt în mijlocul tău cuvânt de naştere din nou a lumii, iar cei ce cred aceasta vor fi ca stelele în vecii vecilor, precum este scris în Scripturi să fie. Amin, amin, amin.

* * *

Pace ţie, neam român! Nu te înjuga la un jug cu necredincioşii, iar necredincioşi sunt toţi cei care nu caută la faţa Mea ca să facă ei voia Mea. Ia jugul Meu pe umerii tăi, o, ţara Mea de azi, căci jugul Meu este uşor, fiindcă Eu sunt fără de păcat, iar sarcina Mea este bună, căci Eu îl port pe Tatăl în Mine, şi voiesc să fac din tine popor purtător de Dumnezeu, o, neamul Meu de azi, neam român, neamul Meu acum, când Eu vin pe pământ cuvânt spre tămăduirea neamurilor. Amin, amin, amin.

* * *

O, doarme faţă de Mine neamul român, iar Eu dau să-l învăţ învierea şi să-l strig pe nume, să-l strig din necredinţă şi să-i dau duhul înţelegerii tainelor Mele, căci are peste el alegerea lui Dumnezeu acest neam.

O, neam român, nu te lăsa copleşit de necunoştinţă de Dumnezeu! O, nu aşa, tată! Eu am coborât pentru tine mare iubire cerească şi ţi-am amintit de Mine şi de tine. Ai la Mine un cer de sfinţi de pe vatra ta şi aceia strigă la Mine pentru învierea ta. Iată-Mă în mijlocul tău cuvânt de iubire şi de înviere. Sunt însoţit de oştirile îngereşti. Am deschis iarăşi cerul şi am venit pe vatra ta cuvânt şi te aşez cu Mine la masă ca să mănânci din gura Mea. Te hrănesc cu bucătura, aşa cum părinţii îşi hrănesc copiii. Ia, tată, şi mănâncă şi vino spre duhul înţelegerii şi nu lucra nimic fără Dumnezeu, că nu e bine să te joci de-a viaţa, tată. Este scris în Scripturi: «Cel ce nu iubeşte pe Dumnezeu, să fie anatema». îngerii care au căzut după ce omul zidit de Mine s-a trufit şi a căzut din cer, te îndeamnă pe tine să slujeşti la alţi dumnezei. Lucifer, care s-a făcut satană din pricina slujirii trufiei omului, te trage la slujirea cu el, că el îţi vede alegerea şi nu-i place locul tău cel de lângă Mine, şi voieşte să-ţi ia viaţa ta cea din Mine, tată. O, hai să facem slujire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh şi hai să putem şi pentru cei ce au căzut prin trufie, oameni şi îngeri, şi hai, tată, să lucrăm pentru aşezarea împărăţiei cerurilor pe pământ, căci cele ce se văd nu vor mai fi când va veni peste toţi oamenii de pe pământ întrebarea pentru viaţa lor şi pentru faptele ei. Fii neam înţelept şi nu te îndoi de adevărul venirii Mele la tine cuvânt de înviere. O, nu te îndoi că nu sunt mulţi cei ce sunt poporul Meu de azi şi cu care-Mi sprijin venirea Mea de azi. Nici pe vremea lui Noe nu erau mulţi plăcuţi lui Dumnezeu. Nici pe vremea lui Israel, nici pe vremea Mea nu se deosebeau mulţi, dar acei puţini câţi erau, erau ei împărăţia lui Dumnezeu pe pământ şi împlineau ei Scripturile Mele cu omul pentru vremea aceea. Lui Israel i-am promis o mulţime de bunătăţi, o mulţime de împliniri, dar dacă el n-a intrat în ele şi în odihna Mea şi a lor, nu s-a împlinit peste el cele făgăduite de Mine pentru el, şi pentru Mine cu el. O, am hărăzit atâtea proorocii, atâtea bunuri peste neamul lui Israel între neamuri, dar pilda fecioarelor înţelepte şi a celor nebune nu zadarnic am pus-o Eu în Scripturi, că iată, trupul cel fecioresc nu veghează, ci sufletul veghează când veghează, şi inima veghează, prin iubire şi prin credinţa cea din ea.

O, neam român, pământul tău este pecetluit de Tatăl pentru întoarcerea Mea după două mii de ani. îngerii slujitori din partea Mea peste oameni lasă peste tine duhul înţelegerii tainelor lui Dumnezeu în mijlocul tău. Eşti în vreme de cumpănă pentru viaţa ta cea de sus şi cea de jos. îţi hărăzesc să te înţelepţeşti din cer şi să nu poţi tu să faci voia ta cea care se ridică împotriva ta, ci să faci voia Mea pe pământ, ca să fie Dumnezeu tatăl tău, iar tu să fii neamul Lui între oameni. Oştirile îngereşti sunt gata să slujească ţie ca să faci tu voia Mea pentru tine şi nu voia ta, căci tu eşti neamul Meu ales. Nimic nu vin să-ţi cer decât credinţă că Domnul este Cel ce vine la tine ca să te călăuzească pentru viaţa ta şi să-I slujeşti Lui pentru învierea morţilor. Pe pământ e omul împărat, şi nu e bine să fie aşa, ci e bine să-L aibă omul pe Dumnezeu de Stăpân al său. Amin. O, să nu te îngâmfi în duhul tău şi să spui că Dumnezeu e pentru tine, căci şi Israel spunea aşa după ce Eu l-am făcut pe el popor al lui Dumnezeu, şi apoi a căzut Israel de la faţa Mea, căci s-a ridicat împotriva Mea când am venit să Mă arăt lui, să Mă vestesc lui şi să-l vestesc pe el cu Mine pe pământ. Oştirile îngereşti îţi mângâie fruntea şi te dăruiesc cu vestiri mari. Auzi tu ce frumos te mângâie oştirile cereşti fiindcă eşti a Mea: „Ridică-te de pe pământ spre cer, neam român, că ai la rădăcina ta mărturisitori ai lui Hristos, care cer răsplata credinţei lor şi a jertfei lor. Locul tău este înaintea Domnului, căci înaintea Lui stau sfinţii tăi şi te cer cu ei înaintea Lui să fii. Dreptatea şi pacea să le ai de cărare. Mila şi iubirea să le ai de putere, iar credinţa să te înveţe să semeni peste pământ sămânţă nouă, vestea împărăţiei cerurilor, aşa cum Ioan Botezătorul şi apoi Domnul Iisus Hristos vestea. Lucrează-ţi lumină, şi nu întuneric, căci întunericul e pe sfârşite şi va fi plată celor ce l-au lucrat, iar lumina este Domnul, Care vine la tine şi Se slăveşte cu lumina Lui în mijlocul tău”. Amin.

Eu, neam român, Eu, Domnul, te închin pe tine cu numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh şi te călăuzesc spre voia Mea şi spre biruinţa ta. Ridică glas de rugăciune, tată, şi spune aşa: facă-se, Doamne, voia Ta peste soarta cea de la Tine a neamului român şi vino! Şi vino să ne mântuieşti pe noi. Amin, amin, amin.

* * *

Mi-am întocmit această grădiniţă şi am trezit duhul ei şi am aşezat în ea apoi, acum şaptesprezece ani, coborârea cuvântului Meu pe pământ, venirea Mea cu sfinţii, şi fac chemare la masă şi la hrana de pe ea neamului român şi neamurilor de pe pământ apoi, căci masă de nuntă se cheamă cuvântul Meu de pe vatra aceasta, şi păstoresc peste neamuri cu el, după cum este scris despre Mine că voi păstori neamurile cu toiag de fier, şi acesta înseamnă cuvântul Meu cel sfânt şi drept, care grăieşte cu omul, îndemnându-l pe el de la moarte la viaţă, de la nepăsare la trezie şi la credinţă pentru venirea Mea după om.

în ziua pecetluirii grădiniţei cuvântului Meu am avut, aproape, martori dintre cei din cer pe apostolul Andrei şi pe trâmbiţa Mea Verginica. Iată-l pe el şi acum apostol peste neamul român, strigând vestea cea mare:

? Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor! Eu, botezătorul neamului român, după ce Domnul a înviat şi Şi-a trimis în toată lumea ucenicii cu vestea cea mare a împărăţiei cerurilor şi a pocăinţei oamenilor spre iertarea păcatelor lor, eu am venit pe vatra neamului român şi am lăsat pe el cuvântul lui Dumnezeu, botezul cu Duhul Sfânt, duh dătător de viaţă, căci Domnul a pus duh din Duhul Lui şi har peste har în ucenici, şi aşa i-a trimis El peste pământ cu vestea cea despre El după ce El a înviat. Domnul este cu sfinţii, şi sfinţii sunt cu Domnul, şi de lângă Domnul vestesc eu iarăşi neamului român vestea venirii Domnului, căci Domnul a venit pe pământ acum două mii de ani, şi a venit până la sfârşitul veacurilor să stea cu cei credincioşi Lui, căci a spus peste ucenici: «Voi fi cu voi până la sfârşitul veacului».

îi dau iarăşi neamului român îmbrăţişarea cea întru Hristos. Mă aduc lui pe mine însumi ucenic născut din propovăduirea lui Hristos şi mă fac cuvânt din cuvânt peste neamul român şi spun aşa:

O, fii şi fiice ale neamului român, lăudaţi-L pe Domnul întru venirea Sa la voi cuvânt de Duh Sfânt peste voi şi peste popoare, căci vatra voastră este masa cuvântului lui Dumnezeu! Vreţi nu vreţi, credeţi sau nu, se face Domnul cuvânt şi Se coboară pe pământ la voi ca să dea neamurilor lumina cunoştinţei Sale. Apropiaţi-vă cu credinţă! Iubiţi-vă unii pe alţii şi nu vă duşmăniţi, fii români, ci îmbrăţişaţi-vă voi, cei ce puneţi în zilele acestea pe masă soarta cea de azi şi cea de mâine a neamului român! Primiţi-l ca de la Domnul pe cel pus de El cârmaci în faţa acestui neam, căci soarta neamului român este în mâna Domnului, şi are Domnul mijlocitori spre El pentru acest neam pe cei ce stau aşezaţi de El în grădina cuvântului Său, şi aceştia ridică mâinile spre cer la Dumnezeu pentru acest neam după ce Domnul le arată lor ce să ceară, iar El să împlinească apoi! O, fiţi credincioşi, fii români! Duhul apostoliei cea pentru Hristos s-a coborât de la Dumnezeu peste vatra acestui neam. Primiţi-l spre lucrarea împlinirii cuvântului lui Dumnezeu şi întăriţi-vă inimile şi aşezaţi-vă în dragoste şi ştergeţi cu ea dintre voi duhul dezbinării dintre frate şi frate, duhul măririi de sine, care nu aduce unire între fraţi pentru soarta acestui neam. Strângeţi-vă mănunchi şi staţi cu credincioşie înaintea Domnului pentru binele neamului român, căci duhul măririi de sine nu este bun între frate şi frate, ci este bun duhul înţelepciunii cereşti şi duhul dragostei apoi, care poartă în el umilinţa de duh, prin care Domnul îşi găseşte plăcerea în om. Pace vouă! Eu, apostolul lui Hristos, Andrei, în ziua mea de pomenire sunt cu Domnul pe vatra neamului român, căci Domnul vine cu sfinţii Lui când vine. Amin.

Şi acum, Doamne, dă-i neamului român cuvântul iubirii Tale cea pentru el în zi de sărbătoare de sfinţi! Amin, amin, amin.

? Eu, Domnul, îi cuprind în Duhul Meu şi în cuvântul Meu pe fiii români care stau în zilele acestea să hotărască pentru soarta cea de azi şi cea de mâine a neamului român. Amin.

Nimic fără Dumnezeu, o, fii români! îmbrăţişaţi-vă cu inima curată, fiilor! înţelepciunea Mea este de sus, şi cu ea vă păstoresc pe voi. Vă dăruiesc vouă înţelepciune, tată! Luaţi de la Mine, luaţi, tată, şi apoi daţi de la voi mărirea de sine şi îmbrăţişaţi lucrarea umilinţei de duh, căci Eu aşa am lucrat şi aşa lucrez între cer şi pământ pentru om, şi voi ştiţi ce am făcut Eu pentru om ca să-l pot ierta pe om de multele lui păcate. O, strângeţi-vă cu inima curată în jurul celui pe care Eu, Domnul, l-am aşezat cârmaci din partea Mea în fruntea neamului român şi lucraţi binele şi pacea şi credinţa în Dumnezeu peste fiii şi fiicele acestui neam, iar Eu vă voi iubi pe voi, şi voi Mă veţi iubi pe Mine ca pe Mirele vostru, căci iată, Mirele vine, şi fericită este sluga pe care o va găsi priveghind, şi pe aceea El o pune peste ale Sale ca să le cârmuiască, precum este scris. Amin.

Pace vouă! Să nu se tulbure inimile voastre! Să nu mai fie duh tulbure între voi, tată! îmbrăţişaţi-vă în credinţa că Eu, Domnul Iisus Hristos, vă iubesc şi Mă fac din mijlocul vostru cuvânt de Duh Sfânt şi lumină mare peste pământ de pe vatra voastră. Iubiţi pacea! Strângeţi dintre voi toate smintelile, toate amintirile urâte ale răutăţii şi ardeţi-le pe altarul dragostei de Dumnezeu şi de oameni, căci diavolul seamănă numai dezbinare, tată, dar voi fiţi tot mai treji, şi cu iubire să lucraţi, şi sub scutul Meu să vă păstraţi, ca să vă pot ocroti de orice rău, căci Eu vă iubesc. Pace vouă! Amin, amin, amin.

Şi acum, poporul Meu, ridică, fiule, cântare de slavă pentru ziua de pomenire a pecetluirii grădiniţei cuvântului Meu, din mijlocul căreia Eu, Domnul, Mă împart peste pământ cu glasul venirii Mele a doua oară de la Tatăl la om. Am grăit cu cei din porţi, tată, cu cei ce s-au aşezat în sfat pentru soarta neamului român. Mă fac cuvânt pe vatra acestui neam şi îl îndemn pe tot omul de pe pământ să bea din acest râu dătător de viaţă şi să învieze întru nestricăciune. Amin.

* * *

Intrând cu sfinţii şi cu îngerii în căminul meu de pe pământ, în căsuţa în care am locuit cu trupul, şi de unde Domnul m-a luat la cer, mă aplec în cuvânt şi mângâi cu el neamul român şi spun aşa:

în mijlocul acestui pământ are Domnul România cea mică, pe care El o numeşte patria cerească, din pricina oştirilor de îngeri şi de sfinţi, care sălăşluiesc peste ea şi în ea, lucrând pe pământ precum în cer pentru voia lui Dumnezeu în fii. Apleacă-te, popor român, spre poporul Domnului, cel din mijlocul tău, căci din această sămânţă va răsări pe pământ împărăţia lui Dumnezeu la vedere. Vezi să nu întârzii să vezi, căci cel ce nu se uită acum ca să vadă şi ca să creadă şi ca să poată de la Dumnezeu, aceluia i se va lua vederea şi i se va da celui ce are încă, precum este scris. O, vino la nunta lui Hristos, la mila lui Hristos, popor român! Aici poţi să asculţi despre soarta ta cea de la Domnul. Aici grăieşte Domnul ţie, căci Domnul pune aici la cale soarta ta cea de la El pe pământul tău, şi lucrează Domnul după Scripturi taina cea despre ţara strălucirii, taina pământului român. Amin.

O, ca şi apostolul Tău Andrei la începutul acestui neam pe pământ, aşez şi eu botezul cu Duhul Sfânt peste acest neam, Doamne, acum, la sfârşit de timp, şi ca el toţi sfinţii Tăi îl botează cu botezul Duhului Sfânt în numele Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt, aşa cum Tu ai spus să se facă. Amin.

Iar voi, neamuri de pe pământ, auziţi pe sfinţii Domnului! Vine Domnul pe pământul român, însoţit de sfinţii Lui! Glasul Lui este în glasul lor, care se face cuvânt peste pământ. Duhul învierii din moarte este duhul care trâmbiţează peste neamurile toate. Veniţi spre învierea voastră! Şi veţi veni vrând-nevrând, căci Domnul aşa vesteşte şi aşa voieşte. Amin.

* * *

? Iată, îmi faci intrarea în cartea Ta cu poporul Tău, Doamne, Fiu al mamei Fecioare! Te-am mărturisit atunci cu mare râvnă, din mare iubire, şi iubirea îmi încălzea mărturisirea. Aşa Te mărturisesc şi azi, şi îi spun din cer de lângă Tine neamului român să preţuiască cu mare preţuire comoara aceasta de pe ţarina lui, care este slavă a neamului român, chiar dacă el nu ştie acum îndeajuns taina Ta din mijlocul ei.

îţi spun din cer, neam român, să-ţi desfaci auzul spre Cel ce grăieşte peste tine din ceruri pentru învierea ta şi să te fereşti de necredinţă, căci binecuvântarea cea de peste tine e mare, iar tu caută să fii vrednic de ea, caută prin credinţă şi apoi prin iubire, căci credinţa poate pentru iubire, poate pentru Dumnezeu. Te vestesc din cer, te vestesc peste pământ ţara întoarcerii lui Hristos, căci este scris despre El să vină pe pământ întru a doua Sa venire şi să împlinească Scripturile cele de apoi. Mă aşez cu cerere înaintea prestolului Tatălui şi al Fiului şi al Duhului Sfânt Mângâietorul şi îi cer cu iubire şi cu mare dor aşa: primeşte, Doamne, înaintea Ta rugăciunea mea şi slobozeşte peste neamul român mâna Ta cea lucrătoare ca să-l lucrezi pe el popor credincios venirii Tale de azi şi ca să împlineşti din mijlocul lui toată Scriptura cea pentru aşezarea pe pământ a noii împărăţii, împărăţie care nu este din lumea aceasta, şi pe care voieşti s-o aşezi în om, şi cu ea şi prin ea să stăpânească omul pe pământ, căci fără Tine omul este putregai, dar cu Tine el este ramură verde, viaţă şi înviere. Fă din neamul român vestitor al tainelor Tale cele de nepătruns, dar învaţă-l pe el iertarea, Doamne, şi învaţă-l credinţa cea pentru biruinţa Ta asupra întunericului acestui veac trecător, şi apoi învaţă-l iubirea şi fă-l pe el împărăţie a Ta şi dă-i lui veşmântul slavei înaintea popoarelor, ca să Te mărturisească el Mântuitor al său, lumină în mijlocul lui, iar el să ia în mână lumină şi să dea neamurilor pământului spre luminarea lor. Amin.

* * *

O, fii ai oamenilor, Dumnezeu nu este al celor morţi, ci al celor vii. Voi nu vorbiţi cu morţii atunci când vă rugaţi şi grăiţi în rugăciune cu sfinţii Domnului, ci vorbiţi cu cei vii atunci. Vă întărim credinţa în Domnul şi în sfinţii Lui. Fiţi credincioşi! Nimic nu pierd cei credincioşi, care ştiu prin credinţă să-L aibă pe Domnul de partea lor, aşezându-i pe sfinţii Lui mijlocitorii lor spre El. Fiţi veghetori! Pe pământ vine în chip acoperit păcatul lepădării de credinţă, iar Domnul are grijă să vă deschidă ochii ca să pricepeţi şi să strigaţi la El pentru scăparea voastră de sub stăpânirea lui satana. O, iubiţi sărăcia şi puţinul din toate, că nu vă fac nici un bine bogăţiile cele înşelătoare şi trecătoare. Iubiţi sfinţenia şi fiţi treji ca să nu vi se spargă casa, ca să nu intre în inima voastră duhul cel înşelător, care vine cu faţa ascunsă spre voi ca să nu-i ştiţi arama. Mereu, mereu v-a trezit Domnul prin cei ce sunt iubiţii Lui pe pământ.

O, stai treaz, popor român, căci stai pe pământul ţării strălucirii, proorocită de Daniel proorocul, căci pe vatra ta stă Domnul cuvânt de Păstor şi cuvintează peste pământ în zilele acestea. Ia aminte la glasul Lui de Păstor! Veghează ca să nu vină furul peste credinţa ta, ci întăreşte-o ca să o ai, şi ca să ai har prin ea şi să ai biruinţă asupra satanei prin credinţa ta. Amin.

Iar Tu, Doamne, întăreşte cuvântul nostru, al arhiereilor Tăi peste poporul Tău de azi şi peste neamul român şi trezeşte-l Tu pe el ca să vegheze şi ca să biruiască el în numele Tău pe duşmanul Tău şi al lui. Dă-i neamului român credinţă tare, căci strămoşii lui cei sfinţi stau înaintea Ta pentru vatra neamului român, cetatea coborârii Tale cuvânt pe pământ acum, la sfârşit de timp. Dă-i neamului român întreită binecuvântare, şi mare să-i fie lui biruinţa, o, Mieluţule al Tatălui! O, trezeşte Tu neamul român şi aşează-l în veghe şi dă-i lui biruinţa, o, Doamne! Amin, amin, amin.

? O, ucenici iubiţi, fii slujitori din partea Mea peste poporul Meu şi peste lucrarea Mea de azi! Graiul vostru peste poporul Meu şi peste neamul român, Eu, Domnul, îl întăresc şi îl binecuvintez ca să ia împlinire. Amin.

O, neam român, strămoşii tăi cei sfinţi stau toţi înaintea Mea pentru biruinţa Mea şi a ta, căci ei văd în mijlocul tău lucrarea lui Dumnezeu-Cuvântul, Care-ţi întăreşte ţie veghea şi credinţa şi biruinţa. O, veghează, tată, iar Eu îţi voi da duhul veghii şi te voi dărui cu darul credinţei sfinte şi te voi păstori, căci păstorii tăi, puţini, puţini din ei veghează pentru viaţa ta ca să nu vină lupul să frângă din ea. O, stai cu candelele aprinse, popor român. în toate casele să se aprindă candele şi să ardă cu rugăciune în ele în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh pentru sfărâmarea lucrării lui satana. Amin.

Faceţi-vă cruce cu mâna dreaptă, cu cele trei degete strâns împreunate, fii români! Păstraţi-vă mâna ca să vă închinaţi cu ea lui Dumnezeu cu semnul sfintei cruci, şi închinaţi-vă cărările şi casele şi hrana şi apa şi duhul şi sufletul şi trupul, căci vremea lepădării de credinţă îşi ascunde faţa, dar Eu vin şi te învăţ faţa ei ca s-o cunoşti şi ca să te aşezi înaintea Mea să-Mi ceri izbăvirea ta, neam român, căci voiesc să fac din mijlocul tău cer nou şi pământ nou, şi de la acest început să-Mi aşez din loc în loc biruinţa Mea cea aşteptată de veacuri, şi cu ea fericirea omului şi apoi salvarea poporului Meu Israel, cel care M-a răstignit pe cruce acum două mii de ani ca să nu-i fiu Eu lui Dumnezeu, dar Eu îi sunt, după făgăduinţele făcute lui prin proorocii Mei şi ai lui, şi voiesc să-l trezesc pe el întru venirea Mea iarăşi de la Tatăl la om, căci cerul şi pământul pot trece, dar nu va trece nici un cuvânt al Meu fără să-i dau Eu toată împlinirea lui peste pământ şi peste om. Amin.

Pace ţie, neam român! Veghează, tată! Dumnezeul tău este Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Din veac şi până în veac, Acesta a fost Dumnezeu în cer şi pe pământ. Amin.

* * *

Îi dau neamului român slava cuvântului Meu, pe care îl aşez în cartea Mea cu tine spre povaţă peste om, poporul Meu, şi îl învăţ pe el să ia şi să ştie, căci Eu îi dau lui şi îl aştept cu mare iubire spre înnoirea lui, spre naşterea din nou, ca să fie el făptură nouă, ţară nouă, înveşmântată de sfinţi şi de îngeri, căci slava cea trecătoare a lumii trece ca şi lumea şi ca lucrarea ei lumească, dar slava cea veşnică a sfinţilor rămâne, iar Eu, Domnul învierii a toate, voiesc ca tu să rămâi, ţara Mea de azi, căci pământul de sub tine este alegerea Mea cea dintru început, iar tu încă nu pricepi ce taină poartă pământul tău. Fă-ţi timp să Mă auzi! O, fă-ţi timp să stai de vorbă cu Dumnezeu, tată! Pe tine te ştie Lucifer încă de la început, şi dă el acum să joace în tine cartea sa ca să te umple de lucrarea sa cea potrivnică Mie, dar Eu vin şi îţi spun să iei de la Mine ştire şi să intri sub mantia Mea, sub povaţa Mea ca să te ocrotesc de ceasul ispitei, tată, căci a venit peste tine ispita cea grea despre care scrie în Scripturi că vine, iar Scripturile tu nu le citeşti şi nu le cunoşti dacă nu le citeşti ca să le înţelegi. O, tu trebuie să citeşti în Scripturi şi să nu faci altceva decât ce este scris în ele să faci, căci Eu vreau să biruiesc pentru tine, şi apoi pentru Mine cu tine, ţara Mea.

O, măi Lucifer, o, tată, o, îngerul Meu cel neascultător de Dumnezeu, nu te mai încânta cu duşmănia ta pe Mine şi pe lucrarea Mea de înnoire a lumii, de vreme ce ştii că Eu sunt Dumnezeu, şi nu tu, că Eu sunt Biruitorul, şi nu tu. O, lasă, tată, jos armele tale şi vino spre odihnă, tată, căci tu ai fost îngerul cel frumos al cetelor îngereşti, şi iată ce ţi-a făcut îngâmfarea omului când el s-a trufit, iar tu i-ai slujit spre căderea ta prin căderea lui! O, dă-te la o parte cu lucrarea ta cea de la om şi dă-Mi Mie cale ca să-l înviez pe om şi să-l nasc din nou pe el şi să vadă ce a făcut el îngerilor lui Dumnezeu, pe care i-a tras în adâncul dorinţei lui cea de slavă împotriva slavei lui Dumnezeu celei netrecătoare pe veci de veci! O, vino spre întoarcere în slava cea cerească, din care tu ai căzut prin om, înger neascultător, şi te vei odihni de osteneli! O, iată ce face ascunderea de Dumnezeu în cele ascunse ale omului ascuns! Ţie îţi poruncesc acum, în zi de Paşti în cer şi pe pământ a Mielului lui Dumnezeu, strânge-ţi armele şi fă curat de tine şi de lucrarea ta pe vatra neamului român, pământul cel ales de Mine la început pentru slava Domnului la sfârşit! Ascultă-Mă, tată! Iată, te-ai înarmat cu toate lucrările tale ascunse ca să murdăreşti acest pământ, şi neamul Meu de pe el să-l pecetluieşti cu pecetea pieirii, cu sigiliul cel potrivnic voii lui Dumnezeu. Nu te las să faci aceasta. Vei intra în ascultare de acum. Vrei, nu vrei, Eu, Domnul învierii, Fiul Tatălui Savaot şi al mamei Fecioara, îţi cer supunere, te supun sub puterea Mea cea netrecătoare, căci este scris să fac aceasta. O, fii cuminte de acum, căci tu eşti înger, şi trebuie să ştii ce ai fost mai înainte de ceea ce eşti acum, căci Eu îţi amintesc aceasta. îl voi naşte din nou pe om, căci am venit pe pământ cu naşterea din nou a lumii, şi tu vei rămâne fără om şi nu vei mai fi scula omului, şi omul nu va mai fi scula ta, şi vei fi fără de casă şi nu vei vrea să părăseşti duşmănia şi răutatea, dar Eu îţi spun cu milă, supune-te sub mila Mea, sub iubirea Mea, după şapte mii de ani de muncă zadarnică împotriva Mea şi a omului, fiindcă iată, Eu sunt Biruitorul, Eu şi nu tu, tată. Nu-ţi spun aşa ca să te biruiesc, ci ca să vezi şi ca să te trezeşti din lucrarea ta cea rea, care ţi-a obosit vederea şi nădejdea de bine pentru tine. Iată, uită-te să-ţi vezi locul dacă nu vei vrea să intri sub dragostea Mea ca să-ţi dau odihna cea fără de foc. Nu fi necredincios. Eu ştiu că tu Mă crezi, dar eşti îndărătnic. Eu, Domnul, te chem spre liniştea pe care ai pierdut-o după ce nu M-ai mai ascultat, după ce te-ai ascuns în om ca să cazi cu el cu tot, slujind voinţei lui cea plină de trufie împotriva Mea la începutul zidirii. Stau cu lucrarea cuvântului Meu pe vatra neamului român, pe care tu voieşti acum să-ţi desfaci cortul şi să-ţi încerci împărăţie. O, nu te las, Lucifer. Te numesc cu numele tău cel de la Mine dat la început, împotriva lucrării tale întunecate acum peste pământ. Sunt cu praznic de înviere, praznicul cuvântului Meu pe pământul neamului român, iar tu ai văzut masa Mea întinsă pe el, de cincizeci de ani şi mai bine întinsă pe el, şi dai să-ţi desfaci cortul tău peste muntele Meu cel sfânt, cel de la sfârşit muntele Meu, şi despre care scrie desluşit în Scripturi, şi numai cine nu citeşte nu înţelege, şi numai cel ce nu se uită ca să vadă nu crede. O, ce vrei să faci peste ţara Mea? O, nu te las, tată, nu te las, Lucifer. Sunt Dumnezeu-Cuvântul, şi Mi-am făcut casă în mijlocul acestui neam şi vin la el cu masa cuvântului Meu, şi oştiri cereşti iau cu Mine călare pe cai albi, precum este scris să vin şi să-Mi fac împărăţie în om şi cu oamenii pe pământ, şi numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu şi lucrez minunat. Iată-Mă, te întâlneşti cu Mine pe pământul neamului român după şapte mii de ani de la căderea ta din slava Mea şi a îngerilor Mei. Iată ţara Mea de azi, pe care tu dai s-o robeşti acum sub pecetea ta. Eu însă vin şi povăţuiesc neamul român şi îi dau putere să asculte de Dumnezeu, de Cel Atotputernic, şi nu de tine, şi am făcut această dovadă prin naşterea Mea din mamă Fecioară şi apoi prin învierea Mea din morţi a treia zi de după moartea Mea pe crucea pe care M-a bătut în piroane poporul iudeu, în care tu te-ai încuibat acum două mii de ani ca să te împotriveşti venirii Mele pe pământ, ţinându-Mi urma ca să Mă prăbuşeşti. Eu însă am înviat, am biruit moartea, şi iadul l-am spart, şi încuietorile puse peste el de tine le-am zdrobit şi i-am scos pe drepţii Mei, pe prooroci şi pe sfinţi, şi am în mână cheile morţii şi ale iadului şi sunt Domnul învierii morţilor şi sunt îmbrăcat în înviere, şi aceasta le dau oamenilor, şi le voi da. Amin. Nu uita, deschide-ţi bine vederea cea de la Mine, nu cea de la om, şi nu uita că Eu şi toate oştirile cereşti şi îngereşti stăm în lucrare de naştere din nou a lumii pe pământul român, pe care tu dai acum să-ţi înfigi ţăruşul şi să-ţi desfaci cortul, şi apoi pecetea ta cea neagră peste acest neam, şi dai să lucrezi aceasta mai mult decât peste orice alt neam de pe pământ, căci banul a fost cea mai neagră ispită cu care ai lucrat tu să cumperi pământul şi să-l bagi sub pecetea ta, pe care banul o mânuieşte, căci pe Mine M-a vândut pe bani spre moarte poporul iudeu, pe care l-ai tras tu sub stăpânirea ta duşmănoasă pe Mine şi l-ai învăţat să Mă vândă spre moarte acum două mii de ani, intrând în Iuda, care şi-a mânjit mâna şi mintea cu pecetea banului, şi iată, banul s-a făcut blestemul acestui popor apoi, care dă de atunci să stăpânească lumea cu puterea lui cea din bani ieşită. Iară şi iară îţi spun ţie, Lucifer, în faţa întregului neam omenesc şi a cerului de sfinţi şi de îngeri: nu uita, deschide-ţi bine vederea ta cea de la Mine, că e vremea să vezi aşa de acum, şi vezi că pe pământul român sunt Eu, Domnul învierii, cu lucrarea Mea de înnoire a lumii şi a pământului, şi cerul şi pământul cel nou voiesc să aşez peste acest pământ, căci trebuie să aşez împlinite pe pământ toate Scripturile Mele, iar Eu sunt Mielul Cel junghiat, Care spală păcatele lumii, Mielul lui Dumnezeu, dat omului credincios spre hrană, şi prin Care omul va birui pe satana, precum este scris în Scripturi, şi sunt Cel ce am zdrobit porţile iadului, în care tu i-ai ţinut pe drepţii Mei. Pecetea ta e banul. Omul va putea trăi şi fără bani şi fără alte hârtii în locul lor, cu care tu dai să înlocuieşti faţa banului pe pământ şi s-o ascunzi sub perdea. Eu sunt Cel ce voi hrăni omul cu mană din cer, Eu, şi nu tu, căci pe pământ vine focul peste toate câte tu ai zidit cu omul şi pentru om. N-am ce face pe pământ cu munca ta, şi nici omul nu va avea ce face cu ea, căci pe pământ Eu aşez comoara Mea, care nu poate sta lângă a ta, trecătoare cum e ea, căci lucrarea ta trece, iar tu vei rămâne faţă în faţă cu Mine ca să-Mi dai socoteală pentru tine. Amin. Şi acum, ţie îţi zic: Dă-te înapoi de pe pământul ţării Mele şi de peste sufletul neamului român de pe el şi mergi în locuri pustii de Dumnezeu până ce Eu, Domnul, voi cuprinde tot pământul sub slava cuvântului Meu, care se face foc nestins peste toată nelegiuirea de pe pământ, căci cuvântul lui Dumnezeu este slava pe care Eu, Dumnezeu-Cuvântul, o am de la Tatăl mai înainte de întemeierea lumii, şi iată, Lucifer cu numele de satana, aceasta este lucrarea Mea de slavă, cu care tu te întâlneşti acum pe pământul român împotriva a toată fărădelegea de pe pământ. Amin, amin, amin.

O, popor român, am grăit înaintea ta vrăjmaşului Meu şi al tău, Lucifer, îngerul cel mare la început, şi care a slujit trufiei omului în vremea căderii din Dumnezeu a omului cel întâi zidit. O, caută, neam român, caută, tată, să scapi de acest înger al trufiei, caută să scapi de trufie, căci de la ban vine toată, toată trufia în om. O, vino spre umilinţa cea dulce, că e dulce, tată, umilinţa, şi te face frumos, frumos, şi te face bogat cu bogăţia pe care Eu voiesc să ţi-o dau, şi-ţi va sluji ţie Lucifer pentru slava Mea cu tine cu toată averea lui, şi nu tu îi vei sluji lui, că nu slava lui trebuie pe pământ s-o ai tu, ci slava Mea, tată. I-am spus îngerului trufiei să-şi ia cortul şi să se mute de pe vatra ta, iar tu primeşte-i pe sfinţii Mei oaspeţi ţie, şi primeşte-Mă pe Mine, căci Eu am nume minunat, şi el se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu. Caută pentru tine învăţători cereşti cu inima ca să te înveţe şi să-ţi desluşească tainele Mele, şi dacă vrei cuvântul Meu să te înveţe Eu te aştept aici, lângă izvorul Meu să vii să te învăţ Eu, popor român. O, nu-ţi ştii soarta, dar Eu ţi-o ştiu, tată, ştiu menirea ta, şi de aceea am venit de la Tatăl la tine cuvânt de naştere a ta, naştere nouă, şi de la tine naşterea lumii apoi, precum este scris în Scripturi că va fi. Cu tine vreau să împlinesc Scripturile, tată, şi să vrei şi tu, căci planul Meu cu tine este minunat. Rămân cu cartea deschisă între Mine şi tine şi n-o mai închid, că voiesc să citească în ea Lucifer şi îngerii lui cei cu trup şi cei fără de trup şi să se aşeze în ascultare de Cel ce a făcut cerul şi pământul şi pe om, şi iarăşi le face pe ele, şi va fi totul nou, precum este scris, şi va fi Ierusalim nou ales, şi făptura va fi răscumpărată. Amin.

Hristos a înviat, popor român! Domnul învierii te salută cu învierea Sa dintre cei morţi acum două mii de ani. O, iată cine este Domnul Dumnezeul tău! Hristos a înviat, ţară a întoarcerii Mele, ţară a cuvântului lui Dumnezeu la sfârşit de timp, şi tu vei învia, aşa precum Eu am înviat! Amin. Vei învia, vei învia, vei învia! Aceasta este voia Mea cea pentru tine, şi în ziua a doua a lumii vei fi împărăţia Mea şi toate popoarele vor lua din tine lucrarea Mea, lumina Mea din tine, lumina învierii omului, ţara Mea. Amin, amin, amin.

* * *

Dar tu, neam român, pe tine te doresc mult al Meu să fii, şi voii Mele aplecat să fii, căci alegerea ta cea pentru mântuirea cea de la Mine a omului e mare, e de la Tatăl alegerea ta, şi satana ştie şi-ţi pune gând rău, că e supărat pe Mine şi pe tine pentru căderea lui din cer, dar tu eşti mâna Mea de biruinţă şi dau să-ţi spun aceasta şi dau să te fac să Mă auzi ca să te tămăduiesc de satana, tată, că el vrea să-şi desfacă cortul său în tine, iar tu eşti muntele Meu cel sfânt din pricina cuvântului Meu, care curge în tine izvor peste pământ, acum, şi se face râu al vieţii ca să adape pământul în lung şi în lat, căci Duhul Meu poate aceasta. O, neam român, o, tată, te povăţuiesc cu dor: acest soi de demoni nu ies din tine decât cu post şi cu rugăciune, tată. Am pe poporul cuvântului Meu în mijlocul tău şi l-am pus pe el la lucrul mântuirii tale, dar scoală-te şi tu şi crede, tată, şi scutură de pe grumazul tău jugul pe care dă satana să-l pună acum spre batjocura ta. Nu uita că strămoşii tăi puneau peste ei înaintea Mea zile sfinte, zile de post şi de strigare la Dumnezeu şi îşi puneau păzitori sfinţii şi îngerii şi veneau sfinţii şi biruiau pentru ei, pentru neamul tău, ţara Mea. Mila Mea te roagă să înveţi şi să asculţi, că iată, te vestesc pentru zile de post şi de strigare către cer, căci mama Mea Fecioara se aşează înaintea Mea pentru tine cu strigare nouă ca să nu te prăbuşească pe tine în ţărâna pământului satana. Aşez în mijlocul tău zile numite de post şi de strigare la cer, ultimele trei zile ale lunii florilor, (luna aprilie – n.r.), şi te învăţ, tată, să aprinzi candele şi să pui în ele scrisă rugăciunea ta şi să scrii aşa: „Izbăveşte, Doamne, neamul român de satana şi de lucrarea lui cea neagră, cu care dă să ne despartă de Tine şi de izbăvirea noastră cea de la Tine. Fii pentru noi biruitor, căci zilele grele sunt şi nu se văd. învaţă-ne bunătatea, învăţătura şi cunoştinţa, căci mai înainte de a fi umiliţi am greşit, şi de aceea dă-ne putere să păzim cuvântul Tău şi scoate-ne Tu de sub mâna satanei, căci Tu eşti Mielul Tatălui şi este scris să biruieşti. Amin”.

O, ţara Mea română, o, Sionul Meu de azi, temeliile Sionului Meu de azi sunt în tine, şi ele sunt muntele Meu cel sfânt, de pe care Eu grăiesc. O, Eu iubesc porţile Sionului tău mai mult decât toate locurile tale, iar cetatea aceasta am vestit-o, şi Eu Mă nasc în ea cuvânt, căci Tatăl Meu a întemeiat-o pe ea pentru Fiul Său. O, fă-ţi trupul curat de păcat, fiu român, căci Noe a trăit curat, curat de păcat, el şi toată casa sa, care a intrat în corabie mai înainte de venirea potopului, şi aşa au fost salvate de potop cele opt suflete şi toate vieţuitoarele din corabia lor. O, aleargă spre Mine cu zile de post şi de strigare şi de sfinţire a trupului şi a sufletului şi a cugetului tău spre Dumnezeu, neam român, ca să scapi, tată, de cursele satanei, căci tu ai în mijlocul tău pe Domnul Dumnezeul tău cuvântând şi învăţându-te bunătatea, învăţătura şi cunoştinţa, tată. Scoală-te, neam român, şi stârpeşte din mijlocul tău păcatul şi pune legi sfinte peste tine ca să te ocrotească ele, tată. Dă de la tine beţia şi fumatul, desfrânarea şi necredinţa şi opreşte-te la cuvântul Meu de la mâncarea de carne, căci omul ucide ca să mănânce carne, dar curând, curând Eu voi opri omul să mănânce carne, căci nu va mai avea, că pe pământ va veni cerul cel nou şi pământul cel nou şi Ierusalimul cel nou, precum este scris în Scripturi, şi cu omul le voi lucra pe acestea, dar nu după voia lui şi după planul lui, ci după voia şi planul Tatălui Meu, Care lucrează prin Duhul Său şi prin prooroci, prin poporul Său cel sfinţit şi pus la sfinţit în mijlocul neamului român pentru toate popoarele de pe pământ, care vor vrea şi Mă vor asculta pentru bunătăţile care vin de la Domnul pe pământ curând, curând.

O, neam român, pune, tată, candele pe masă şi scrie în ele rugăciunea ta cea dată ţie de Mine ca să ardă ea spre Dumnezeu odată cu tine, odată cu inima ta spre Mine şi scoală-te cu strigare şi cu zile de post înaintea Mea pentru ca să biruim pe satana, care dă să te pecetluiască sub voia şi sub pecetea sa pe tine, dar Eu te învăţ să-L strigi pe Dumnezeu în ajutorul tău ca să-ţi dau Eu apoi biruinţa, neam român. O, preoţii tăi îşi văd de-ale lor, tată, şi joacă în placul lui satana cu viaţa şi cu voirea lor, dar Eu, Păstorul Cel bun şi milos, te chem sub curcubeul biruinţei şi al mântuirii tale, turmă română. Ia, tată, cuvântul Meu peste tine, şi din gură în gură să-l dai, din român în român să meargă el, iar cine va da cuvântul Meu din gură în gură român către român pentru vestirea zilelor de post şi de strigare pentru salvarea cea de la Mine a acestui neam, acela nu-şi va pierde plata. Amin, amin, amin.

* * *

„Hristos a înviat!”, neam român, îţi spune ţie mama Mielului Cel junghiat pentru mântuirea ta, pentru mântuirea celor credincioşi Lui, Mielului lui Dumnezeu, Care spală păcatele lumii! O, ţi-a dat Domnul veste cerească. Nu cumva să calci cuvântul Său cel de sus şi cel de jos, căci cerul lucrează cu pământul pentru biruinţa Mielului lui Dumnezeu şi pentru biruinţa ta, spre salvarea multora. Ţi-a dat Domnul veste pentru zile de post şi de strigare cu candele aprinse şi rugătoare pe vatra ta. Cele trei zile de la sfârşitul lunii florilor le-a scris Domnul în cer şi pe pământ zile de post de mâncare şi de păcat, post şi strigare, neam român. O, să nu mănânci în zilele acestea, ci să strigi cu lacrimi ca cetatea Ninivei pentru salvarea ta de sub mâna lui satana şi pentru învierea ta apoi întru Hristos Cel înviat. Să mănânci fructe curate şi apă curată să bei dacă nu poţi să stai flămând pentru bucuria ta cea de apoi. Să mănânci numai fructe şi legume, aşa cum mânca omul în rai, fiule, şi dacă poţi, dacă eşti sănătos, să mănânci după apusul soarelui, iar dacă în tine cel neputincios este biruit de slăbiciunea sa, acela să mănânce fructe şi legume şi să bea apă curată, cu zile lepădate de păcat şi de fumat şi de băut băutură nebinecuvântată, căci băutura cea de la Domnul este numai apa şi vinul, iar orice altă băutură este potrivnică vieţii omului şi binecuvântării lui cea de la Dumnezeu.

Daţi veste unii altora, fii români, pentru ascultarea de Dumnezeu şi fiţi credincioşi, căci Domnul vă iubeşte şi vă cheamă să-L ascultaţi pe El pentru biruinţa cea de la El, şi apoi, fiţi iubitori, iubitori de Dumnezeu şi urâtori de păcat, căci păcatul este diavol, este satană în om încă de la început, de când omul a pierdut pentru păcat raiul.

Fii binecuvântatul Fiului meu Iisus Hristos, Cel înviat din morţi acum două mii de ani, o, neam român! Cuvântul Fiului meu şi cuvântul meu prin izvorul Lui cel din mijlocul tău este izvor de tămăduire peste tine, şi de la tine peste mulţi. Fii credincios, şi nu necredincios, căci Domnul voieşte să şteargă de la faţa Sa păcatele tale, pentru care suferi, şi să te aşeze în sfinţenia Sa, căci fără ea nimeni nu va vedea pe Domnul, şi iată, Domnul vine, precum este scris. Amin.

Hristos a înviat, popor al cuvântului Fiului meu!

Hristos a înviat, fii ai oamenilor!

Hristos a înviat, popor român, şi vino spre Fiul meu cu ascultarea ta, căci izvorul acesta de cuvânt este Fiul meu, Mielul Tatălui Savaot, trimisul Tatălui la tine, pentru tine şi pentru toate neamurile de pe pământ apoi. Amin, amin, amin.

* * *

O, Mi-e milă de tine, popor român! Grăiesc iarăşi cu tine, tată, şi stau cu cartea deschisă între Mine şi tine ca să te vestesc prin ea să faci voia Mea pentru salvarea ta, şi ca să te mângâi şi să te îmbrăţişez dându-ţi mângâierea Mea. Ţi-am vestit ţie voia Mea şi ţi-am dat s-o lucrezi înaintea Mea pentru viaţa ta. Te-am povăţuit, tată, să faci trei zile de post (28, 29, 30 aprilie – n.r.) şi ca să primeşti ţi-am deschis veghea, tată, dar nu te teme când Eu te strig spre voia Mea chemându-te cu asprime spre credinţă şi spre împlinire. Ţi-am vestit zile de post, şi apoi am clătinat pământul sub tine, şi tu te-ai temut şi te temi. O, dar pământul grăieşte şi el cu tine pe limba lui şi se aşează lângă Mine ca să te îndemne şi el să iei în socoteală limba Mea, grăirea Mea de peste tine, tată, prin care îţi cer ascultare de cuvântul Meu pentru paza ta cea de la Mine, fiu român. O, nu aţâţa mânia Mea prin neascultarea ta dacă ai da să nu asculţi ruga Mea pentru viaţa ta! Braţul Meu duios se desface peste tine pentru ocrotirea ta, dar ascultă tu de Dumnezeu, tată, şi caută după cuvântul Meu din mijlocul tău şi ia-l pe el de pe masa poporului Meu pe care-l hrănesc Eu pe vatra ta cu tot cuvântul care iese din gura Mea ca să stea el înaintea Mea şi să Mă ajute pe Mine pentru salvarea lui şi a ta, popor român. Dă din gură în gură vestea postului cel de trei zile pe vatra ta, căci ţi-am cerut aceasta pentru izbăvirea ta, şi apoi tu să urăşti păcatul, tată, dar fii credincios pentru ca să Mă primeşti. Şi dacă vrei să ajut Eu credinţa ta, fă ca Toma şi vino şi vezi lucrarea Mea de cuvânt, dar vino cu duioşie şi vino cu umilinţă şi cu pocăinţă şi nu cu ispitire ca fariseii din vremea aceea când Eu îi vindecam pe toţi neputincioşii şi când fariseii îmi spuneau că Mi-am ieşit din fire şi că am demon pentru puterea cu care făceam Eu atâta bine peste neputinţele oamenilor. O, dar acum e vremea credinţei cea împotriva necredinţei de pe pământ, credinţă pe care Eu le-am ajutat-o oamenilor cu tot ceea ce am lucrat atunci atât de minunat, dovedindu-Mă prin toate că sunt Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, jertfindu-Mă pentru om cu moarte pe cruce şi înviind apoi pentru învierea lui, căci pentru om am murit Eu şi pentru om am înviat apoi.

O, cei ce s-au sfinţit cu trupul în vremea lor de pe pământ pentru credinţa lor în Mine, aceia sunt acum întru cele cereşti şi sunt sfinţii Mei, şi sunt, şi sunt cei vii, iar cei ce sunt cu trupul sunt mărginiţi din pricina trupului şi a vederii trupului, vedere mărginită ca şi trupul, dar cei ce au trecut hotarul desfiinţându-l pe el, aceia văd ca şi Dumnezeu şi văd pe cele ce nu se văd din pricina mărginirii vederii trupului omului. O, fericiţi sunt cei ce văd, dar iată, mai fericiţi sunt cei ce cred şi ajung apoi să vadă ei ca Dumnezeu! Amin, amin, amin.

? O, Domnul meu şi Dumnezeul meu Cel duios! O, Doamne, eu Ţi-am fost ucenic duios, duios, şi inima mea ardea de râvnă ca să Te înţeleg prin toate tainele Tale adânci şi ca să Te trăiesc, Doamne, din plin, şi ca să ai Tu cald în mine, în locaşul meu, cu care m-am dat Ţie cu dor ca să-l umpli de dor. îi doresc pe fiii Tăi de azi plini de dor. îi doresc pe oameni cu dorul Tău aprins în ei, fericiţii Tăi îi doresc, şi le doresc să aibă parte de rodul cuvântului Tău cel proorocesc, prin care Tu ai spus atunci când eu Te-am dorit îmbrăţişat cu mine pentru ca să-Ţi unesc cu mine ranele, Doamne, şi mi-ai spus: «Fericit eşti tu, ucenicule al Meu, că M-ai văzut şi ai crezut învierea Mea, dar mai fericiţi sunt şi vor fi cei ce nu văd şi cred!».

O, credeţi prin mărturisirea mea, vă spune vouă, tuturor, cel ce a pipăit ranele Domnului, rane deschise pe veci de veci pe trupul Său cel înviat din răstignire! O, credeţi, fiilor! Eu sunt învăţător pentru voi, sunt ca învăţătorul meu Iisus Hristos Cel înviat dintre morţi, sunt ca El, învăţător, căci sunt ucenicul Lui cel mai mărturisitor între toţi ucenicii care au stat cu El la masă după învierea Lui. Credeţi învierii Lui cea pentru voi! Credeţi iubirii Lui cu care vă cere să-L ascultaţi pe El cu iubire! Amin.

O, neam român, să fii ucenic duios şi să nu dai să fii cărturar sau fariseu ca să nu-L primeşti pe El, că iată-L pe Domnul Cel înviat cuvântând cuvântul venirii Lui pe vatra ta, a doua oară venind de lângă Tatăl la om, şi e adevărată venirea Lui de azi şi e vestită prin Scripturi ca să fie, şi iată, este. Este Domnul cu tine pe pământ, neam român! Fii credincios ucenicului Său care-ţi mărturiseşte aceasta ţie de lângă învăţătorul lui, Iisus Hristos Cel înviat.

Fiţi duioşi, fii români, căci duhul duios în voi vă va da putere să credeţi şi să vă izbăviţi de satana şi de necredinţa cea rea! îndrăzniţi spre Domnul Cel înviat, Care a biruit lumea şi pe stăpânitorul ei! Vă pune Domnul credinţa la încercare. îndrăzniţi şi biruiţi-vă, şi veţi fi biruitori, şi numai cei ce se biruiesc sunt cei biruitori. O, treceţi din trup în duh, căci duhul lumii dă să vă ţină în lume cu duhul şi cu fapta, dar voi fiţi biruitori peste lume ca Domnul, ca să fiţi apoi ca şi El, lumină a neamurilor pe pământ, ajutându-l pe om să se lepede de sine şi să vină după El. El este împăratul Care cârmuieşte lumea cu împărăţie care nu cade, căci împărăţiile împăraţilor pământului cad cu tot cu împăraţii lor, şi rămâne numai Domnul împărat, şi fericiţi sunt cei cred aceasta şi îi slujesc Lui şi împărăţiei Lui pe pământ, prin cei credincioşi Lui împărăţie a Sa pe pământ, şi care sunt oştenii împărăţiei lui Dumnezeu. Fiţi ucenicii Lui, fiţi oştenii Lui şi fiţi fiii Lui, fii români! Fiţi neamul lui Dumnezeu, fiţi împărăţia lui Dumnezeu pe pământ, fii români, neam român, şi aşa nu va cădea împărăţia ta, împărăţia lui Dumnezeu din mijlocul tău! Amin, amin, amin.

? O, popor român, petrec praznic de înviere şi de cuvânt de înviere, şi petrec cu ucenicii şi cu uceniţele Mele pe vatra ta. Peste şapte zile Mă aşez cu praznic de înviere cu mironosiţele învierii la masa cuvântului Meu din mijlocul tău, şi te voi învăţa de la masa Mea cuvântul vieţii veşnice, tată. Rămân cu cartea deschisă între Mine şi tine, şi tu învaţă să citeşti în ea, fiu român, iar Eu, Domnul, te voi lumina. Te voi binecuvânta şi te voi lumina ca să te fac lumina Mea peste pământ, numai să fii tu credincios Celui ce grăieşte cu tine din ceruri, popor român. Binecuvântată să-ţi fie credinţa ta cea lucrătoare, cea ziditoare, dar stai întru Mine, stai în duhul duioşeniei, neam român, şi duhul acesta te va învia, te va înălţa spre slava Mea şi a ta, căci tu eşti ţara Mea. Hristos a înviat, ţara Mea, şi tu vei învăţa neamurile învierea! Amin, amin, amin.

* * *

O, ţară cu Mire, o, ţară română, cântă în biserici creştinii tăi, cântă cântarea venirii Fiului meu, dar ei nu veghează în calea venirii Lui. O, cui îi cântă ei: iată Mirele vine la miezul nopţii? Cui îi cântă ei, oare? O, ţară cu Mire, iată-L pe El! El este Fiul meu şi a venit să te peţească Lui, şi tu trebuia să fii sluga pe care El s-o găsească priveghind înaintea Sa cu credinţă sfântă ca şi străbunii tăi, şi nu slugă nevrednică, pe care Stăpânul s-o găsească lenevindu-se. O, ai grijă, ai grijă şi veghe, ţară aleasă mireasă de Fiul meu, ai grijă cu somnul, căci somnul este moarte a împărăţiei Domnului în om şi pierde omul pe Domnul din pricina îngreuierii cu somnul. O, scoală-te, că e noapte grea, scoală-te şi strigă lăudând pe Sfântul sfinţilor, pe Fiul meu, şi poartă-ţi gândul la ziua cea înfricoşată şi nu lăsa pe mîine, ci aprinde-ţi candela până ziua aceea nu vine şi când tu vei auzi glasul care va zice: „Iată Mirele!“! O, întâmpină-L acum şi intră de pe acum în taina cămării slavei Sale dumnezeieşti, căci eu, cea slăvită de toţi îngerii şi de toate puterile cereşti pentru Fiul meu, ajut acum spre apărare ţara română, ţara întoarcerii Fiului meu la sfârşit de timp şi mă lupt pentru ea împotriva sfaturilor celor potrivnici ei. O, nu te uita că este lumina de ziuă, căci nu aceasta este lumină pentru ca să stai tu înaintea Mirelui, ci credinţa este lumina şi candela cu care trebuie să stai tu aprinsă înaintea Lui pentru venirea Lui, o, fiică aşteptată de străbunii tăi cei sfinţi, pe a căror credinţă şi mărturie stai tu zidită azi.

O, se duc adesea fiii şi fiicele neamului român, se duc în alte ţări după Domnul şi după mine, dar ei fac lacrimă cerului când fac aceasta, căci Domnul Se vesteşte cu multă putere peste pământ din mijlocul neamului român şi, venind, îl găseşte pe el fără de veghe pentru venirea Lui acum după om. O, scoală-te din somn, ţară mireasă şi auzi glasul Lui care te cheamă şi te aşteaptă să deschizi Lui! O, deschide-I Mirelui! El vine şi-ţi face trezirea. Tu eşti în vreme de mare cumpănă şi tu nu ştii aceasta atât cât trebuie să ştii. Deschide-I Lui ca să-ţi arate calea şi cum să veghezi pe ea şi pentru ea şi cum să mergi pe ea apoi, o, ţară mireasă a Fiului meu. Amin.

Şi acum voi, care veniţi cu proaspăt dor la izvor, inimioare cu dor aprins în voi, luaţi de la mine îndemn pentru păstrarea în voi a dragostei cea dintâi pentru Fiul meu ca să n-o pierdeţi pe ea, căci cea dintâi dragoste este aprinsă, este puternică prin ea însăşi, iar cel ce o pierde trebuie să se întoarcă apoi iarăşi la ea, căci fără ea iarăşi nu poate nimeni intra în cămara nunţii Fiului meu cu mireasa Sa. Păstraţi sfântă în voi această zi de nuntă, ziua dragostei cea dintâi, mireasa cu Mirele în taina iubirii cereşti, căci mireasă este numai aceea care rămâne mereu mireasă apoi. O, mereu nouă dragostea cea dintâi s-o păstraţi, şi s-o faceţi să fie, şi eu vă voi învăţa pe voi, dar iubiţi izvorul care curge pentru viaţa oamenilor şi vegheaţi să-l păstraţi proaspăt în voi, căci izvorul este Fiul meu, Mirele celor ce Îl iubesc pe El, şi este Domnul Iisus Hristos, Care vine cuvânt pe pământ. Amin.

Şi acum vă învăţ virtutea lepădării de sine, fără de care nimeni nu poate fi Domnului ucenic. Ea este iubire mare în om pentru viaţa Fiului meu în el. Vine vremea să-i pară rău omului că s-a iubit pe sine, că s-a slujit pe sine, că a trăit pentru sine şi pentru ai săi şi nu pentru Domnul pe pământ. Când omul îşi va vedea în cer neadunătura lui şi golul lui din cer, o, va plânge amar omul. Acest păcat strâns la cer vine de la nelepădarea de sine a omului şi de aceea omul nu trebuie să se iubească pe sine pe pământ. Numai iubirea de Dumnezeu trebuie să împărăţească în om, o, numai ea, şi de la ea vin toate pentru Domnul şi pentru om pe pământ. O, nu iubiţi lumea, şi nici faptele ei! Luaţi puteri cereşti în voi pentru lupta aceasta, dar staţi în duhul dragostei dintâi dacă vreţi să puteţi până la sfârşit, căci cu altfel de dragoste în el, adoarme omul. O, Fiul meu stă numai în trezia celui ce-L iubeşte pe El, aşa să învăţaţi şi aşa să rămâneţi întru Fiul meu, şi vă voi învăţa încă în ziua aceasta taina iubirii de Dumnezeu şi vă voi povăţui pe voi cu dulce pentru sămânţa cea nouă, semănată în voi de cei semănători din partea Fiului meu peste pământ. Iată, Mirele vine la miezul nopţii, şi fericită este sluga pe care El o va găsi priveghind, aşa strig eu peste pământ, şi Fiul meu aude cântarea mea peste mireasa Sa. Amin. Şi acum rămâneţi întru duhul învăţăturii de pe masa mea de serbare şi creşteţi prin ea pentru Fiul meu şi pentru slava Sa pe pământ. Aţi venit la izvor. Luaţi din el ca să vă păstraţi vie dragostea cea dintâi. Amin. Har vouă, pace vouă de la Fiul meu, Domnul Nostru Iisus Hristos, Mântuitorul celor credincioşi! Amin.

* * *

O, pace vouă, celor ce aţi stat la masa de praznic a mamei Mele Fecioara! Pace vouă de la Mirele Care vine! Eu sunt Cel ce sunt, Eu sunt Cel ce vin, Eu sunt Mirele şi vin, şi fericiţi sunt cei pe care venirea Mea îi va afla priveghind pentru ea! Har, har peste voi pentru venirea Mea! Nu te teme, turmă mică! Mântuitorul tău vine la tine, vine ca Mirele la mireasa Sa. Vine Domnul, vine la cea care se păstrează în duh de mireasă a Sa. Amin, amin, amin.

*

Am stat la masă duhovnicească cu tine, poporul Meu, şi cu un popor proaspăt venit la izvor şi i-am dat de pe masă şi Eu, şi mama Mea Fecioara, şi tu, dar tu trebuie să te deprinzi tot mai aprins să lucrezi facerea Mea în om peste cei ce vin la izvor, aşa cum şi tu ai primit când ai venit să fii cu venirea Mea de azi, oştean al ei. Eu dau să miluiesc pe mulţi cu darul credinţei sfinte ca să scape ei de cursa cea vicleană a robiei sub semnul stăpânitorului acestui veac trecător şi să-i fac păsărele ale cerului, că vine vremea să se ridice la cer păsărelele, fiule, ca să dau Eu drumul pe pământ albirii şi curăţirii şi facerii celei noi peste el, după cum Scripturile proorocesc, căci omul fără Dumnezeu dă să lungească veacul său şi să-Mi întârzie lucrarea Mea cea de facere a cerului celui nou şi a pământului celui nou şi a Ierusalimului celui nou. Eu însă am de la Tatăl lucrare peste pământ şi pun peste mulţi duhul cunoaşterii de Dumnezeu, duhul cuvântului Meu de peste tine şi dau să lucrez dar de credinţă sfântă în mulţi, căci

* * *

Mama Mea Fecioara se întăreşte la veghe pentru neamul român, dar el a părăsit toată împlinirea pe care Eu, Domnul, i-am cerut-o omului pe calea lui pe pământ. O, biserica neamului român nu mai veghează cu Mine peste acest neam, căci unui neam, ca să iubească el pe Dumnezeu şi binele lui de la Dumnezeu, îi trebuie păstori treji şi plini de jertfă sfântă de la ei înaintea Mea şi înaintea turmei Mele, ca să fie ei mijlocitori neamului peste care ei se aşează în numele Meu. Te am pe tine popor iubitor de calea Mea cea sfântă pe pământ şi la tine vin şi te rog, tată, să te aşezi la rugăciune cu strigare pentru poporul român şi să-ţi aduc Eu zile de post cu binecuvântarea Mea peste ele, ca să Ne fie lucrarea cu post şi cu rugăciune, căci satana vede slava Mea cu tine în mijlocul acestui neam, vede şi aude cuvântul Meu de peste tine şi e tulburat de mult, de mult, şi se tot zvârcoleşte şi pune duh de răzvrătire în cei ce s-au aşezat să tocmească soarta neamului român. O, ce duh rău a intrat în cei ce se răzvrătesc la porţile acestei ţări, ţara Mea de venire iarăşi de la Tatăl la om!

O, liniştiţi duhurile voastre şi deschideţi ochii mari pentru voi şi pentru neamul român, căruia voi voiţi să-i tocmiţi soarta, voi, cei ce v-aţi aşezat peste el mari de la voi înşivă! O, oare nu vreţi să fiţi fraţi, toţi fraţi între voi şi cu milă frăţească unii pentru alţii? O, ce este ceea ce vreţi voi să faceţi în vreme de mare cumpănă, vreme adusă de voi peste acest neam? Vreţi, oare, să fac Eu durere peste voi ca să vă liniştiţi duhurile şi să lucraţi apoi înţelepţeşte ca în cer, nu ca pe pământ, aşa cum lucraţi voi?! O, cum să fac cu voi ca să luaţi din cer cale bună pentru ca să ştiţi de la Mine, din Duhul Cel de sus, căci pe pământ e duhul întunericului cu voi, şi voi daţi să faceţi voi lumină când voi nu iubiţi lumina, ci iubiţi minciuna? O, nu aşa, nu aşa se face lumină, fii români! Lăsaţi, tată, la o parte gândirea la voi înşivă cu sânge rece şi luaţi în voi iubirea cea frăţească, cea duioasă, cea dreaptă şi strigaţi la Mine îngenuncheaţi, şi postiţi şi ridicaţi rugăciune la cer ca să fac Eu, Domnul, izbăvire pentru voi, nu voi să faceţi, căci voi sunteţi nedrepţi unul cu altul şi unul pentru altul şi folosiţi iubirea de sine şi minciuna şi duhul de dezbinare pentru această iubire de sine şi vă faceţi rău unul altuia şi neamului întreg de pe acest pământ binecuvântat, şi pentru care străbunii lui strigă din pământ la Mine, din pământ şi din cer, fii români! O, Mă apropii rugător în sfatul vostru. Sunt cu Duhul plin de cuvânt coborât pe vatra neamului român, şi de mai bine de cincizeci de ani suflu cu Duhul Sfânt din gura Mea cuvânt ca să ajung să cârmuiesc apoi spre duh de patrie cerească acest neam, căci duhul acestui popor se tot depărtează de privirea spre cer, iar Eu am scris pe fruntea acestui pământ patrie cerească, fiindcă Eu, Domnul, aceasta voi face din ea pe pământ, şi iată, duhul lui satana se tulbură şi tulbură şi se încearcă cu puterea Mea, încă se încearcă. Eu însă sunt Mielul Cel junghiat, sunt Mielul Cel biruitor prin înviere, şi duhul învierii am de lucrat peste acest neam ales Mie de Tatăl pentru sfârşit de timp.

Amin, amin grăiesc vouă, celor ce staţi să tocmiţi în zilele acestea soarta cea de la voi peste neamul român: Eu, Domnul, pun în veghe şi în lucru oştirile de sfinţi şi de îngeri pe tot cuprinsul acestui tărâm şi peste neamul de pe el şi-Mi voi aduce la împlinire voia Mea, şi pun pe poporul cuvântului Meu din mijlocul acestui neam, îl pun la rugăciune cu strigare aşa cum Eu îl povăţuiesc să ceară la Dumnezeu pentru acest neam. Aşezaţi-vă şi voi în duhul umilinţei, în post şi rugăciune cerând la Mine voia Mea peste voi, căci voia voastră e voia omului, şi nu e bună voia voastră împotriva voii lui Dumnezeu pentru acest neam, care îşi are soarta din cer, nu de pe pământ pentru zilele venirii Mele iarăşi cuvânt pe pământ. Vin cuvânt pe pământ ca să-Mi pregătesc popor pentru ziua venirii Mele cu slavă, cu Duhul Sfânt şi cu foc, zi la care oamenii nu vor putea lucra decât cu iubire de Dumnezeu sau cu părăsire de Dumnezeu, şi apoi unii vor fi botezaţi cu Duhul Sfânt, iar alţii cu foc, precum Eu am proorocit să fie în ziua Mea de slavă, după ce şapte veacuri şi mai bine am aşteptat omul să se întoarcă măcar acum, la sfârşit, în ţara din care a căzut la început.

O, e păcat, fii români, e păcat să fie ură şi dezbinare între voi. Vedeţi ce vă învaţă Scripturile şi luaţi din ele şi lucraţi după ele, nu după voi, că e păcat să călcaţi peste cuvântul lui Dumnezeu pentru cuvântul vostru, pentru voia voastră. O, opriţi-vă de la acest păcat, că iată, azi strig Eu, Domnul, cuvânt peste voi! Umiliţi-vă şi veniţi spre pocăinţă şi luaţi din cer ajutor peste tulburările dintre voi, şi care se răsfrâng pe umerii acestui neam, care nu mai ştie, săracul, să deosebească stânga de dreapta sa! O, cine să-l înveţe pe el, cine să-l ajute pe el să pună pasul cel bun? Eu, Domnul, Eu cobor cuvânt peste el şi îl învăţ pe el din cer. Amin.

O, nu dormi, tată, nu, neam român! Scoală-te din amorţire, scoală-te cu mintea şi primeşte-Mă! Eu, Domnul, Eu Însumi Mă fac peste tine cuvânt ca să te trezesc la veghe. Nu sunt cu milă de tine cei ce s-au ridicat acum cu răzvrătire la porţile tale să facă ţie soartă. Ei dau să-şi facă lor, nu ţie soartă, iar tu eşti sărmană de părinţi şi de binefăcători, dar ai în cer părinţi bravi şi îi ridic pe ei lângă armatele cereşti ca să biruiască pentru tine, căci tu eşti sub cruce grea şi nu vezi lumina care să-ţi arate soarta, căci au ascuns-o pe ea cei ce s-au aşezat peste tine ca să te stăpânească. O, de s-ar fi aşezat ei să te păstorească, să te îngrijească! O, nu, nu de aceea s-au aşezat ei peste tine, ci de dor de slavă deşartă s-au aşezat ei şi ţi-au supus duhul duhului lor, şi merg spre pieire cei ce se joacă cu viaţa ta, şi voi ridica din tine un neam drept şi cu mâinile curate ca să păstorească şi să te îngrijească la bine şi la greu şi te voi călăuzi spre duh de patrie cerească, o, ţară a venirii Mele azi, căci stau cuvânt în mijlocul tău şi asta fac. Fac ceea ce Tatăl Îmi spune să grăiesc şi să fac. Amin.

* * *

O, neam român, Eu, Domnul Dumnezeul tău, ascult când tu grăieşti cu Mine cerându-Mi să-ţi dau ajutor şi să-ţi fiu binefăcător în cele ce-Mi ceri tu. Ia şi tu glasul Meu în urechile tale şi ascultă-Mă şi tu ce-ţi cer, ascultă-Mă şi tu, ascultă-Mă acum! Îţi cer să primeşti de la Mine Duh Sfânt pentru mintea ta. Nu lua sfat de pe pământ! Ia din cer sfat! Te-am povăţuit adesea să te laşi umbrit de Duhul Sfânt ca să ştii din cer ce să faci cu soarta ta şi cum să ţi-o ocroteşti, căci iată, peste tine s-au aşezat cei ce nu vor binele tău, ci pe al lor îl vor, o, ţara Mea de venire a doua oară de lângă Tatăl la om. Eu, Domnul Iisus Hristos, ies în mijlocul tău cuvânt cu a doua Mea venire şi cuvântând stau peste tine din mijlocul tău. Nu sunt de la Mine peste tine cei ce s-au aşezat peste tine, ci sunt de la ei aşezaţi şi de la cei ce seamănă cu ei, şi iată-i cum se răzvrătesc tocmind ei pentru soarta ta şi răsturnând pe cele bune de peste tine ca să aşeze peste tine voia lor şi să te zdrobească apoi, ţara Mea. O, scoală-te şi ia de la Mine sfat şi nu-ţi pune ţie tu cârmaci prin valuri pentru ca să te poarte, şi lasă-Mă pe Mine să te păstoresc şi să-ţi spun ce să faci, căci Eu văd pe cei ce-ţi vor bine şi pe cei ce nu-ţi vor bine, şi trebuie să vezi şi tu dacă vrei să vezi ca Mine.

Se scoală sfinţii tăi şi strigă la Mine să le dau lucrul cel de biruinţă pentru tine, ţara Mea de azi, căci ei cer de la Mine lucrul lor. Aşa să lucrezi şi tu pentru soarta ta, o, neam român. O, deschide-ţi mintea şi inima şi nu da de peste tine pe cel ce stă cu veghe pentru soarta ta, căci cel ce nu se gândeşte la sine, acela este bun pentru tine. Cel ce iubeşte adevărul şi nu minciuna, acela este bun pentru tine în zile de încercare şi de zbucium pentru soarta ta. O, aşează-te înaintea Mea cu strigare şi cu zile de post plăcut Mie, căci vremea pentru tine este grea şi eşti iarăşi la răscruce. Nu fă pas rău acum când este vremea să asculţi pe Dumnezeu pentru soarta ta. Îţi voi trimite curând, curând sfat bun de la izvorul Meu de cuvânt ca să stăruieşti în el pentru tine, şi ia sfinţii lângă tine, tată, căci ei iau de la Mine voia Mea pentru tine, iar tu nu ştii voia Mea, că eşti pe pământ, şi pe pământ e domn minciuna şi rătăcirea de Dumnezeu-Făcătorul peste om. Tu eşti ţară creştină. Ai grijă să fii aşa şi nu dezbrăca de peste tine cămăşuţa de creştin.

Îţi voi da sfat să lucrezi după el, numai să-l primeşti pe el, neam român. Îţi voi da, tată, zile de post ca să le împlineşti cu iubire şi cu sfinţenie pentru soarta ta cea bună. Zile rânduite de Dumnezeu îţi voi da pentru ca să biruieşti cu Mine, Fiul Tatălui Savaot, căci Eu am biruit cu moartea pe moarte, iar în ziua aceea te-am primit în dar de la Tatăl ca să fii acum ţara Mea de venire şi ca să împlinesc acum în tine Scriptura venirii Mele la sfârşit de timp. O, aşteaptă-Mă, aşteaptă-Mă ca să te păstoresc cu sfatul Meu! Voi veni cu sfinţii şi-ţi voi da cuvânt ca să-l asculţi, tată. Ascultarea înseamnă iubire, iar iubirea are răsplată scumpă pentru cei ce ascultă iubind. Voi veni să te povăţuiesc. Stai cu uşa deschisă, că te vestesc că vin să te povăţuiesc pentru soarta ta, o, neam român! Amin.

* * *

Sunt Domnul Iisus Hristos, Fiul Tatălui Savaot, şi Îmi spune Tatăl să grăiesc şi să împart duh de trezire, duh de învăţătură în mijlocul neamului român.

Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu, o, neam român. Eu sunt Domnul puterilor, căci am călcat cu moartea pe moarte şi M-am arătat Biruitorul şi am putere să grăiesc cu omul, căci Tatăl este în Mine, şi El este puterea Mea. Vin să te sprijin la greu şi să grăiesc ţie în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, şi te pecetluiesc cu această pecete, pecetea Dumnezeului Celui viu, ca să ai tu putere din puterea Mea, căci tu treci prin zile de cumpănă grea, ţara Mea de azi, şi Eu văd aceasta şi Mă aşez sprijinul tău, şi cu sfinţii lucrez pentru tine ca să te trec de vremea cea grea. Glasul Meu de peste tine te trezeşte spre veghe sfântă, o, patria Mea de azi, căci la tine vin cu graiul Meu cel de la sfârşit de timp şi grăiesc peste pământ şi peste om pe limba ta, o, neam român, şi te doresc biruitor şi te aştept să fii cunună peste popoare şi lumină mare peste pământ, căci Eu Mi-am făcut pe vatra ta întoarcerea Mea de la Tatăl la om acum, la sfârşit de timp, şi grăiesc în mijlocul tău cuvântul facerii, cuvântul naşterii din nou a lumii, ţara Mea de azi. Încep din mijlocul tău cerul cel nou şi pământul cel nou, taină adâncă şi tăinuită de Tatăl în Mine pentru sfârşit de timp şi pentru început de veşnicie pe pământ, şi te am cunună a slavei Mele şi tu nu ştii taina în care stai cuprinsă în Dumnezeu. Îţi grăiesc dulce şi stau izvor de cuvânt în mijlocul tău de cincizeci de ani şi mai bine şi Îmi pregătesc slava Mea cea de la sfârşit de timp şi Îmi fac în tine popor credincios şi îl învăţ pe el sfinţenia, căci ea este în om biruinţă asupra morţii, şi ea vede din om pe Dumnezeu şi se desăvârşeşte pe pământ cu taina ei cea de la sfârşit de timp.

Îţi fac iarăşi trezirea, o, neam român. O, lasă-te sub cuvântul Meu care te povăţuieşte în vreme de cumpănă, tată! Aprinde candela şi pune în ea o hârtiuţă mică, scrisă pe amândouă părţile, şi fă-o sul apoi şi cu ea să ardă candela ta cu untdelemn curat şi roagă-te pentru tine stând îngenuncheat înaintea Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, că Dumnezeu îţi dă de veste să stai la rugăciune pentru soarta ta de azi şi de mâine, o, neam român. Ia hârtiuţa şi scrie pe ea aşa:

Tată, Fiule şi Duhule Sfinte, Dumnezeule al celor credincioşi, Tu, Cel viu în vecii vecilor, caută acum spre neamul român şi dă-i lui înţelepciunea cea de sus, şi duh de pocăinţă pune peste el ca să cunoască el cu duh aplecat sprijin de la Tine în vreme de răscruce pentru soarta lui. Noi, fiii neamului român, Te rugăm să aduci peste noi taina Duhului Sfânt, Care să ne înveţe să-Ţi cerem izbăvirea noastră de sub duhul întunericului de azi, care dă să cuprindă lumea de la margini la margini, întuneric cum n-a mai fost în vremile de până acum.

Se tocmeşte la porţi soarta noastră, Doamne, şi Te chemăm să veghezi pentru noi. Ne aşezăm înaintea Ta cu zile de post pentru ca să biruieşti pentru noi cu voia Ta cea de sus şi pentru ca să veghezi pentru alegerea cârmuitorului de peste noi, căci toate stăpânirile sunt de la Tine după cum este viaţa fiecărui neam, dar cerem Ţie iertarea păcatelor noastre, şi apoi voia Ta de sus peste noi, că nu este alt Dumnezeu afară de Tine, nici nume mai presus de numele Tău. Cu cercetarea Ta cea părintească întinde-Ţi peste noi mantia ocrotitoare şi biruieşte pentru noi ca să avem cârmuitori cu iubire şi cu milă în ei pentru noi, căci fără Tine umblăm în întuneric, Doamne. O, primeşte jertfa inimilor şi a trupurilor noastre şi dă-ne nouă din Duhul Tău Cel dătător de viaţă şi aprinde-ne în El ca să facem voia Ta, noi, şi cei ce vor cârmui pentru noi, şi ajută-ne să ne întoarcem cu faţa spre Tine, căci suntem rătăciţi de la căile Tale, de la calea vieţii, Doamne. Şi acum pune mâna Ta peste ranele noastre, neştiute de noi cum sunt, şi vindecă nestatornicia noastră şi vindecă viaţa noastră după voia Ta şi vindecă inimile noastre şi fă din noi neam slăvit, aplecat voii Tale, căci Tu singur eşti Dumnezeul nostru şi eşti Calea, Adevărul şi Viaţa, precum Cuvântul Tău a spus că eşti. O, ridică-Te pentru noi Mântuitor şi aprinde în noi iubirea Ta, iubirea cea de sus în noi, spre mântuirea noastră şi spre slava Ta în mijlocul neamului român, slavă de la care să ia lumină popoarele spre mântuirea cea de la Tine lor. Amin, amin, amin.

Iar Eu, Domnul, pecetluiesc acum învăţătura Mea de peste tine pentru duh de rugăciune cu strigare, o, neam român, dar strigă, tată, la Mine cu zile de post, înainte de ziua în care se va scrie pentru tine soarta ta cea de mâine şi cârmuitori peste tine pentru viaţa ta.

În săptămâna cea de dinaintea zilei de sorţi pentru cârmuirea cea de peste tine, Eu, Domnul, te aşez înaintea Mea cu trei zile de post: miercuri, joi şi vineri (18, 19, 20 noiembrie – n.r.) şi cu rugăciune sfântă aşa cum Eu te-am povăţuit, neam român, şi Eu voi asculta strigarea ta şi voi veghea spre ajutorul tău. Să mănânci bucate curate în aceste zile şi să le cureţi prin stropire cu apă sfinţită, şi Eu voi lucra atunci cu darul Duhului Sfânt pentru sfinţirea lor prin credinţa ta în cuvântul Meu cel sfinţitor. O, să te opreşti de la păcat şi să mănânci fructe şi legume după asfinţitul soarelui şi să mănânci pâine curată, neamestecată, iar pâinea curată este: făină, sare şi apă, închinate cu semnul sfintei cruci când le lucrezi şi când le mănânci. O, nu mai sunt bucate curate în pieţe, nu mai sunt. Nu mai are creştinul zile curate de post adevărat, cu bucate sfinte, căci Gog şi Magog s-a amestecat cu totul în toate câte omul foloseşte, spre durerea Mea cea de la om, iar Eu, Domnul, te aştept, neam român, şi te aşteaptă străbunii tăi să posteşti post sfânt pe pământ, aşa cum ei trăiau şi posteau post curat şi cu rugăciune sfântă înaintea Mea spre bucuria Mea şi spre folosul lor de la Dumnezeu. Şi acum, pace ţie, şi putere ţie ca să împlineşti voia Mea de peste tine spre ajutorul tău de la Dumnezeu! Amin.

* * *

O, neam român, o, neam român, o, neam român! Te povăţuiesc de mult, de mult să ai grijă de soarta ta de mâine, şi tu eşti prins în laţul celor ce te mint pe tine pentru viaţa ta. O, iată ce război, ce război de dorinţe şi de căutare de slavă omenească s-a zbătut în tine în ziua aceasta de sorţi pentru cel ce va fi să stea la cârmă pentru tine! O, tată, Eu, Domnul, te-am scos mereu pe tine din dureri şi de sub stăpâniri omeneşti în toată vremea istoriei tale zbuciumate, popor român, şi iată, tu nu veghezi bine azi pentru soarta ta aşa cum străbunii tăi vegheau pentru acest pământ. Ai creionul în mână ca să-ţi scrii soarta. O, nu te da în mâna celui ce nu are grijă de tine părinteşte! O, cum să fac cu tine ca să nu greşeşti acum pentru soarta ta? Deschide-ţi mintea şi apoi inima şi caută să simţi cu inima şi nu cu mintea, căci tu eşti în primejdie să cazi iarăşi în sângele tău şi să zaci în necunoştinţă şi în nepăsare, căci duhul omului dă să-ţi îmbrobodească mintea ca să-ţi scrii cu mâna ta întoarcerea iarăşi la cele din care Eu am dat, totuşi, să te scot, şi mult sânge s-a vărsat pentru dezrobirea ta cea de la Mine venită spre tine. O, nu căuta bunăstarea ta acum, ci aşează-te să cauţi să stârpeşti mai întâi duhul minciunii, pe tot omul care minte împotriva binelui tău cel de la Mine, căci nici un bine nu se clădeşte pe minciuna omului care te duce cu vorba ca să-l pui pe el căpetenie a ta cum că ţi-ar da el ceea ce nu are să-ţi dea, ceea ce doar tu poţi să-ţi dai. O, mergi, tată, înainte, şi nu te da acum înapoi. Eu privesc din cele cereşti peste tot pământul tău şi peste toţi cei care vorbesc acum în numele tău folosind puteri slabe şi minciuna ca să te încânte să dai înapoi.

O, nu da înapoi! Nu da înapoi, popor român! Nu-ţi vrea decât binele cel ce stă acum cârmaci pentru tine înaintea neamurilor de pe pământ, şi e curat cu inima pentru tine şi e dârz cu duhul, chiar dacă stricăciunea de pe pământ ţine toate neamurile de pe el sub piedica de a nu mai putea omul pe nicăieri pentru Dumnezeu şi cu El peste viaţa lui.

O, neam român, nu te vinde iarăşi robiei fiarei roşii, tată! Nu te da iar să cazi în capcana duhului minciunii omului care-ţi spune minciuna că va fi pentru tine cu cele din el. O, e numai duh de trufie în cei ce se zbat acum cu război pe faţă la porţile tale ca să pună mâna pe cârma corăbiei române prin valurile vremii de acum. Iată-i, îşi mărturisesc pe faţă dorinţele arzătoare de glorie a lor, şi nicidecum grija lor de soarta ta, ci sunt porniţi să-şi facă jocul propăşirii lor, nu să te scoată pe tine din cleşte, ţara Mea, neam român. O, mare-ţi este încercarea acum, dar Eu te-am povăţuit să stai cu duhul treaz şi să ceri Mie să-ţi dau duhul prevederii şi să nu alegi rău pentru tine când ai creionul în mână ca să hotărăşti tu, nu cei ce dau să domnească peste tine în numele tău şi fără milă de tine, ţara Mea. Cel ce stă acum cârmaci peste tine, acela este cel care te iubeşte cu inima mare, şi cu duh viteaz dă să stea el pentru tine înaintea ispitei grele, care iarăşi dă să te dărâme de pe stâncă, neam român. O, el nu te minte, tată. El dă să te ajute de la mijloc şi nu să te vândă fără de preţ. Trezeşte-te, o, trezeşte-te, iar dacă nu vei vrea Eu n-am vină pentru viaţa ta, că Eu te-am povăţuit, şi i-am dat duh de povaţă bună pentru tine şi celui ce te cârmuieşte acum. Războiul pentru răsturnarea lui e mare şi e din întuneric, şi e şi la lumină. Eu, Domnul, lupt şi încă voi lupta pentru binele tău între toate relele care dau să te prindă iarăşi sub robie şi voi sta de veghe cu îngerii şi cu sfinţii pe vatra ta şi voi privi lucrarea ta, inima ta, şi te voi insufla de la Mine tainic, căci războiul cel împotriva ta este aprig, şi nu împotriva celui de la cârma ta se războiesc aceştia, ci împotriva binelui tău, o, ţara Mea cea de azi.

O, ţie îţi zic acum, celui ce stai cârmaci pentru neamul român, pentru corabia Mea, pentru ţara Mea de venire acum, la sfârşit de timp cuvânt pe pământ pentru salvarea omului: lasă-Mi Mie lupta şi grija pentru sorţul care urmează să se bată pentru tine sau împotriva ta, căci forţele întunericului s-au întins peste tot şi se luptă orbeşte să tragă sub ele iarăşi neamul Meu român. Eu, Domnul, sunt peste tot cu îngerii şi cu sfinţii Mei în mijlocul neamului român, iar dacă neamul român va alege deşteptarea în clipele acestea grele, Eu îi voi da lui din Duhul Meu şi voi lucra pentru el şi pentru tine la cârmuirea lui, dar dacă el va alege minciuna şi dezbinarea şi trufia, care se împotrivesc din om unităţii şi frăţiei acestui neam, Mă spăl pe mâini de neînţelepciunea acestei clipe de răscruce a neamului român, şi el va suferi cădere şi înjosire sub omul care se vrea pe sine pentru el însuşi şi nu pentru acest neam la porţile lui. Tu însă nădăjduieşte şi stai în duhul iubirii de ţară şi de neam, iar Eu voi ţine pe poporul Meu în duhul rugăciunii şi al veghii sfinte, şi împreună cu cerul de sfinţi şi de îngeri vom sta şi vom lupta cu cerbicia cea tare a celor ce se vor pe ei înşişi, şi nu dreptatea şi pacea şi adevărul pe masa frăţiei neamului român. O, nu aşa, nu aşa a fost în vremile vechi frăţia neamului român, şi şi-au uitat străbunii bravi cei din acest neam care nu sunt drepţi pentru el acum. Tu însă aşează-te acum înaintea Mea cu bărbăţia nădejdii şi lasă-Mă pe Mine sprijin al tău, căci Eu, Domnul, voiesc să merg spre biruinţa lui cea de la Mine cu acest neam, numai să nu cadă el în duhul cel rău al rătăcirii de Dumnezeu tot mai mult, al desfrâului cel de peste tot pământul şi al lepădării de credinţă, semn înaintea venirii Mele cu ziua slavei întoarcerii Mele cu slavă pe pământ la om, iar lepădarea de credinţă este semnul că antichrist se zbate cu puteri aprige să şteargă urma şi numele Meu de pe pământ şi să domnească el. El însă va domni până la sfârşitul său, iar Eu voi fi, aşa cum am fost şi sunt, Împăratul făpturii şi Îmi voi desăvârşi din mijlocul neamului român taina cerului celui nou şi a pământului celui nou şi a Ierusalimului celui nou, precum este scris să fie pe pământ la sfârşit de timp, iar ţara română este scrisă cu numele de ţara strălucirii, şi din mijlocul ei Eu, Domnul, este scris în Scripturi să Mă arăt biruitorul morţii şi învierea a toate, naşterea din nou a lumii din cuvântul Meu cel nou, cartea cea de azi a cuvântului Meu. Pace ţie acum! Nimeni să nu cârtească pentru cuvântul Meu cu care azi am grăit ţie şi neamului român, neamul Meu cel de azi, Israelul Meu cel nou, cel de la sfârşit de timp. Amin.

* * *

O, neam român, o, neamul Meu român, odihneşte-te acum de greul prin care am trecut, Eu, şi cerul Meu de sfinţi şi de îngeri, şi poporul Meu cel din mijlocul tău, aşezat la veghe mare pentru soarta ta, şi tu, neam român. Să ne odihnim acum, căci a trecut ziua de sorţi pentru cârmaciul din faţa ta, şi Eu, Domnul, stau cu tine acum la masă de cuvânt, căci aşa ţi-am făgăduit. O, aşează-te cu credinţă la masă cu Mine, căci Eu îţi dau duh şi putere ca să crezi şi ca să vezi, căci vezi acum cât de minunat am lucrat ca să te izbăvesc, după ce mult şi prelung am strigat o vreme spre tine ca să stai tu treaz, tată, pentru soarta ta şi să nu te ia somnul, căci balaurul roşu a stat cu multul la pândă ca să ia iarăşi sub zdrobire şi sub robie neamul Meu român. Eu, Eu sunt Cel ce am lucrat minunat, şi am spus cârmaciului de peste tine să Mă lase pe Mine să lucrez cu măiestrie de partea lui, căci răzvrătirea asupra lui este mare, iar minciuna stă ascunsă gata să lucreze. Eu, Eu sunt Cel ce am pus în inimile lor să facă sfatul Meu, precum este scris în Scripturi, «şi să se întâlnească într-un gând şi să dea toţi, toţi fiarei puterea lor, până se vor împlini cuvintele lui Dumnezeu», şi iată Scriptură împlinită, lucrare despre care scrie în Scripturi: balaurul cu şapte capete, biruit acum de Mielul lui Dumnezeu şi de cei credincioşi Lui. Amin.

O, Mi-am ţinut pe poporul Meu în mare veghe, în treaz duh de rugăciune cu mânuţele ridicate în toată ziua cea de sorţi, iar când am văzut cum sapă pe dedesubt satana şi ai săi pui roşii, numaidecât M-am întărit şi am îndemnat pe poporul cuvântului Meu să înteţească rugăciunea cu duh şi mai puternic, cu strigare şi mai îndurerată pentru trezirea neamului român ca să se scoale el şi să-şi ajute biruinţa, şi aşa a fost, şi a fost minune minunată şi nu a putut omul aceasta, ci numai Eu, Mieluţul Cel biruitor, şi n-am lăsat neamul român să fie iarăşi biruit de puterea fiarei roşii, cea plină de duhul minciunii înăuntrul şi în afara ei, şi care s-a dat de gol cu lucrarea ei ascunsă şi a căzut în însăşi cursa ei, căci n-a izbutit, nici nu s-a mai găsit loc pentru ea şi pentru puii ei, precum este scris, căci lucrarea cerului lucrează în zilele acestea pe pământul român, şi face mântuire şi putere împărăţia lui Dumnezeu pe acest pământ sortit al său.

O, iată filă de Scriptură împlinită pe vatra ta prin biruinţa Mea cea pentru tine, neam român! Balaurul cel roşu, cu şapte capete şi zece coarne, adunaţi într-un gând şi într-un duh toţi, au dat fiarei puterea lor pentru un ceas şi au pornit război împotriva planului Meu, al Mielului lui Dumnezeu, şi împotriva neamului român, păstorit acum de Mielul Tatălui, dar Eu, Mieluţul Cel biruitor, l-am răpus pe el şi pe îngerii lui pentru că sunt Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, şi am biruit cu cei împreună cu Mine chemaţi, aleşi şi credincioşi, precum este scris în Scripturi.

O, fii ai poporului Meu cel din români, şi voi, români de peste tot, credincioşi şi curaţi cu inima! Cântaţi din strune, cântaţi din alăute şi din glas cu strigare numele Meu cel sfânt, Cuvântul lui Dumnezeu, şi ridicaţi în slăvi laudă Lui şi spuneţi: „O, cât de minunate sunt lucrările Tale, Doamne, căci pentru puterea Ta cea mare, chiar vrăjmaşii Tăi Te măgulesc prin făţărnicia lor! Toate neamurile pământului să se închine Ţie şi să cânte preaslăvindu-Ţi numele mare! O, veniţi, veniţi şi auziţi şi vedeţi lucrările lui Dumnezeu şi cât de minunat este El în faptele Sale peste oameni! El stăpâneşte cu puterea Sa veacul, şi ochii Lui iscodesc peste popoare, iar cei răzvrătiţi să nu se trufească, fiindcă Domnul ne-a dat viaţă şi n-a suferit ca picioarele noastre să şovăiască! El ne-a pus la încercare şi ne-a lămurit ca pe argint şi ne-a scos spre multă bucurie, şi ca o ardere de tot aducem Lui inimile noastre. Veniţi, veniţi şi auziţi şi ascultaţi, voi, cei ce vă temeţi de Dumnezeu, că iată câte a făcut El nouă! El ne-a ascultat şi a luat aminte la glasul rugăciunii noastre, şi binecuvântat să fie El, căci n-a lepădat rugăciunea noastră, ci ne-a miluit cu mila Sa!“. Amin.

Şi acum grăiesc ţie, celui ce stai şi iarăşi stai pe mai departe la cârma corăbiei Mele de azi, ţara română şi neamul Meu de pe ea. O, nu te-am lăsat singur, tată, căci ai fost singur, şi mulţi au fost împotriva ta. Am stat de partea ta cu toate oştirile cereşti şi îngereşti ca pe vremea proorocului Elisei, când am stat cu toată armia cerească de partea lui în ziua când marea oştire vrăjmaşă lui a venit să-l biruiască pe el pentru că era robul Meu, şi de partea dreptăţii stătea. Balaurul cel roşu şi toţi puii lui au împlinit acum o filă din Scriptură şi s-au adunat într-un gând toţi ca să te biruiască, şi duhul minciunii este duhul lui. Este scrisă în Scripturi această filă de istorie, este proorocită să fie, şi iat-o, dar pentru aceasta trebuie minte care are înţelepciune. Fiara cea cu şapte capete şi zece coarne, adunate într-un singur cuget, împăraţi prin puterea lor, aceştia au dat un ceas fiarei puterea şi stăpânirea lor ca să te biruiască pe tine de la cârmă şi ca să supună iarăşi neamul Meu român. Eu însă n-am lăsat până în sfârşit puterea cea rea şi M-am ridicat spre sfârşitul zilei de sorţi şi am trezit neamul român şi am adus minunea pentru care am dat război mare cu toată oştirea cerească, fiindcă ţi-am spus că mare este răzvrătirea şi că trebuie să Mă laşi pe Mine să pot pentru tine, singur cum ai fost împotriva celor mulţi, adunaţi toţi într-un singur gând asupra ta.

O, M-am umplut de lacrimi şi de sfâşietoare durere când i-am văzut pe toţi nuntind şi dându-şi îmbrăţişări ca biruitorii, minţindu-i pe cei care-i priveau pe ei strigându-şi singuri biruinţa înaintea neamului român. Mi-am ridicat atunci poporul cel pus la veghe în ziua aceea, l-am îndemnat la mai fierbinte duh de rugăciune cu strigare şi am trezit apoi duhul neamului român şi l-am sculat să bată la sorţi pentru tine, şi cântarul a tras în sus pentru tine apoi şi am adus minunea, şi aşa am biruit Eu în chip minunat şi ţi-am dat biruinţa, căci altfel nu se mai putea împotriva marii răzvrătiri şi trufii ridicate asupra ta. I-am orbit apoi pe toţi şi s-au crezut biruitori şi au cântat şi au jucat de seara până dimineaţa peste tot pe vatra acestui neam şi îşi dădeau daruri şi îmbrăţişări, dar nunta lor s-a schimbat în mormântare în zorii dimineţii cu care Eu am biruit pentru tine. O, aşa am biruit Eu şi cu voi, cei curaţi cu inima, ziua aceea de cumpănă mare pentru soarta neamului român. Eu ţi-am spus să nădăjduieşti, şi tu M-ai ascultat, şi prin nădejdea ta te-am scos biruitor, tată. Acum fii viteaz, şi să bată în tine o inimă curată pe mai departe. Ai grijă de ţara Mea de azi, păzeşte-o pe cât poţi de tot desfrâul de pe pământ, de minciună, de călcarea poruncilor vieţii, şi caută spre poruncile Mele ca să se înveţe mai desăvârşit viaţa ta cu ele, ca să-Mi dai cinste, fiule, căci Eu, Domnul, ţi-am dat izbăvire şi te păzesc ca pe un fiu credincios acestui neam ales, în mijlocul căruia stau de mai mult de cincizeci de ani cu masă de cuvânt, lucrare cu istorie în mijlocul neamului român, lucrare prigonită de fiara cea roşie în fel şi chip, şi dacă vrei să cauţi în filele vremii vei găsi prigoana asupra poporului Meu şi a vaselor purtătoare de Dumnezeu, cu care Eu am lucrat şi lucrez lucrarea venirii cuvântului Meu pe acest sfânt pământ, pământul român.

Ţi-am dat cartea acestei lucrări atunci când am dat-o neamului român; ţi-am pus-o în braţe. Deschide-o, tată, şi vezi istoria Mea cu poporul cuvântului Meu din mijlocul neamului român. E vremea să biruiesc cu nădejde, şi am în mijlocul neamului român popor cules de Mine pentru împlinirea Scripturilor venirii Mele cuvânt pe pământ acum pe vatra neamului român, ţara strălucirii, din pricina râului cuvântului Meu care curge din Mine în mijlocul acestui neam. Mă aplec înaintea Tatălui Savaot pentru biruinţa cea de acum şi Îl aud pe El că-Mi spune să te păstoresc, să-ţi dau cuvântul Meu de Păstor şi să te bucur cu ocrotirea Mea, căci lucrul tău este greu şi îţi trebuie sprijin ceresc. Mereu, mereu voi ţine pe poporul cuvântului Meu rugător înaintea Mea pentru soarta neamului român ori de câte ori îl voi vedea sub cruce grea, şi îl voi izbăvi pe el. Dar sunt adânc îndurerat acum de la cei ce s-au unit toţi într-un gând cu potrivnicul Meu, cu satana, cu cei ce se făţărnicesc măgulindu-Mă prin făţărnicia lor, precum este scris despre cei făţarnici pentru statul lor cel înalt peste oameni. Ai grijă să fii blând şi smerit cu inima, plin de veghe şi de iubire sfântă pentru acest neam ales, iar pe cei ce te-au înconjurat cu răzvrătirea lor tu să-i ierţi, tată, «căci a Mea este răzbunarea, şi Eu voi răsplăti», precum este scris. Amin.

Îţi dau în taină mare sfinţii cei biruitori şi ajutători, şi cu ei să cârmuieşti corabia Mea. Deprinde-te tu şi toată casa ta să mulţumeşti lui Dumnezeu în toate zilele şi să-I dai cinste mare, căci neamul român are peste el pe Dumnezeul Cel adevărat, pe Cel ce stă în mijlocul lui şi face sfat cu el şi împlineşte apoi cuvântul Său. În toată lucrarea ta de cârmaci pentru acest neam înaintea neamurilor de pe pământ nu uita, nu uita să faci cumva să întăreşti credinţa românului şi să aducă el lui Dumnezeu cinstirea cuvenită Lui, că Mă doare cu rană grea ca şi pe străbunii lui neorânduiala pentru cele lăsate din strămoşi şi din sfinţi, postul şi rugăciunea şi duhul de biserică sfântă şi nu doar pârâtă a fi biserică. O, nimic nu este bun fără de Dumnezeu pe pământ şi peste om, iar neamul român trebuie să fie prin împlinire neam creştin aşa cum au fost străbunii lui, ba şi mai mult, căci vremea este cu judecată în ea peste faptele cele rele ale oamenilor. Săptămâna are două sau trei zile de post, şi Mă doare cu rană adâncă neorânduiala în care neamul român stă cu tot cu păstorii care stau peste el în numele Meu. O, trebuie întărită această împlinire sfântă, căci Eu, Domnul, am de adus acest neam la mare slavă cerească pe pământ între oameni, şi voiesc să Mă arăt cu el munte de Tabor şi să vină neamurile să ia cuvântul Meu cel plin de înviere de pe acest munte sfânt, pământul român. O, e mare, e mare lucrarea cuvântului Meu pe vatra acestui neam şi taina care o poartă el! Fii credincios şi nu necredincios, căci cei necredincioşi lucrării Mele de azi, scrisă în Scripturi să fie, iată, iau aceştia plată cu cei necredincioşi, şi vor lua, căci Mă apropii cu plata dreptăţii cea după faptă, că M-a durut cu rană grea împotrivirea celor din români care s-au unit acum cu duhul satanei ca să te piardă pe tine de la cârma corăbiei Mele. O, nu! Eu sunt Cel tainic şi lucrez minunat, şi am lucrat aşa cum ţi-am făgăduit că voi lucra peste împotrivirea care s-a ridicat să te doboare.

Te cuprind acum în Duhul Meu şi-ţi dau din pacea Mea. Binecuvântare îţi dau pe mai departe la cârma corăbiei Mele, ţara română, aşa cum ţi-am dat acum cinci ani când tot aşa Mi-am ţinut poporul în duhul veghii şi cu strigare spre Mine pentru tine ca să te aşez cârmaci din partea Mea pentru neamul român. Ţi-am spus atunci să grăieşti din când în când peste popor şi să-i spui să ştie el mersul a toate ca să-l păstrezi în veghe şi în adevăr la bine şi la greu, şi tot aşa te povăţuiesc şi acum. Scrie din când în când epistole peste popor ca să ştie el binele şi greul prin care treci pentru el, şi să treacă şi el cu tine, biruind tot greul care este şi care ar da să vină pe neştire, şi aşa vei fi urmat de popor şi vei fi viteaz pentru el şi pentru Mine în această vreme cu strâmtorare în ea şi cu valuri, căci antichrist s-a făcut mare peste tot şi dă să şteargă numele Meu şi urma Mea de pe pământ şi din duhul omului, şi lucrează cu lucrare ascunsă chiar sub haină de sfânt. Eu te voi ajuta, dar ascultă tu de Dumnezeu, şi aşa să-L ajuţi şi tu pe El, căci Eu te-am ajutat acum.

Pace ţie şi bună orânduială a ta înaintea Mea! Nimeni, nimeni să nu dispreţuiască alegerea Mea de peste tine, iar tu să preţuieşti cu mare umilinţă şi să lucrezi cu ea din Dumnezeu peste acest neam, ales de El acum pentru slava Sa din el, căci cuvântul Meu, care curge din Mine în mijlocul acestui neam, este slava Mea din el, iar poporul cuvântului Meu este sluga Mea credincioasă, întru care Eu binevoiesc pentru împlinirea Scripturii venirii Mele iarăşi de la Tatăl la om cuvânt pe pământ, cuvânt de naştere din nou a lumii acum, la sfârşit de timp, precum este scris. O, apleacă-te sub acest toiag de păstor, apleacă-te sub cuvântul Meu, care păstoreşte neamul român, şi din care râu de cuvânt vor bea mulţi şi tot mai mulţi, căci altă mângâiere nu va mai fi, nu va mai fi pe pământ. Amin, amin, amin.

O, neam român, am grăit acum cârmaciului cel de peste tine, pe care cu minunea Mea l-am întărit iarăşi la cârma ta. O, roagă-te mereu pentru biruinţa lui cea bună şi a ta de la Mine, căci vremea este grea, şi voiesc să-ţi fiu sprijin şi ocrotire, fiule român. O, mare este numele de român! De cincizeci de ani şi mai bine Eu, Domnul, port în cer între sfinţi şi între îngeri numele de român, căci am masă de cuvânt pe vatra acestui pământ.

* * *

Cuprind în slava cuvântului Meu pe români şi Mă fac Păstor al lor, căci sunt ca oile fără păstor, fiindcă păstorii de peste ei, care stau în numele Meu peste ei, aceia se păstoresc pe ei înşişi, precum este scris în Scripturi, şi n-au milă de oi, n-au milă de viaţa cea vie a neamului român. Te păstoresc Eu, o, neam iubit de Dumnezeu! Eu nu te las, ci te cuprind în duhul cuvântului Meu şi te păstoresc şi te trezesc spre păşune şi-ţi dau din laptele cel duhovnicesc ca să fii tu pe pământ şi să nu pieri, ci să fii, aşa cum Eu sunt.

Eu sunt Cel ce sunt. Aşa să fii şi tu, şi să fii, o, neam român! Vârf de munte de Tabor să fii tu pentru neamurile de pe pământ, căci vor veni să ia din slava Mea, din învăţătura Mea, spre mângâierea lor! Eu sunt în mijlocul tău Păstor şi te păstoresc cu duhul mângâierii şi aşa te port, şi unul pe altul să ne purtăm, căci ziua Mea vine, şi tu eşti vestitorul ei prin Duhul Meu din tine, Duhul mângâierii, poporul Meu. Amin, amin, amin.

* * *

Dau neamului român vestirea Mea de azi şi Mă aşez cu ea înaintea neamurilor de pe pământ şi n-o pun sub taină, căci pecetea lui Dumnezeu este ea, şi cu ea pecetluiesc pe cei care suferă şi plâng din pricina celor stricate de pe pământ şi necunoscute ele după faţa lor, faţa adevărului minciunii cu care oamenii sunt amăgiţi de cei ce stăpânesc taina fărădelegii a tot pământul.

Dau tuturor de veste că vine Mirele, şi Şi-a pregătit mireasa şi vine, căci duhul miresei este Duhul Meu, şi Duhul şi mireasa zic: Vino, Doamne!

Îţi dau de veste şi mereu îţi amintesc, neam român, că tu eşti ţarina cu comoară în ea, fiindcă din tine Mi-am pregătit mireasă şi Mi-o pregătesc şi Mi-o ţin de veghe pentru venirea Mea pe vatra ta cuvânt de Duh Sfânt, şi am masă de cuvânt şi nuntă am în tine, iar tu eşti atâta de străin de petrecerea Mea în mijlocul tău, tată! O, nu vrei să ştii şi să înveţi şi să te bucuri cu adevărat. Îţi sunt potecuţele înfundate de cei ce se încumetă să-Mi astupe Mie calea spre oameni, dar Eu am cale tainică şi Mă dau tainic celor ce Mă află şi Mă caută, şi taina nunţii Mele se împarte, şi nu poate omul necredincios împotriva lui Dumnezeu, fiindcă venirea Mea se face grai auzit pe pământ, şi duios îi grăieşte omului ca să-i dezmorţească duhul încleştat şi să dorească după Dumnezeu apoi, iar cel ce este scris pentru Dumnezeu, acela vine după Mine, vine şi se face ucenicul Meu, şi mărturisitor credincios se face spre ridicarea multora. Amin.

* * *

Iar ţie, neam român, îţi doresc înţelepciune de sus, tată, ca să nu te desparţi de Mine prin înţelepciunea ta, că pe cel ce îl ajută mintea se semeţeşte prin ea şi nu poate sta întru Mine unul ca acela. O, de Mi-ai auzi tu glasul Meu care zice: «Să nu vă învârtoşaţi inimile la glasul Meu ca în timpul cercetării şi ca în ziua ispitirii în pustie, unde M-a ispitit Israel, care a văzut lucrările Mele, iar Eu am urât neamul acesta patruzeci de ani că n-a voit să cunoască el căile Mele şi a rătăcit pururea cu inima, şi n-au intrat întru odihna Mea, căci M-au mâniat».

O, deşteaptă-ţi urechea, neam român! Am sădit în tine taina patriei cereşti pe pământ. Nu-ţi învârtoşa auzul şi inima la glasul Meu ca Israelul cel necredincios, care până azi a rămas aşa, iar Eu l-am urât şi l-am lepădat, şi te-am ales de atunci pe tine de neam al Meu şi ţi-am trimis de la Mine ţie botezător ca să fii tu neam nou-născut înaintea Mea, iar Eu Îmi aduc aminte de tine şi grăiesc peste tine cuvântul Meu cel de azi şi te îndemn la post şi la rugăciune, căci diavolii de azi au putere mare în oameni şi ascultă oamenii de ei, şi voiesc să-i vestesc pe oameni să se deştepte şi să asculte de Dumnezeu, căci Eu sunt Mântuitorul omului, iar diavolul va fi legat pentru vecii şi va fi aruncat în iezerul unde arde foc şi pucioasă, şi cu el îngerii lui. Amin.

Îţi dau învierea din necunoştinţă, o, neam român. Te hrănesc cu Duhul Meu, tată. O, primeşte chemarea ta la Mine şi ia-Mă de Mântuitor, ia-Mă cu adevărat, că vreau să te slăvesc cu slava Mea înaintea neamurilor de pe pământ, o, ţară a strălucirilor, din pricina darului Meu din mijlocul tău, care străluceşte în cer şi pe pământ! O, ia din gura Mea, ia din mâna Mea darul Meu cel pentru tine şi caută cu izvorul Meu din mijlocul tău, căci râu de viaţă veşnică M-am făcut în tine din partea Tatălui Savaot!

Har, har peste tine, ţara Mea de azi, casa Mea de venire acum, la sfârşit de timp, şi te fă fecioară, tată, şi aşteaptă-Mă în prag, căci Eu nu te mint, şi iată, îţi dau ţie, îţi dau venirea Mea, ţi-o dau ca să Mă ai şi ca să te am, dar fă-te tu dragoste pentru Mine, căci Eu sunt Mântuitorul tău, Eu sunt Cel ce sunt, o, ţara Mea cea de azi! Amin, amin, amin.

* * *

O, neam român, Îmi apropii iarăşi de tine cuvântul Meu, cuvântul Duhului Sfânt. De o bucată de vreme te strig pe tine la masa Mea de cuvânt prin izvorul cuvântului Meu cel din mijlocul tău, masa Mea cu poporul Meu cel luat din români, şi-ţi tot dau povaţă cerească, tată. Voiesc ca tu să nu fii nevăzător şi surd la glasul Meu, care te cheamă ca să vezi şi ca să auzi şi ca să bei din fântâna Mea spre viaţa ta. De când am plămădit Eu cu cuvântul cerul şi pământul, de atunci te-am ales să-Mi fii masă şi casă acum, la sfârşit de timp. O, tu eşti acum în strâmtorare mare, tată, şi ia bine de la Mine ca să faci tu ochii mari, căci ţie nu-ţi lipseşte pâinea sau haina, ci îţi lipseşte împăcarea cu Mine, tată. O, împacă-te cu Mine, iar Eu, Domnul, te-am învăţat cum să faci ca să ne împăcăm şi ţi-am spus că nu e bună nedreptatea, căci cei ce se numesc în mijlocul tău biserica lui Dumnezeu, aceia nu-Mi deschid ca să le dau Eu pentru tine, ba Mi-au făcut şi Îmi fac nedreptate, tată.

O, ţara Mea de azi, o, neam român, dau să te povăţuiesc, iar şi iar dau să te călăuzesc şi să-ţi spun ce să faci. Dumnezeu-Cuvântul este în mijlocul tău cuvântând de mai bine de cincizeci de ani, şi cu măiestrită taină lucrează El în mijlocul tău. O, cum să fac să pot să fac sfat cu tine pentru izbăvirea ta de orbire şi pentru slava ta cu Mine apoi înaintea popoarelor? O, cum să fac să Mă asculţi? Cum să fac să-Mi cunoască adevărul şi glasul Meu cel de azi mai-marii tăi care stau pe scaune de slujitori de biserică şi de legea lui Dumnezeu pe pământ cu oamenii? O, cum să fac cu voi să fiţi credincioşi glasului Meu cel de la sfârşit de timp pe vatra voastră, fii români? O, de atâtea ori Mi-am îndreptat cu duioşie spre voi cuvântul Meu cel de azi. N-aveţi putere de credinţă, dar vă pot da Eu, fiilor, căci turma română are lipsă mare de Dumnezeu pe pământul ei când Eu, iată, sunt în mijlocul ei plângând la picioarele ei ca să-şi deschidă inima şi cămara cunoştinţei şi ca să-L cunoască pe Dumnezeu. V-aş întreba pe voi ca să-Mi răspundeţi apoi, aveţi ceva de câştigat că nu Mă primiţi cu povaţa slavei cuvântului Meu, care curge râu al vieţii în mijlocul acestui pământ binecuvântat din vecii, aparte binecuvântat pentru vremea Mea cea de acum ca să vin cuvânt pe pământ în casa aceasta şi să cârmuiesc cu glasul Meu de Păstor blând şi smerit corabia aceasta prin valurile de pe pământ?

O, Eu nu vreau să-ţi fie ţie rău, ţara Mea de azi, dar cu cine să Mă pot înţelege pentru tine în mijlocul tău? Nu te teme de zile grele, ci teme-te de depărtarea ta de Mine, tată. Te povăţuiesc spre legea Mea, că vreau să te aşezi întru ea, iar dacă tu nu vrei, Eu vreau aşa şi te aduc la voia Mea, căci în mâna Mea stă toată voinţa. O, nu dispreţui certarea când ea te încearcă cu toate greutăţile ei! Învaţă-te să te întorci la străbunii tăi cei sfinţi! Ei nu spurcau cu nimic, cu nimic zilele de post şi de sărbători şi ziua odihnei Mele. O, nu te teme că-ţi va fi greu, ci teme-te de greul şi de durerea care se urcă la Mine de la tine când văd că în neamul Meu român se calcă peste legea cea sfântă, cea din părinţi, şi scris este că cei ce calcă legea sunt pedepsiţi de ea. Îndeletniceşte-te să fii cuminte şi să posteşti cele trei zile din săptămână, luni, miercuri şi vineri, căci aceste zile sunt fiinţe în cer şi sunt lovite de pe pământ şi sunt numai şi numai răni pe ele, cele mai rănite fiinţe dintre cele din cer. O, nu trebuie neamul creştinesc să mănânce pe cele oprite pentru zilele acestea, nu trebuie. Nici măcar untdelemn nu trebuie în bucate în zilele pentru postire, darămite altfel de hrană oprită pentru zilele în care sfinţii şi părinţii au scris post de bucate! O, nu te teme că mori de foame, fiu român! Tu de neascultare mori dacă mori. Mâncarea cea fără de socoteală sfântă îţi aduce boli şi durere în trup şi în viaţă, căci sfinţii şi îngerii se răzbună pentru ranele Mele de la om, iar tu ştii aceasta, dar nu mai vrei să asculţi, tată.

O, neam român, te aduce Domnul din spate la voia Lui, dar nu ridica glas de cârtire, nu te ridica cu cârtire peste cei ce stau sus la cârmă, care ar fi să se îndatoreze pentru tine la neamuri străine, ca să te robească ele apoi la voia lor. O, fii înţelept, neam român, căci nimeni, nimeni nu e bun pentru tine, nimeni decât Dumnezeu. Hai, tată, să ne sprijinim noi între noi prin greu şi prin lipsuri, şi să nu-ţi fie greu să te aşezi în legile Mele sfinte, căci ele te vor scoate din toate strâmtorările care vin. O, te-aş voi cu mare dor să nu mai cheltui bani pe păcat şi aş voi să fugi de otrava de la tutun şi de la băutură, căci Eu, Domnul, am binecuvântat numai apa şi vinul, tată. O, te-aş voi cu mare dor să nu mai mănânci carne, căci carnea te îmbolnăveşte şi cu trupul şi cu sufletul şi îţi aduce bube în trup şi în duh şi te umple de teama trupului ucis de tine ca să-l mănânci apoi. Zadarnic, zadarnic am spus Eu omului poruncă mare: «Să nu ucizi, omule!». O, zadarnică a fost porunca aceasta a Mea pentru om. M-a atras omul tot la voile lui ca să-l las să mănânce carne, dar mai bine îi este lui să se tragă el în voile Mele, şi, fie de voie, fie de nevoie, se va trage omul în voile Mele pe pământ, căci scris este că va veni cerul cel nou şi pământul cel nou şi dreptatea a toate, şi aşa va fi, şi îngerii Mei vor împlini aşa. Amin.

O, dacă tu, neam român, vei vrea şi Mă vei asculta, vei fi tu cel mai slăvit neam de pe pământ, căci harul Meu şi Duhul Meu Se va coborî peste tine şi te va umbri şi vor veni spre tine neamuri, precum este scris, şi vor lua din slava Mea cu tine şi te vor dărui cu daruri, tată, aşa cum este scris de cea aleasă pentru slava Mea, şi iată, de aceea te povăţuiesc să te împaci cu Mine şi să te înveţi să faci voia Mea, o, ţara Mea de azi. Fii cuminte, tată! Caută să vezi bine în povaţa Mea şi fugi de gustul şi de fapta păcatului. Posteşte zilele de post, cinsteşte zilele de sărbătoare şi ziua odihnei Domnului, iubeşte frăţia şi umilinţa, răbdarea şi sfinţenia, tată, şi vei vedea iubirea Mea şi slava Mea cu tine, că este scris de tine să ai viaţă cu Dumnezeu pe pământ şi să vezi apoi cu ochi limpezi pe Domnul tău, pe Stăpânul tău Iisus Hristos, Care, iată-L, grăieşte cu tine pe vatra ta. O, nu te teme de sărăcie, ci teme-te de bogăţie, tată, căci bogăţia piere! O, nu te teme de lipsuri, ci teme-te de toate cele stricate şi vinovate, că multă, multă hrană din care tu iei şi mănânci are boală pusă în ea pentru tine şi are duhul rătăcirii de Dumnezeu în neorânduiala cu care ea este făcută de omul cel fără Dumnezeu în el. Şi te rog, fiu român, te roagă Dumnezeu, închină cu semnul sfintei cruci când bei apa şi când mănânci, şi închină-te şi te roagă când te culci şi când te scoli şi când te trezeşti din somn noaptea, şi ia de ajutor între Mine şi tine pe mama Mea Fecioară ca să ai mamă şi tată, dar ca să ai, trebuie să-i asculţi ca un copil, căci scris este: «De nu veţi fi ca pruncii nu veţi fi cu Dumnezeu şi cu împărăţia Sa».

Stau în sfat cu voi, fii români, şi vă rog pe voi să deschideţi cartea istoriei şi să staţi o clipă faţă în faţă cu străbunii acestui neam şi întrebaţi-vă apoi dacă arătaţi ca ei, ca fii ai lor, ca urmaşi ai lor. O, frumos şi creştinesc şi iubit de Dumnezeu a fost portul românului! De ce, de ce, tată, l-aţi părăsit şi n-aţi iubit să fiţi frumoşii Mei? Iată cum vă luaţi după străini! Aţi pierdut mândria aceea sfântă de a fi frumoşi ca sfinţii, ca străbunii, o, fiilor. Eu, Domnul, v-aş vrea pe toţi împodobiţi cu strai plăcut lui Dumnezeu, v-aş vrea prinţi şi prinţese după port şi n-ar mai fi nici un neam mai frumos pe pământ ca şi neamul Meu român, pe care Tatăl l-a hărăzit al Meu acum, la sfârşit de timp, şi iată, Eu vin în mijlocul lui cuvânt şi îl povăţuiesc pe el spre iubirea Mea cea de sus pentru el. O, trezeşte-te, tată, şi arată-te întru toate neam al lui Dumnezeu, căci Eu sunt Împăratul făpturii şi te vreau întâiul pe pământ înaintea Mea, ca să se închine Mie şi ţie neamurile, tată, dar ascultă-Mă şi nu te teme de sărăcie şi de lipsuri dacă Mă asculţi!

Eu, Domnul Dumnezeul tău, voiesc să te pregătesc frumos pentru masa Mea cu tine, popor român. Tu, tată, eşti otrăvit de vremea cea de azi, vreme rea cum n-a mai fost pe pământ, vreme ascunsă de ochii tăi, iar Eu sunt plin de durere pentru tine, căci tu eşti sortit de Tatăl Savaot să porţi slava lui Dumnezeu pe pământ, dar tu eşti tare, tare bolnăvior. Voiesc să-ţi dau din costiţa Mea viaţă, dar viaţa ta ar fi apoi să semene cu viaţa Mea şi a sfinţilor Mei, nu cum te-ai învăţat tu să faci cu viaţa ta şi cu viaţa Mea. O, nu aşa, tată, nu aşa vreau Eu, nu aşa pot Eu cu omul pentru puterea Mea pe pământ cu el, pentru statul Meu cu el pe pământ.

O, Mi-e tare milă de tine când te văd înţepat de vrăjmaş şi de otrava lui, şi aş vrea să te înviorez, neam român, şi în chip curat să am ucenici de la Mine pentru tine ca să-ţi fac bine prin ei din partea Mea, dar vrea-vor cei ce stau păstori peste tine, vrea-vor ei să Mă creadă şi să Mă asculte ei pentru viaţa ta, pentru mila Mea de tine? Tu eşti cuibuţul Meu cel de azi. Vin în mijlocul tău cu cuvântul Meu cel de azi şi te găsesc tare bolnăvior. Stau înaintea ta cuvânt prin fiii cuvântului Meu cel din zilele acestea. Găsesc în mijlocul tău pe vrăjmaşul Meu şi al tău, care se teme de glasul Meu de peste tine, aşa cum se teme şarpele care intră în cuibul cu bobocei ai păsării din pustie, şi cu care Eu, Domnul, M-am asemănat prin jertfa Mea cea pentru om, iar când pasărea aceasta îşi găseşte boboceii otrăviţi în cuib, gata de moarte, o, ce face ea? Ea îşi străpunge coasta cu ciocul şi îşi ia boboceii la sân şi le dă lor din sângele ei, din viaţa ei, şi nu le mai dă atunci din hrana pe care o strânge ea în trăistuţă din apă, ci le dă sângele ei ca să-i aducă la viaţă, ca să scoată cu el din ei otrava şarpelui pitit în lipsa ei în cuibul boboceilor ei. O, aşa dau Eu să lucrez în mijlocul tău, neam român, dar tu, tată, nu mai eşti învăţat să stai în cuib şi să primeşti viaţă, şi cum să fac Eu cu tine, oare, să te aduc la viaţă, să te scot din primejdie şi să te aduc la iubire, la credinţă şi la ascultare pentru acestea, o, neamul Meu cel de azi?

Sunt în mijlocul tău cuvânt de Duh Sfânt, neam român. Te povăţuiesc şi te îndemn să nu faci păcat împotriva Duhului Sfânt, căci Eu voiesc să te iert şi să te vindec cu cuvântul Meu de peste tine, cu Duhul Sfânt, Care curge din gura Mea cuvântul râului vieţii în mijlocul tău, ţara Mea cea de azi. O, am grăit cu tine în mijlocul poporului cuvântului Meu de pe vatra ta. Chem îngerii şi sfinţii să-Mi slujească în mijlocul tău împlinirea cuvântului Meu de peste tine. Vreau ca tu să înviezi înaintea Mea şi să trăieşti în Domnul pe pământ. Pace ţie! Ascultă povaţa Mea! Citeşte-o şi învaţă s-o împlineşti! O, aşează-te cu credinţă înaintea Mea şi dă-Mi, o, dă-Mi inima ta, neam român, ţara Mea cea de azi! Amin.

* * *

O, neam român, ies înaintea ta cu pâine şi cu sare, tată. E mare taină ceea ce fac Eu înaintea ta în ziua aceasta prin fiii cuvântului Meu cel de azi pe vatra ta! O, e mare taină lucrarea Mea cea de azi în mijlocul tău! Îţi dau ajutor ca să înţelegi pe cele de sus pentru soarta ta cu Dumnezeu şi te cuprind în înţelepciunea Mea, pe care am pus-o în mijlocul poporului Meu cel din mijlocul tău, masă de cuvânt în vremea aceasta pe pământ, ca să-Mi scriu cartea Mea cea de azi, cartea venirii Mele a doua oară de la Tatăl la om, o, ţara Mea cea de azi! Vreau, tată, să Mă împac cu tine, şi lucrez tainic, pentru că tu nu dai să înţelegi, şi împlinesc tainic, pentru că sunt tari la cerbice cei ce domnesc peste tine, dar Eu te iubesc şi te învăluiesc în mila Mea şi tainic îţi dau ceea ce am să-ţi dau până când Mă voi putea face înţeles că am stat aşteptând ani la rând ca să aduc împărăţia Mea peste neamul român şi să-l arăt pe el cu ea, cu slava Mea cea de azi în mijlocul lui.

O, să nu-i dispreţuieşti pe cei prea mici ai Mei din mijlocul tău! Eu îţi fac bine prin ei şi îţi ţes ţie cămăşuţă slăvită, şi tainic îţi fac din cuvântul Meu ţesut cu dor şi cu răbdare veşmântul tău cel de mâine, o, ţara Mea cea de azi, că vreau ca tu să ai înviere, tată. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău şi Mă fac râu de cuvânt în mijlocul tău şi te mângâi şi te aştept să înţelegi lucrarea Mea cea pentru tine, căci ţie îţi trebuie Păstor din cer, ţara Mea. Îi cer Tatălui cu rugă înlăcrimată să-ţi dea înţelepciunea tainelor lui Dumnezeu şi să te deştepţi cât mai curând şi să stai cu credinţă şi cu biruinţă pentru tine înaintea Lui, o, ţara Mea. Binecuvântare în taină îţi dau în ziua aceasta şi Îl rog pe Tatăl să te ridice, să te înalţe spre cele de sus coborâte în mijlocul tău pentru viaţa ta cea de la Dumnezeu între neamuri, dar roagă-te şi tu şi nu da la spate povaţa Mea, căci Eu sunt bogăţia ta, şi vor înţelege curând, curând neamurile de pe pământ că tu Îl ai pe Domnul slăvindu-Se în cuvânt în mijlocul tău şi te vor iubi pentru Mine şi-ţi vor da iubirea lor, dar ia de la Mine şi fii credincioasă şi scoală-te frumos întru întâmpinarea Mea, o, ţara Mea cea de azi, ţara Domnului Iisus Hristos întru a doua Sa venire de la Tatăl pe pământ. Amin.

* * *

Grăiesc din cer pe limba omului prin limba neamului român, pe a cărui vatră Mi-am ales să grăiesc la sfârşit, când toate, toate se îndreaptă spre începutul lor cel dintâi, spre dragostea dintâi a lui Dumnezeu pentru cele făcute de El la cuvântul Lui. O, grăiesc ţie, neam român, să nu te necăjeşti că eşti necăjit din pricina lipsei de bani sau de agoniseală pentru trai bun pe pământ, ci să te necăjeşti că n-ai pe Domnul de bucurie şi de mângâiere a ta. O, cât te-am strigat, cât te-am strigat prin cuvântul Meu cel de azi ca să Mă auzi şi să faci tu ascultare de cuvântul Meu, care vine pe nori la tine, ţara Mea de azi! Eu ţi-am vestit cu dor şi cu durere şi cu bucurie şi cu mângâiere că eşti ţara Mea cea de azi, aşa cum Tatăl te-a dat Mie la naşterea Mea pe pământ acum două mii de ani, o, şi ce puţin dai tu să auzi ceea ce Dumnezeu grăieşte peste tine prin râul Lui de cuvânt acum peste pământ! Te-am învăţat cu milă, tată, să nu te laşi pe mâini străine cu viaţa ta, cu casa ta, cu ograda ta, cu durerea ta, cu avuţia ta cea de la Mine sau cu lipsurile tale din pricina depărtării tale de Dumnezeu, o, şi nu dai să asculţi, tată! Glasul Meu, care grăieşte peste tine, vine la tine din cer de la Dumnezeu, ca să fie Dumnezeu cu tine pe pământ şi să te înveţe din cer întru toate, dar tu nu te-ai deprins să Mă asculţi şi să-Mi urmezi povaţa. O, e primejdios aceasta. Te vede duhul rău, care s-a născut din om la început prin neascultarea lui de Dumnezeu, Făcătorul lui, şi este duh rău neascultarea de Dumnezeu a omului. Chemarea ta spre ascultare este veghea Mea de peste tine, şi mereu am venit cu ea la tine, ţara Mea de azi. O, ţie îţi trebuie cămăşuţă, tată, că e ruptă cămăşuţa ta şi e nespălată şi e neîngrijită de Dumnezeu, şi se rupe de tot dacă tu nu asculţi, şi te vei trezi goală de tot, ca şi omul aşezat de Mine în rai, şi care pentru că n-a ascultat, s-a trezit gol şi s-a ascuns, dând să-şi ascundă goliciunea sa, şi aceasta vine de la neascultare, tată. Te povăţuiesc să înţelegi certarea Mea cea miloasă de peste tine şi să înveţi la greu duhul frăţiei şi al nejudecăţii lângă el, căci tot ce vine peste tine nu vine spre durerea ta, ci spre trezirea ta, fiindcă inima ta e prinsă de nepăsare de Dumnezeu, tată. O, aş voi să nu mai faci păcat. Eu grăiesc ţie prin toate câte vin spre tine ca să auzi tu şi să urăşti păcatul, tată. O, fereşte-te de desfrânare, că ea îţi cere bani ca să cheltui pentru ea! Alungă de pe pământul tău păcatul, căci Eu, Domnul, sunt pe vatra ta cuvânt peste pământ şi dau să curăţ de păcat vatra ta! Dă de la tine păcatele cele de dinainte de potop, când oamenii mâncau şi beau, se însurau şi se măritau şi petreceau fără Dumnezeu pe pământ şi îşi pregăteau moartea, că nimeni, nimeni nu mai veghează ca să nu vină ea.

O, ţara Mea de azi, vin la tine cuvânt şi te rog, tată, să nu mai bei decât de la Mine, căci duhul rău a făcut băutură multă, străină de Dumnezeu, iar ea se numeşte păcat, şi apoi boală grea, şi te rog să alungi de pe vatra ta tutunul, ca să nu-l mai foloseşti ca păcat, că iată ce a făcut din el omul fărădelegii, şi te-a îndemnat, tată, ca să cazi şi în acest păcat şi ca să nu mai semeni tu cu Dumnezeu, Care este fără de păcat! O, fereşte-te de desfrânare, de orice fel de desfrânare, că pentru ea îţi trebuie bani şi putere rea şi păcătoasă, şi depărtare de Dumnezeu cere ea de la om!

Stau şi plâng cu Tatăl şi cu sfinţii, că numai păcat văd pe pământ, gata, gata să-l scufunde în adânc, şi aştept să sfârşească omul cu păcatul, şi dau să-l ajut dacă nu poate singur, că de la copil şi până la bătrân nu mai poate sta nimeni fără de păcat peste viaţa lui, şi simţurile omului cad mereu în păcat. O, de ar simţi omul dor de Dumnezeu în el, ar lua acest măreţ har şi l-ar trezi pe om din beţia păcatului şi ar veni el spre iubirea cea de sus, căci am scris pentru împărăţia Mea peste pământ neam sfânt să am, popor agonisit de Dumnezeu, preoţie împărătească, nu omenească aşa cum se vrea ea a fi acum peste tot pe pământ, peste tot fără Dumnezeu, şi numai cu haina şi cu numele se mai vrea ea peste pământ, şi iată de unde vine rătăcirea spre păcat peste om!

O, neam român, Eu voi birui omul şi voi fi biruitor! O, nu te teme de suferinţa ta cea de la lipsuri, ci teme-te de suferinţa cea care vine peste tine de la păcat, tată! Adună-te lângă cuvântul Meu şi vezi ce vrea el de la tine şi ascultă-l pe el, căci gura Mea grăieşte peste tine spre mântuirea ta şi nu spre răul tău! Primeşte de la Dumnezeu certarea cea pentru tine, şi nu ca de la om s-o primeşti, căci Eu nu vreau, tată, să cazi tu sub stăpânire la neamuri străine, care n-au alegerea ta, dar care ştiu de ea încă de la începutul tău cu Mine când Tatăl te-a dat Mie la naşterea Mea ca să fii a Mea la întoarcerea Mea spre sfârşit de timp, căci atunci când M-am înălţat la cer după patima Mea, cu care am plătit viaţa omului care vrea să aibă viaţă, îngerii au spus că iarăşi va să vin, şi acum împlinesc aşa, căci a venit vremea, şi toate arată că a venit, aşa cum este scris.

Eu te îndemn spre linişte, neam român, şi spre răbdare, tată. Învaţă-te cu sărăcia şi cu puţinul din toate, aşa cum Îi place lui Dumnezeu să trăieşti, căci viaţa cea plină de plăceri te smulge de sub ocrotirea Mea şi te dă slugă la alt stăpân, stăpânitorul întunericului acestui veac, care are ca hrană duhul lumii. Eu, Domnul, te dau spre certare dacă nu dai să asculţi povaţa Mea cea de viaţă, şi te voi spăla frumos, căci ţie îţi trebuie cămăşuţă nouă, şi trebuie să te speli pentru ea. Eu, Domnul, îţi întăresc răbdarea şi te învăţ să înţelegi că toate câte vin peste tine sunt spre facerea ta cea de la Mine şi sunt spre curăţirea şi spre învierea ta apoi, şi bine îţi va fi ţie dacă vei asculta, dacă vei deschide Domnului când El bate să-I deschizi, o, ţara Mea cea de azi! Cine are urechi de auzit, să audă cu ele ceea ce Duhul grăieşte peste tine, o, neam român, iar celui ce aude, Eu îi voi da lui! Amin.

* * *

O, neam român, te-am învăţat, tată, aparte şi ţi-am spus să Mă asculţi, ca să-ţi fie ţie bine pe pământ. Vezi ce păţeşti dacă nu Mă asculţi, dacă nu-L crezi pe Dumnezeu, Care vine la tine cuvânt prin servii Săi? Vezi, tată, ce durere îţi atragi dacă nu-L laşi pe Stăpânul Dumnezeu să te cerceteze şi să-ţi spună ce să faci, după ce El vede mersul tău şi neascultarea ta? O, ţi-a înecat apa munca şi strânsura ta şi eşti mâhnit, fiu român, pentru pierderile pe care le suferi. De şapte mii de ani învăţ omul prin servii Mei cum să trăiască pe pământ ca să-i fie lui bine, şi nu ascultă omul de Dumnezeu, nu s-a deprins omul să-i fie Dumnezeu Stăpân, dar tot Domnul e Stăpânul, şi vezi că aşa este şi că tu n-ai putere când El grăieşte cu tine prin glasul şi prin lucrarea stihiilor dacă tu nu te deprinzi să asculţi prin cuvântul Lui de peste tine.

Ţi-am trimis carte scrisă şi M-am folosit de servii Mei, care aud din gura Mea cuvântul peste om, şi te-am învăţat, neam român, cum să faci tu voia Mea înaintea Mea pentru soarta ta cu Mine pe pământ, dar îngâmfarea ta de a nu te apleca învăţăturii lui Dumnezeu, te costă, tată, şi îţi aduce durere. Am pus pe poporul cuvântului Meu din mijlocul tău să ridice mânuţele sus la Mine şi să-Mi ceară să pun ploaia în cămările ei, căci te-am lovit cu vărsare de ape, ţara Mea cea de azi, dar Eu ţi-am spus că intri la suferinţă dacă nu Mă asculţi.

* * *

Mă îndrept cu cuvântul spre porţile tale, neam român, şi spre cei ce-şi zic păstori ai tăi, şi grăiesc lor despre durerea ta cea de la neveghea ta pentru Dumnezeu, şi le spun lor aşa:

Dacă voi, cei ce staţi la porţi, nu veţi lua cuvântul lui Dumnezeu de peste voi ca să-l împliniţi peste acest neam şi peste voi, şi dacă voi, cei ce staţi în nume de păstori peste sufletul neamului român, nu vă veţi smeri înaintea cuvântului Meu cel de ieri şi cel de azi ca să-l faceţi împlinit peste voi şi peste acest neam, Eu, Domnul, nu pot să-Mi trag în teacă sabia mâniei Mele pentru cei ce nu ascultă de Dumnezeu pe pământ. O, învăţaţi de la Mine să ocrotiţi pământul şi omul de pe el dacă staţi în frunte, dar nu să atrageţi bătaie peste pământ pentru nelegiuirile de pe el prin neascultarea omului! Sculaţi-vă şi spuneţi nu desfrânării de peste fiii neamului român şi n-o legiferaţi voi, căci staţi pe trupuri de sfinţi mulţi cu picioarele voastre şi aceştia strigă din pământ la Mine pentru acest neam, pentru urmaşii lor! Sculaţi-vă şi spuneţi nu lucrării antichriste, care se zbate din ascuns să robească şi să rătăcească sufletul neamului român! Citiţi în Scripturi ce vrea să facă antichrist şi oamenii lui de pe pământ, şi nu vă mai îndatoraţi străinilor cei fără Dumnezeu peste viaţa lor, că vă vindeţi sufletele, care sunt mai de preţ decât trupurile voastre, căci am spus acum două mii de ani: «Nu se vând, oare, două vrăbii pe un ban? Voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii». O, voi sunteţi mai de preţ decât multe suflete care se vând satanei pentru bani. Nu vă vindeţi sufletele! Iubiţi sărăcia şi puţinul din toate, aşa v-am învăţat pentru vreme grea. Lăsaţi luxul şi plăcerile trecătoare, care vă vatămă sufletul şi trupul şi duhul, iar Eu, Domnul, voi purta grijă de voi în chip sfânt! Învăţaţi norodul să nu mănânce mâncare de dulce în zilele de luni, miercuri şi vineri, căci sunt scrise zile de post pentru binele omului pe pământ şi ca jertfă pentru iertarea păcatelor, ca să nu rămâneţi cu păcatele scrise la Dumnezeu, şi daţi de la voi mâncarea de carne, că boli înfricoşătoare vin pe pământ prin carnea mâncată de om, fiinţe ucise pentru hrana omului, când Eu i-am spus la început: «Să nu ucizi, omule!».

Voi privi peste voi şi voi vedea dacă veţi alege viaţa sau moartea şi voi lucra apoi. Dacă veţi alege viaţa cuvântului Meu cu voi, veţi atrage vouă binecuvântările toate, iar dacă moartea cea de la neascultare veţi alege, Eu Mă voi lupta cu moartea şi o voi birui şi voi lupta Eu pentru sufletele voastre, căci sunt Păstor cu milă, Păstor neplătit, şi în dar Mă dau şi dau. Amin.

O, nu trebuie să-i dau Eu omului mură-n gură ca să poată să Mă creadă şi să Mă primească şi să Mă urmeze. O, nu aşa se face credinţa. Inima este cea care cunoaşte pe Dumnezeu în cer şi în ea apoi. Iubire mare am pentru om, şi voiesc să i-o dau toată şi voiesc să vrea şi el să i-o dau, căci sunt necăjit că n-am cui să i-o dau. Se sminteau întru Mine mulţi în vremea Mea pe pământ acum două mii de ani, şi din ei s-au sculat şi au pecetluit cu numele lor răstignirea Mea, căci erau nemulţumiţi de Mine şi de dreptatea Mea, care era împotriva nedreptăţilor lor, şi apoi ei mărturiseau împotriva Mea ca să-şi acopere păcatele lor.

O, neam român, necredinţa în Dumnezeu vine de la păcat, tată. O, adu-ţi aminte de străbunii tăi, căci ei erau săraci, fericiţi de săraci de cele ce ai tu azi pe pământ, căci nu aveau case mari şi multe pentru acoperământ lor ca să le ocupe inima din ei şi grijile cele pentru suflet. Ei Îl iubeau pe Dumnezeu şi iubeau sărăcia şi neagoniseala şi se temeau de Domnul şi de păcatul lăcomiei şi al mândriei, şi aveau căsuţa scundă şi smerită, iar când se spălau în covăţică, lăsau şervetul să cadă peste icoane, căci se sfiau de Dumnezeu şi de sfinţi ca să le vadă trupul dezbrăcat, dar azi stau dezbrăcaţi şi în biserici urmaşii lor şi iubesc desfrânarea până şi pe stradă şi n-au ruşine nici cei mici, nici cei mari şi îşi îngăduie unii altora lipsa de sfială şi de grijă împotriva desfrânării.

O, împacă-te cu Dumnezeu, neam român! Ia-L de Stăpân al tău, ca să nu-ţi fie ţie rău pe pământ! Întreabă-L pentru soarta ta şi ascultă-I povaţa, că are pe vatra ta albia cuvântului Său din vremea aceasta şi grăieşte cu tine ca un tată bun şi plin de grijă pentru viaţa ta!

* * *

O, trezeşte-te, neam român, scoală-te, tată, e târziu! O, ce bine ar fi să Mă auzi şi să Mă asculţi! Te-aş scăpa din toate gropile în care ai căzut din pricina dorinţelor tale şi a neastâmpărării, căci ai gustat din vinul cel otrăvit şi ţi s-a părut bun, dar el este cupa fărădelegii a tot pământul, şi a venit la tine din ţări străine şi te-a furat din duhul străbunilor tăi. Ei însă strigă la Mine pentru tine, şi strig şi Eu la tine ca să te trezeşti. O, ajunge cu toropeala. Nu căuta să te îmbeţi cu apă, tată. Ia şi bea din gura Mea cuvânt de trezire şi de facere şi fugi spre Dumnezeu, Care te scapă de cădere, de căderea în care stai acum! Amin.

* * *

Şi acum, miluieşte neamul român şi fă cu el după făgăduinţele Tale, Doamne, şi pregăteşte-i lui scăpare din întuneric şi din fărădelege şi din păcat şi din înstrăinare de Tine şi nu lăsa să fie biruit acest neam! Ajută-i mintea, ajută-l în vreme de necredinţă, căci păcatul s-a înmulţit şi l-a înstrăinat de Tine şi mult l-a înstrăinat! O, pierde, Doamne, din mijlocul lui pe vrăjmaşii mântuirii lui cea de la Tine, pe cei dinăuntru şi pe cei din afară, şi arată-Te Dumnezeu adevărat peste el, ca să vadă neamurile pământului şi să se plece, Doamne! O, e aproape să-şi dea duhul acest neam, nu-l lăsa să piară, că n-are păstor, ci Tu eşti Păstorul lui! Fă-l să-Ţi audă glasul şi să-Ţi deschidă şi să Te cunoască şi să Te asculte, iar Tu să-l scapi de moarte şi să-l miluieşti pe el, şi să Te vadă cu el cei ce au dat şi dau să-l robească sub ei pe cel ales de Tine pentru slava Ta, pentru slava credinţei în Tine a oamenilor, Doamne, Mieluţ junghiat, Care ridici păcatele oamenilor, căci Tu pentru aceasta ai venit pe pământ. Amin.

— O, proorocule mare şi botezătorule al Meu şi al multora care s-au adus spre credinţa lor în Mine! O, ce să le fac dacă nu Mă aud, dacă nu deschid glasului Meu cel mult peste ei? Îşi atrag ceea ce-şi lucrează şi aşa Îl văd pe Dumnezeu, Care strigă la ei ca să-L audă şi să-L asculte pe El.

O, neam român, te strigă sfinţii din cer, tată, şi te strigă pe tine alesul Meu. O, alege-te şi tu pentru Dumnezeu, că nu vreau să pieri cu cei necredincioşi. Credinţa are faptele ei, nu te încânta altfel, că eşti mort dacă nu are faptele cereşti în tine credinţa ta. O, te strig, nu lepăda strigarea Mea!

* * *

Eu sunt ocrotitoare mare a pământului român şi a neamului cel credincios de pe el şi sunt în mijlocul lui vindecătoare a celor trufaşi ai acestui neam, pentru care eu mijlocesc. Curăţă, Doamne, de trufie pe toţi cei trufaşi în neamul român şi pune iubire şi milă în inimile fiilor acestui neam şi pune duhul păcii şi al cuminţeniei, căci se tot scoală cei răzvrătiţi şi lacomi de trufie şi de dreptate şi se tot întorc unul împotriva altuia prin păcatul trufiei dintre ei! Umileşte-i pe cei trufaşi şi apleacă-i spre umilinţă, şi ridică-i cu mână tare şi ţine-i pe picioare pe cei ce vor bine acestui neam şi păzeşte-i pe ei de ura cea din jur asupra lor, căci Tu ai zis mereu peste fiii neamului român: «Pace vouă!»! Risipeşte, o, risipeşte planurile cele rele ale celor ce fac cu mintea lor planuri duşmănoase asupra celor drepţi ai acestui neam, şi apoi pune pacea Ta între fiii români, căci Tu vii şi Te slăveşti în cuvânt în mijlocul acestui neam şi ai pe poporul cuvântului Tău cel de azi mijlocitor în mijlocul lui pentru el înaintea Ta! O, slavă venirii Tale cuvânt pe vatra neamului român, şi fă acest neam să Te cunoască în acest cuvânt şi, Doamne, să Te asculte apoi! Amin.

— O, cum să nu fac Eu, mamă, după dulce rugăciunea ta şi a poporului cuvântului Meu cel de azi când tu acoperi cu atâta milă şi iubire pământul român şi neamul de pe el, credincios şi necredincios, rugându-te pentru luminarea lui când tu aduci Mie rugăciune odată cu poporul Meu mijlocitor cu rugăciunea, iar el te aduce pe tine mijlocitoare la Mine rugăciunii lui spre Mine ca să ridic spre slava Mea pământul român şi neamul cel credincios de pe el? O, împuternicesc prin cuvânt ocrotirea ta pentru ţara Mea de venire acum, la sfârşit de timp, şi te mângâi cu iubire pentru iubirea ta de ea, o, mama Mea! Amin.

* * *

Veghem în ziua aceasta, căci duhul cel rău, încuibat în cei trufaşi, se zvârcoleşte în ei şi face feţe-feţe în cei ce dau să sufle cu răutate iarăşi sus, la locul de veghe a neamului român, iar Eu, Domnul, întăresc acum veghea Mea şi a sfinţilor Mei pentru cei ce veghează la cârma acestui neam. Sfinţii Mei şi îngerii Mei ne sunt însoţitori peste tot şi păzesc toată lucrarea Mea şi duhul cel bun al acestui neam, iar dintre sfinţii cei cuvioşi strigă la Dumnezeu Parascheva cea cuvioasă, care s-a ales pentru Domnul pe pământ şi care-şi odihneşte trupul pe vatra neamului român, aşa cum voia Mea a voit pentru acest neam, şi am mijlocitori tari înaintea Mea pentru el. Amin.

— O, primeşte, Doamne, înaintea Ta strigarea mea pentru acest neam! Mântuieşte-l pe el de cei trufaşi în mijlocul lui, dar mai întâi şterge păcatele lui, că toţi străbunii lui cei sfinţi Te roagă pentru el! O, nu-L vede omul pe Dumnezeu în cei credincioşi cu putere, căci păcatul mândriei şi al urii şi al duşmăniei nu-l lasă pe el să-L vadă pe Domnul în cei binecredincioşi, şi vede el ce vrea diavolul să vadă, şi sunt orbi cei mândri şi sunt bolnavi de ură şi de duşmănie şi de întunericul din ei, care nu-i lasă să vadă. Ceata sfinţilor Tăi sunt tot o rugăciune înaintea Ta pentru cei de pe pământ, care nu ştiu şi nu văd decât aşa cum vrea diavolul să ştie şi să vadă ei, căci omul se ascunde ca să nu vadă pe Dumnezeu, iar cei ce fac acest păcat sunt orbi de tot, sunt orbi cei ce nu văd pe Domnul pe pământ cu ei, căci satana aşa voieşte cu ei. O, câte împliniri, câte proorocii ale sfinţilor s-au împlinit pe vatra neamului român aşa cum au fost ele aşezate prin cuvânt proorocesc, dar cine are ochi ca să vadă şi minte ca să înţeleagă? O, spune, Doamne, la oameni, spune-le Tu la cei ce dau să ghicească sau să priceapă împlinirea proorocilor celor ce au vestit vremea de slavă mare pe pământul român, slava Ta cu el, că mulţi dau să potrivească înţelesurile cum sunt şi se poticnesc ca orbii în plină zi, căci numai Tu cunoşti tainele şi împlinirea lor cu acest neam pentru cele proorocite de sfinţi pentru el.

* * *

Dar acum scoate, Doamne, din cleşte neamul român şi dă-i lui mântuirea Ta! O, nu aştepta să poată el, că e vreme de întuneric, Doamne, şi e vopsit antichrist, ca să fie crezut bun. Fă Tu biruinţă, fă cu mâna Ta, că mare neputinţă s-a aşternut peste acest neam! Duh rătăcitor de suflet bântuie peste el. O, arată-Ţi slava Ta şi biruieşte întunericul şi lasă-Te Tu biruitor cu cuvântul vieţii peste el, că are duşmani cu faţa ascunsă în mijlocul lui, o, Doamne! O, mama Ta Fecioara plânge la căpătâiul lui, dimpreună cu noi, sfinţii Tăi, şi veghea noastră e mare. O, adu slava Ta peste acest neam, adu în mijlocul lui strălucirea Ta, care să ia faţa popoarelor toate şi să-Ţi urmeze Ţie apoi popoarele, dar stinge puterea celor răzvrătiţi şi risipeşte-o pe ea ca să nu mai fie! Eu sunt în cer în ceata sfinţilor români şi fericiţi sunt în cer sfinţii români şi toţi străbunii lui. O, pentru rugăciunile noastre, miluieşte acum şi miluieşte mereu neamul român şi, Doamne, dă-i lui învierea şi credinţă dă-i lui! Amin.

* * *

O, popor al neamului român, tu eşti ţară creştin-ortodoxă, tată, şi s-ar cădea ca mai-marii de peste tine să te povăţuiască să nu mănânci bucate oprite pentru zile de post, tată. Peştele se strică de la cap şi tot aşa se strică de peste om rânduiala cea dumnezeiască, cu care Eu, Domnul, din milă pentru om am aşezat-o pe pământ prin cei sfinţi. Eu, Domnul Iisus Hristos, am venit de la Tatăl pe pământ şi am luat trup de om, născut din trup fecioresc, şi am postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, iar diavolul a venit cu ispită spre Mine în tot acest timp, că nu-i convenea lui legea cea sfântă lăsată de Dumnezeu pentru om ca armă împotriva vrăjmaşului omului, diavolul.

* * *

O, neam român, ar fi să te oprească mai-marii de peste tine de la toate poftele tale de mâncăruri şi să te îndemne la post şi la rugăciune, tată. Ar fi să dea ei de veste legea aceasta şi s-o tot întărească peste tine mai-marii tăi, ca să se cheme că te iubesc şi că îngrijesc de tine aceştia. Iată, tată, vin Eu, Domnul, vin cuvânt peste tine, vin şi te aşez la veghe pentru viaţa ta cu Dumnezeu, pentru iubirea ta cea fără de păcat, pentru sfinţenia ta înaintea Mea, pentru purtarea ta cea plină de veghe pentru cei din cer şi pentru cei din jurul tău.

* * *

Mă aplec cu milă dumnezeiască şi cu durere mare în mila Mea pentru soarta neamului român, prins în cursă acum de cei necuraţi pe mâini în mijlocul lui, necuraţi la inimă şi la faptă, chiar dacă sunt ei ieşiţi din aceeaşi sămânţă, dar iată, multă sămânţă s-a făcut neghină, s-a făcut neagră de tot, căci s-a vândut celui vrăjmaş şi s-a ridicat să înăbuşe sămânţa şi s-o facă tot una, neghină să facă din ea şi să se lăfăie satana apoi pe pământul alegerii lui Dumnezeu, pe muntele Lui cel sfânt, pe care stă şi cuvintează ca la începutul lumii, alegere din vecii şi aşezată apoi temelie pentru pământ: pământul român, ţinut în palma Mea ca să zidesc pe el ceea ce va rămâne, iar satana s-a sculat mereu cu război pentru facerea cea de la Dumnezeu, pentru multa Domnului lucrare de pe pământul român, munte sfânt, de pe care curge roua cerului, mana cerului, cuvântul lui Dumnezeu peste oameni acum, la sfârşit de timp, că a venit vremea să se arate lucrare mare, minune mare, cerul cel nou şi pământul cel nou, de care duhul lumii nu are habar.

Durere mare se ridică la cer acum de la apăsarea duşmană care îşi are cuib în cei ce vor să fie al lor acest pământ şi acest neam, neamul român. O, cine le-a spus lor, oare, cine le-a spus că este al lor acest pământ şi neam, de se zbat să nu le scape de sub mâna lor?

O, cine v-a spus vouă că voi sunteţi dumnezei şi că toate trebuie să se plece vouă în acest pământ al neamului român? O, cine sunteţi voi, cei ce v-aţi pus pe pieptul acestui pământ şi neam ca să-l apăsaţi şi să-i opriţi răsuflarea? V-am povăţuit prin grăirea Mea peste pământul român şi v-am rugat nu de mult prin acest râu de cuvânt să vă daţi în lături voi, să nu nimiciţi voi ceea ce alţii au zidit, şi nu voi.

O, n-aţi vrut să ascultaţi. Eu, Domnul, stau de aproape şaizeci de ani pe vatra neamului român cu acest izvor de cuvânt, istorie scrisă acum, căci s-a făcut carte scrisă pe pământ cuvântul Meu. Nu de azi grăiesc Eu prin acest cuvânt, şi se numeşte cartea aceasta Cuvântul lui Dumnezeu. O, n-aţi vrut să ascultaţi aşa cum v-am povăţuit prin acest râu de cuvânt! O, ce veţi face voi acum, când dă să vi se apropie prăbuşirea? Nu era mai bine să ascultaţi glasul Domnului, care a grăit vouă şi v-a povăţuit să nu vă jucaţi voi cu soarta neamului român?

O, iată ce faceţi încă! Daţi să vă faceţi întărituri, care să lucreze pentru voi, şi lucraţi cu minciuna ca să vă faceţi acoperământ din ceată plătită, pe care să vă sprijiniţi şi să vă fie scut, şi daţi să vă ţineţi de garduri, dar gardurile sunt făcute să se rupă şi nu au altă soartă prin facerea lor.

Iată, încă vă spun, trageţi-vă în lături, fiţi cuminţi, trageţi-vă din lucrarea voastră cea rea şi vrăjmaşă neamului român, şi vă veţi trage, căci vă vor trage faptele voastre ascunse şi care ies curând, căci fără de veste Judecătorul va veni şi faptele fiecăruia se vor descoperi, aşa cum este scris, şi altfel nu va fi. Amin.

O, neam român, ce strâmtorare peste tine, ce apăsare, ce pâclă groasă s-a abătut peste ochii tăi, de nu mai vezi prăpastia cea pregătită ţie de cei ce te îndeamnă să faci tu voia lor împotriva ta! Ia aminte la cuvântul care vine din cer, din Dumnezeu peste tine, căci vreau să te mântuiesc din primejdia pusă înaintea ta de cei ce te îndeamnă de dimineaţă şi până seara târziu să crezi în ei, să vrei cu ei, să poţi cu ei ca să-ţi fie ţie salvatori, iar ei îţi sunt duşmani, o, ţara Mea, o, neam român, şi n-au milă de soarta ta. Iată, sunt coborât la tine în cuvânt în zi de praznic sfânt pentru mama Mea Fecioară, care de pruncă a fost dăruită lui Dumnezeu ca să poarte ea apoi venirea Mea pe pământ Prunc şi să Mă crească şi să fiu Mântuitor de la Tatăl Dumnezeu pentru cei ce vin pe calea cu lumină, cu Dumnezeu pe ea, cu cele sfinte, nu cu cele păcătoase pe cale, căci calea Mea este calea vieţii, şi adevărul şi sfinţenia umblă pe ea.

Suflu peste tine, neam român, suflare proaspătă de Duh Sfânt, şi în taină te umplu de putere din cer, de voia cerului în voia ta, ca să nu faci tu voia omului vrăjmaş ţie acum, când el îţi pune în faţă zi de tragere la sorţi pentru ca să te alegi tu cu ei, cu cei vrăjmaşi ţie, şi nu cu cei buni pentru tine şi care îţi arată calea pe care trebuie să mergi şi să trăieşti, şi nu să mori ca şi cei ce au murit de tot faţă de duhul dreptăţii a toate, pierzându-şi ei toată frica cea pentru plata faptelor lor. O, fiecare va fi pedepsit sau mântuit prin ceea ce iubeşte el. Cel ce iubeşte pe mamona, mamona îl va pedepsi. Cel ce iubeşte minciuna, minciuna îl va pedepsi, iar cel ce iubeşte pacea şi dreptatea, acestea îl vor înălţa pe el spre biruinţă şi nu spre cădere, căci este scris în Scripturi cuvântul Meu care spune: «Cel ce se înalţă va cădea, iar cel ce se umileşte va fi înălţat». Amin.

Îţi doresc, popor român, îngeri care să te insufle de la Mine şi să te ajute să-ţi alegi salvarea, căci cei care vor scrie în ziua de sorţi câştig de partea celor ce prin minciună vor să se zidească ei, aceia vor fi spre prăbuşire împreună cu cei ce zidesc pe nisip, căci aşa este scris.

Suflu duhul înţelepciunii şi al luminii peste neamul român, şi prin îngeri lucrez aceasta, căci oştirile îngereşti sunt în lucru mult pentru doborârea puterii minciunii, rostită mereu de cei îndeletniciţi cu ea pentru câştigul lor cel nedrept ca să bage sub mâna lor pătată de nedreptate şi de mamona faţa şi soarta neamului român, neamul Meu cel de la sfârşit de timp, ales Mie de Tatăl să-Mi fie popor, Ierusalim nou să-Mi fie, noul popor ales în locul Ierusalimului care n-a voit să fie ocrotit sub mantia Mea, căci el M-a dispreţuit şi a rămas pustiu de Dumnezeu, pustiu şi împrăştiat, şi Mă va vedea când va fi să spună el: «Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului», precum Eu, Domnul, am proorocit acum două mii de ani când îl plângeam pe Ierusalim din pricina dispreţului adus de el asupra Mea.

O, mamă Fecioară, să aşezăm duh de veghe sfântă în toate inimile peste tot în neamul român, că vine şi e aproape ziua de sorţi pentru cei ce vor cârmui de acum soarta acestui neam, iar lupta întunericului împotriva luminii e mare şi e pitită cu lucrarea ei, mamă. Binecuvântăm acum cu biruinţă de partea duhului luminii ziua cea pentru tragere la sorţi pentru cei ce vor cârmui neamul român, iar noi, cei din cer, Dumnezeu şi toate puterile cereşti dimpreună cu sfinţii biruitori, vom fi în toate, mamă. O, nădejdea e mică în români, fiindcă lupta se dă pe ascuns din partea celor ce merg sprijiniţi cu minciuna, dar Eu, Domnul, sunt mare, mai mare decât nădejdea cea mică a celor ce o mai au pe ea acum, că e mare şi multă încordarea şi e mare nedumerirea, mamă, dar ajutorul vine din cer, şi nu de pe pământ, o, mamă. Amin.

— Cu duh şi cu milă de mamă cerească te cuprind şi te strâng sub ocrotire în vreme de cumpănă, o, neam român, căci Fiul meu Hristos te iubeşte mult, te ocroteşte mult, pentru cei curaţi şi mari cu inima în neamul tău, şi străluceşte Domnul de pe vatra ta lumina cuvântului Său peste pământ. Te doresc al Său să fii, atât cât El te doreşte al Său, căci eu voia Lui sunt, aşa cum am fost acum două mii de ani voia Lui şi a venit El pe pământ Prunc, iar eu L-am purtat şi L-am crescut pentru cer şi pentru om şi pentru tine, popor român, căci Tatăl te-a dăruit Lui încă de pe atunci şi te-a arătat Lui de pe atunci că vei fi poporul Lui la sfârşit de timp şi cale a venirii Lui va fi vatra ta. Înţelepţeşte-te, dar, pentru ziua tragerii la sorţi pe seama soartei tale şi dă de peste tine pe cei ce vor să-ţi şteargă de pe faţă zâmbetul şi lumina şi frumuseţea înaintea neamurilor de pe pământ, că n-au milă în inimă, şi numai pe ei se au, iar pe tine te vor pradă a lor, voie a lor, căci ei te-au trădat şi te trădează, şi tu nu ştii aceasta. Fii înţelept, neam român, nu fă voia lor, o, nu, ai grijă! Nu! Scoală-te şi veghează acum şi nu fă voia omului vrăjmaş ţie şi trezeşte-te şi uită-te bine ca să-i vezi faţa lui cea ascunsă sub masca trădării, şi lasă-te lui Dumnezeu, Care te învaţă să nu mori, şi aceasta este învăţătura cea din cer peste tine acum când ziua de sorţi bate la uşa ta ca să-i deschizi, dar tu să ieşi atunci şi să spui nu celor ce te trădează, şi să spui da celor ce te iubesc şi te aşteaptă într-un pas cu ei pe calea dreptăţii a toate, şi apoi pe calea mântuirii, căci Domnul, Fiul meu Hristos, lucrează şi-Şi desface calea Sa, iar ea se va vedea. Amin.

Le-am dat povaţa mea lor, Fiule Emanuel, copilul meu Hristos. Cu duh de mamă a Ta şi a lor le-am dat lor. Trimite Tu acum oştirile îngereşti, purtate de puterile cereşti şi pune peste români împlinit acest cuvânt. Amin.

— Amin, amin, o, mamă, căci puterile cereşti sunt pe cale peste tot şi veghează şi lucrează, mamă, că durerea e mare în cer şi în neamul român acum, şi lupta e pe întuneric din partea celor trădători, care caută să lovească la catarg, la cârmă, o, mamă, ca apoi să pună ei în lanţuri dreptatea a toate şi să-şi ocrotească faptele lor, faptele fărădelegii, mamă.

O, popor român, trebuie nimicite de tot mersul şi puterea cea rea ale acestor fii trădători de la mijloc, şi nu va fi pace deplină până când ei nu vor fi daţi de tot în lături, iar Eu, Domnul, sunt împărţit peste tot cu toate puterile cereşti şi voi lovi peste tot în fiii lui Edom, în cei îmbrăcaţi în roşu peste tot, precum scrie despre ei în Scripturi, şi care dau să propăşească încă, dar arma cea împotriva lor este gata de luptă, căci odată cu ispita e gata şi arma cea împotriva ei, precum este scris.

Binecuvântată să fie lupta puterilor cereşti împotriva fiilor lui Edom în neamul român, căci în tot timpul au fost două tabere pentru ca să se arate lupta când vine, Iacov şi Edom, iar Iacov înseamnă fiii lui Dumnezeu, precum Edom înseamnă fiii cei împotriva lui Dumnezeu şi ai binelui lui Dumnezeu, dar Domnul a binecuvântat cu binecuvântare mare pe Iacov, pe poporul lui Dumnezeu, şi este el acum popor mare şi se cheamă acest popor neamul creştinesc, botezat în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, şi care luptă de partea Domnului, de partea păcii de sus pe pământ, şi mereu Eu, Domnul, îi spun lui: „Pace ţie, poporul Meu!”, şi se vor adăuga lui toţi cei făgăduiţi lui, fiii făgăduinţei făcute peste Avraam, şi vor fi ei strălucitori ca stelele cerului, neam al lui Avraam cel credincios, neam al lui Hristos, pe Care poporul Israel L-a răstignit pe cruce acum două mii de ani din neştiinţă, din necredinţă, din neumilinţa sa înaintea Celui ce a venit să mântuiască lumea din păcat.

O, popor român, învaţă mult, învaţă viaţa şi faptele şi faţa poporului creştin, neamul lui Hristos. Priveşte-te ca să te vezi şi să vezi dacă semeni cu Hristos, căci Eu sunt Domnul tău, Mântuitorul tău şi te iubesc, şi voiesc să te nasc într-o clipă şi să fii tu apoi faţa Mea, voia Mea, aşa cum Eu sunt voia Tatălui Meu Savaot, Care M-a trimis la tine cuvânt şi lucrare prin cuvânt pentru naşterea din nou a lumii, pentru înnoirea a toate. Cerul cel nou şi pământul cel nou, proorocite prin Scripturi că se vor aşeza şi vor fi pe vecii, acestea Eu, Domnul, le lucrez ca să le arăt la vedere, începând cu ele de pe vatra neamului român, în care Eu Îmi am cursul cuvântului Meu, râul vieţii, muntele Meu cel sfânt şi râul care curge din el spre poale peste pământ pentru tămăduirea neamurilor, precum este scris. Amin.

Eu, Domnul, binecuvintez acum cu biruinţă sfântă ziua de sorţi pentru cei ce vor birui şi vor cârmui de pe scaunele dreptăţii neamul român şi mersul lui şi viaţa lui. Eu, Domnul, aşez harul Meu peste fiii români ca să lucreze peste ei harul Meu. Amin.

Pace ţie, popor român! Eşti apăsat, eşti îngrijorat, eşti descumpănit, şi mulţi în tine sunt neînţelepţi prin cei duşi cu minciuna de cei trădători. O, eşti sub ispită grea, eşti răvăşit cu inima. Pace ţie! Bucură-te că Domnul grăieşte cu tine. Nădăjduieşte în El când eşti strâmtorat, când eşti nedumerit. El este lumina, El te va lumina, El va veni cu ale Sale la tine. Amin, amin, amin.

Acest cuvânt să meargă peste tot, să meargă, numaidecât să meargă, şi să lucreze el prin puterea sa. Amin.

* * *

Cu mângâiere, dar şi cu dojană Mă aşez în ziua aceasta faţă în faţă cu neamul român, şi am în lucru cu Mine oştirile cereşti şi îngereşti, şi duhul răbdării sfinte aşezăm încă între Noi, cei din cer, şi neascultarea de Dumnezeu, care s-a suit cu lucrarea ei până sus la cer de pe vatra aceasta, căci neamul român stă în nepăsare de suflet pentru soarta lui cea de azi şi cea de mâine şi rabdă cei din cer întârzierea lui spre îndreptarea şi spre înţelepciunea lui cea de sus.

Sunt Domnul şi Mântuitorul tău Iisus Hristos, o, neam român, şi Mă aşez cuvânt peste tine şi stau cu tine în sfat în ziua aceasta. Tu azi te bucuri în parte pentru praznicul Naşterii Mele, şi zic în parte, că e multă tristeţe şi multă nemângâiere peste cei mari cu inima şi cu înţelepciunea în fiii acestui neam, care văd cu adâncime primejdia care dă să se aşeze în legea ei cea nimicitoare de Dumnezeu şi de oameni peste fiii neamului român, care nu vor să-şi deschidă inima şi mintea şi ochii pentru soarta lor cea de azi şi cea de mâine. Eu însă sunt în veghe sfântă peste tine, neam român, iar lupta Mea pentru viaţa ta cea de sus lucrează tainic, lucrează cu înţelepciune dumnezeiască şi cu răbdare roditoare, nepricepute acestea de cei lacomi de slavă şi de bani şi de scaune şi care cred că ei sunt dumnezeii tăi şi că nu mai sunt alţii peste tine şi că viaţa cea de azi şi cea de mâine a neamului român este sub mâna lor, sub cheia lor, sub puterea lor cu totul. O, Cel ce a făcut cerul şi pământul are în mâna Sa arma cea umilitoare pentru cei ce se trufesc aşa, căci Eu sunt Dumnezeul umilinţei şi nu fac pogorământ pentru cei bolnavi de duhul slavei deşarte şi de puterea lor peste oameni, în vreme ce este Dumnezeu peste toate câte sunt şi vor fi, şi peste care veghează Dumnezeu.

O, cum pot Eu să-ţi spun acum pace ţie, neam român? Sunt cu Tatăl Meu Savaot prin cuvânt de sus în mijlocul tău în ziua aceasta şi sunt cu sfinţii Mei coborât şi cu sărbătoare de cuvânt. O, nu pot să-ţi spun pace ţie, căci pace nu este în tine, ci este doar închipuirea ei. Nu este pace fără Domnul, nu este nici chiar când cei ce-şi zic puternici se simt mari peste un neam de oameni. Dar cum să-ţi spun Eu, Domnul, o altfel de urare? Iată, îţi spun veghe ţie, o, ţara Mea cea de azi, şi aşa şi Tatăl Meu Savaot îţi spune.

O, Tatăl Meu Savaot, duhul mângâierii nu-l putem pune peste neamul român, căci el n-a vegheat cu ascultare de cuvântul cel de sus, trimis la vreme de cumpănă peste el, căci duhul trufiei, ziditor prin fiii minciunii, al căror tată este diavolul din pricina minciunii mânuită de ei pentru placul lor de a stăpâni peste acest pământ ales de Dumnezeu pentru slava cea de sus, acest duh, această lucrare vrăjmaşă neamului român nu poate lăsa duhul mângâierii cea de la Dumnezeu să se lase peste acest neam, ci trebuie dojană acum pentru neveghea acestui neam, pe care l-am povăţuit cu multă mângâiere de cuvânt şi l-am îndemnat să nu stea în nepăsare în vreme de cumpănă, căci este o lucrare vrăjmaşă care voieşte să-l strâmtoreze şi să-l supună sub ea şi să-l ducă cu minciuna cea bine plătită ca să cumpere prin ea biruinţa celor ce s-au unit stăpânitori acum şi care au supus sub primejdie soarta cea de azi şi cea de mâine a neamului român.

Hai, Tată Savaot, poate vor înţelege dojana, că mult povăţuit a fost acest neam şi n-a dat ascultare cuvântului Meu, care s-a purtat spre el cu povaţă şi cu veghe ca să asculte acest neam. O, hai să Ne aşezăm în sfat cu neamul român, Tatăl Meu Savaot.

— O, Fiule Emanuel, copilul Meu Cel Unul născut din Tatăl, îndureraţi răbdăm această durere grea. Trebuie să veghem peste cei necredincioşi, ca nu cumva să se întâmple cu ei ca şi cu cei din Ninive, cărora le-am trimis prooroc să-i vestească de veghe, de pocăinţă şi de îndreptare ca să nu-şi atragă numaidecât pedeapsa faptelor lor şi să piară ei cu totul. Şi chiar dacă au crezut atunci ninivitenii, n-a trecut vreme multă şi s-au lăsat spre necredinţă pentru cuvântul proorocului trimis spre ei şi au căzut din nou în aceeaşi neveghe cei din cetatea Ninivei şi a pierit apoi cu zgomot cetatea aceea.

O, neam român, Fiul Meu Iisus Hristos stă pe vatra ta cuvânt cu veghe cerească în el şi-ţi dă din Duhul Sfânt, Care Se face cuvânt de cincizeci de ani şi mai bine şi veghează şi lucrează cu toate puterile cereşti în mijlocul acestui neam, iar Tu, tată, n-ai voit să asculţi povaţa ca să veghezi şi să nu se smulgă de pe tine ocrotirea şi cei ce te vegheau mult şi se curăţau pentru tine ca să te vegheze în chip curat, ca să te cureţe de minciuna celor ce s-au aşezat acum peste tine, folosind ei duhul înşelării ca să se aşeze ei pe scaunele de cârmuire şi să facă din tine poporul lor, voia lor, popor obidit sub placul lor cel fără Dumnezeu. O, îţi trebuie dojană, tată, căci ai fost necredincios şi n-ai vegheat cu Domnul, Care aşa de dulce şi de sfânt ţi-a făcut mereu trezirea, şi te-a povăţuit Fiul Meu cu iubire ca să-L primeşti şi ca să asculţi de El pentru viaţa ta. O, tu vrei, oare, să cazi în suferinţă cum n-a mai fost în tine? Iată, Noi, Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh veghem la căpătâiul tău şi ducem luptă grea şi cerească pentru mântuirea ta de sub cei ce s-au aşezat acum pe scaune ca să te stăpânească ei, şi nu sunt de Domnul ei hărăziţi peste tine, decât dacă tu meriţi pedeapsă prin ei acum, ca să-ţi înţelegi neascultarea, fiule român, căci aceştia au furat cu minciună voinţa celor ce în români i-au scris pe ei pe scaune şi care au fost cumpăraţi cu bani şi cu făgăduinţe mincinoase, şi iată, povara a început să crească peste tine şi să-ţi vezi neascultarea ta de Dumnezeu, Care te-a povăţuit la vreme să nu dai voie să te stăpânească cei nedrepţi cu Domnul şi cu tine, ci să te scoli şi să veghezi şi să te uiţi bine ca să-i vezi pe cei ce se curăţă pentru tine ca să-ţi vegheze viaţa de furi şi de tâlhari. O, n-ai ascultat, şi cazi în suferinţă acum, şi vei face ochii mari vrând-nevrând şi vei înţelege că n-ai ascultat de Dumnezeu, Care S-a făcut peste tine cuvânt şi slavă de cuvânt, gata să Se lupte lângă tine cu tot cerul pentru biruinţa ta. O, credinţă sau dragoste cu sila nu se poate face, dar cel necredincios trebuie dojenit spre înţelepţire şi trebuie sprijinit cu povaţă.

O, neam român, ţi-a dat Fiul Meu Hristos cuvânt peste tine. Înţelegi tu iubirea Mea? Îţi fac rugăminte sfântă Eu, Tatăl Savaot. Veghează, Tată, veghează cu trezie, că este în primejdie soarta ta cea de azi şi cea de mâine. Oştirile de sfinţi şi de îngeri sunt în luptă şi în răbdare sfântă şi în veghe dumnezeiască pe vatra ta pentru soarta ta. Eu, Tatăl, Mă ridic de pe tronul slavei şi stau cu Fiul Meu Iisus Hristos în lucrare tainică peste tine ca să-ţi gătim salvarea, o, ţara Domnului. Tu ai atâta bogăţie de cuvânt coborât pe masa ta! Scoală-te şi citeşte şi te încălzeşte de dragostea lui, că iată, n-ai ascultat în ziua când toate oştirile cereşti şi îngereşti au stat gata să te ajute, să te vegheze, să te insufle şi să te ridici şi să spui nu celor ce te-au supus acum sub ei prin numărul celor ce au fost plătiţi să spună da şi să cazi tu apoi sub stăpânirea fiilor trufiei şi ai minciunii lor de peste tine, iar tu ai stat acasă şi n-ai ieşit la luptă şi nu te-ai apărat, iar oastea cea vrăjmaşă şi bine plătită împotriva ta s-a sculat şi a făcut biruinţă pentru cei ce s-au aşezat peste tine acum.

O, e jale între cei din cer de la neascultarea ta şi se bucură duhul cel potrivnic Mie şi ţie de le neveghea ta, de la somnul tău, şi e grea acum lupta celor din cer pentru ocrotirea ta, popor român. Aşa păţea şi poporul Israel. Îi făgăduiam mulţime de iubire şi de slavă şi-l rugam să urmeze după cuvântul proorocilor, dar el se dădea la nepăsare şi la idoli şi părăsea ascultarea de Dumnezeu, şi a fost el părăsit de Domnul şi numai o rămăşiţă a mai rămas din el adevărată.

O, voi, cei îndureraţi acum în mijlocul neamului român, şi care aţi stat de veghe în toată vremea cea rea până la ziua întrebării şi aţi povăţuit poporul şi i-aţi dat să ştie ce să facă şi cum să lucreze, o, chiar dacă el n-a ascultat de voi, cei curaţi cu inima pentru el, nu vă pierdeţi nădejdea, căci voi sunteţi cu mult mai mulţi decât cei puţini între voi care v-au dat vânzării şi au primit bani din mâna celor plini de bani şi care pentru bani trăiesc şi jefuiesc avutul celor suferinzi. O, fiţi plini de răbdare sfântă şi de credinţă sfântă că Dumnezeu aduce dreptatea şi lucrează pentru ea. Lucraţi şi voi lângă Noi, cei din cer, şi vegheaţi cu lucrare văzută şi ştiută a fi şi grăită peste neamul român şi nu slăbiţi pentru duhul dreptăţii, căci trebuie să propovăduim în cer şi pe pământ duhul iubirii de ţară, ţara venirii Fiului Meu cuvânt peste pământ acum, la sfârşit de timp. Staţi pe posturile de veghe şi daţi de gol lucrarea nelegiuirii, dar cu umilinţă să lucraţi şi cu milă să vegheaţi, căci cei umiliţi vor fi biruitori. Mă aplec cu cuvântul şi vă rog cu umilinţă de Tată ceresc, împodobiţi-vă cu duhul rugăciunii spre Dumnezeu şi cu zile de post şi de jertfă înaintea Sa, căci acest soi de vrăjmaşi nu cade decât în faţa acestor arme cu putere prin ele însele, după cum Fiul Meu Hristos a biruit tot aşa duhul lumii când L-am lăsat să fie ispitit de acest diavol. O, lupta nu este pierdută, ci mai degrabă sunt pierduţi cei ce s-au înălţat acum unii pe alţii pe scaune de stăpânire peste acest neam, dar este scris despre cei ce se vor înălţa că vor fi ruşinaţi şi smeriţi pentru duhul trufiei lor, căci cei fără Dumnezeu sunt nimic, sunt pentru tăiat, căci rodul lor este otrăvitor, iar otrava usucă viaţa în care ea pătrunde.

O, Fiule Emanuel, am grăit lor, celor mari cu inima în neamul român şi le-am dat nădejde şi duhul cunoaşterii şi al răbdării încă. Suntem cu sfinţii la masă de cuvânt pe vatra neamului român. Te mângâi, tată, Te mângâi, Fiule scump, că suferinţa Ne este mare, şi sfântă Ne este răbdarea. Să-i aşteptăm pe cei treji pentru duhul dreptăţii în acest neam şi să le dăm lor harul şi darul ca să facă ei lucrare de apostoli aşa cum se mai poate şi să ajute ei duhul neamului român şi vederea ochilor lui, care n-au vegheat în ziua când a fost nevoie de veghe ca să nu vină furul, dar furul a venit şi a căzut durerea peste cei curaţi cu inima, şi este încă de răbdat şi de vegheat şi de lucrat, şi va veni curând-curând, încurcătură de limbi peste cei ce s-au sprijinit unii de alţii pentru câştigare de scaune dar care nu se iubesc nici măcar ca pe pământ, şi se rabdă unii pe alţii pentru păruta lor slavă, pentru bolnava lor dorinţă de stăpânire, dar toate acestea sunt veştede prin înşişi cei ce le lucrează, şi este scris pe masa cea dinaintea tronului lui Dumnezeu cuvânt rostit de gura celui ce se arată mare acum între cei ce au furat stăpânirea şi care a spus cu gura sa cuvântul Scripturii care spune că «cel ce ridică sabia, de sabie va pieri», şi aşa va fi, precum Scriptura grăieşte, şi se va împlini acest cuvânt peste cei ce au ridicat sabia lor şi au tăiat cu ea tot rodul cel cu trudă îngrijit şi au semănat mărăcini mulţi în locul rodului şi dau aceştia să înăbuşe sămânţa cea curată, dar vine Domnul şi va aşeza dreptatea Sa, şi va locui ea pe acest loc sfinţit prin cuvânt, vatra neamului român. Amin.

— O, Tatăl Meu Savaot, puterea Noastră este durerea. Ea are putere mare cât iubirea. Cu ea vom semăna dreptatea şi sămânţa ei cea multă peste cei ce au nedreptăţit neamul român acum.

Sculaţi-vă voi toţi, cei mari cu inima şi cu înţelepciunea dreptăţii sfinte şi nu staţi din veghe, căci Eu, Domnul, am privit la voi în toată vremea şi mereu vă privesc şi văd înţelepciunea în care vă păstraţi, căci voi sunteţi dintre cei ce nu sugeţi sânge, ci daţi vlagă neamului român prin veghea în care staţi şi grăiţi prin ea. Iar această vampă, acest duh de femeie îmbrăcată în roşu şi stând călare pe fiară, sugând ea sângele neamului român în numele lui mamona, are scris în Scripturi blestemul de peste ea, iar banii ei asupra capului ei să cadă cu tot cu preţul desfrânării ei, precum este scris despre fiara cea de la sfârşit de timp şi despre femeia care stă călare pe fiară şi despre fărădelegea ei. Sunt Domnul Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu Savaot, şi acest fel de sabie este scrisă pentru vampa cea pitită acum sub stacojiul ei, înşelând ea neamurile pământului peste tot, şi acest duh fălos ca al lui Goliat îşi va pierde capul sub sabia sa, căci şi-a zidit pe nisip. Amin.

Vă dau din Duhul Meu vouă, celor curaţi la inimă şi pe mâini în neamul român, şi strângeţi-vă în acest duh şi staţi de partea luminii a toate şi sprijiniţi sufletele şi înţelepciunea acestui neam, care plânge negrăit şi se uită în lături după salvatori. Ieşiţi tot mai în lumină voi, cei ce îmbrăţişaţi lumina şi adevărul, ieşiţi şi faceţi lumină peste întuneric şi daţi de gol faptele ascunse ale întunericului care a prins stat mare peste neamul român, neam care nu trebuie să-şi piardă întâietatea cea de la Dumnezeu şi să cadă iar sub mână străină şi duşmană pentru soarta lui, căci este cu gura căscată o cursă veche şi care trebuie dată în lături, dar veghe mare trebuie din cer şi de pe pământ, căci vremea este cu noapte peste ea.

O, eşti cu bucuria amestecată cu durere, neam român. Nici cei ce s-au scris biruitori asupra ta, nici ei n-au pace, nici ei. Se tem şi ei, căci conştiinţa îi scurmă din pricina nedreptăţii cu care şi-au făcut loc pe scaune mari, şi voi trimite Eu, Domnul, duh tulburător peste conştiinţa lor, peste liniştea lor vopsită, şi teama va creşte în ei, iar minunile cereşti îşi vor arăta înţelepciunea şi vor ajuta pe cei nedumeriţi. Şi va veni Domnul cu pacea apoi, căci cât fiii trufiei stau încă pentru ca să dea socoteală faţă de cele zdrobite de ei, pacea va avea de aşteptat şi de lucrat în taină pentru arătarea ei apoi. Acum însă sabia va lucra despărţirea minciunii de adevăr, a întunericului de lumină şi va fi apoi Domnul Biruitorul, Mielul Cel salvator, Care spală păcatele, Eu, Domnul, Care spăl în sângele Meu vărsat pentru om pe cei ce-Mi deschid ca să le fiu lor Mântuitor. Amin.

O, pace ţie, ţara Mea cea de azi, neam român, dacă vei vrea, dacă vei şti să lucrezi pentru pacea ta, pentru salvarea ta! Amin.

* * *

În zi de Bobotează peste ape las cuvânt peste ţara română, cuvânt de pace. O, pace ţie, ţara Mea de azi, de la venirea Mea cuvânt peste pământ, căci sunt venit la tine cu venirea Mea şi cu pregătirea ei, şi nu la alt popor Mi-am pregătit ca să vin şi să-Mi gătesc calea şi pe cei ce stau întru întâmpinarea Mea. Eu, Domnul, te botez în cuvântul Meu iar şi iar şi pun peste tine mila Mea, ocrotirea Mea şi nădejdea că vei fi frumoasă, ţara Mea, iar neamul tău iubirea Mea, că Eu merit să Mă iubeşti, o, neam român, că iată cât dau să te ţin mereu de mânuţă şi să te ocrotesc, măcar pe cei ce-Mi cred şi-Mi primesc cuvântul cel în tine sălăşluit, iar pentru aceia să miluiesc toată cetatea ta şi să-i port de grijă şi să-i fiu Eu ei paza cea din cer până la ivirea zorilor, când nunta Mea cu ea se va vedea până în zări, până peste mări şi ţări, şi va fi ea iubită pentru frumuseţea ei, pentru slava ei, căci Eu Mă slăvesc în tine cu cuvântul venirii Mele, o, ţara Mea cea de azi.

Şi acum, să se reverse apele fântânilor de aici, de la izvorul Meu de cuvânt, să se reverse peste apele tale, o, ţară română, şi să sfinţească apele tale şi să te păzească ele de toată primejdia cea vrăjmaşă Mie şi ţie, căci Tatăl Se bucură nespus de petrecerea Mea în tine pe pământ şi te are dragă Tatăl şi te numeşte fată de împărat, iar pământul tău are multă mărturie de iubire de Dumnezeu purtată în pântecele lui.

O, apleacă-te acum ca să iei mângâiere. Duhul Sfânt Mângâietorul suflă peste tine spre înnoirea ta mereu, iar Eu, Domnul, în zi de praznic de Bobotează Mă scriu cu tine în cartea Mea cea de azi pe vatra ta, carte în care Mă scriu de mult, de mult, şi iată, mereu, carte deschisă mereu, în care Eu Mă scriu mereu, o, ţara Mea cea de azi, iar tu apleacă-te ca să iei mângâierea aceasta şi să tresalţi la şoapta Mea, că vin de sus de la Tatăl şi stau peste tine ocrotitor, iar dragostea Mea se face în tine cuvânt şi îţi hărăzesc înţelepciune din cer ca să pricepi tu taina ta şi taina Mea, o, ţara Mea cea de azi. Amin.

* * *

O, în duminica aceasta a praznicului Învierii Mele, în ziua întâi a săptămânii te chem la înviere, te chem, neam român. O, ridică-te! Te chem cu dor, şi tainic rostesc peste tine cuvântul Meu. Ridică-te, o, ţara Mea de venire a doua oară de la Tatăl pe pământ la oameni! Când am făcut la început cerul şi pământul am zis cuvânt, şi ele s-au făcut şi s-au arătat şi s-au aşezat la locul lor. Acum, la sfârşit, rostesc cuvânt peste tine şi zic: Fă-te cer nou şi pământ nou, o, neam român, căci pe glia ta am semănătura cuvântului Meu, cuvântul gurii Mele, care vine pe şoapta vântului, purtat de norii slavei Domnului, şi vine la tine ca să te ridice, o, ţara Mea de azi. Am pe vatra ta grădiniţa cuvântului Meu, unde Eu cobor pe loc pregătit Mie ca să vin şi să cuvintez de pe tron şi să cârmuiesc cu toiag de fier neamurile pământului, precum este scris să împlinesc. O, deschide-te şi primeşte venirea Mea! Hristos a înviat, îţi spun Eu, Domnul, ţara Mea cea de azi, îţi spun şi azi, îţi spun şi mâine, iar apoi tu să înveţi să moşteneşti cerul şi să moştenească sfinţii cerului pe pământul tău şi să se facă cer pământul tău, pentru cei din cer biserică cerească pe pământ. O, vino în ajutorul Meu, în ajutorul Domnului Dumnezeului tău, că nu în Ierusalim M-am dus dacă am venit, ci la tine am venit şi în tine petrec, şi rostesc cuvântul cel de la început al facerii celei noi, chiar dacă neamul creştinesc merge mereu la Ierusalim pentru cele ce găseşte acolo despre trecerea Mea pe acolo acum două mii de ani când nu M-a primit Ierusalimul, şi iată, şi acum ca şi atunci urmele Mele mărturisesc acolo spre judecata celor ce n-au crezut atunci şi a celor ce nu cred azi venirea Mea cea de atunci şi cea de acum, care este scrisă în Scripturi să fie acum. Şi precum acum două mii de ani am venit că era scris să vin, tot aşa şi azi, vin că este scris să vin, vin şi-Mi împlinesc venirea şi cuvântul venirii Mele şi tainic pregătesc facerea cea nouă: cerul cel nou şi pământul cel nou, şi iată, Îmi pregătesc moştenitori, iar pe tine te chem prelung, o, ţara Mea de dor, că dor Îmi e de tine, şi de două mii de ani Mi-e dor; Mi-e dor de când Tatăl Savaot a hotărât să am pământul tău de sprijin şi de slavă pentru a doua Mea venire, fiindcă Ierusalimul M-a alungat din mijlocul lui, iar cei de azi sunt acolo fiii celor ce M-au răstignit.

O, pace ţie, ţara Mea, România Mea! Pământul tău este al Meu. Pe el am Eu aşezată taina venirii Mele cuvânt pe pământ acum, la sfârşit de timp, şi nu voiesc, o, nu voiesc ca neamul de pe tine să Mă alunge precum Ierusalimul M-a alungat, după ce atâta am strigat ca să-l adun ca pasărea pe puii ei, dar el n-a voit, şi M-a alungat din mijlocul lui şi M-a dat de la el.

O, pace ţie, pământ al slavei Mele de sfârşit de timp, pământ român, dorul Meu cel de două mii de ani, şi iată, am peste tine slava Mea şi pe poporul cuvântului Meu cel de azi peste pământ şi tronul Meu, iar râul Meu de cuvânt, care curge din tronul Meu, să-ţi spele faţa, să-ţi spele glia şi să fii tu slava Mea, precum slava ta sunt Eu, Eu şi cuvântul Meu în mijlocul tău. Amin, amin, amin.

* * *

O, neam român, mai este alt neam şi alt tărâm pe pământ unde vin Eu cuvânt şi Duh mângâietor aşa cum vin acum pe vatra ta cu slava Mea cea de la Tatăl? O, Eu sunt Cel ce sunt. Ţie îţi spun, neam român, Eu sunt Cel ce sunt! Sunt Cel ce am strălucit pe munte înaintea ucenicilor mărturisitori, şi sunt Cel ce de pe munte M-am înălţat pe norul slavei Domnului, după ce Mi-am povăţuit ucenicii trimiţându-i peste pământ cu vestea lucrului Meu cu ei timp de trei ani şi jumătate, până ce M-am suit la Tatăl în ziua înălţării Mele la ceruri. O, cum să fac să te trezesc? Am în mijlocul tău un popor mărturisitor slavei cuvântului Meu coborât pe vatra ta acum, la sfârşit de timp. Îl trimit cu trimiterea Mea ca pe un martor al zilelor de acum ca să-Mi vestească de la margini la margini cuvântul. Nu i-a mai rămas neamului omenesc decât să încerce fericirea cu Mine, după ce totul a încercat între pământ şi cer vreme de şapte mii de ani, că a încercat minciuna în toate felurile ei bietul de om şi s-a minţit om pe om şapte mii de ani. O, ajunge, omule! Ajunge, omule, ajunge! Încearcă şi cu Dumnezeu, dar după voia Lui, nu după voia ta, că după voia ta ţi-ai făcut mereu voia înaintea Mea căutându-Mă ca să-ţi fac voia, dar voia Mea este scrisă pe piatră cu foc, cu degetul lui Dumnezeu, şi nu seamănă voia Mea cu voia ta. Voia Mea este sfinţenia ta. Eu cu ea am biruit lumea şi pe stăpânitorul ei, şi nici tu nu vei putea birui altfel, o, omule ostenit. Acum două mii de ani am spus: «Acum stăpânitorul acestei lumi a fost judecat», şi M-am lăsat apoi spre moarte pe cruce, dat la moarte de stăpânitorul acestei lumi, de poporul în mijlocul căruia M-am arătat Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, numai că el n-a voit să fie alt stăpân peste lume în afară de el, de cel împuternicit de Mine să-Mi fie Mie popor între toate neamurile de pe pământ. Dar dacă el n-a voit să facă voia Mea, a fost judecat acest popor când Eu am biruit asupra lui prin moartea şi prin învierea Mea, şi apoi prin ridicarea Mea pe tron lângă Tatăl, de-a dreapta Tatălui, după ce am biruit cel din urmă vrăjmaş: moartea.

O, neam român, Eu sunt în Tatăl, şi Tatăl este în Mine şi una suntem când auzi tu cuvântul lui Dumnezeu. O, de ce, tată, de ce, neam român, stai deoparte de slava lui Dumnezeu de pe vatra ta? Ia aminte că Domnul îţi grăieşte ţie. Nu mai sta în întunericul cel mai din afară, neam român, că nor negru este necredinţa şi nepăsarea ta pentru ea. Lacrima Mea după tine s-a făcut apă mare şi multă, şi iată câtă suferinţă pe tine acum, pe vatra ta şi peste fiii şi fiicele tale, care stau atât, atât de departe de cuvântul care te strigă plângând şi strigând, neam român! O, cum să fac să te scot din nepăsare şi de sub asupritorii tăi, din pricina cărora vine nenorocirea peste tine, şi care te asupresc să nu te lase să înveţi şi să crezi apoi slava Mea de pe vatra ta? Tron de cuvânt Mi-am zidit în mijlocul tău, şi din el curge peste pământ ca o apă curăţitoare acest izvor al gurii Mele, izvorul iubirii, o, ţara Mea de azi. O, nu te doare trupul şi sufletul şi duhul de atâta bătaie câtă ţi-ai atras şi îţi atragi? Acum vreo douăzeci de ani am scos de peste tine pe cei ce te stăpâneau fără de Mine, şi sub care tu plângeai şi aşteptai o izbăvire.

O, dar ce faci acum? Iată, faci păcate mari şi te laşi robită de minciună şi de cei ce o făuresc pe ea pe ascuns ca să le dai tu lor slavă şi să-ţi faci din ei dumnezei. Dar ce vei face, o, ţara Mea de azi, ce vei face tu când îi vei vedea căzând de pe scaunele lor, de pe care se laudă că tu i-ai aşezat? O, privesc din cer de lângă Tatăl şi plâng de mila ta. Ţi-aş da trezire mare şi tot mai mare, dar aş vrea să lucrezi şi tu cu Mine şi să înveţi învăţătură de credinţă dacă gura Mea grăieşte în mijlocul tău cuvântul Meu. Am aşezat în ziua aceasta de praznic de înălţare, am aşezat învăţătură de credinţă în cartea Mea cea de azi, pe care o scriu pe vatra ta, aşa cum am scris pe munte prin îngeri poruncile vieţii, ca să trăiască prin ele oamenii, dar omul trăieşte numai pentru păcat. Mănâncă omul carne multă, mănâncă şi cu trupul, şi cu sufletul, şi cu duhul, mănâncă omul animale şi păsări şi oameni, în loc să mănânce fără de păcat, fără de carne, fără de ucidere, aşa cum l-am povăţuit Eu, Domnul, la începutul lui pe om. Omul însă dă hrana dată lui de Dumnezeu spre hrană, o ia şi o dă la animal şi la pasăre, de parcă acestea sunt de la care trebuie să mănânce omul, că le taie şi le mănâncă după ce le trece prin ele hrana pe care el ar fi s-o mănânce, precum şi lor le-am dar ce să mănânce, căci le-am dat şi animalelor, şi păsărilor, şi i-am dat şi omului ce să mănânce. El însă a schimbat şi a mâncat altfel, dar Eu îl voi aduce la voia Mea aşa cum el nu pricepe mai dinainte, că-i voi lua omului carnea de pe masă, şi-i voi lua şi verdeaţa pe care trebuia s-o mănânce după cum Eu i-am împărţit hrana, căci este neascultător de Dumnezeu omul.

Iar celor ce Mă iubesc ascultându-Mă le voi da lor din cer prin îngeri, şi-Mi voi face curat pe pământ prin lucrarea curăţirii de neascultare, mai întâi în tine, ţara Mea cea de azi, ţară a alegerii Mele la sfârşit de timp, că voi trece totul prin sită deasă în tine, ca să rămân cu bobul cel curat, şi voi aşeza pe vatra ta legea sfinţeniei, calea care duce la viaţă şi la o fericire mare, pe care omul n-a bănuit-o până în zilele acestea, căci nu s-au suit la mintea omului cele pe care Eu, Domnul, le-am pregătit pentru cei ce Mă iubesc sfinţindu-se pentru Mine şi pentru slava Mea.

Mă voi înălţa cu tine deasupra tuturor înălţimilor omeneşti şi Mă voi slăvi din tine peste neamuri pe pământ, o, ţara Mea cea de azi, ţara venirii Mele a doua oară pe pământ, iar tu, neam român, va fi să crezi atunci că numai sfinţenia avea omul s-o lucreze, şi nu carnea, căci omul mănâncă numai carne, mănâncă şi când posteşte de mâncare de carne, mănâncă şi atunci carne, căci mănâncă cu pofta trupului, mănâncă poftă trupească din carnea sa şi din carnea altui om, şi mănâncă omul şi cu trupul, şi cu duhul şi cu sufletul, mănâncă numai carne şi numai duh de carne, şi nu are cine să-l oprească de la această neascultare, dar Eu vin şi îl învăţ pe om, că n-are cine să mai vină după Mine ca să-l înveţe pe om, căci stăpânitorul acestei lumi stă peste toate neamurile de pe pământ, stă împotriva Mea şi stăpâneşte peste om şi îl supune, dar Eu, Domnul, îi voi arăta curând, curând iarăşi judecata lui, când va vedea cu ochii mari şi cu spaimă multă lucrarea pe care în ascuns a lucrat-o prin toţi supuşii ca să-l despartă pe om de Dumnezeu, după ce L-a răstignit pe Dumnezeu pentru ca să-şi aibă el scaun pe pământ peste om, el şi numai el, iar omul să nu mai ştie că Dumnezeul Cel adevărat este Domnul.

Mă voi înălţa cu slavă mare prin lucrarea cuvântului Meu din mijlocul neamului român şi voi rosti de pe acest munte de cuvânt şi voi spune stăpânitorului acestei lumi: Sfârşitu-s-au toate, toate ale tale, ca să fiu apoi numai Eu, Domnul, Eu şi cei asemenea Mie. Amin.

Iar celor credincioşi cuvântului venirii Mele pe pământ acum, le voi scrie pe frunte nume nou, de Mă vor asculta aşa cum a ascultat de proorocul Ieremia ucenicul său, de care a fost ascunsă căderea împăraţilor lumii, şi vor sta cei credincioşi şi ascultători înaintea Mea, înaintea Împăratului slavei pe munte înalt, spre care vor privi toate neamurile pământului şi vor căuta spre slava Mea şi spre învăţătura Mea, învăţătura sfinţeniei, după care omul va căuta când nu va mai putea nici o altă putere între pământ şi cer. Amin.

În zi de praznic de înălţare a Mea la Tatăl am aşezat în cartea Mea cea de azi învăţătură de credinţă pentru venirea Duhului Sfânt Mângâietorul peste cei credincioşi şi ascultători, şi am de o parte şi de alta a Mea pe cei ce Mă mărturisesc Cuvântul lui Dumnezeu peste pământ, de pe munte înalt cuvântând, de pe tron de cuvânt Eu Însumi mărturisindu-Mă că Eu sunt Cel ce sunt. Amin, amin, amin.

* * *

Sunt trimisul Tatălui Meu Dumnezeu Savaot şi vin cuvânt pe pământ peste neamul român, cuvânt de slavă şi de pace şi de adevăr.

Sunt Fiul Tatălui, sunt Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. Acum două mii de ani M-a trimis Tatăl Meu pe pământ să Mă fac Om văzut între oameni şi să Mă dovedesc Fiul Său şi să creadă în Mine cei cărora le va fi dat de la Tatăl să creadă, iar acum, la sfârşit de timp, Mă trimite Tatăl cuvânt peste pământ.

Sunt Domnul Iisus Hristos şi grăiesc din nor, grăiesc din slavă, grăiesc din Tatăl, căci Tatăl este cu Mine, dimpreună cu toate suitele cereşti, care-Mi poartă slava pe aripi îngereşti, pe roţi de heruvimi, pe pară de foc, şi slava venirii Mele este mare. Vai celui ce se îndoieşte la auzul cuvântului Meu, la glasul venirii Mele cuvânt peste pământ, căci plata unuia ca acela este cu cei necredincioşi!

Nu sunt ghicitor, nu sunt prezicător, ci sunt cu Duhul Adevărului în mare lucrare peste pământ şi peste neamul român, la care Tatăl Mă trimite. O, de ce, Tată, la acest neam Îmi faci trimiterea Mea cea de la sfârşit de timp? Spune-i Tu, Tată, acestui neam povestea lui cea de la Dumnezeu hărăzită s-o poarte el înaintea Ta şi a toate neamurile de pe pământ. Voiesc să grăieşti Tu mai întâi neamului român în zi de praznic al crucii pe care Eu am fost răstignit când Tu M-ai trimis pe pământ după om, o, Tatăl Meu.

— Da, Fiule scump, voiesc şi Eu ceea ce Tu voieşti, şi-i spun neamului român că dacă poporul pe care l-am avut aparte al Nostru dintre neamurile pământului, dacă el Te-a dat la moarte pe cruce când Te-am trimis să-l luminezi şi să-l lucrezi şi să Te primească el din partea Mea, dacă el nu Te-a primit şi Te-a lepădat şi Te-a scos afară din vie, Eu, Tatăl, Ţi-am dat altă mireasă şi alt tărâm, care să fie al Nostru pe vecii apoi. Am aşezat atunci pe pământ binecuvântare mare peste ţara pe care stă acum neamul român şi Ţi-am arătat-o, Fiule scump, în toată podoaba ei cea de taină şi am ales-o de slavă a Domnului la sfârşit de timp, şi am pregătit-o prin suferinţă două mii de ani şi am ţinut-o sub cruce ca să fie frumoasă, iar cine priveşte cu inimă curată la istoria ei, acela poate vedea măreţia ei şi pe Domnul ei, Care a păzit-o şi a înălţat-o prin răbdarea ei la slava ei cea de la sfârşit de timp, căci ea a fost smerită şi a răbdat mult, şi este scrisă în Scripturi să fie ea ţara strălucirii, iar Tu acum străluceşti în ea cu slava cuvântului Tău, o, Fiule Emanuel, şi Te dovedeşti cu multul Dumnezeu al ei, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Tatăl şi Fiul în strălucire de Duh Sfânt peste ea şi cu ea acum, şi este scris că «fericit este neamul căruia Domnul este Dumnezeul lui, poporul care l-a ales de mărturie Luişi».

Acum, Eu, Tatăl, grăiesc fiilor neamului român şi le spun lor: Amin, amin zic vouă: Acesta este Iisus Hristos, Fiul Meu, Care vine cuvânt la voi pe nori de slavă şi râu de cuvânt Se lasă El peste voi. O, primiţi-L pe El, deschideţi Lui! Amin.

— Eu, Tată Savaot, M-am vestit din vreme că vin cuvânt peste români şi Mi-am şi deschis odată cu vestirea, şi Mi-am trimis puterile cereşti să-Mi gătească înainte calea. Am cheile adâncului, precum este scris despre Mine, şi am cheile împărăţiei cerurilor, o, şi le am şi pe ale omului şi intru când Mă vestesc că vin. Am cu Mine la masă de cuvânt oştirile cereşti, îngerii şi sfinţii, şi am acum aici pe bunii şi pe străbunii neamului român şi e măreaţă masa slavei în zi de praznic sfânt al crucii Mele, Tată Savaot. Acolo unde nu este credinţă voi pune Eu credinţă, şi acolo unde nu este primire Îmi voi deschide Eu.

Amin, amin zic ţie, neam român, deschide Domnului! Eu, Domnul, am deschis şi am intrat, că am cheia, căci Eu sunt uşa, precum este scris. E plin văzduhul de deasupra ta de slava venirii Mele cuvânt la tine cu zecile de mii de sfinţi ai Mei, o, ţară a venirii Mele, căci este scris: «Vine Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi!», iar Eu vin la tine, că eşti casa Mea cea pentru venirea Mea, precum te-a dăruit Mie Tatăl acum două mii de ani când am fost alungat de poporul iudeu de am rămas fără casă pe pământ. Ia aminte la râul Meu de cuvânt care curge peste tine în ziua aceasta şi-ţi spune el ţie durerea Mea şi aşteptarea Mea cea de la tine. Cu duh părintesc Mă apropii şi-Mi aştern masă de cuvânt pe vatra ta.

Să ia aminte popoarele toate grăirea Mea cu neamul român în zi de praznic sfânt şi să se înţelepţească toate neamurile pământului pentru venirea Domnului, Care cuvintează din slavă deasupra pământului român, pământul strălucirii Domnului, căci străluceşti de slava Mea din tine, o, ţara Mea cea de la sfârşit de timp. Mai e puţin şi se scriu şaizeci de ani de cuvânt al Domnului deasupra ta pentru pregătirea venirii Mele a doua oară pe pământ după om, şi este scrisă această istorie a Mea cu tine şi s-a făcut ea carte pe pământ pe vatra ta. În cartea istoriei tale cea de două mii de ani stă scrisă dragostea Mea pentru tine şi multa Mea aplecare, multul Meu pogorământ spre durerea ta, că mereu te-am mângâiat sub cruce şi mereu M-am aşezat cu tine sub jugul ei, că ai avut străbuni credincioşi, pe care-i ridicam veghetori viteji ca să te păzească a Mea, mereu a Mea, fiindcă Tatăl te-a hărăzit Mie acum două mii de ani, după ce M-am născut şi am crescut, şi după ce M-a alungat poporul la care Tatăl M-a trimis, că M-a pus pe crucea suferinţei şi a învierii şi sunt viu în vecii vecilor, şi sunt Eu Domnul Dumnezeul tău, o, ţara Mea cea de azi. Ţi-am văzut faţa ta atunci, pe cea de atunci şi pe cea de acum, şi ţi-am văzut toată frumuseţea pe care Tatăl ţi-a hărăzit-o pentru slava Mea, şi te-am dorit mereu de atunci.

O, nu mai ai iubire de ţară, neam român! Cine să te înveţe această măreţie cerească, ţara Mea cea de azi? O, îţi trebuie iubire, dar tu ai trecut mult prin dureri. Ele te-au învăţat să fii frumoasă, să fii tu ţara Mea şi numai a Mea, şi Mă iubeau străbunii tăi şi străluceau cu credinţa lor şi cu iubirea lor de ţară, dar acum nu mai ai peste tine decât iude, iubito. Iată, cei ce au punga iau din ea, îşi împart din ea unii altora, iar pentru tine se duc şi împrumută. Îţi cer ţie ca să pună în pungă, dar din ea nu se mai împarte după nevoile tale, căci cei ce te stăpânesc îţi sug laptele, îţi sug sângele, şi e mare peste ei păcatul lăcomiei lor. Eu, însă, Mă scol ca un viteaz şi aprind făclii peste tot şi caut peste tot ca să prind hoţul care-ţi rupe ţie de peste tot cămăşuţa şi nu-i este milă să te lase goală şi nu-i este ruşine de fapta sa, dar Mie Îmi este ruşine de goliciunea ta înaintea popoarelor şi vin şi-Mi întind peste tine veşmântul ca să te acopăr cu slava Mea dacă Tatăl a promis să fii tu a Mea, ţara Mea cea de la sfârşit de timp ca să cuvintez în mijlocul tău cuvântul venirii Mele, cuvântul lui Dumnezeu peste pământ. Sunt îmbrăcat în veşmânt de in şi stau cu cerul deschis deasupra ta. Am tron în mijlocul tău, am calul alb pe care stau şi cuvintez, am pe poporul cuvântului Meu, pe care l-am ales de strajă Mie şi stau în mijlocul lui ca pe tron, şi Mă numesc Credincios şi Adevărat, şi judec şi Mă lupt întru dreptate, iar ochii Mei sunt ca para focului şi sunt plin de cununi şi am nume scris, iar veşmântul Meu de in este stropit cu sânge, şi numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, căci aşa este scris, şi oşti din cer se poartă cu Mine, purtând veşminte de in, iar din gura Mea iese cuvântul Meu ca sabia cea ascuţită asupra celor cu viaţă păgână şi vin să-i păstoresc, căci n-au păstor, n-au ascultare pentru adevăr şi iubesc minciuna şi se îndeletnicesc cu ea şi uită de Domnul, Care vine cu răsplata Sa.

Voi, cei care asupriţi acum, în vremea voastră, voi, cei care iubiţi minciuna şi cârmuiţi cu ea peste acest neam, o, până când? Amin, amin zic vouă, tot ce nu înseamnă Dumnezeu este minciună împotriva adevărului. Au nu ştiţi că tatăl minciunii este diavolul, stăpânitorul întunericului acestui veac? Au nu ştiţi că minciuna şi slugile ei vor fi aruncate în adânc? O, v-aţi făcut viţel de aur şi jucaţi în jurul lui văzut şi nevăzut, şi aţi uitat de răsplata faptelor, dar Eu vin şi voi da fiecăruia după cum este fapta sa, precum este scris.

O, dacă aţi uitat atât de mult şi uitaţi mereu de Dumnezeu, cum de vă mai urcaţi pe scaune ca să stăpâniţi peste acest neam? Să nu zică nimeni că Mă are de Dumnezeu al său dacă nu Mă ascultă, dacă nu Mă întreabă, dacă nu urmează ziua şi noaptea poruncile vieţii şi adevărul a toate, dar nu minciuna. Vă amintesc de Iuda, de cel care lua mereu din punga cea frăţească, şi văd toţi unde l-a condus pe el acest obicei, iar Eu Mă uit la voi şi la lăcomia cu care v-aţi urcat pe creste şi aţi strigat la popor să vă audă şi să vă aleagă mari peste ei. O, unde vă este credincioşia faţă de credinţa lor? Dar voi aţi furat mult de tot, căci singuri, aproape singuri v-aţi ales, şi unul pe altul v-aţi ales şi v-aţi aşezat la masa sfatului ţării şi vă lăudaţi cu număr mare între cei care v-au ales, dar e mic de tot numărul acela şi aţi minţit pe fiii acestui neam că aţi fost aleşi cu număr mare. O, ce veţi face acum? Minciuna cu care vă arătaţi mereu ca adevăr nu poate fi scaun, şi se va rupe statul vostru, şi de mult v-am spus aceasta. Vă judecă strămoşii care au murit pentru neam şi pentru adevăr. Vă vor cere socoteală bunii şi străbunii voştri. Îi am cu Mine la masa slavei cuvântului Meu din ziua aceasta şi se uită plângând cu jale peste faptele păgâneşti, pe care le săvârşiţi ziua şi noaptea împotriva fiilor acestui neam ca să vă păstraţi stăpânirea peste ei. O, la vrăjitori v-aţi dus. La rătăcitori şi la iubitori de bani v-aţi dus, dar la înţelepciunea Domnului ca să vă întrebaţi cu ea, nu vă duceţi. Iată, vin Eu, Domnul, vin Eu la voi dacă voi nu bateţi ca să veniţi să vă dau, şi să aveţi apoi.

O, n-aveţi iubire de ţară, voi, cei ce aţi pus mâna pe ea cu nedreptate. O, nu vă luaţi dreptul să vindeţi această patrie la străini, căci al Domnului este pământul, nu al vostru ca să-l daţi voi la cei care râvnesc de peste tot să jupoaie de slavă această patrie a Mea şi a celor ce o iubesc pe ea.

Am aşezat la cârma neamului român, cu mâna Mea cea tare l-am aşezat pe cel ce este cârmaci cu milă multă şi cu aleasă iubire de ţară şi cu multă înţelepciune de la Mine pentru paza ei, pentru cârmuirea ei şi a voastră, dar voi nu l-aţi vrut, voi, cei puţini, care v-aţi ridicat în numele a tot neamul şi aţi dat să-l prigoniţi pentru ca să fiţi numai voi, şi-l prigoniţi mereu prin cuvinte defăimătoare şi nu-i primiţi sfatul, care v-ar salva pe voi de la plata fărădelegilor voastre. Eu însă, Mi-am aşezat poporul cuvântului Meu la veghe sfântă şi la rugăciune de foc şi Mi-am păstrat la locul cel de cârmă pe cel pus cârmaci din planul Meu cel sfânt pentru iubirea Mea cea mare de acest neam, dar şi pentru iubirea lui, că n-am găsit pe altul mai mare la iubire şi la inimă ca şi pe el în vremea aceasta pentru acest neam. V-am povăţuit şi alte dăţi să vă supuneţi iubirii lui de neam şi de ţară şi de voi, ca să vă fie bine vouă şi la toţi cei de pe această vatră. O, v-aţi împotrivit, aţi fost obraznici, aţi fost semeţi, v-aţi încrezut în voi şi unii în alţii şi n-aţi ascultat sfatul Meu şi nici sfatul lui. Plâng cu cerul, plâng cu bunii şi cu străbunii voştri şi facem sfat ca să-l păstrăm şi să-l ocrotim la veghe pe mai departe peste neam pe cel ce stă acum cârmaci şi veghetor, că fără el peste locurile veghii e greu pentru soarta neamului român, care n-are la masa cea de sfat decât iubitori de bani şi de laudă şi de faţă a lor, şi vai neamului acesta cu aşa binefăcători peste el!

E răzmeriţă între frate şi frate, e nedumerire multă şi e nelinişte peste tot între fiii neamului român. Plâng mulţi, plâng de mila câinilor care sunt sortiţi spre moarte ca să nu mai muşte. Iată ce vă spun Eu, Domnul, vouă, celor miloşi pentru aceste fiinţe scrise să moară de la om. O, cum de nu vă gândiţi, fii români, cu aceeaşi jale, cu aceleaşi simţăminte miloase la atâtea vietăţi, la oi, la miei, care mor de mâna omului fără să scoată un cuvânt de vai? Cum de nu vă gândiţi cu lacrimi la oi şi la mieluţi, la vite şi la păsări, la animale fel de fel, care sunt ucise cu dor mult ca să fie puse în vase şi prăjite spre mâncare omului care merge la măcelărie să-şi cumpere carne să-şi facă din ea hrană? Oare nu şi acelea sunt vietăţi fără de mângâiere şi date spre jertfă pentru ca să intre ele în pântecele omului? Cum de nu le plângeţi şi pe ele aşa cum îi plângeţi pe bieţii câini? O, iată ce este omul! Este mormântul atâtor fiinţe cu suflet viu în ele, şi pe care omul le ia şi le taie, le ia viaţa ca să le mănânce el apoi. O, fie-vă milă şi de oi şi de viţei şi de păsări, fie-vă milă de toate animalele care sunt ucise de om spre mâncare lui. Dacă plângeţi pentru câini, plângeţi-le pe toate fiinţele pe care omul le omoară, le vânează, le ia viaţa şi le bagă în pântece apoi.

O, ce frumoasă a fost porunca Mea dată omului la început, când i-am spus ce hrană să mănânce! S-a ivit apoi moartea mieluţului, sânge pe pământ, jertfă adusă Domnului, dar durerea morţii a atârnat dureros faţă de jertfa inimii celui iubitor de Dumnezeu. Inima înfrântă şi smerită ar fi fost de-ajuns atunci, dar n-a fost omul mulţumit cu atât. O, ce-Mi trebuia Mie jertfă sângeroasă de la om? Dacă omul s-a învăţat aşa, puteam Eu, Domnul, să-l înduplec altfel? Dacă Eu, Domnul, vă învăţ pe voi acum, fii ai neamului român, să nu mai ucideţi pentru ca să mâncaţi, pot Eu să vă înduplec pe voi spre aşa milă pentru toate vietăţile pe care le ucideţi mereu, şi pentru ca să fiţi voi sfinţi apoi şi fără de ură întru voi? Iată, ura şi dezbinarea vin de la carne, de la hrana cu carne a trupului omului, care se face ură, ură unul împotriva altuia apoi. Iată, plângeţi că s-au înmulţit câinii şi că vă muşcă, sau că vor pieri de mâna omului pentru vătămare peste oameni, dar nu plângeţi că s-au înmulţit păcatele voastre, care vă muşcă şi mai rău, şi vă muşcă spre moarte, căci păcatul este moarte. O, fiţi cuminţi, căci toate vin după faptă. Nu vă mai răzvrătiţi pe cele ce vin ca plată a faptelor voastre. Iubiţi însă adevărul, şi daţi-vă în lături voi, cei care nu-l iubiţi pe el între frate şi frate, căci minciuna celor ce s-au aşezat să bată palma pentru mersul şi soarta acestui neam după voia lor, această faptă ruşinoasă îi va trage pe ei la plata celor mincinoşi, căci tatăl minciunii este diavolul.

O, fii români, o, neam român, nu vindeţi pământul de sub voi, fii români. Acest pământ este sortit slavei Domnului la sfârşit de timp şi va fi curăţit şi spălat, căci dacă omul nu caută cu viaţă sfântă, poate Domnul să-l ajute şi să-l smerească pe el, căci nu-i trebuie omului atâtea câte îşi strânge el, ci îi trebuie viaţă cu cerul, cu Domnul pe pământ, dar n-are omul învăţătură peste el pentru viaţa lui, pentru veşnicia lui aşa cum au avut străbunii lui, căci slujitorii cei de azi ai bisericii neamului român sunt cei mai lacomi, cei mai iubitori de slavă deşartă şi de stăpânire peste cei mulţi şi neînvăţaţi cu Domnul, şi n-am decât ruşine mare de la ei, de la statura lor cea atât de jos căzută de la legea sfinţeniei, şi n-am cu cine să-l ajut pe om, decât cu venirea Mea cuvânt pe pământ şi cu poporul Meu cel din români, care s-a lăsat al Meu, ajutorul Meu, cărarea Mea, ochiul şi urechea Mea, căci este de Mine spus cuvântul care îndeamnă: «Cel ce are urechi de auzit, să audă ce grăieşte Domnul!».

O, neam român, ia grăirea Mea de peste tine şi aşeaz-o peste inima ta şi nu fi necredincios. Ia aminte că ţi-am grăit cu mare durere, căci sunt îndurerat, sunt plâns, sunt apăsat de jale mare de la tot ce văd în mijlocul tău şi de la câţi te mint pe tine zi de zi, căci li s-a dat limba, dar omul limbut e duşman şi pe sine însuşi şi n-are înţelepciunea să priceapă cât de jos a căzut el prin duhul minciunii, că iată, cel ce s-a numit pe sine să guverneze peste tine înconjurat de cei aleşi de el, acela cocoloşeşte numai minciuna, căci i s-a dat limba, şi aşa au făcut şi cei de la care el s-a deprins aşa, dar ulciorul cu minciuni se va sparge curând, curând şi va murdări mult faţa celor ce mint cu lăcomie ca să prostească, zic ei, pe cei supţi de ei mereu, peste care ei domnesc, orbindu-şi conştiinţa ca să nu vadă cu ea fărădelegea lucrată de ei.

Eu sunt Păstorul Cel cu crucea. Cu duh de Păstor am grăit ţie, popor român. Tu eşti sub cruce şi ştii sau nu ştii aceasta. O, scoală-te şi vezi cine-ţi pune cruce, şi vezi de la Mine şi învaţă de la Mine ca să te scuturi de duşmanii vieţii şi să-i înveţi tu pe ei întoarcerea la calea dreptăţii, căci dacă tu dormi vin lupii şi-ţi pradă duhul păcii tale şi ţara ta cea scumpă Mie şi oştirilor cereşti, cu care vin când o păstoresc pe ea.

O, învaţă-te cu sărăcia şi cu puţinul din toate, decât să te laşi vândută şi umilită şi asuprită de neamuri fără de credinţă. Vino să iei din cuvântul Meu şi să fii vie, patrie română, patria Mea de azi! Caută în calea cuvântului Meu, că vin în sărbători şi vin în vreme de răstrişte şi cuvintez pe vatra ta în mijlocul poporului Meu cel credincios, care-Mi face primirea. O, nu uita, caută cuvântul Meu, caută învăţătură de viaţă în râul Meu de cuvânt, că nu se poate să nu fie Domnul pe pământ cu oamenii în lucrare de Duh Sfânt, dar dacă nimeni nu Mă caută, Eu nu pot să nu caut spre cei ce M-au uitat ca şi Adam în rai, şi fericiţi sunt cei ce se smeresc şi cred şi caută cu umilinţă spre cuvântul Meu cel milos. Amin.

V-am dat hrană, fii români. V-am grăit atât de apropiat prin graiul gurii Mele. Norul slavei Mele a cuprins văzduhul patriei Mele de azi, căci patria ta are alegere mare şi va fi ea curând, curând, patrie cerească, patria celor fericiţi cu Domnul, care au iubit şi iubesc adevărul şi sfinţenia şi credinţa cea sfântă pentru adevăr.

O, pace ţie, ţara Mea cea de azi! Îmbracă-te mireasă! Eu sunt Mirele tău, aşa a fost voia Tatălui Meu Savaot. Povestea ta e pe masa slavei de sus, purtată de cete de prooroci şi de sfinţi. Un ceas, iubito, şi vor înţelege popoarele toată frumuseţea ta cea de sus pe pământ între neamuri. Mi-e dor de tine, Mi-e tare dor de veşmântul tău cel de sus şi de cununa ta de slavă. Tu eşti aleasă Mie, şi ştiu popoarele alegerea ta cea de la Domnul. O, caută cu credinţă pe urma Mea, şi caută spre sfinţenie şi spre adevăr. Te voi curăţi de toţi asupritorii tăi şi ai slavei tale cea de la Mine şi-ţi voi da un duh nou, dar înnoieşte-te ca să faci voia Mea şi să fii frumoasă, o, patria Mea cea de azi, cea mai frumoasă să fii, prin credinţă şi prin iubire să fii.

O, pace ţie! Îmi desfac braţele şi te cuprind, şi-ţi voi cuprinde tot trupul tău curând, curând. Deschide mari ochii ca să cunoşti pe cei ce-ţi vor binele după adevăr în mijlocul tău, iar Eu te voi păstori mereu. Mă vei găsi aici, în acest cuvânt, şi mereu te voi păstori, numai să Mă cauţi. E dulce limba ta, grăirea ta, atât de dulce cât Mi-e Mie de dulce. Grăieşte Dumnezeu cuvântul Său pe limba ta, neam român, semn că Domnul iubeşte aparte acest neam şi acest pământ.

Apropiaţi-vă şi învăţaţi duhul şi taina frăţiei, fii români! Întru acestea vă veţi cunoaşte că sunteţi ai Domnului pe pământ. Biruiţi-l pe satana, biruiţi duhul şi lucrarea lui antichrist, că vă dau puteri de sus, vă dau prin cuvântul Meu de peste voi. Amin.

Tatăl şi Fiul au grăit în Duhul Sfânt neamului român în zi de praznic sfânt, şi Aceşti trei Una sunt.

Amin, amin zic vouă, iubiţi şi credeţi venirea Mea la voi, fii români. Acest râu de cuvânt, ieşit din gura Mea, este cunoscut cu inima şi purtat apoi de mângâiere şi de putere de cei care se împărtăşesc din el spre tămăduirea lor.

Eu vin curând, Eu vin mereu cuvânt de veghe şi de slavă peste tine, popor român. Aprinde candela, şi aşa să stai înaintea Mea când vin la tine, că Eu te iubesc şi te aştept să-ţi binecuvintez mereu soarta ta cea de la Mine şi te aştept să vii şi să fii, şi mereu te aştept să fii, şi pe vecii să fii apoi, cer nou şi pământ nou, început nou să fii prin toate izvoarele care curg peste tine şi te adapă din cer, o, ţara Mea, ţara Mea cea de azi. Amin, amin, amin.

* * *

Duhul mângâierii este Duhul lui Dumnezeu, Care mângâie şi Se mângâie mângâind. Duhul Meu mângâie acum vatra neamului român şi o sărută cu milă multă pentru plânsul spre Mine al acestui pământ, peste care stăpânesc acum cu apăsare cei ce robesc fără milă sufletul acestui neam.

Te mângâi în taină, neam român, ca pe un copil neputincios te mângâi. N-are cine să-ţi mai asculte durerea când tu plângi. O, tu plângi chiar dacă tu nu ştii după ce plângi. Mi-e milă, Mi-e tare milă de cei ce plâng, chiar dacă ei nu ştiu bine după ce plâng. Mi-e milă de plânsul tău, popor român, şi Mi-e milă cu toţi sfinţii de plânsul Meu după tine şi pentru tine, plâns în zadar. Mereu te chem, mereu te strig cu plânsul cuvântului Meu. O, ce-ai face tu, ţara Mea cea de azi, dacă îngerii Mei cei miloşi n-ar lupta pentru tine ca să nu pieri şi ca să aibă Domnul cale de venire din cer pe vatra ta? Mă uit din zori şi până-n zori, Mă uit cu jale la cei ce-ţi zdrobesc fiinţa şi credinţa şi timpul, Mă uit şi rabd îndurerat şi aştept înlăcrimat învierea ta, puterea ta cea pentru Mine. Aşa grăiam şi cu Ierusalimul, chiar dacă el nu Mă auzea şi nu-Mi alina durerea Mea cea pentru el şi lupta Mea cea pentru învierea lui, şi te-am ales pe tine în locul lui şi te-am ales pentru venirea Mea cea de acum şi am venit la tine şi-ţi grăiesc.

O, grăieşte Domnul cu tine, neam român. Voiesc să te îmbrac cu putere pentru Mine şi pentru toate popoarele care nu se aleg de partea lui Dumnezeu pe pământ. O, unde să-L vadă ele pe Dumnezeu? Am pregătire mare în cer ca să Mă arăt în mijlocul tău aşa cum Îmi curg pe vatra ta cuvântul gurii Mele, care merge înaintea Mea. Stau pe pod de îngeri în văzduhul tău. O, dacă ai vedea această minune ai vedea cine este ocrotitorul tău. Sunt plin de răbdare şi de duhul mângâierii şi Mă aşez cu el peste vatra ta şi Mi-e dor de duhul tău. Oştirile cereşti lucrează tainic pentru împlinirea cuvântului Meu de peste tine, iar mama Mea Fecioara te ocroteşte aşa cum şi-a ocrotit Fiul la naşterea Lui ca să aibă El o ţară nouă pe vatra ta la sfârşit de timp. O, ce dulce-Mi este să te ocrotesc şi să te oblojesc şi să-ţi dau mângâierea Mea! Mi-e dor să te trezeşti la glasul Meu şi să-Mi faci primire mângâioasă Mi-e dor. Te am de la Tatăl a Mea. Cum să nu te iubesc dacă te am de la Tatăl? Când va veni clipa să te trezeşti Mă vei iubi şi tu, şi-Mi creşte dorul după clipa aceea. O, nu mai aştepta la uşa celor ce te robesc şi-ţi surpă puterea, ci scoală-te şi bate la uşa Mea ca să-ţi dau har şi să poţi prin el pentru tine împotriva celor ce nu dau să te scape de sub stăpânirea lor ca să fii cu Mine apoi în lucru sfânt peste pământ, că frumos şi slăvit este lucrul omului cu Mine între pământ şi cer. Uită-te în Scripturi la cetele celor credincioşi, care biruiau prin Mine şi prin minuni cereşti cu ei, dar înţelepţeşte-te dacă te uiţi, şi fă şi tu minuni din cer peste tine, peste soarta ta prin credinţa ta. Iată, sunt pe vatra ta cu sărbătoarea îngerilor Mei şi-Mi las peste tine suspinul Meu cel după tine, şi aştept ziua când tu Mă vei întâmpina cu candela aprinsă, o, ţara Mea, ţara Mea cea de azi! Amin.

* * *

O, fii ai lumii, voiesc să Mă cunoaşteţi de Dumnezeu, şi vin cuvânt pe pământ ca să vă stau în cale şi să vă întrebaţi despre Cel ce vă grăieşte vouă din nori. În văz?duh este umblarea Mea cu sfinţii şi cu toate puterile cereşti şi oştirile lor, iar oa?menii nu Mă văd cu ochii lor. Au fost şi sunt însă ochi mulţi între cei de pe pământ care văd slava Mea spre mărturisirea ei, ca să fie Domnul cunoscut prin biserică, prin fiii bisericii Lui mărturisitoare, prin cei cărora Domnul Se lasă descoperit cu tainele Lui, cu cerurile Lui, spre venirea văzută a împărăţiei Lui spre oameni, spre cei ce aşteaptă pe Domnul.

O, fii români, vă cheamă Domnul la veghe. Vin la voi cuvânt să vă ridic pe voi să vă păziţi ţara, că aveţi fraţi duşmani prin duhul trufiei şi al lăcomiei şi al dorului de mărire, şi s-au aşezat aceştia peste voi cârmuitori şi vor să vă ţină supuşi sub voile lor cele fără Dumnezeu. O, treziţi-vă, treziţi-vă şi păziţi-vă glia şi moştenirea cea creştinească şi viaţa cu Domnul, şi nu fără Domnul pe pământ cu voi. Eu, Domnul, grăiesc vouă acestea, că am cale de cuvânt în mijlocul vostru, şi de mult am şi de mult vă strig şi vă îndemn, că voiesc să fac slavă mare cu voi înaintea popoarelor, fii români, şi să Mă port cu ea peste pământ şi să Mă fac dorit apoi, dar voiesc să trezesc duhul mărturi?sirii şi vederea lui şi să lucrez cereşte pe pământ precum în cer, că a venit această vreme. Omul a încercat în fel şi chip cu cârmuirea lui cea fără Dumnezeu peste pământ. O, de s-ar tăia de tot cei ce vor pământul fără Domnul şi fără numele Lui cel mare peste el! O, de s-ar trezi aceştia!

O, de ce fără Domnul pe pământ? Nu vă e teamă, fii ai lumii? Nu vă e tea?mă pe pământ fără Dumnezeu, fără Cel ce a făcut cerul şi pământul? O, nu vă puteţi pune deasupra Domnului scaunul măririi voastre trecătoare ca şi voi. Eu, Domnul, cârmuiesc în taină cerul şi pământul şi toate oştirile de sus şi de jos şi am puterile cereşti în slujire, şi n-are omul cum să treacă peste lucrările Domnului între pământ şi cer. O, veniţi-vă în fire, fii ai oamenilor, că al Domnului este pământul şi tot ce e pe el, iar voi aplecaţi-vă şi cereţi vouă milostivirea Mea. Amin.

Am lângă Mine mărturisitor pe arhiereul Spiridon, plin de focul mărturisirii, umblând din loc în loc în cer şi pe pământ pentru lucru sfânt şi ajutând pe cei binecredincioşi, care-l strigă în ajutor. Din ceata arhiereilor Mă mărturiseşte el în ziua sa de sobor între sfinţi, şi-Mi spune:

— O, Doamne, o, Dumne?zeul nostru, cât de mi?nunat este numele Tău în tot pământul, Doamne, că s-a înălţat slava Ta mai presus de ceruri, o, Doamne!

O, fii ai oamenilor, până când grei la inimă şi la credinţă? Până când iubiţi deşertăciunea şi căutaţi minciuna? Este scris că pierde-va Domnul pe toţi cei ce grăiesc minciuna.

O, judecă-i pe ei, Doamne, ca să cadă din sfaturile lor, că Te-au amărât, o, Doamne, şi să se veselească toţi cei care nădăjduiesc întru Tine şi în veac să se bucure, şi să le fii lor sălaş, Doamne, precum este scris.

O, fii ai pământului, să ştiţi că numai adevărul este cel ce biruieşte pe pământ şi în cer. Umiliţi-vă, dar, înaintea Domnului Făcător a toate, şi nu fiţi furi, căci Adam dacă a făcut ca el a văzut apoi cât a pierdut, şi l-a supus pe el adevărul a toate. O, nu luaţi din mâna Domnului cârma, căci sunteţi oameni şi, iată, uitaţi de Domnul Făcătorul, pe Care nu-L puteţi pune sub lacăt, căci Domnul umblă înviat pes?te tot şi strigă şi tot strigă să-L audă oamenii şi să vină la El să-i ierte pe ei, că are nevoie omul de mul?tă, multă iertare, de mult sprijin de la Domnul pentru neputinţa lui cea omenească. O, veniţi-vă în fire, fii ai oamenilor! Dom?nul este peste toate şi a?veţi nevoie de miluinţă voi.

Le-am dat oamenilor îndemn spre împărăţia Ta, Doamne. Le-am dat lor trezire dacă vor să se scoale să creadă şi să împlinească. Tu însă veghezi şi cârmuieşti voia oamenilor după voia Ta şi după faptele lor, chiar dacă ei nu ştiu că aceasta face Dumnezeu. Iar acum Te slăvesc între sfinţi cu duhul meu, că Tu eşti Dumnezeul meu, iar eu sunt slujitorul Tău.

* * *

O, neam român, slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pace pe pământul tău, că pacea Mea ţi-o dau şi naştere de sus cobor mereu pe vatra ta, ca să te nasc din cuvântul Meu de peste tine, o, ţara Mea cea de azi! Tu eşti mare în cer, tu eşti întreagă în mâna Mea, eşti cu tot trupul tău, chiar dacă vecinii răi asupra ta ţi-au tăiat aripioarele ca să ţi le ia, dar tu ai trupul tot înaintea Mea şi ţi-am însemnat hotarele cu sânge de creştin, şi tot aşa şi glia ta toată, şi am cu Mine în venirea Mea la tine pe cei ce stau la temelia ta şi-ţi sunt mijlocitori. O, am făcut din cer lucrare mare pentru tine ca să-ţi dau putere şi înţelepciune apoi şi să te voieşti acasă toată, şi voiesc să-ţi trag din nou hotarele în faţa neamurilor de pe pământ, şi am servi credincioşi pentru Mine şi pentru tine pregătiţi, şi prin care să fac această minune, şi, iată, dau să te trezesc şi să-ţi spun că a venit vremea ta, vremea slavei Mele cu tine, o, ţara Mea cea dată Mie de Tatăl acum două mii de ani ca să te am la sfârşit masă de praznic şi cuvântul Meu pe ea de hrană pentru tine şi să fii tu iubirea Mea cea de la venirea Mea cea de azi şi să nu ţii departe de tine cuvântul gurii Mele, cu care te mângâi, cu care te strig, cu care te povăţuiesc cu milă şi cu iubire spre slava Mea cu tine, scumpă ţara Mea. O, să ştii că ştiu popoare multe de slava Mea cu tine la sfârşit de timp şi ştiu de mult, ştiu că tu eşti corabia de salvare pentru cei ce se vor îmbrăca în cămăşuţă de creştin adevărat, în cămăşuţă de român, căci neamul lui Hristos se va numi cu numele tău, cu numele de român, din pricina slavei Mele din tine, căci Eu în tine M-am aşternut cu venirea Mea, cu lucrul Meu cel de la Tatăl pentru naşterea din nou a lumii, şi aş voi să iubească mulţi mântuirea şi să vină spre ea ca să le-o dau şi ca să-i învăţ lucrarea ei şi să le dau hrană pentru ea, cuvântul învăţăturii Mele să-l dau lor mereu, căci cine nu mănâncă nu este şi nu rămâne cu Mine până la slava cea mare, căci scris este: «Noi le facem pe toate».

O, Mi-e dor şi Mi-e drag să grăiesc cu tine în zi de praznic de naştere, ţara Mea, neam român. Mi-am făcut aşternut în tine, iar cerul este scaunul Meu de domnie, şi aşa vin Eu pe vatra ta, şi am tronul împodobit şi înconjurat de heruvimi şi de serafimi, iar puterile cereşti Îmi slujesc. Cu dor îţi rostesc numele, ţara Mea cea de azi, şi te mângâi cuvântându-ţi. Îţi mângâi trupul şi duhul, îţi mângâi străbunii cu care te mângâi şi care vor să-ţi vadă biruinţa după care ei au nădăjduit în toată vremea crucii tale, sub care ei au stat cu fiecare timp greu, cu fiecare luptă pentru Domnul tău, o, ţara Mea cea de azi. O, nu-ți știi destinul, dar Eu ţi-l știu și ți-l aduc de știre ca să fii credincioasă apoi cuvântului Meu cel vestitor peste tine, şi te rog caută cu smerenie spre Domnul, spre voia Lui cea pentru tine şi strânge-te acasă, că ţi-am făcut cale să te alipeşti înapoi şi să fii întreagă, şi să faci aceasta de dinăuntru şi din afară, că ţi-am pregătit totul ca să poţi şi ca să asculţi frumos de soarta ta cea de la Mine, ţara Mea.

O, Moldova Mea, întregeşte-ţi trupul atât cât a fost, întregeşte-te în trupul din care faci parte, că ţi-am dat putere să poţi. Împărăţia Mea este ţara ta toată şi te asemeni cu trei măsuri de făină, din care să crească o singură prescură, o singură iubire, un singur trup, biserică sfântă înaintea Mea, o singură casă de fraţi, iar între ei lucrarea Mea, venirea Mea cuvânt pe pământ, precum este scris să vin. Vreau să te nasc din nou, din cuvântul Meu cel de sus peste tine, şi vreau şi tu să vrei, şi să nu te împotriveşti voii Mele, şi vreau să asculţi, iar ascultarea te va strânge la pieptul Meu şi te va alăpta ca să creşti cu Domnul şi ca să fac din tot trupul tău ţara Noului Ierusalim, cetatea cea proorocită în Scripturi prin duhul descoperirii, care te învaţă să te rogi şi să strigi cu dor: „Vino, Doamne!“ Amin.

Iată, vin şi-i întăresc şi-i ridic pe cei ce iubesc cu iubire mare acest neam şi voi scoate din cleşte neamul Meu român, că am lucrare sfântă cu ţara română şi Mă voi ridica cu ea şi o voi face munte înalt, pentru cuvântul Meu din mijlocul ei, cu care Eu, Domnul, Mă slăvesc peste pământ de aproape şaizeci de ani şi am carte scrisă, istorie scrisă, prin care se mărturiseşte slava Mea şi vremea cea grea prin care am trudit şi am lucrat, şi este cartea cuvântului Meu pe pământ şi are nume scris pe ea, numele Meu cel nou, Cuvântul lui Dumnezeu. Amin.

* * *

O, iată, n-am mai grăit despre naşterea Mea după praznicul acestei zile, ci am grăit despre naşterea ta cea de sus, ţara Mea cea de azi. Cu duh de naştere din nou am venit să-ţi grăiesc, şi prin durere trec şi-ţi grăiesc, căci Dumnezeu este mare, şi este greu de purtat când este mărturisit Domnul şi lucrările Lui. În zilele acestea am lucrare mare cu tine, neam român, şi stau pe vatra ta cuvânt şi-ţi grăiesc şi-ţi spun de soarta ta cea de la Mine şi te vestesc de slava Mea din tine. O, deschide-te şi deschide-I Domnului! Eu sunt Păstorul Cel Bun, iar oile Mele Îmi deschid. Cinez cu tine, neam român. Cuvântul Meu din mijlocul tău e cină cerească pe masa ta şi sunt cu sfinţii la masă cu tine, şi cu toate puterile cereşti Mă port şi cuvintez. O, fie ţie după cuvântul Meu, după voia Mea, ţara Mea, căci cerul este scaunul Meu de domnie, iar pământul tău este aşternutul Meu şi al lucrării Mele din mijlocul tău! Naştere din nou voiesc să încep cu tine între neamuri, şi voiesc apoi să vadă ele aceasta, şi să vină la masa mântuirii din păcat popoarele de pe pământ.

* * *

O, Mă uit pe pământ, Mă uit în mijlocul neamului român, la care Eu cobor cuvântul gurii Mele, Mă uit şi văd nelegiuire mare asupra legilor sfinte lăsate prin sfinţii părinţi pe pământ pentru asemănarea omului cu Mine, cu Dumnezeul lui. Mormane de carne văd în vreme scrisă pentru post peste om, iar carnea s-a stricat şi a fost aruncată la gunoi şi n-au mai mâncat-o oamenii, fiindcă s-a stricat. O, nici n-ar trebui să atingă mâna de carne, dară să mai mănânce oamenii carne în vreme de post! O, acolo unde se calcă peste legile sfinte, acolo nu este iubire şi nu este frică de Dumnezeu pentru iubire, ci este împotrivire asupra lui Dumnezeu, iar Eu am spus să-şi ia omul crucea şi să urmeze Mie, aşa i-am spus omului să facă.

O, nu treceţi înaintea Domnului cu judecăţile şi cu voile voastre, voi, fii ai neamului român, căci voi sunteţi trecuţi creştini la Dumnezeu, ţară creştin-ortodoxă. Grăiesc cu voi aproape, măi fiilor, căci Eu, Domnul, am în mijlocul vostru venirea Mea cuvânt pe pământ. O, nu pot să vă umplu de puterea cea plină de har a statului Meu între voi cuvânt, nu pot dacă voi prin călcarea legilor sfinte împiedicaţi creşterea voastră duhovnicească şi înţelegerea de către voi a înţelepciunii de sus când ea vine pe pământ cuvânt la voi. Iubirea de voi înşivă este cel mai mare vrăjmaş al Meu şi al vostru şi Mă lăsaţi pe Mine în lături şi treceţi înaintea Mea cu judecăţile voastre, cu obiceiurile şi gândurile voastre, cu puterea pe care ziceţi că o aveţi şi că o ştiţi împărţi, dar aceasta vine peste voi prin păcatul cel de la început al omului nesupus lui Dumnezeu, prin mândria vieţii, o, fii români. Le-aş da sfat conducătorilor de peste voi să vă călăuzească sufletul spre Domnul pentru ocrotirea voastră de la El spre voi în vremi de dureri şi de ispite, dar nici ei nu-L împlinesc pe Domnul în ei, iar voi nu aveţi de unde lua povaţă şi faptă pentru împlinirea Mea în voi. O, vă dau Eu, vin Eu şi vă dau sfat, vin Eu din cer şi vă dau. Nu Domnul să fie numărat al doilea după voi, ci voi fiecare să vă număraţi al doilea după Domnul, iar pe Domnul Întâiul pentru voia cea de peste voi, şi va fi ocrotire mare peste neamul român, căci va fi Domnul mare pentru el, iar el va fi cel ocrotit.

Un ceas, şi vine Domnul cu toată slava Sa şi vine cu putere. Să se aşeze tot omul în genunchi şi să-şi ceară iertare la Domnul pentru toate păcatele lui şi să ceară apoi ocrotire şi iubire pentru voia Domnului pe pământ, căci voia omului depărtează pe Domnul şi toată ocrotirea cea de sus.

* * *

O, neamul Meu cel de azi, la care vin de la Tatăl, o, neam român, iată, iarăşi vin, şi vin la tine, că aşa a voit Tatăl cu tine şi cu Mine acum, pentru sfârşit de timp. Tu trebuia să fii neam pravoslavnic cu tot întregul tău şi cu toată fiinţa ta, cea pentru Dumnezeu hărăzită să fie pe această vatră acum, la sfârşit de timp, şi trebuia să se vadă bine această trăire a ta, căci credinţa fără fapte, fără trăirea ei în faptă, este scrisă necredinţă. Mă doare că n-ai voit să semeni cu Mine şi cu sfinţii şi să posteşti de carne şi de lapte şi de ouă şi de peşte timp de cincizeci de zile pentru ca să te pregăteşti pentru cele sfinte ale Mele apoi şi pentru întâmpinarea praznicului Învierii Mele şi să fii neam pravoslavnic prin acestea. O, Mă doare că nu vrei să asculţi de legea bisericească, de la sfinţi aşezată peste tine, şi de cuvântul Meu cel de azi peste tine, care te cheamă să Mă împlineşti cu viaţa ta, care te îndeamnă să fii drept cu Dumnezeu şi cu aproapele tău, cu fratele tău. Mă doare, Mă doare că stau în mijlocul tău grăind peste tine, şi tu trăieşti lumeşte de tot şi nu creştineşte pe vatra ta, în care, iată cine vine! Vine din cer, vine Domnul pe vatra ta, o, popor român, şi grăieşte cu tine, şi grăieşte din tine peste toate popoarele şi le îndeamnă spre cuvântul lui Dumnezeu, spre graiul gurii Mele, care vine să aşeze pacea între popoare. Nu precum le dă lumea să le dau Eu, ci pacea Mea dau să le dau.

O, Mă doare, neam român, Mă doare că nu pot să-Mi împart cu tine durerea Mea cea de ieri şi cea de azi aşa cum Mi-am împărţit-o cu cei din Betania prieteni ai Mei, la care aveam popas şi odihnă pentru paşii Mei purtaţi mereu pe cale pentru lucrările Mele peste pământ atunci. Iată, intru la tine cuvântând peste tine şi dau să Mă mângâi cu tine de durerea Mea, şi să te doară şi pe tine cu Mine durerea Mea, şi nu să te distrezi lumeşte aşa cum duhul lumii te ţine să-i slujeşti numai lui cu voinţa şi cu dorinţa mereu, mereu. O, tu eşti neam ales dacă Tatăl Mi-a pregătit în tine venirea Mea cea de azi şi colina pe care poposesc cu sfinţii când vin pe vatra ta cuvânt şi praznic de cuvânt, şi când se strâng pe lângă glasul Meu la sărbători sfinţii din cer, care vin cu Mine la tine, şi se strâng toţi cei din români care M-au aflat aici şi iubesc ei să vină şi să stea cu Domnul la masă ca să am cu cine sta la masa Mea de cuvânt pe vatra ta, şi aceştia sunt pravoslavnicii Mei, iar când ei vin la izvorul Meu de cuvânt şi la poporul Meu de lângă izvor, Eu îi povăţuiesc pe ei, Eu le dau lor putere pentru Mine şi-i învăţ amănunţit să facă voia Mea ca nişte pravoslavnici adevăraţi, că iată, biserica ortodoxă, pravoslavnică după nume, şi-a uitat menirea şi nu mai are asemănare cu sfinţii şi cu părinţii, cu pravoslavnicii Mei, şi i-a rămas ei numele şi atât, şi strig la ea şi plâng cu cei din cer, şi cu Tatăl plâng de răceala ei de Dumnezeu şi plâng în cuvânt, aşteptând să rodească în mijlocul ei cuvântul Meu şi fapta lui, că a venit vremea să Se preamărească Domnul din mijlocul acestui neam, acum, la sfârşit de timp, şi iată, Se preamăreşte în cuvânt peste popoare, şi n-am decât o mânuţă de popor ascultător Mie în tot poporul român, şi vreau să înmulţesc binecuvântarea Mea peste tot neamul român şi strig la el, strig mult la el, ca să Mă audă acest neam şi să asculte de Domnul Dumnezeul lui, ca să rămână înaintea Mea acest neam.

O, neamul Meu cel de azi, neam român, de mult grăiesc în mijlocul tău cuvântul Meu, de mult grăiesc cu tine şi pentru tine şi voiesc să creşti de la Mine şi să fii muntele Meu cel înalt şi sfânt şi să dau popoarelor lumina Mea cea de azi din mijlocul tău, că este scris în Scripturi că vor căuta popoarele spre muntele Meu cel înalt şi vor lua lumina şi cuvântul lui Dumnezeu, şi vor căuta cu legea şi cu calea Mea pentru ei mulţi, mulţi.

Ţi-aş da poruncă sfântă şi tare să iubeşti pe Dumnezeu cu toate ale tale în fapta ta, dar porunca Mea dacă nu se împlineşte la cuvânt, ea poate să se împlinească prin usturime, căci lacrima Mea este multă după tine, şi unde ea cade ustură, şi ştii că ustură. Dar Eu te iubesc, ca şi Tatăl te iubesc, şi vreau să nu te usture pe tine, ci să te binecuvintez vreau, şi trebuie să vrei şi tu pe cele bune peste tine, neam român, neamul Meu cel de azi, la care Domnul vine cu zilele venirii Lui acum. O, vino spre mărire, neam român, că asta-ţi este menirea ta cea de la Dumnezeu! O, vino spre iubire de Dumnezeu, că Eu vin la tine ca să Mă preamăresc în curând în mijlocul tău, şi am o mânuţă de ucenici, care-Mi fac întâmpinarea şi intrarea Mea la tine.

Ca în Ierusalim intru la tine, neam român, şi am purtători de Dumnezeu, am ca asin pe poporul Meu cel mic de la izvorul Meu de cuvânt. O, nu căuta numai spre treburile tale, căci Eu sunt pe vatra ta şi te aştept să ieşi întru întâmpinarea Mea ori de câte ori poposesc cu cuvântul Meu cel pentru tine pe vatra ta, o, ţara Mea cea de azi.

Iubiţi-vă ţara, o, fii români, căci ţara în care voi staţi are nume mare în cer, şi se cheamă după Scripturi Ţara strălucirii, şi nu dau cei înţelepţi din tine, o, ţara Mea de azi, nu dau să se uite bine şi să vadă bine în cuvântul Meu cel de azi şi să înţeleagă cu Mine venirea Mea cea de acum cuvânt pe vatra neamului român.

O, deşteptaţi-vă mintea şi credinţa, voi, cei înţelepţi ai neamului român, ca să vă numiţi după adevăr înţelepţi, iar altfel voi sunteţi trupeşti şi atât, iar Eu, Domnul, plâng pe vatra neamului român, plâng în cuvânt şi aştept să ia înţelepciune din cer cei înţelepţi ai acestui neam şi să înţeleagă cu ea pe Domnul, pe Mine, pe Cel ce vine şi-Şi pregăteşte ziua slavei, ziua nunţii. Amin.

Am grăit în ziua aceasta de praznic împărătesc, am grăit neamului român şi îl aştept pe el să împlinească voia lui Dumnezeu peste el, şi neam pravoslavnic să fie el pe pământ, căci am spus cu mulţi ani în urmă că tot cel ce se va îmbrăca în cămăşuţa de creştin se va numi român, şi iată ce nume mare este în cer acum numele de român, pentru lucrarea cuvântului Meu, care grăieşte din nor peste acest neam de aproape şaizeci de ani, ca să pregătească Domnul slava Sa cea mare pe acest munte de cuvânt.

Înălţime cerească să fie pământul român, căci slava cuvântului Meu străluceşte de deasupra lui şi aşează slavă peste acest pământ ales acum, la sfârşit de timp, iar Eu, Domnul, cu dulce glas mângâios Îmi las cuvântul venirii Mele peste neamul român, ca să înţeleagă el slava Mea, slava lui cea de la Dumnezeu, soarta lui între neamuri.

O, pace ţie, neam român! Peste şase zile voi fi pe vatra ta cuvânt sfânt pentru praznicul Învierii Mele, pentru duminica cea slăvită a Fiului lui Dumnezeu, Care a fost răstignit de poporul iudeu şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Vom cânta curând, curând „Hristos a înviat!“, dar Eu, Domnul, aştept acel Paşti sfânt, în care zi poporul român să fie adevărat cu viaţa lui cea de creştin, să fie neamul Meu cel pravoslavnic după faptă, iar Eu, Domnul Dumnezeul lui, să Mă bucur cu toţi cei din cer de învierea lui, de credinţa lui cea de sus împărţită lui, căci când credinţa este luată de pe pământ, nu este ca şi cea din cer coborâtă peste om. Anna şi Caiafa şi Irod şi Pilat n-au putut lua de pe pământ credinţă în Mine, dar cei din Betania şi ucenicii Mei cei doisprezece, puţinei după număr, şi toţi urmaşii lor şi ai credinţei lor apoi, au luat din cer credinţă şi dar de credinţă, şi au rămas în credinţă dacă au luat din cer. Iar Eu, Domnul, spun în ziua aceasta aşa cum am spus acum două mii de ani mulţimii care se purta după Mine pentru minunea învierii lui Lazăr, şi spun aşa: Dacă-Mi slujeşte cineva, să vină după Mine, şi unde sunt Eu, acolo va fi şi slujitorul Meu, şi Tatăl Meu îl va cinsti pe el. Amin.

* * *

Şi acum pace ţie, pace ţie, neam român! Eu sunt Cel ce sunt. Stau pe vatra ta cuvânt de mângâiere şi spun popoarelor în zi de Paşti sfânt: Hristos a înviat!, iar ţie îţi spun să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot cugetul tău şi din toată virtutea ta, căci tu ai de Dumnezeu al tău pe Dumnezeul Cel adevărat, pe Cel Care a venit din cer pe pământ şi S-a făcut Om şi S-a răstignit pentru om şi a înviat a treia zi, dar caută să stai în voile Lui pe pământ, căci El te iubeşte pentru alegerea ta. Te-a ales Tatăl pentru slava Mea acum, la sfârşit de timp, iar ocrotirea ta de la Dumnezeu este mare, căci ştiu popoarele de slava Mea din tine, de lucrarea cuvântului Meu în mijlocul tău. O, ai grijă să-L iubeşti pe Dumnezeu cu fapta, că numai cu credinţa nu poţi să-L iubeşti. Nici Eu n-am putut să Mă arăt Dumnezeu adevărat decât după ce am dovedit aceasta. Eu, Domnul, îţi dau putere să poţi cu putere sfântă, şi nu cu putere omenească să poţi să-L slujeşti pe Domnul pe pământ. Amin.

Duminica Învierii Domnului, această sărbătoare o aşez Eu acum în cartea cuvântului Meu cel de azi şi-i spun neamului Meu român: Hristos a înviat! O, nu uita cuvântul lui Dumnezeu de peste tine, neam român. Te-am învăţat mult prin acest cuvânt. Nu uita să asculţi de cuvântul Meu, că nu e pentru creştini neascultarea. Neamul creştinesc este cel ce ascultă de Dumnezeu şi de la Dumnezeu. O, scoală-te pentru rugăciune sfântă şi cere pace peste popoare, cere Domnului, iar Eu vin la strigătul tău şi aşez pacea şi bunăvoirea şi bucuria, ca şi acum două mii de ani, când M-am arătat înviat în mijlocul ucenicilor Mei înspăimântaţi şi îndureraţi şi le-am spus lor: «Pace vouă!».

O, nu uita să faci voia lui Dumnezeu, neam român! Uită-te în Scripturile părinţilor şi învaţă să faci voia Mea, căci numai cei ce învaţă, numai cei înţelepţi vor pricepe pe Domnul şi vor rămâne moştenitorii Lui şi ai împărăţiei Lui. În zi de praznic de Înviere Îmi aşez peste tine giulgiul Meu cel sfânt, iubirea Mea, şi te încălzesc la razele ei, la lumina ei, neam român. Tu eşti neamul Meu cel de la sfârşit de timp şi eşti casa Mea de venire, şi iată, vin pe vatra ta cuvânt şi te ocrotesc cu el când îl grăiesc peste tine şi te povăţuiesc cu el pentru Mine şi pentru tine şi vreau să te slăvesc cu slava Mea, căci slava ta este Dumnezeu-Cuvântul, Domnul glăsuind şi slăvindu-Se în tine cu slavă de cuvânt şi pregătindu-Şi ziua slavei.

O, nu uita, nu uita să-i iubeşti şi să-i urmezi pe cei care în mijlocul tău îţi vor şi îţi lucrează binele, şi nu uita să nu-i asculţi şi să nu-i primeşti pe cei ce de la mijloc te sapă cu limbă de miel blând ca să nu pricepi tu cât rău dau ei să-ţi lucreze şi să te supună lor şi să-ţi sugă vlaga, o, ţara Mea de azi. O, ia aminte, ia aminte la Dumnezeu, şi ia aminte, iar şi iar ia aminte la cârmaciul de peste tine, care te călăuzeşte spre înţelepciune în vreme de strâmtorare, că eşti în strâmtorare, ţara Mea, eşti aşa din pricina celor ce s-au aşezat pe scaune ca să fie ei conducători, dar ei nu văd cât rău îţi fac, căci ei nu ştiu să te iubească, nu ştiu să-şi iubească ţara şi neamul. Tu însă ia aminte la cel din frunte, la cel de la cârmă, care iată cât te veghează, şi se vede din cer cât te veghează arătându-ţi calea şi ferindu-te de cădere şi de rătăcire şi de asuprire omenească şi de minciuna celor ce te mint, o, neam român, iar Eu, Domnul, vin şi te învăţ de cine să asculţi, de la cine să iei sfat şi pe cine să urmezi, şi-ţi spun să asculţi de cuvântul celui ce stă la cârmă şi la veghe pentru tine şi pentru viaţa ta de azi şi de mâine, şi roagă-te, o, neam român, roagă-te Domnului pentru soarta ta, căci se apropie schimbarea celui de la cârmă şi de la veghe, şi vai ţie dacă nu vei asculta să ştii ce să faci! Eu dau cumva să-l păstrez la loc de cârmuire pe mai departe, că are nevoie corabia română de veghetori cu inimă mare la cârma ei, căci altfel ar fi greu de tot, fără el ar fi greu şi ai cădea sub robie, ţara Mea, că nu se găseşte minte sănătoasă şi plină de veghe şi de înţelepciune ca şi la acest fiu atât de credincios neamului român între fiii acestui neam. Noi, cei din cer, privim cu grijă sporită pentru cel ce va fi pe mai departe la cârma neamului român, ca să ţină acela la dreapta lui pe acest fiu român, atât de credincios acestui neam.

O, pace ţie, celui ce stai acum la cârma neamului român! Hristos a înviat! Roagă-te cu toată casa ta şi cu toată ţara ta, cu toţi fiii cei plini de credincioşie, că vreau să te păstrez ajutor pentru neamul român. De mila şi de iubirea Mea pentru neamul român, de aceea voiesc să te păstrez pe loc de cârmuire, că nu are cine veghea cu sănătate de veghe dintre cei ce s-au îngrămădit să stea pe scaune mari şi să se îmbogăţească de averi şi de slavă de pe spinarea celor mulţi. O, veghează, fiule, că Eu, Domnul, veghez în toată clipa soarta acestui neam. Veghează şi învaţă pe cei ce te ascultă, învaţă-i să nu trăiască lumeşte pe pământ, ci creştineşte, căci Eu sunt Dumnezeul neamului creştinesc, iar neamul român este scris neam creştin pe masa cea de sus, cea din cer. Veghează tu mersul celor ce se scoală acum la luptă împotriva slujitorilor minciunii, a celor ce se zbat să biruiască pentru ei neamul român. O, învaţă-i pe cei ce au credincioşie şi nelăcomie, învaţă-i să nu uite viaţa creştină şi arătarea ei la vedere, ca să pot Eu, Domnul, să pot să fiu cu ajutorul tot pentru acest neam acum. Învaţă-i calea pe cei buni. Eu sunt Calea. Învaţă-i să nu trăiască fără Dumnezeu, ci să semene cu Mine să-i înveţi. O, nu cu lumea, ci cu Dumnezeu să semene neamul român, că e mare în cer numele de român. Eu sunt Învăţătorul Cel de la Tatăl, iar tu să-i înveţi din partea Mea pe ei. Amin.

* * *

Mai întâi grăiesc ţie, poporul Meu, despre durerea de peste pământul şi neamul român, că Eu, Domnul, am lucrarea cuvântului Meu în mijlocul lui şi dau să-Mi ocrotesc acest pământ. Omul însă cheamă mânia, îşi face rost de vină grea, iar vina atrage pedeapsa, că iată, în biserici şi pe cale e totul roşu, e pecetea lui antichrist, cel ce batjocoreşte cu lucrarea sa cerul şi pământul şi omul, căci roşul este semnul lui, roşu peste tot, precum este scris despre cel ce s-a născut roşu peste tot, despre Edom, cel ce lucrează împotriva credinţei, împotriva lui Dumnezeu.

Iar Eu, Domnul, dau de ştire neamului român să-şi cureţe şi să nu-şi îmbrace bisericile şi locuinţele cu roşu, că atrage aceasta mânia Mea asupra semnului lui antichrist, omul fărădelegii, şi asupra ascultătorilor lui, care cer mânie pe pământ prin neascultarea de Dumnezeu. Iată-i pe cei trufaşi în neamul român, au umplut ţara de culoarea cea blestemată, de roşu, iar aceştia sunt vrăjmaşi, nu sunt fii, şi sunt cei ce vor să stingă pacea, căci mintea lor este numai la ei înşişi, numai să-şi strângă slavă, şi apoi bogăţie pentru ei. O, nu sunt aceştia binefăcătorii neamului român, ci sunt ei cei ce dau să urgisească această ţară.

Să se audă în locaşurile de biserici cuvântul Meu şi să se scoată veşmântul roşu de peste tot, căci atrage mânie acest semn, atrage blestem, şi vine mânia peste tot pe unde găseşte roşu, iar Eu, Domnul, am vestit aceasta peste pământ, şi iar vestesc şi spun: Roşu este culoarea şi semnul lui antichrist, omul fărădelegii, omul care M-a îmbrăcat pe Mine acum două mii de ani în hlamidă de ocară, nu cum spun oamenii că roşu este culoarea împărătească. Da, este roşu culoarea împăraţilor, dar al celor de pe pământ, care iubesc slava deşartă şi vremelnicia şi semeţia şi neumilinţa, iar albul este culoarea Domnului, Omul suferinţei, şi culoarea sfinţilor Lui în cer şi pe pământ. Cel ce a făcut lumina este El. Când El coboară pe pământ lumina Sa şi cuvântul Său, este binecuvântare pe pământ, iar când coboară mânia Sa se face roşu pământul, se fac apele roşii, vine prăpăd şi vine suferinţă peste cei ce nu ascultă de Domnul.

O, popor român, ascultă glasul Meu de peste tine! Dacă voieşti binecuvântare şi ocrotire de la Dumnezeu, nu mai umbla să împodobeşti cu roşu pământul şi biserica şi casa ta şi trupul tău, că acest semn atrage blestemul, care biciueşte peste tot, căci răul la rău trage, precum este scris.

O, popor român, mereu ţi-am spus: trezeşte-te! Îţi spun şi azi prin firul acestui cuvânt izvorât din gura Mea pe vatra ta: trezeşte-te odată, neam român! Iată, ai supărat pe Dumnezeu şi ai atras mânie peste pământul tău, şi au ieşit apele din matca lor şi ţi-au stricat strânsura şi te-au lăsat sărac, şi au venit şi apele de sus şi s-au unit cu cele de jos şi te-au îndurerat, iar Eu, Domnul, dau să ocrotesc pământul şi neamul român, că are peste el binecuvântarea Mea pământul român, şi este el taina lui Dumnezeu, şi de aceea gura Mea izvorăşte cuvânt peste acest pământ.

O, ascultă de Dumnezeu, neam român! Ia pildă de la facerea lui Dumnezeu şi vezi cum ascultă ea şi toate ale ei de Făcătorul ei şi de legile puse peste ea. Priveşte cerul şi pământul, pe care Domnul le-a făcut cu cuvântul şi a aşezat peste ele veacurile şi le-a pus între vecie şi între sfârşitul veacurilor, după care iarăşi este vecia. A făcut Domnul cerul şi pământul, iar pământul este slujit de toată facerea, care se învârteşte în jurul lui pentru vremi, slăvind şi lăudând pe Domnul ei, căci zice prin Duhul proorocul David: «Lăudaţi-L pe Domnul îngeri şi oştirile puterilor Domnului, şi lăudaţi-L pe El soare şi lună, stelele toate şi lumina, cerurile cerurilor, şi voi, ape de mai presus de ceruri, căci El a zis şi s-au făcut şi le-a statornicit în veacul veacului, pravilă punându-le, şi nu vor trece peste ea. Toate laudă pe Domnul: chiţii şi toate cele vii din adâncuri, focul şi grindina, zăpada şi negura, duhul viforului, care îndeplineşte porunca Lui, munţii şi dealurile, copacii cu rod şi toţi cedrii, fiare sălbatice şi toate dobitoacele, târâtoarele şi păsările înaripate, iar voi, popoarelor câte sunteţi şi împăraţi ai pământului, principi şi judecători ai lumii, tineri şi fete, bătrâni şi copii, o, pricepeţi din acestea toate măreţia Domnului, Care covârşeşte cerul şi pământul, şi lăudaţi pe Domnul, Care-Şi înalţă cornul şi-l dă poporului Său să laude pe Domnul, pe Cel ce Se îndură de poporul Său şi-i încununează pe cei smeriţi cu biruinţa Sa, iar în gura şi în mâna lor sabia cea cu două tăişuri ca să se răzbune pe păgâni şi să lege în obezi pe împăraţi, şi pe mai-mari în cătuşe de fier», precum este scris, «şi să îndeplinească Domnul cu ei hotărâre scrisă». Amin.

O, luaţi pildă, fii români de la toate câte ascultă de Domnul şi Îl preamăresc pe El, precum este scris. Toată facerea Domnului slujeşte pământului, căci pe pământ a aşezat Domnul viaţa tuturor vieţuitoarelor făcute la cuvântul Său, şi apoi viaţa omului făcut de mâna lui Dumnezeu pe pământ, nu pe lună, nu pe stele, nu pe alte faceri aşezate de Domnul pe bolta cerului, o, nu, neam român, şi iată, toată facerea slujeşte pământului şi omului şi tuturor vieţuitoarelor, dar toate laudă pe Domnul şi-I cer Lui ca să primească. Numai omul, o, numai omul nu mai iubeşte, nu mai slujeşte pe Domnul, că s-a îngâmfat omul şi slujeşte păcatului, bietul de el. Pământul e întocmit de Domnul, şi toate cele care se învârt în jurul lui slujesc lui, dar omul pe pământ nu vrea, nu mai vrea omul cu Dumnezeu, el nu mai ştie cum trebuie să-I slujească lui Dumnezeu, chiar dacă vede toată facerea slujind Făcătorului ei şi ascultând de El.

O, fii credincioşi Domnului în neamul român, veţi vedea între voi căderea cea mare a celor trufaşi, care-şi cumpără slavă pentru ei înşişi. Veţi vedea aceasta, căci dreptatea nu-i scapă de sub ea pe cei trufaşi, că vai de cel ce se bizuie pe om, şi cu atât mai mult pe sine, vai!

Voi, cei credincioşi Domnului în neamul român, sculaţi-vă, treziţi-vă şi fiţi un duh cu poporul cuvântului Meu în mijlocul acestui neam, că Eu aşez acum pe cei ce-Mi primesc cuvântul spre împărţirea lui peste voi, îi aşez la rugăciune cu mare stăruinţă de şapte ori pe zi pentru salvarea neamului român de sub apăsătorii lui, care au pus mâna pe scaunele de sus ca să stea pe ele şi să îngenuncheze sub ei neamul român. O, e trist cerul, şi s-au pornit stihiile să răspundă fărădelegii celor trufaşi, şi apoi nepăsării în care stau mulţi în neamul român, ca să-i trezească pe ei cu zgomot şi să-i zbuciume pentru trezire.

O, neam român, nu te juca cu soarta ta cea de azi şi cea de mâine şi cea de apoi, după ce Domnul va împărăţi peste tot! O, nu te juca, popor român! Eu, Domnul, te îndemn aceasta. Aruncă semnul cel cu roşu de pe vatra ta, ca să nu mai tragă la tine prăpădul, iar dacă nu poţi să crezi ce-ţi spun, fă ascultare de cuvântul cu care te povăţuiesc acum şi vei vedea adevărul cuvântului Meu, vei vedea pe vrăjmaşii dinăuntru şi din afară căzând cu zgomot ca să nu-ţi facă rău, ca să nu te tragă la pierzare când tu nu veghezi. Iar dacă nu vei asculta, Eu, Domnul, voi lucra cu pasul Meu şi cu oştirile cereşti de sfinţi ai acestui neam şi voi curăţi de minciună şi de omul fărădelegii vatra neamului român, pe care voiesc să pregătesc vreme de serbare cerească, de minune nemaiauzită până acum, şi vine aceasta pe vatra neamului român, căci Tatăl aici M-a trimis să vin, şi aici am aşezat izvorul cuvântului Meu, care curge acum, la sfârşit, peste pământ pentru înviere şi pentru viaţă, izvorul vieţii peste oameni.

Iar neamurilor toate de pe pământ, Eu, Domnul, le spun: Pace vouă! Şi voi lucra peste ele după cuvântul Meu. Amin.

* * *

O, ţara Mea cea de azi, te-am petrecut cu ochii, Eu şi sfinţii Mei te-am petrecut cu privirea în duminica ce a trecut, când ai fost aşezată la tragerea la sorţi pentru cei care să-ţi poarte numele şi lucrul tău pe pământ, iar în mijlocul tău am văzut împărţire în cete, şi pentru fiecare ceată se răspundea sau nu, mai mult sau mai puţin răspuns. A trecut ziua tragerii la sorţi şi iarăşi Eu, Domnul, te petrec cu privirea dimpreună cu toate oştirile cereşti. O, cum să fac, cum să mai fac cu tine ca să te fac să înţelegi că-ţi trebuie ascultare, ţara Mea? Numai duhul ascultării de cel de peste tine, numai aceasta te poate pe tine împrospăta acum. O, cum să fac să crezi că tu eşti ţara Mea cea de azi ca să Mă primeşti şi ca să Mă asculţi? Neprimirea ta când Eu bat şi iar bat Mă face să suspin, iar în jurul tău dă să se aţâţe foc şi duşmănie asupra ta, şi iată, le grăiesc celor ce cred ei că te pot ocroti şi îndruma, celor ce dau să pună acum soarta ta la cale, şi le spun lor aşa:

Voi, cei ce vă daţi acum a fi dumnezei ca să vă adunaţi şi să puneţi voi la cale soarta neamului român, ascultaţi glasul Meu, glasul Domnului peste voi. Nu Mă încurc că veţi da la spate grăirea Mea cu voi sau că nici nu daţi să auziţi când Eu bat la uşă ca să vă grăiesc. Eu însă grăiesc vouă, şi rămâne scris cuvântul grăirii Mele cu voi, căci sunt Dumnezeul neamului român şi vă spun aşa: Nu oricine este pe plăcerea Mea între cei ce dau ei să pună la cale soarta cea de pe pământ a popoarelor. Toate stăpânirile sunt puse de Dumnezeu, şi nu de oameni, toate, şi cele bune, şi cele rele, după cum este partea cea meritată de cei de pe pământ, care fac sau nu fac voia lui Dumnezeu înaintea lui Dumnezeu. O, am aşezat în zilele voastre un om plăcut Mie cu inima din el şi cu fapta lui la cârma neamului român, că multă iubire şi multă umilinţă şi mult duh de veghe am găsit în el, şi mai ales putere sfântă, pusă de Mine în el, pregătită ea încă de pe când el era în pântece ca să se nască apoi şi ca să-l am acum în mijlocul acestui neam, când vremea se arată grea şi iarăşi grea. Am grăit neamului român despre această binecuvântare de peste el, prin voia Mea aşezată în acest fiu, care este încă la cârma acestui neam. Vă spun vouă, celor ce vreţi acum să smulgeţi din mâna Mea hotărârea pentru voi şi pentru neam şi să lucraţi de la voi, vă spun vouă că nu Mă bizuiesc pe voi atât de mult cât pe el. Voi vă iubiţi pe voi înşivă, şi încă mult, iar el nu tot aşa lucrează, şi se tot zbate în fel şi chip să aibă grijă mare şi pază mare pentru soarta neamului român şi a toate popoarele de pe pământ. Voi căutaţi să faceţi voi, să ştiţi voi, să puteţi voi, iar el nu tot aşa face, căci el este umbrit de sus şi aşteaptă de sus şi strigă la Dumnezeu pentru ştiinţa lui şi pentru lucrarea lui cea plină de iubire pentru acest neam şi pentru tot neamul omenesc de pe pământ. Ochii lui stau de veghe pentru neam, pentru ieri, pentru azi şi pentru mâine şi am în el darul Meu aşezat. O, nu tot aşa este cu voi, nu tot aşa aveţi voi de la Domnul, căci Eu Mă uit la lepădarea de sine a omului şi la duhul iubitor de oameni, care este sau nu în fiecare.

Iată, sunt nemulţumit de la voi. Puteam să vă ridic sorţul cel de partea voastră acum, dar n-am putut din pricina semeţiei din voi şi a răcelii dintre voi şi cel ce stă la cârmă acum, o, fiilor despărţiţi unii de alţii aşa cum nu este plăcut la cer! În zi de praznic de înălţare a Mea la cer vin la voi şi grăiesc cu voi şi vă spun: Nu vă voi da izbândă nici acum, nici mai târziu cu voia voastră peste neamul român, ba vă voi ruşina şi mai mult dacă nu vă veţi umili ca să vă vedeţi neputinţa înaintea Mea şi a neamului român. Nu uitaţi că Eu, Domnul, am spus că nu pot să nu stau împotriva celor mândri şi că nu pot să nu fiu de partea celor smeriţi cu duhul ca să-i înalţ Eu şi să le dau har pentru smerenia lor înaintea Mea.

Iată, sunteţi nedrepţi cu judecata minţii. Nu ştiţi să iubiţi, nu ştiţi să fiţi făcători de pace, chiar dacă voi credeţi că ştiţi. Vă îndemn să vă uitaţi în căsuţa albinelor când se pierde pacea dintre ele. Se strâng sub duhul înţelepciunii şi se trag în lături cele înţelepte şi-şi fac alt cuib, iar cele rămase în căsuţă rămân buimăcite şi-şi fac ele altă soartă.

O, sunteţi nedrepţi, şi vă vorbesc acum pe limba voastră ca să ne putem înţelege. O, spune tu, cel trufaş acum pe poziţia ta, pe care ţi-o înfăşori din părţi ca să ţi-o ocroteşti cu cei de partea ta, spune tu dacă judeci drept despre cei ce a fost să plece din cuib din pricina trufiei tale. Tu ai ceată mai bătrână de ani şi mai mare la număr şi mai întărită în timp, şi ai numărul doar încă o dată mai mare decât numărul cel luat în ziua tragerii la sorţi de mânuţa de fii plecaţi din ograda ta, şi care au ascultare de cel mai mare dintre voi, pus de Mine cârmaci pentru neamul român. O, nu-i frumos, nu-i drept cum socoteşti, dispreţuind pe cei mici la număr, care s-au tras să rămână sub duhul ascultării. O, nu-i frumos cum socoteşti, şi-ţi spun Eu, Domnul, că tu eşti cel ce ai pierdut, nu cei puţini de tot faţă de numărul cel mare din ograda ta şi faţă de timpul tău în ani. Iată, câştigătorul este numai cel ce ziceţi voi că a căpătat puţin, iar voi sunteţi cei ce aţi pierdut mult, din pricina semeţiei din voi. O, aveţi grijă de voi şi de cei ce sunt ai voştri. Aveţi grijă, Eu, Domnul vă spun, că văd cum pe deasupra încearcă uliul să vă fure păsări din cuib şi să vă umilească viaţa din pricina neumilinţei din voi. De aceea ascultaţi cuvântul Meu de peste voi: Nu este binecuvântat de la Mine să vă ridicaţi voi şi să faceţi voi, după ce aţi căzut. Este nevoie de cineva curat faţă de păcatele pe care le aveţi asupra neamului român şi asupra dreptăţii lucrurilor. Nu tot cei vinovaţi pot să îndrepte pe cele dărâmate, ci să se lase ei îndreptaţi şi călăuziţi, iar altfel de veţi face, Eu, Domnul, nu voi binevoi pentru voi, aşa cum n-am binevoit nici cu cei ce s-au unit împotriva cârmaciului pus de mâna Mea de veghe peste neamul român între Mine şi neam, între neam şi popoare. O, voi nu aveţi înţelepciunea lui, că nu v-am dat cât lui. Eu dau celui sus pus de Mine mai multă înţelepciune şi vedere, iar celor de sub el mai puţin le dau, şi trebuie ca ei să asculte. O, nu lucraţi singuri! Nu lucraţi fără el, că Eu, Domnul, voiesc să-l păstrez pe el între voi ca să nu piară pacea, ca să nu poată vrăjmaşii, măi fiilor. O, fiţi înţelepţi, Eu, Domnul, vă rog aceasta. Aţi greşit că v-aţi răzvrătit şi că v-aţi ridicat asupra celui cu veghea cea bună pentru ţară şi care şi-a pus peste tot obrazul şi cuvântul pentru ţară, şi toate popoarele aşteaptă girul lui pentru cel ce va urma lui.

O, aţi greşit de dragul semeţiei din voi, fiecare cum v-a dus mintea, şi iată câtă durere aţi adus peste ţară şi câtă ruşine, căci celălalt care a căzut greu acum, s-a dus şi s-a unit cu vrăjmaşul cel roşu, pentru a doua oară s-a dus la cei de la mijloc îmbrăcaţi în roşu, care atrage blestem peste ţară. Iată-l cât se semeţeşte încă, şi Mă uit cu lacrimi de bucurie şi de nădejde la cei care au lucrare ca de îngeri şi care vă cheamă când şi când la întrebare în faţa ţării, iar aceştia veghează pentru ţară mai mult ca voi şi dau să vă trezească după inima fiilor ţării, iar voi sunteţi încă semeţi. Îi iubesc mult pe cei ce vă aşează pe voi faţă în faţă cu ţara şi îi văd mai veghetori ca voi, mai cu frică, mai cu grijă, mai cu nesomn pentru soarta ţării, mai drepţi pentru adevărul a toate.

O, nu-i dispreţuiţi pe cei despre care voi ziceţi că au luat puţin număr în ziua tragerii la sorţi. Eu, Domnul, vă spun că au luat cel mai mult, după cât sunt de puţini şi ca număr şi ca timp. Luaţi şi socotiţi. Adunaţi tot numărul la un loc, pe voi şi pe ei, şi împărţiţi apoi după număr şi veţi învăţa dreptatea lucrurilor şi nu-i veţi mai dispreţui pe cei ce au ales să rămână sub matcă şi să crească sub lucrarea ei, sub duhul ascultării, o, fiilor care încă vă clătinaţi căutând să vă cârpiţi hăinuţa cu luatul de colo şi de colo, aşa cum nu-I place lui Dumnezeu, dar nu uitaţi că nu se poate petec nou la haină veche sau vin nou în burdufuri vechi, că se rupe hăinuţa când trage de ea petecul cel nou care intră la apă apoi, şi se sparge burduful vechi când creşte în el vinul cel nou. O, aplecaţi-vă, dacă tot vă socotiţi că vă iubiţi ţara. O aşa iubire nu lucrează ca voi. Ea are ca lucrare înţelepciunea care rămâne, nu cu ghicitul, nu cu încercatul lucrează ea.

Eu, Domnul, am stat de vorbă cu voi de la gura izvorului Meu din mijlocul neamului român. Un picuţ, şi împlinesc şaizeci de ani de cuvânt pe vatra neamului român, aici, din locul de unde Îmi izvorăsc cuvântul peste acest neam şi peste popoare, şi spun acum vouă, şi spun şi peste popoare:

O, pace vouă, fii români! Iubiţi pacea Mea şi aplecaţi-vă sub înţelepciunea Mea şi întrebaţi pe Domnul pentru soarta ţării voastre, care este ţara Mea de venire acum, la sfârşit de timp. Amin.

Iar popoarelor de pe pământ le spun şi lor:

Pace vouă, popoarelor de pe pământ, şi mai ales celor din jurul poporului şi pământului român! Eu, Domnul, presar peste voi vorbire cu pace. Iubiţi pacea şi despărţiţi-vă de duhul urii, al geloziei, al lăcomiei şi fiţi cuminţi, cuminţi, ca să vă dau din Duhul Meu, din mila Mea să vă dau. Amin.

O, pace ţie, pace şi ţie, popor al cuvântului Meu! Am grăit celor ce se cred mari şi drepţi în mijlocul neamului român. Privesc peste lucrul lor şi Mă prinde suspinul, şi voi grăi de acum cu ei, ca nu cumva să facă ei răul pe care nu bănuiesc că-l pot face acestui neam, bătut de încercări, că iată, pentru netrezire la glasul Meu de peste el a primit încercare şi ape mari au brăzdat vatra română, din pricina celor mari şi neplăcuţi lui Dumnezeu din mijlocul acestui neam, căci voia cea fără Dumnezeu e pândită de necazuri.

* * *

O, neam român, grăiesc în mijlocul tău cuvântul Meu. Mama Mea Fecioara este acoperământul tău şi ocrotire mare ţie, după cum voia Tatălui a fost. Grăiesc cu mama Mea pe vatra ta în zi de praznic de naştere a ei pe pământ, dar grăiesc cu tine în această zi. Naştere din nou, naştere de sus îţi hărăzeşte Dumnezeu ţie. Tu nu poţi, dar poate Domnul să aşeze peste tine voia Sa, că îţi trebuie acum trezire mare, o, ţara Mea de azi. Eu, Domnul, voi lucra peste tine şi te voi conduce voia Mea s-o faci, chiar dacă auzi, chiar dacă nu auzi sau nu crezi cuvântul Meu de peste tine. Eu am lucrarea Tatălui s-o desăvârşesc în mijlocul tău şi peste tine în zilele acestea, iar tu eşti acum la răscruce, eşti pândită de duhul şi de lucrarea fărădelegii celor fără de milă de Mine şi de tine, a celor ce dau să răstoarne voia Mea pentru voia lor şi să strige apoi că ei sunt cei mai mari peste toţi.

O, tu trebuie să ieşi de sub această apăsare, ţara Mea română, şi-ţi trebuie veghe din cer în mijlocul tău, şi iată-Mă cuvânt în tine. Pază cerească înăuntrul tău şi de jur-împrejur aşează cerul acum pentru tine. Mama Mea Fecioara merge de jur-împrejur pe hotarele tale şi pecetluieşte cu semnul ei peste tot. Ea vede şi ştie lucrarea Mea cea multă pe vatra ta, căci cei de sus văd totul, văd mereu, şi are mama Mea Fecioara lucrarea pazei ei peste această ţară, ţara venirii Fiului ei cuvânt pe pământ acum, la sfârşit de timp.

O, avem acum de răsturnat voia omului cel trufaş şi a toate slugile lui, mamă. Lucrare amănunţită trebuie să lucrăm, căci omul cel potrivnic cerului pe pământ, dă să lucreze acum chiar şi prin biserică păcăleala pe care o are el în sânge pentru propăşirea lui pe scaun înalt, şi duhul minciunii este lucrarea lui, mamă, dar Noi, împreună cu poporul cuvântului Meu stăm cu veghe şi cu rugăciune înaintea Tatălui cerurilor ca să biruiască Domnul şi nu omul acest timp greu, că vreme de încercare este acum peste neamul român, mamă.

Dăm de veste şi de poruncă îngerilor în cete-cete cu lucrarea lor să vegheze peste tot pentru împlinirea voii Domnului pe vatra neamului român, că vine ziua tragerii la sorţi pentru scaunul de sus al cârmuirii pe mai departe a acestui neam. O, nu e de joacă pentru această alegere şi trebuie să aleagă Domnul, trebuie căutat în inimi, căci trebuie o inimă cu iubire în ea şi cu dreptate şi cu milă şi cu veghe în ea pentru soarta acestui neam, iar cine caută numai mărirea lui între cei ce s-au ridicat pentru acest sorţ, aceia să se depărteze şi să fie îndepărtaţi de îngerii Mei, căci Eu, Domnul, hotărăsc aceasta ce spun.

Hai, mamă, hai cu glasul tău acum peste neamul român, că tu eşti de-a dreapta Mea şi este scris despre Mine şi despre tine: «Scaunul Tău, Dumnezeule, este în veacul veacului şi toiagul dreptăţii este toiagul împărăţiei Tale şi fiice de împărat Te slujesc, şi stă împărăteasa de-a dreapta Ta cu haine prea înfrumuseţate, că ai dorit frumuseţea ei, şi toată slava ei este înăuntrul ei». Amin.

— O, slava mea este înăuntrul meu, şi Tu eşti tot lăuntrul meu, Fiule Doamne. Tu eşti toată fiinţa mea, şi m-am făcut Ţie aşternut şi cale de venire a Ta la oameni, şi până să Te fi sălăşluit Tu între oameni Te-ai sălăşluit în mine cu toată fiinţa Ta dumnezeiască, o, Doamne, şi mi-ai fost Fiu şi Domn mi-ai fost, şi mare este slava Ta în toată vremea, Fiule scump al meu.

E vremea să spun că Tu m-ai aşezat de mare ocrotire peste pământul şi neamul român, peste ţara venirii Tale acum pe pământ, Fiule Doamne. Nori de sfinţi şi de îngeri se poartă cu mine înăuntru şi de jur-împrejurul pământului român, că aici Îţi ai aşezată lucrarea Ta de biruinţă asupra diavolului şi asupra lui antichrist, Tu şi poporul cuvântului Tău, popor din români, Doamne. Stau în mijlocul lui cu duhul rugăciunii pentru ţară, căci ţara noastră acum este România, şi în ea suntem şi lucrăm şi împlinim biruinţa cea mare împotriva stăpânitorului acestui veac: duhul lumii.

Cu mare şi sfântă rugăciune trebuie, Doamne, să veghem acum între Tatăl şi poporul român, că e la mare răscruce acest neam şi sunt mulţi vrăjmaşii şi îşi ascund faţa pe dinăuntru, dar hidoşenia duhului lor iese deasupra şi le vădeşte pe cele dinăuntru ale lor, căci n-au cuvinte mari vrăjmaşii, dar au duhul trufiei, din care ei sug şi-şi hrănesc hidoşenia şi se fac respingători prin ea mereu, mereu. O, iată, Doamne, ce fac aceştia: adună oameni de peste tot, îi iau de la spate prin cei slugarnici şi se arată cu ei de partea lor, dar nu sunt de partea lor cei traşi cu forţa să vină să se arate cu ei. O, cel împins pe scaunul de sus este stăpânit de cei slugarnici la vedere, de cei ce vor cu orice preţ puterea toată peste neamul român, dar această fărădelege a lor pune degetul pe ei şi sunt daţi de gol aceştia de înseşi fărădelegile lor, o, Doamne, şi sunt ei vrăjmaşii neamului român. Stau la veghe şi văd peste tot lucrarea lor vrăjmaşă, dar odată cu ei lucrează cerul de sfinţi şi de îngeri, iar eu cu mână de mamă mângâi pământul român şi am lucrarea de pază sfântă peste el, Fiule Doamne, şi-i spun neamului de pe el, îi spun aşa:

O, neam român, veghează şi te scoală la veghe sfântă, căci cei din cer sunt la veghe mare peste tine acum, în vreme de cumpănă peste tine. Duhul Sfânt te va umbri şi puterea Celui Preaînalt te va călăuzi ca să faci tu voia Lui acum, spre salvarea ta cea de azi şi cea de mâine, căci împărăţia lui roşu dă să te cuprindă şi-şi flutură steagurile roşii deasupra capului tău, dar tu nu uita din ce strâmtorare te-a scos Domnul, o, nu uita, ca nu cumva să te laşi înşelată, ţară a Fiului meu Iisus Hristos, ţară a Domnului acum, la sfârşit de timp. Iată, roşul este vrăjmaş, după cum ţi-a spus ţie Domnul şi ţi-a spus să nu iubeşti, să nu porţi culoarea cea roşie, că la roşu trage blestemul, trage vrăjmaşul tău.

Vai de locaşurile de biserici care sunt îmbrăcate în roşu, că iată-le cum sunt, şi cine trage la ele! Haina Domnului este albă, este sfântă, este curată, iar hlamida roşie este haina vrăjmaşului Domnului, şi cu ea a fost Fiul meu Hristos batjocorit de mai-marii vremii. Dar tu îmbracă-te în alb, popor român, şi fii veghetor ziua şi noaptea pentru cămăşuţa ta, că iată, ţi-a furat omul roşu semnul poporului tău, cămăşuţa românească, şi aşa ştie să te păcălească hoţul cel roşu, dar el este hoţul, nu este fratele tău, o, nu.

Vin cu cuvântul veghii şi-ţi spun minciuna sub care se piteşte omul roşu peste tot ca să-ţi calce sub picioare mărirea ta cea din străbuni, neam român, şi sufletul, pe care ţi-l strânge în căngi pentru slava lui, o, popor ales de Domnul la sfârşit de timp, dar scoală-te cu sfinţii la rugăciune pentru soarta ta, că ai străbuni sfinţi care stau de veghe la hotare şi sunt vii la veghe, şi nu sunt morţi străbunii tăi cei sfinţi, ci lângă tine sunt şi cu tine sunt, şi văd ei toată fărădelegea care te strânge sub ea, şi nu te lasă străbunii tăi să mori, dar scoală-te ca să nu mori, o, neam român.

E ziua mea de serbare această zi de praznic sfânt. Heruvimi şi serafimi împânzesc peste tot văzduhul tău şi te veghează, ţară română. Iar Ţie, Fiule Iisus Hristos, Fiul meu iubit, Îţi doresc biruinţă pentru acest neam şi împărăţie a Ta să faci din el, voia Ta să faci cu el, şi tot aşa şi el, o, Doamne. Eu stau de veghe înăuntru şi la hotare, iar cuvântul Tău să poată acum peste toată fărădelegea, că e vremea Ta, Fiule Doamne, e vreme să lucreze Domnul, precum este scris. Amin.

— Slava Mea şi a ta stă pe vatra neamului român şi cuvintează cuvânt, mamă. Slavă iubirii tale pentru neamul, român, neamul Meu şi al tău în zilele acestea, mamă! Suntem purtaţi de nor de heruvimi şi de serafimi şi de poporul cuvân tului Meu, mamă, şi grăim peste pământ cuvânt. Îngerii şi sfinţii sunt în lucrare cu Noi pentru soarta neamului român, în mijlocul căruia Ne avem aşezată lucrarea slavei Domnului, masa cuvântului lui Dumnezeu pe pământ, mamă.

O, neam român, auzi tu glasul Domnului? O, auzi-l, şi te aşează sub ocrotirea lui, că dă război cu tine duhul cel vrăjmaş, duhul cel de la început, care s-a răzvrătit. O, pace ţie, neam român! Eu, Domnul, voiesc să te despart de vrăjmaşii care mişună pe lângă tine, şi voiesc să-ţi aduc pacea şi duhul mângâierii. Eu, Domnul, lucrez să te păzesc de toţi vrăjmaşii care dau să se încerce cu tine şi nu vor să ştie că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, Domnul puterilor, Domnul Cel tare în război.

O, pace vouă, popoarelor! Pace, şi nu război să voiţi! Băgaţi sabia în teacă şi fiţi cuminţi, căci Eu, Domnul, am început să împărăţesc pe pământ şi sunt Cel nebiruit ca şi acum două mii de ani când M-am ridicat arătându-Mă biruitor înaintea celor ce au gândit că M-au doborât, dar nu, Eu M-am sculat, şi a fost judecat atunci stăpânitorul acestui veac, antichrist, şi iarăşi este judecat şi biruit, căci Eu, Domnul, împărăţesc, şi Mi-am scris şi-Mi scriu cuvântul peste pământ, şi drept este cuvântul Meu, precum este scris. Amin.

O, pace vouă, popoarelor! Eu sunt Cel ce sunt. Cine scoate sabia va pieri în sabia lui. Cine ridică năframa albă va fi scris ca fiu al păcii. Pace şi dragoste este împărăţia Mea pe pământ, iar războiul sau dragostea desfrânată nu este cu Domnul şi cu ai Săi, ci este lucrarea duhului lumii, lucrarea vrăjmaşă, împotriva căreia Eu, Domnul, biruiesc.

Pace ţie, neam român în mijlocul popoarelor de pe pământ! O, pace ţie, ca să ia de la tine popoarele! Eu sunt cuvânt în mijlocul tău, şi din tine peste popoare şi peste văzduh, pe unde Mă port cu sfinţii Mei în cete-cete şi veghez.

Eu, Domnul, sunt purtat în văzduh de nori de heruvimi, iar pe pământ sunt purtat de poporul cuvântului Meu, pe care l-am ridicat să stea înaintea Mea şi i-am dat cuvânt de rugăciune să ridice către Mine pentru ţara română acum, iar din mijlocul lui merge cuvântul Meu peste pământ şi peste popoare, merge pe vânt şi străbate văzduhul din margini în margini şi strigă aşa:

Cei ce vă răzvrătiţi între popoare, pace vouă vă spune vouă Domnul Iisus Hristos! Eu sunt Cel ce sunt, Eu sunt Cel ce vă spun aceasta.

Sunt Dumnezeu Fiul şi am nume minunat acum, la sfârşit de timp. Cuvântul lui Dumnezeu este numele Meu şi-Mi scriu carte pe pământul român sub acest nume. Cu numele Meu cel nou vin iarăşi de la Tatăl pe pământ şi Mă fac cuvânt, şi apoi îl împlinesc pe el. Amin, amin, amin.

* * *

Grăiesc cuvântul ceresc în ziua aceasta pe vatra neamului român. Cuvântul lui Dumnezeu este numele Meu şi grăiesc Eu acum cu neamul român. Mă sui pe munte şi aşez scris în carte cuvântul Meu şi îl pun pe norii slavei ca să fie el lăsat peste fiii acestui neam, care are de tras la sorţi acum soarta pe care şi-o alege pe mai departe, că vine ziua sorţului pentru cine va sta pe mai departe pe scaunul de sus al cârmuirii, şi e ceaţă mare şi groasă şi nu se vede bine şi nu se ştie bine şi nu veghează bine fiii acestui neam şi n-au trezire bună şi nu ştiu de cine să asculte, n-are cine să-i trezească şi să facă ei ochii mari, şi să fie cu ochii în şapte părţi ca să nu-şi iscălească ei soartă grea, ca să nu se lase înşelaţi de oamenii minciunii, care-şi ascund planurile lor păcătoase şi dau acum să-şi cumpere cu bani statul lor pe scaunul de sus, slava lor, şi vai cerului şi pământului român dacă fiii acestui neam nu se vor deştepta cum se cuvine şi nu se vor lăsa călăuziţi din cer acum, când nu se vede bine ca să ştie ei cum să-şi croiască soarta!

Eu sunt Alfa şi Omega, Eu sunt Cuvântul Cel de la începutul facerii lumii şi toate s-au făcut la cuvântul Meu şi s-au arătat. Eu sunt Fiul lui Dumnezeu. Iisus Hristos este numele Meu şi-ţi grăiesc în ziua aceasta, neam român. O, deschide Domnului tău, deschide celor de sus, că stau în văzduh pe nori de slavă cu sfinţii români, cu mijlocitorii acestui neam înaintea Mea, cu cei care au acum mare lucru de veghe, că vreme de cumpănă este acum peste neamul român. Dau să lucrez cereşte, dau să biruiesc duhul minciunii şi pe omul minciunii, care vrea scaunul cel de sus. Pământ român este vatra Mea de venire cuvânt pe pământ acum, la sfârşit de timp, şi sunt aici mereu în cuvânt cu sfinţii Mei, cu sfatul cerului.

O, fii români, lăsaţi-vă cuprinşi de duhul cel din cer. Umiliţi-vă, ca să vă poată Domnul călăuzi şi ocroti, că voiesc să las insuflare cerească peste voi şi să ştiţi prin ea cum să răspundeţi pentru soarta voastră, căci totul este încâlcit, totul este în ceaţă şi nu se vede limpede ca să ştiţi voi cum să vă alegeţi soarta. A avut grijă omul fărădelegii şi al minciunii şi a vegheat cu toţi slujbaşii fărădelegii ca să bage în ceaţă adevărul lucrurilor şi să stea la pândă să încurce planul cel veghetor pentru neamul acesta în vreme de cumpănă. O, cât de departe este de Dumnezeu omul! O, cât de ascuns lucrează omul cel trufaş, care dă să înşele pe cei mulţi că el este bunul cel pentru ei! Eu, Domnul, stau de veghe cu cei din cer şi Mă împart peste tot şi văd lucrarea cea ascunsă a celor ce lucrează în ascuns, şi pe care Eu, Domnul, rând pe rând îi scot deasupra şi îi arăt cu lucrarea lor cea rea cu care sug sângele acestui neam. Merg din loc în loc oamenii minciunii şi ucenicii lor şi nu spun adevărul şi cheltuie bani şi timp ca să strecoare minciuna lor peste tot. O, câtă nelegiuire! Să crezi, neam român, aceasta ce-ţi spune Domnul, că vin din cer la tine şi-ţi spun că eşti în primejdie şi dau să te scol la veghe şi să asculţi aşa.

O, sfinţi ai cerului român, cum să facem să iasă bine şi nu rău? Cum să facem să nu cadă ţara română sub robia celor mincinoşi, care-şi ascund faţa? E sărbătoare de sfinţi români în ziua aceasta. E serbată cereşte şi e cântată în cer şi pe pământ cuvioasa Parascheva, veghetoare sfântă pe pământul Moldovei peste neamul român. E zi de veghe prin cuvânt între sfinţii cerului român în această zi, iar sfânta cea sărbătorită azi este ea purtătoare de cuvânt dintre sfinţii români. Binecuvântată să fie grăirea sfinţilor Mei şi intrarea lor în cartea Mea cea de azi, cartea cuvântului lui Dumnezeu. Amin.

— La cuvântul Tău de binecuvântare peste noi, peste sfinţii cerului român, Te binecuvântăm şi Te slăvim noi pe Tine tot cu cuvântul, Doamne slăvit. O, mare şi minunat eşti întru sfinţii Tăi şi mare-Ţi este slava Ta cu ei, că dacă ea s-ar arăta n-ar mai fi nimeni pe pământ să nu Te ştie de Stăpân peste tot şi peste toate şi n-ar mai da omul să caute spre mărirea lui, pieritoare ca şi omul, şi s-ar teme de Dumnezeu omul, mulţumit sau nemulţumit de aceasta. Temerea de Dumnezeu, Doamne, este în fiecare om, şi mai ales în cel care dă să scape de Tine ca Tu să nu fii şi să fie doar el, dar el de teamă face aceasta şi nu de altceva, şi iată, slava pe care şi-o caută omul îi aduce lui teamă şi nu slavă.

O, iată câtă negură peste neamul român acum, o, Doamne! O, arată-Ţi slava, Bunule Stăpân! O, lucrează, Doamne, că oamenii au stricat tot, tot, şi este în primejdie acest neam! Caută cumva să răstorni planurile celor ce vor cu minciuna lor să cotropească şi să stăpânească pe mai departe peste neamul român! O, ridică ceaţa, Doamne, ca să vadă fiii români lucrarea cea vrăjmaşă lor din partea celor ce dau să stăpânească peste ei cu dispreţ! Vor sau nu fiii neamului român, trezeşte-i, Doamne, şi fă-i să vadă, dar arată-le să vadă, o, Doamne! În ziua mea de serbare între sfinţi eu Te rog să Te ridici cu lucrare multă şi să îndemni la lucrul veghii pe toţi înţelepţii acestui neam şi să le spună ei la toţi românii primejdia care paşte această ţară şi să fie oprită primejdia ca să nu bată vântul ei peste acest neam.

O, scapă neamul român de cădere, scapă-l, Doamne! Noi, sfinţii cerului român, stăm de veghe şi-Ţi cerem Ţie să fii Tu biruitor pentru acest neam. Tu eşti pe vatra lui cu lucrarea Ta de azi, dar ceaţa de peste români s-a îngroşat de tot zi după zi şi sunt minţiţi cu multul fiii acestui neam de cei ce îşi caută slava lor şi statul lor la cârmă aşa trufaşi cum sunt, dar, Doamne slăvit în cer şi pe pământ, descoperă toate fărădelegile lor şi arată-le oamenilor şi dă-i neamului român de ştire ca să înveţe el cum să-şi croiască pe mai departe soarta, iar Tu să lucrezi zi de zi pentru mântuirea cea din cer a acestui neam. Ziua mea de serbare între sfinţi e zi de rugăciune şi de veghe sfântă. Noi, sfinţii cerului României, stăm înaintea Ta pentru această ţară şi stăm cu Tine de veghe, Doamne, în toate zilele care au mai rămas până la ziua sorţului.

O, trezeşte-te, neam român! Îţi fac sfinţii tăi deşteptarea. E Domnul cuvânt peste tine ca să te înveţe, ca să te umbrească cu lucrarea harului Său. O, deschide Binefăcătorului tău şi ucenicilor Lui, că eşti în primejdie şi venim cu ajutor ceresc să-ţi dăm salvare.

Voi, cei care aveţi duhul rugăciunii în mijlocul acestui neam, sculaţi-vă şi cereţi-L pe Domnul să ridice ceaţa de peste neamul român şi să se arate soarele în mare strălucire, că este nevoie de lumină mare, de îngeri şi de sfinţi şi de mari rugători din mijlocul neamului român.

* * *

— Eu, Domnul, mereu am lucrat, mereu am strigat peste acest neam, o, sfinţi ai cerului român. Eu pentru rugăciunile sfinţilor lui lucrez şi acum pentru neamul român şi mare este lucrarea Mea prin cei ce se roagă Mie şi-Mi cer să le dau împlinirea.

Îţi doresc ocrotire mare, neam român. Căutaţi-o şi voi, fii români. Vă vestesc că e ceaţă mare peste voi şi că nu vedeţi primejdia. Aplecaţi-vă, dar, şi ascultaţi pe cei din cer, care veghează peste voi şi vă aduc de veste ca să vegheaţi şi voi. Iată, vă descopăr fărădelegile şi hoţiile celor ce vor să pună mâna pe scaunul stăpânirii de peste voi. V-au legat la ochi cu cuvintele lor mincinoase şi cu darurile lor de nimic, dar voi treziţi-vă când Eu, Domnul, vă strig pentru veghe şi pentru salvare, şi-i veţi vedea curând, curând primindu-şi pedeapsa rând pe rând pentru jaful cel mare pe care l-au lucrat de la mijloc cu duh de lăcomie de bani şi de slavă şi de îndrăzneală peste neamul acesta. Ei şi fiii lor sunt scoşi la lumină înaintea jeţului judecăţii faptelor lor vrăjmaşe de neam şi de fraţi, că iată cât de departe au ajuns cu fărădelegile lor lucrate în ascuns, şi din pricina cărora tu ai suferit şi suferi ape mari peste tine şi pedepse fel de fel, popor român, căci ţi-au culcat la pământ codrii munţilor tăi şi i-au vândut pe bani la străini şi şi-au ascuns punga cu bani ca să nu fie prinşi, dar Eu, Domnul, am făclii care pătrund peste tot în cel mai tainic ungher şi fac judecata faptelor lor ascunse şi dau să te scap de cei ce te asupresc, neam român. O, îţi trebuie un duh nou, un început nou, o iubire nouă, o petrecere dulce înaintea Mea, o înnoire a ta, popor român. Cu cei ce au lucrat atâta vreme fărădelegi în mijlocul tău nu pot să mai fac nimic, şi nici tu nu poţi şi nu mai poţi, căci s-au sprijinit unii pe alţii pentru câştig urât şi te-au supt de tot, popor iubit.

Voiesc să-ţi fac înnoirea, voiesc să ţi-o lucrez, voiesc să auzi pe Domnul, Care-ţi grăieşte ţie, popor român. Stau deasupra pe munte de slavă şi grăiesc peste tine. Sunt Domnul Iisus Hristos şi am venit să te trezesc la veghe. Caută o inimă bună pentru tine din cei înscrişi la sorţi şi apleacă-te spre ea şi ridic-o tu la scaunul veghii, dar fă ochii mari şi ascultă pe cei ce te sfătuiesc cu milă şi cu iubire şi te veghează bine, dar pe care nu-i înghit vrăjmaşii tăi şi ai lor. O, ascultă, popor român, ascultă, fiule român, căci ascultarea şi numai ascultarea îţi va aduce ţie mângâierea, îţi va aduce har. Amin, amin, amin.

* * *

O, dar nu pot, Fiule Doamne, nu pot să nu mângâi duhul şi trupul şi glia cea plină de suflet a celei alese de Tine, Fiule scump. Iubirea noastră acum este România, ţara dorului Tău de azi. Nu ostenesc s-o ocrotesc, s-o ţin sub pază, căci ea este ţara Ta de azi, iar Tu Ţi-ai făcut în ea cortul venirii Tale şi popor Ţi-ai zidit în ea, popor pentru ascultare de Tine, Doamne.

O, ţară scumpă a Fiului meu Iisus Hristos, tu treci prin durerile facerii celei noi, şi numai Domnul şi sfinţii Săi sunt cei ce mai fac ţie bine şi mângâiere. Stau deasupra ta şi întind peste tine mantia trupului meu, mantie din cer. Stau la hotarele tale şi am grijă de câini şi de lupi şi-i ţin supuşi ca să nu-ţi facă rău, numai să înveţi tu lucrarea supunerii cea pentru creşterea ta de la Domnul, că iată câtă sămânţă sloboade Domnul peste glia ta ca să ai din destul acum, în vreme grea, şi să ai binecuvântare peste tine din destul ca să nu duci lipsă în vreme grea, ca să nu te înece valurile, ţara mea de azi. Iată, îţi hărăzesc ascultare şi credinţă. Nu este credinţă decât cu ascultare, chiar dacă sunt dintre cei cărora li se pare că au credinţă când ei nu au ascultare mai întâi. O, te cuprind cu mare dor, şi tot aşa te şi ocrotesc. Îl rog pentru tine pe Fiul meu să te aducă la cunoaşterea lui Dumnezeu, că iată, cuvintează Domnul cuvântul Său pe vatra ta, şi numai tu ai acest har al alegerii cea de la sfârşit de timp, şi vrea Fiul meu să Se reverse din tine în lături şi să creadă neamurile pământului lucrarea Lui cu tine.

Îi aduc Fiului meu rugă pentru tine, aduc Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh glas de strigare pentru har de la Domnul peste tine, ţară română. Numai prin harul Lui poţi pentru înţelepciunea care ţi se cere s-o ai tu deosebit între toate popoarele de pe pământ. O, eşti îndurerată cu duhul, cu sufletul şi cu trupul. Te apasă încă şi te ţin sub voia lor cei ce încă se ţin cu mâinile amândouă de scaune ca să te stoarcă încă, dar duhul tău se va trezi tot mai mult, căci Domnul cuvintează peste tine şi tot El va împlini cuvântul Său şi vei putea cu Domnul, căci tu nu poţi.

O, supuneţi-vă lui Dumnezeu şi cuvântului Său, voi, cei ce încă nu vă cuminţiţi şi încă daţi să vă ţineţi de scaune peste neamul român, iar voi sunteţi greşiţi! O, nu sunteţi buni pentru cârmuire! Faceţi numai rău prin statul vostru la cârmă, dar Domnul a spus să cadă de pe scaune cei ce nu ştiu cum trebuie să stea cei ce stau. Mâna Domnului va împlini aceasta, iar ruşinea va fi mare pentru toţi cei care nu ascultă de cuvântul cel rostit.

Eu, Fiule Doamne, m-am mângâiat grăind, m-am uşurat lucrând. Binecuvântată să ne fie lucrarea cuvântului şi aşezarea lui peste neamul român. Slava Ta este multă şi mare peste acest neam, dar lucrează ea din cele ce nu se văd ca şi cum de departe lucrezi şi scrii, dar aproape eşti mereu, aproape, Doamne, aşa cum spuneau şi ucenicii Tăi acum două mii de ani: «Domnul este aproape!». Amin.

— O, aproape sunt, mereu aproape sunt, mamă, dar omul dă să asculte mai bine de cel de mai departe. Când omul are un duhovnic iscusit pentru suflet și mereu îl are aproape și la vedere, se încântă și nu mai simte mereu dulce, mereu proaspăt, mereu pentru ascultat cuvântul duhovnicului său. Dacă l-ar avea departe și i-ar scrie din când în când scrisori de învăţat ca să-l înveţe cu veghe peste el, aşa cum scriu Eu, Domnul, s-ar mai trage omul să asculte, să se teamă şi să asculte de cel ce de departe trimite veghe şi mângâiere pentru el. Noi n-am făcut ca omul, mamă. Noi am ascultat peste tot şi în toate, şi am ascultat de om, ca să înveţe omul să asculte ca şi Noi.

O, ce frumos ai stat tu sub ascultare şi sub creştere şi cu veghe peste tine, mamă! Este vreo veghe mai întreagă pentru om ca şi atunci când îl are pe veghetorul său mereu lângă el? O, nu este, numai că omul a uitat să înveţe supunerea şi ascultarea cea pentru ea şi iubirea cea pentru supunere, mamă, iar Noi am fost pildă pentru cei de pe pământ, mama Mea, dar cel ce alege să nu aibă veghe peste el, acela îşi ia dreptul să aleagă aşa.

Binecuvintez ţara română, că e îndurerată ţara Mea cea de azi şi mult popor din ea şi stau de veghe cei îndureraţi, şi Mă doare încordarea din tine, o, ţara Mea de azi. Îţi scriu carte pentru mângâiere şi pentru veghe, că nu e de dormit, nu e de aţipit, iar tu să nu amorţeşti pentru veghe, să nu aţipeşti pentru pază peste tine. O, să nu vă prindă toropeala sau descurajarea, pe voi, cei îndureraţi între fiii neamului român. Eu sunt cu mare iubire la veghe peste ţara română, căci lumina Mea peste neamurile pământului ea trebuie să fie, şi va fi. Amin.

Voiesc să las o carte dulce şi mângâioasă şi plină de cuvânt măreţ cârmaciului care părăseşte acum locul cârmei cea pentru paza ţării ca să se aşeze în locul lui alt străjer, de la care Mă doare pentru neapropierea lui de acest iscusit cârmaci, care a tras numai prin greu, numai prin furtuni fel de fel şi plin de durere a stat la cârmă, batjocorit şi defăimat de cei ce iubesc fărădelegea, lucrând-o pe ea împotriva cetăţii. Dau de veste durere şi ruşine peste cei ce au împrăştiat în chip neascuns batjocuri, dispreţ şi defăimare asupra celui ce a condus prin valuri corabia şi pe cei purtaţi în ea pe valuri. Acestor dispreţuitori şi defăimători, Eu, Domnul, le spun acum ceea ce este scris în Scripturi poruncă de necălcat, care spune: «Pe mai-marele poporului tău să nu-l grăieşti de rău!». Această poruncă le va cere socoteală la toţi cei care n-au ascultat şi au semănat cuvinte urâte şi duşmănoase, şi aceştia trebuie să cunoască durerea cea pentru ispăşirea de păcat, că nu se cade să tulburi veghea când ea stă trează şi veghează la cârmă cu milă şi cu iubire şi cu jertfă cetatea. Un cârmaci este cârmaci al tuturor când este la cârmă, şi este al celor buni şi al celor răi deopotrivă. El nu se poate să se tragă deoparte de cei răi, căci are lucrare de veghe şi trebuie să nu arate părtinire şi trebuie să se împartă peste tot şi să-şi arate peste tot dăruirea sa. El nu mai este al său sau al unei părţi din cetate, ci este cârmaci al tuturor la fel, şi al celor ce vor şi al celor ce nu vor sub cârmă.

O, cât de greu i-a fost prin furtuni acestui cârmaci! Cât de apăsată i-a fost vremea cârmuirii! Îi voi mulţumi Eu, Domnul, îl voi mângâia, îi voi alina Eu inimioara lui mare. Măreaţă este fiinţa lui, şi mulţi de pe pământ mai-mari peste popoare au văzut şi au privit această măreţie a Mea din el. El cunoaşte suferinţa cea pentru iubire, cea pentru dreptate, şi măreaţă îi este iubirea şi dragostea de ţară.

O, fii români, o, fiilor, ascultaţi glasul Meu. Eu, Domnul, vă spun vouă, feriţi-vă să grăiţi de rău acest străjer plin de har de sus ori pe unde va mai lucra el lucrarea veghii peste ţară, căci cel dăruit cu iubire pentru veghe nu poate aţipi, nu poate dormi, ci poate să-l doară şi să sufere veghind pentru ţară, pentru ţara Mea de azi. Mă doare că n-a avut acesta aproape de sfatul lui pe cei care merg acum în locul lui la veghe. Eu, Domnul, voi căuta să le schimb gândul lor cel rece, căci semeţia de acest fel este păcat, şi sunt aceştia la începutul lor de drum. Iată, nu este în om duhul cel frumos al umilinţei şi al iubirii. Cel ce are iubire are şi umilinţă de duh, căci aşa lucrează iubirea. Ea se apleacă, ea se mlădie, iar inima înfrântă şi smerită are măreţia ei, pe care n-o cunosc cei îngâmfaţi prin înţelegerea minţii lor.

* * *

Acum trei zile însă a fost sobor între sfinţi pentru cei trei arhierei vestiţi prin lucrările Mele prin ei în vremea lor, Vasile, Grigore şi Ioan, părinţi bisericeşti, pe care Eu, Domnul, i-am avut şi îi am lângă Mine şi lângă voi pentru taina aşezării celei noi, pe care am întărit-o în zilele acestea pe pământ, biserica Mea cea de nou Ierusalim cu voi, taină neînţeleasă de cei ce nu iubesc pe Dumnezeu cu credinţa lor, dar este proorocit despre această taină, şi trebuia împlinit ceea ce este rostit, şi aşa i-am aşezat Eu lângă Mine pe cei cu care Mi-am înnoit aşezarea şi odihna Mea prin biserică, şi toate ale Domnului se întocmesc pe pământ prin credinţă, iar Eu am pus în voi credinţă în lucrările Mele ca să le împlinesc apoi, măi fiilor.

* * *

Stăm cu ziua voastră de serbare între sfinţi, o, slujitori iubiţi ai Mei, iar Eu, Domnul, binecuvintez cuvântul vostru ca să-l aşezăm în cartea venirii Mele cu sfinţii, şi-i dau putere şi lucrare şi împlinire, precum în cer aşa şi pe pământ. Amin.

— O, din cer, Doamne, din cer vin toate împlinirile de pe pământ, după sfatul voii Tale şi al veghii Tale cu sfinţii, şi după rugăciunile sfinţilor Tăi, adunate laolaltă din cer şi de pe pământ. Stăm înaintea Ta în cer şi pe pământ pentru Tine şi pentru biserica Ta de Nou Ierusalim şi pentru ţara română, ţara Ta de azi, Doamne. O, întăreşte-i hotarele cu pază cerească, ocroteşte-i văzduhul şi umple-l de îngeri şi de trâmbiţe, Doamne, şi oştiri cereşti fără de număr sus şi jos, căci trebuie rostit cuvânt de rugăciune înaintea Ta, ca Tu să lucrezi prin el.

O, cu multă duioşie, cu mare iubire veghem şi slujim biserica Ta de Nou Ierusalim, Doamne. Suntem din cer pentru ea şi lângă ea şi în ea cu veghea şi cu slujirea şi lucrăm ca trei arhangheli veghetori mult, aşa cum Tu ne-ai aşezat şi ne-ai dat de lucru aici, acum, la sfârşit de timp.

O, tainică este lucrarea cea din cer peste pământ, şi cu putere este ea, căci ai de întărit împărăţia Ta, Doamne, şi ai oştiri cereşti de pază şi de lucru, şi mare bucurie este pe sfinţii Tăi când Tu le dai de lucru, Doamne. Întărim prin cuvânt arhieresc binecuvântare peste locaşurile Tale de aici, prin care-Ţi vesteşti cuvântul şi răspândirea lui apoi, că iată, Ţi-ai făcut locaş pe pământ şi cort sfânt ca să fii între oameni cuvânt, Doamne. Întărim lucrarea cea ocrotitoare şi slava ei şi-Ţi cerem minuni tainice şi lucrătoare peste ţara română, o, Doamne. Cordon de îngeri şi de sfinţi, oştiri multe să ocrotească sus şi jos cerul şi pământul român, şi dă-le, Doamne, românilor credinţă sfântă şi dă-le credincioşie pentru ţară şi scoală la lucru pentru ea şi pentru Tine suflete tari, inimi iubitoare de ţară şi de neam şi de cer, că-i ţara Ta de azi această vatră în care Tu Ţi-ai aşezat cortul, Doamne, şi veghea Ta cea sfântă pe pământ. Suntem din partea Ta ocrotitori şi slujitori aici ai lucrărilor Tale de azi, şi avem cu noi în lucru oştirile cereşti, şi pe Tine Stăpân slăvit şi mântuire mare, Doamne.

Şi acum Te rugăm, Stăpâne bun, linişteşte cu puterea Ta tulburarea popoarelor şi pe căpeteniile lor şi dă-le, Doamne, duh de pace şi gând duios, prin care să se aplece spre umilinţă, şi fă milă cu ele, fă semne spre bine, ca să vadă satana şi să se ruşineze văzând mila şi ajutorul Tău peste popoare. Doboară, Doamne, lucrările lui satan, doboară-l pe antichrist, şi toate planurile lui fă-le deşarte, căci Tu Te-ai vestit biruitor peste el, precum este scris! Biruinţă mare să lucrezi pentru împărăţia Ta peste pământ, iar steagul ei să se ridice şi să se vestească şi să aducă lumina Ta, Doamne. O, fă biruinţă mare prin rugăciunea noastră înaintea Ta. Amin.

O, ţară română, o, neam român, lasă-te Domnului, ca să facă Domnul din tine lumina Sa peste popoare. Îmbrăţişează venirea Domnului cuvânt peste pământ pe vatra ta. Noi, slujitorii Domnului, slujim toţi în oştiri multe pe cerul Tău pentru Tine, şi pe pământ lângă Tine, ca să strălucească Domnul prin tine peste popoare apoi. Domnul Dumnezeu să coboare peste tine pe Duhul Sfânt, ţară română, neam român, şi să fii tu iubirea Lui apoi, iar El iubirea ta. Aceasta coborâm peste tine prin rugăciunea noastră către Domnul. Amin.

— Eu, Domnul, am luat aminte. Pecetluiesc acum dorirea cea mare a sfinţilor Mei şi pornesc spre împlinirea ei şi spun: Pace ţie, neam român! Şi spun: O, pace vouă, popoarelor! Primiţi cuvântul Meu cel plin de pace şi de putere sfântă! Oştiri îngereşti să facă această lucrare şi să împartă popoarelor.

Eu sunt cu slava venirii Mele peste pământ. Cuvântul Meu este slava Mea, iar slujitorii cereşti îl împlinesc pe el peste pământ.

* * *

O, oameni de pe pământ, ascultaţi glasul cuvântului Meu, înaintea căruia merg oştirile cereşti, care-Mi alcătuiesc slava şi lucrarea. O, apropiaţi-vă şi ascultaţi, căci Domnul grăieşte vouă. Voiesc să vă mustru cu blândeţe pentru neascultarea voastră de datinile cele sfinte, căci prea puţini, o, prea puţini pe pământ aleg să asculte de Dumnezeu şi de sfinţi, iar în această vreme de şapte săptămâni afierosite pentru Domnul şi pentru sufletul fiecăruia nu se mănâncă decât mâncare creştinească, bucate de post, fără untdelemn şi vin, şi se mănâncă pâine, poame, seminţe, legume creştineşti şi se bea apă. O, dar voi nu ascultaţi, mulţi, prea mulţi dintre voi nu daţi să ascultaţi, dar vă atrageţi dureri pentru neascultare, o, fiilor, iar Eu, Domnul, sufăr pentru voi cu milă şi Mi-e milă de voi când vă ajung necazurile, pe care singuri vi le înfiinţaţi, călcând voi peste orânduielile sfinte. O, ce frumoasă, ce binecuvântată ar fi o cetate, un neam, o ţară care ar fi cu toată voinţa şi iubirea pentru ţinerea datinilor sfinte, pentru dragostea de Dumnezeu, Care S-a jertfit cu totul pentru om! O, ce frumoasă ar fi bucuria şi viaţa celor ce ar iubi toţi laolaltă pe Domnul prin ascultare de aşezările Lui sfinte! Iată, lipsa temerii de Dumnezeu aduce neascultare de Dumnezeu în oameni şi aduce apoi suferinţă. Vai de cetatea fără povăţuitor peste ea, fără păstorire pentru căile cele sfinte!

O, ţara Mea română, nu ştiu fiii tăi de ce te-am ales Eu pe tine să fii tu cetate a cuvântului Meu cel de la sfârşit de timp. Toţi în tine îşi văd de ale lor, de înţelepciunea lor cea fără Dumnezeu, dar Eu, Domnul, în mijlocul tău sunt plin de cuvânt din cer, iar scrierea cuvântului Meu este cea mai frumoasă, cea mai mare, cea mai dulce carte scrisă din câte au fost şi sunt şi vor fi, şi prea puţini în tine Mă caută şi Mă află şi Mă îndrăgesc ca să Mă asculte apoi ca pe Stăpânul cerului şi al pământului, de Care trebuie să se teamă omul ca să-L poată urma şi asculta.

O, ţara Mea cea de azi, tu ai alegere mare înaintea Mea şi voiesc să te cuprind în dragostea Mea, în cuvântul Meu, şi vin la tine cu sfinţii şi Mă fac cuvânt pe masa ta şi-ţi dau din gura Mea. O, îţi lipsesc păstorii, iar cetatea nepăstorită este lipsită de vlagă şi de înţelepciune şi se umple de nedreptate. O, n-am la cine să strig pentru veghe peste tine, că nu sunt cei ce iubesc pe Domnul, şi iată, vin Eu cuvânt de Păstor pe vatra ta şi dau să intru în fiecare casă, numai să Mi se deschidă. Vin cu veşminte cereşti pentru fiecare suflet şi vin cu hrană sfântă şi cu sănătate de minte şi de înţelepciune a minţii, căci cine stăruie în Domnul acela risipeşte orice ispită din calea sa, căci Domnul lucrează şi ajută.

O, Mă doare când călcaţi peste datinile sfinte, fii români. O, trebuie pildă de viaţă în faţa unui popor lipsit de viaţă şi de păstorire, dar sunt Eu, Domnul, Eu, Care Mi-am pus viaţa pentru fiecare om, şi de la Mine trebuie să ia omul pildă, aşa cum ucenicii cei azi sărbătoriţi au avut pe Domnul de cărare a vieţii lor şi nu s-au dat după cei mari şi răi ai pământului, care-i voiau pe ei despărţiţi de dragostea Mea din ei. O, iată, ei Îl aveau pe Domnul de pildă în mijlocul unui neam necredincios, şi dau ei acum de lângă Mine ca nişte prunci să gângurească cu cuvântul lor şi să se audă pe pământ glasul lor, iar Eu le fac intrarea şi binecuvintez. Amin.

— Grăirea noastră ne este una, Doamne, căci una am fost şi în iezerul îngheţat, în care ne-a pus mai-marele oastei romane la porunca împăratului care prigonea pe creştinii Tăi. O, una am fost cu toţii, o singură inimă, o singură mărturisire şi iubire când am fost întrebaţi dacă rămânem pentru Tine sau pentru onorurile militare pe care le aveam, iar purtătorul de cuvânt dintre noi a răspuns că chiar şi trupurile noastre pot să ni le ia în schimbul onoarei celei mai înalte de a fi ai lui Hristos, Domnul nostru, dar necredinţa şi trufia lor le erau mari, Doamne, şi nu s-au muiat la inimă nici când pietrele cu care loveau spre noi se întorceau şi îi loveau pe ei de moarte, şi atunci ne-au băgat în iezerul îngheţat, cu gărzi pe mal ca să nu fugim, dar dragostea pentru Tine ne-a fost mare şi o lumină cerească a venit şi a încălzit apa şi trupurile noastre, dar ne-a durut adânc când unul dintre noi a ieşit căzând ispitei întinse de prigonitori, şi a intrat în locul lui un nou mărturisitor dintre gărzi şi a primit acela a patruzecea cunună împreună cu noi. O, dar dreptatea Ta a lucrat minunat şi ai descoperit arhiereului cetăţii să ne scoată noaptea din apă şi să ne pună la un loc ca pe nişte nestemate strălucitoare foarte, aşa cum se arătau trupurile noastre în apă strălucind, şi braţele Tale părinteşti ne-au primit ca pe o bogăţie cerească, Doamne, şi am fost scrişi mărturisitorii Tăi.

Le spunem la toţi românii, le spunem la toţi creştinii de pe pământ să fie statornici pentru Tine, Doamne, nu pentru oameni, căci arhiereul cetăţii din vremea noastră a primit pe Domnul pentru mărturisirea noastră, dar arhiereii de azi pregătesc fără să ştie, fără de veste pregătesc lepădarea de credinţa cea din străbuni şi amestecarea bisericii Tale cu toate felurile de biserici care nu slujesc lui Dumnezeu, ci trupurilor lor şi atât.

O, e mare durerea Ta pentru biserica Ta, Doamne, iar noi, dimpreună cu toţi sfinţii zilei de azi, pomeniţi lângă noi, Te rugăm, Bunule, fă trezire peste turma creştină şi îndumnezeieşte-o Tu cu cuvântul Tău şi dă de ştire, Doamne, să fie veghe sfântă pentru credinţă în fiecare suflet care nu voieşte să se lepede de Tine pentru intrarea în amestecare. O, de-ar vrea biserica Ta să rămână cu numele ei şi să şi-l păstreze, ai aduce pacea în lume. Numai pentru statornicia ei Tu ai face minuni mari pe pământ şi peste popoare, căci biserica ortodoxă nu trebuie să fie amestecată cu nimic, decât cu sfinţii din cer, care au lăsat peste ea pe pământ cărare sfântă şi veghe sfântă pentru păstrarea ei.

Şi acum cu aplecare mare Îţi mulţumim pentru mângâierea pe care o avem acum, în ziua noastră de sobor între sfinţi şi-Ţi dăm mângâiere, o, Doamne, căci ranele Tale sunt vii, şi cu ele îi vindeci pe mulţi, pe toţi cei ce Te iubesc şi trec prin ispite fel de fel pentru lămurirea dragostei lor, care trebuie încercată. O, slavă Ţie între sfinţii Tăi, şi cărare multă să aibă cuvântul Tău, Doamne, peste pământ în oameni. Amin.

— O, pace vouă, ucenici iubiţi! Eu, Domnul, vă mângâi pe voi cu cuvântul Meu, ca şi pe Ioan cel azi pomenit bisericeşte după datina cea de la sfinţi lăsată, şi iată-l binecuvântând el cuvântul Meu şi lucrarea lui. Amin.

— O, e mare lucrarea Ta de azi, Doamne, şi e binecuvântare mare ea peste pământ, iar eu am arătat prin cartea mea urcuşul pe care trebuie să-l suie creştinii spre Tine şi toţi cei ce se nevoiesc să capete împărăţia Ta, şi m-au aşezat sfinţii părinţi ca să fiu pomenit în vremea postului mare şi să ajut cu scrierea mea urcuşul duhovnicesc pentru cei ce se nevoiesc, iar eu Îţi mulţumesc de lângă sfinţii azi pomeniţi şi Te rog cu duioşie multă să-Ţi înteţeşti, Doamne, binecuvântarea Ta şi veghea Ta părintească şi slava Ta peste pământul şi neamul român, din mijlocul căruia noi, sfinţii Tăi, ne hrănim cereşte cu slava cuvântului Tău, care curge cu atâta iubire peste poporul Tău de azi şi peste pământ apoi, ca râul care se revarsă peste tot, Doamne, iar Tu să ai rod şi să-Ţi crească pomii şi roadele, şi toate să fie spre tămăduirea neamurilor, Domnul meu, precum este scris. Amin.

— Eu, Domnul, am înaintea Mea rugăciunile sfinţilor tămâie bine înmiresmată şi lucrez la cerere şi mult lucrez şi am îngerii care-Mi împlinesc lucrarea şi cuvântul.

O, neam român, rugăciunea şi postul te ţin în dragostea Mea, iar tu trebuie să asculţi şi să Mă ajuţi. Aşadar, ai grijă de poveţele sfinte de peste tine şi teme-te să calci peste ele, căci temerea de Dumnezeu este începutul înţelepciunii şi duce ea la iubire şi la ascultare şi la putere sfântă şi la biruinţă împotriva ispitelor fel de fel, căci ţie îţi trebuie putere, popor român, şi-ţi spun să ştii de unde şi din ce îţi vine ea ca s-o ai apoi.

Acum, pace ţie! Eu, Domnul, sunt cu tine pe cale şi te povăţuiesc mult şi mereu, iar tu caută, o, caută să asculţi frumos, că frumoasă şi slăvită este calea Mea prin mijlocul tău şi poporul cuvântului Meu cel servitor Mie şi ţie din mijlocul tău. Amin, amin, amin.

* * *

O, neam român, Hristos a înviat! Eu, Domnul Cel înviat, îţi vestesc praznic de înviere. Eu sunt cu mângâierea şi cu învierea. Eu sunt cu duhul păcii, împărţind din el. O, să fii cuminte, să fii cuminte şi credincios venirii Mele la tine şi grăirii Mele de peste tine, Eu aşa îţi doresc. O, nu te-ndoi de învierea Mea dintre cei morţi, nu te răci de ea, căci au înviat odată cu Mine sfinţii cei adormiţi până atunci şi au intrat în sfânta cetate şi au vestit pe Domnul, Care le-a dăruit lor învierea în ziua aceea. Mă rog Tatălui Meu în zi de praznic de Înviere, Mă rog din mijlocul tău, de pe vatra ta Mă rog să te ajute El să faci tu voia Mea pe pământ între neamuri, căci cei ce beau şi mănâncă şi curvesc şi fumează şi fură şi mint şi fac toate cele împotriva lui Dumnezeu şi a vieţii lor, aceia nu fac voia Mea nici în zi de praznic de Înviere şi se duc încoace şi încolo pe pământ şi-şi fac rost de petreceri proaspete şi nu merg la o slujbă sfântă ca să-L laude pe Domnul pentru toate darurile coborâte din cer peste ei: soare, lumină, vânt, apă, hrană, mângâiere şi toate într-una: iubirea Domnului pentru om.

O, nu dau oamenii slavă şi mulţumire Celui ce ţine cerul şi pământul în palma Sa, ci îşi dau unii altora slavă şi nu ştiu de nici un fel de stăpân peste ei, şi vai celor fără de ocrotire lor! O, fii români, primiţi-Mi rugămintea pe care v-o fac şi ascultaţi de ea. Împărţiţi-Mi cuvântul, fiilor, daţi-l unul altuia şi hrăniţi-vă cu duh de înviere şi de iubire, că are omul nevoie de înviere din păcat, chiar dacă el nu ştie această lipsă în care vieţuieşte. Am grăit înainte de răstignirea şi de învierea Mea şi am spus desluşit că este rai şi că este iad, şi i-am spus tâlharului care M-a mângâiat din dreapta Mea de pe crucea lui împotriva celui din stânga crucii Mele, care Mă defăima, i-am spus celui ce M-a mângâiat şi M-a rugat pentru el: «Astăzi vei fi cu Mine în rai!». M-am dus în iad după răstignire, M-am dus în locuinţa morţilor şi i-am înviat pe cei sfinţi şi au mers ei înaintea Mea în Ierusalim mărturisitori cu dovezi desluşite, şi am arătat prin acestea că este rai şi că este iad şi că între acestea două este Dumnezeu Cel înviat.

Iată, iarăşi vin pe pământ, şi Mă fac cuvânt în mijlocul tău, neam român, şi-ţi grăiesc ţie acum, şi te rog să fii credincios că Domnul grăieşte cu tine şi te roagă să-L vesteşti că El vine la tine şi te povăţuieşte şi te cheamă spre duhul iubirii de Dumnezeu, ca să semeni tu cu Domnul pe pământ. Aş vrea să te învăţ cum să-L iubeşti pe Domnul. Mai întâi îţi trebuie bunătate şi o dovadă frumoasă a duhului bun şi a lucrului bunătăţii, şi-ţi trebuie apoi roade ale acestei lucrări. O, îţi trebuie milă, nu judecată pentru semeni, şi îţi trebuie pentru aceasta duioşie. Duioşia ţine sufletul cald ca o mamă asupra rodului ei, al copilului ei, pe care-l veghează cu iubire. O, îţi trebuie nepăcătuire, fiu român. De câte ori te trage spre el păcatul, tu trage-te cu dorul şi cu dragostea spre Cel ce a murit şi a înviat pentru ca tu să ai viaţă şi înviere şi mângâiere, şi nu te du spre păcat când păcatul te trage, căci plata păcatului când vine este grea de purtat şi de străbătut prin ea, fiindcă ea ori îl moaie, ori îl aspreşte pe om.

Iată, te învăţ cum să-L iubeşti pe Dumnezeu, fiu român, şi să nu uiţi pe cale de Cel ce te învaţă, să nu uiţi de Mine când ar sta în faţa ta cineva care ţi-ar spune că acolo la Pucioasa nu este Dumnezeu în cuvânt şi că este minciună, şi, din contra, să arăţi prin pilda noii tale vieţi şi purtări că Domnul are putere de înviere din păcat peste om de acolo, din locul de unde este coborârea glasului Său ca să-Şi semene pe pământ cuvântul Său, cu care Se ţine după om ca să-i dea lui mângâiere şi înviere.

O, cum să nu grăiesc cu tine mult, neam român, fiu român? Cum aş putea să nu-ţi grăiesc aparte când pe vatra ta Mi-am întocmit staul ca să cobor în el cuvântul Meu, aşa cum grăiam peste cortul lui Moise şi vesteam lui Israel cuvântul Meu? O, vreau să te fac popor tare între popoare, dar prin iubire de Dumnezeu şi de semeni să fii tu tare, că nu e de învins un aşa popor cu care este Domnul şi îl poartă de mânuţă prin furtuni.

O, Mi-e jale de la cei ce stăpânesc peste tine cu nedreptate, cu necredinţă, cu neînţelepciune şi cu neiubire de Dumnezeu şi de ţară, Mi-e jale de la ei, popor român! O, de atâtea ori am strigat peste tine trezire în vreme rea şi grea, şi tot aşa te strig şi acum, în zi de praznic de Înviere: O, scoală-te şi dă de peste tine pe cei ce nu iubesc ţara, ci doar petrec petrecerile lor şi iau pentru ele din avutul ţării. O, roagă-te Mie să cadă de pe scaune cei ce te stăpânesc cu nedreptate şi cu mâinile nespălate. Hai cu unire să lucrăm şi să punem la locul lor dreptatea şi mila şi iertarea şi pacea şi buna orânduială precum în cer! O, scoală-te, neam român, şi caută în mijlocul tău pe cei cu duhul subţire, pe cei care văd şi înţeleg, şi caută tu să ai căpetenii peste tine fii destoinici din mijlocul tău, căci vai de cetatea care nu are conducători peste ea, ci doar jefuitori!

O, e multă nedreptate lucrată de sus în jos în mijlocul tău, neam român! O, scoală-te şi vezi ce este de făcut cu toată soarta ta, că tu nu mai ai acum peste tine veghetori pentru viaţa ta, o, nu mai ai, şi mişună mult nedreptatea dinspre vârf prin ţară. O, trezeşte-te când vezi că nu e bine. O, trage clopoţelul ca să se audă şi să nu fii tras spre întunericul celor ce s-au aşezat sus pe scaune ca să le fie lor bine şi cinste, iar tu nu mai ai acum peste tine veghetori cu milă, o, nu mai ai, şi voiesc să te ajut şi să te povăţuiesc, că Mă doare să te ştiu sub mâini care te ţin sub voia lor. O, de când nu mai este la locul cârmei cel ce-şi iubeşte cu foc în inimă ţara şi neamul, veghind cu iubire şi cu grijă peste soarta ţării, de atunci s-a pus parcă zăbranic peste faţa ta, o, ţara Mea de azi, iar ceea ce Mă doare este că tu taci şi nu te scoli la veghe şi la descătuşare de sub cei ce n-au milă de tine şi n-au dragoste de ţară ca să facă în tine armonie, căci n-au decât duh de trufie şi de nepăsare şi de neveghe pentru ţară. O, scoală-te şi lucrează-ţi salvare şi caută cu călăuză peste tine, dar caut-o ca s-o găseşti, caută din loc în loc, şi să nu fie pe nicăieri fără cârmă peste ei fiii români. Iată, nu se pot uni într-un singur duh şi lucru cei ce se dau că-ţi vor binele, dar dacă ei nu pot fi una, pot ei să-ţi facă ţie bine? O, nu pot aceştia să-ţi facă bine, căci unii se ţin de scaune, iar alţii dau să le ia pentru ei, şi nu aşa e puterea şi lucrarea ei, ci este altfel, şi iată, roagă-te Domnului să caute ajutor pentru tine, neam român.

O, Tată scump al Meu, caută Tu cârmuitori cu milă de ţară şi de neam pentru neamul român, căci fiii acestui neam sunt robiţi acum sub cei fără dragoste de ţară, dar lucrează Tu, Tată, şi fă bine şi fă lumină peste neamul român. Amin.

În zi de praznic de Înviere, Eu, Domnul Cel înviat, am umblat la duhul neamului român ca să-l răvăşesc şi să-l trezesc de veghe, că se suie durere la cer dinspre cei ce s-au aşezat acum să stăpânească peste ţara română fără să iubească acest neam şi acest pământ binecuvântat, şi va fi să lucrez Eu, Domnul, pentru soarta acestui neam, că am în planul ceresc acest pământ şi neam şi am lucrarea venirii Mele cuvânt pe pământ pe vatra lui.

* * *

O, Mă uit la fiii neamului român, Mă uit din cer cu sfinţii şi cu îngerii, Mă uit mereu şi peste tot Mă uit, şi de la mulţi Mă doare mult şi dau cumva să-i cuminţesc, ca să nu păcătuiască ei prea mult prin prostia lor şi să nu mai pot apoi să-i vindec. O, Eu aştept de la acest neam cerul pe pământ să-l coboare, voia cea din cer, ca să fie pe pământ precum în cer, şi prin rugăciunile omului să se petreacă această împlinire, dar iată, isteţimea de care dau să dea dovadă cei ce se cred tari şi drepţi Îmi umple Duhul de jale.

O, nu toţi românii sunt români, aşa cum nu toţi iudeii au fost iudei după adevăr şi după faptă, căci ceata cea din faţă a lor M-a luat şi M-a pus pe cruce ca nu cumva să cadă ei de pe scaune sau să le stârpesc Eu onoarea lor cu mărirea Mea cea multă, cu care am lucrat atâtea semne şi minuni peste oameni mari şi mici mai înainte de moartea şi de învierea Mea prin cruce, dar iată, şi românii, un număr de fii semeţi, plini de ei înşişi, adunaţi într-un cuget, cumpăraţi cu preţul ruşinii, dau să facă fapte de ruşine în faţa neamului român, dar să nu uite ei că neamul român are un duh aparte, un suflet şi o simţire înaltă, cu care vânează neadevărul şi minciuna şi răutatea inimii omului când ea dă să facă valuri, şi se ridică acest neam şi-şi apără vatra şi viaţa şi cinstea şi mintea şi inima şi pe Dumnezeu, căci aşa a făcut el pe toată calea istoriei lui cea de două mii de ani pe pământ, de când Tatăl Meu l-a zidit popor ca să aibă el ani cât Domnul pe pământ şi să fie acest popor măreţ între popoare, dar nu cu fii trufaşi în mijlocul lui şi nu cu cei ce nu sunt frumoşi la suflet şi la vorbă şi la faptă pentru adevăr, căci am privit acum două zile când s-au strâns câţiva într-un gând şi au ruşinat neamul cu trufia lor, apăsând cu cerere de cont peste cel cu duhul tare, peste cel care a fost plin de veghe până acum la cârma neamului român, lucrând cât a putut de mult prin mare strâmtorare de timp şi de fapte.

O, am privit din cer peste această adunare şi am dat putere de duh celui prins sub şiretenia lor şi au fost ei ruşinaţi, şi au aţâţat aceştia neamul român cu lucrarea lor cea plină de răutate şi de necuvioşie în faţa unui om care le-a fost şi lor veghetor şi stăpân cu veghe zece ani peste ţară, căci un conducător de neam este el tuturor conducător, fie ei buni sau răi, iubitori sau neiubitori de neam, dar iată ce sunt în stare unii din fiii români, care nu gândesc adânc şi nu văd înainte nici măcar pentru paşii lor, căci fiecare clipă, aşa cum şi-o lucrează omul, are legătură cu viitorul lui. Această însemnare am pus-o în carte acum Eu, Domnul, ca să rămână însemnată în cartea Mea şi să ştie fiii români şi toţi fiii oamenilor că pe toate ale lor le vede Dumnezeu şi scrie prin îngeri în dreptul fiecăruia fapta pe care o dovedeşte fiecare.

Îi îndemn acum pe toţi fiii neamului român să nu-şi facă rost de judecată, căci dacă dau să fie judecători fără să aibă acest drept prin micimea lor, vor fi judecaţi, căci Eu am spus şi s-a scris: «Cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura». Amin.

Şi iată, ucenicul Toma de lângă Mine grăieşte acum, în această zi de pomenire a sa, şi spune el aşa:

— O, de lângă Domnul vă grăiesc eu, fii români, că Domnul mi-a spus atunci: «Nu fi necredincios, ci credincios, şi adu degetul tău şi pipăie-Mi ranele ca să crezi».

O, fii români, dacă nu vă veţi uita în acest râu de cuvânt, care curge cu lacrima Domnului în el după om de şaizeci de ani pe vatra voastră, voi veţi avea păcat. Vine Domnul pe vatra voastră şi Se face cuvânt peste pământ şi peste voi, iar dacă voi nu voiţi să ştiţi şi să auziţi şi să credeţi, o, aveţi păcat, fii români. O, plânge Domnul pentru voi şi plâng sfinţii că nu mai aveţi conducător, căci cei care s-au aşezat să vă conducă acum nu vă iubesc, nu vă cârmuiesc, nu vă veghează, iar voi vedeţi aceasta. O, fiţi credincioşi. Luaţi de la Domnul şi credeţi Lui şi lăsaţi-vă învăţaţi de El, că pe pământ e coasa morţii şi a deşertăciunii şi a fărădelegii şi nu pot oamenii să vadă aceasta, de vreme ce le place aşa, fără vedere. O, lăsaţi prostia şi răutatea cei ce lucraţi aşa, că iată, vede Domnul şi Îl înlăcrimaţi, căci voi trebuie să fiţi fraţi iubitori, şi nu toţi puteţi fi judecători unii peste alţii, iar Domnul să ştiţi că îl va folosi pe mai departe pe cel ce a fost timp de zece ani până acum cârmaci al neamului român şi vă va trezi prin el mereu, mereu, ca nu cumva voi să cădeţi spre somn şi să vă prindă tăvălugul şi să vă facă rău, că iată, peste voi pentru veghe nu mai este om cu milă de voi, om cu atâta dragoste de ţară şi de neam aşa cum a fost acesta, pe care voi acum daţi să-l prindeţi sub judecată şi să-i cereţi socoteală, fără să aveţi dreptul de judecători peste el. Că iată, v-aţi luat acest drept, aşa cum judecătorii neamului român s-au apucat să nu mai lucreze dreptatea, ci să lucreze rău, fără să se teamă de dreptatea cea din cer, care spune prin Scripturi pentru judecători: «Iubiţi dreptatea şi nu nedreptatea, judecători ai pământului!», iar pentru aceasta judecătorii trebuie să se roage Domnului să le insufle El duhul dreptăţii şi tot ajutorul şi toată descoperirea cea adevărată pentru adevăr, ca nu cumva să apese ei cu nedreptate peste om şi să-şi facă rost de păcat şi de judecată grea pentru ei apoi, căci la Domnul este îndreptarea omului şi iertarea şi mântuirea apoi.

Eu, ucenicul Domnului Iisus Hristos, Toma, de lângă Domnul v-am grăit acum, căci sfinţii sunt vii şi lucrează cu Domnul ajutându-L, iar creştinii se roagă lor ca unor mijlocitori spre Domnul, căci sfinţii sunt vii. Amin.

— O, iată slava Mea, neam român, căci scris este în Scripturi împlinire pentru vremea de acum: «Vine Domnul cu zecile de mii de sfinţi ai Săi», căci sfinţii sunt vii, sunt cei vii.

Mă voi desăvârşi în cuvânt iar şi iar peste şapte zile şi voi chema neamul român la masa Mea de cuvânt şi-i voi da lui de pe masă şi-i voi ajuta credinţa şi cuminţenia şi curăţenia inimii şi mai ales vorbirea cea fără de vină, căci omul cade prin însăşi mintea sa şi apoi prin însăşi limba sa mai mult decât prin păcat, care este o slăbiciune, o neputinţă.

Mă voi slăvi cu slavă mare, cu cuvânt măreţ odată cu sărbătoarea pe care te aşez s-o pregăteşti, o, popor al cuvântului Meu la izvorul lui, şi Mă voi mângâia în iubire şi în durere, căci Eu iubesc cu durere neamul român şi cu dor mult şi Mi-l ocrotesc şi Mi-l păzesc al Meu, şi Mă doare, şi Mă doare de fiii care au plecat departe de vatra lor şi care stau îngrijoraţi departe pentru ţara lor şi pentru cei ce sunt aici ai lor.

* * *

O, nu ştie, nu ştie neamul român această mare taină a sa, taina numelui de român, dar Eu, Domnul, ţin în Duhul Meu taina aceasta şi Mă umplu de dor pentru împlinirea ei, căci curând, curând se vor amesteca toate, toate căile, şi nu se va mai vedea calea cea dreaptă şi sfântă, calea ortodoxiei, şi voi lucra Eu, Domnul, voi lucra minunat prin poporul român şi prin puterea Mea de peste el şi-Mi voi păstra mersul Meu cu el şi prin el, şi voi slăvi peste popoare numele de român şi mersul lui cu Domnul, iar calea cea creştinească după adevăr va fi calea românească şi vor birui cei mulţi, nu cei puţini, căci nu toţi românii sunt români, ci numai cei mulţi dintre ei, cei ce iubesc şi împlinesc poruncile Mele, cele care dau pricepere de sus la cei ce urăsc calea nedreptăţii, precum este scris.

Chem neamul român la masa Mea de cuvânt ca să-i ajut credinţa şi cuminţenia şi căldura inimii, şi mai cu seamă vorbirea cea fără de vină, căci din inimă pleacă ea când lucrează din om, nu din minte, şi omul când cade, prin însăşi mintea sa cade, săracul, şi uită el atunci priceperea care lucrează prin împlinirea poruncilor vieţii, şi nu prin vrăjmaşul vieţii, care se luptă împotriva omului prin însăşi mintea omului, şi pe cine să mai găsească atunci omul să-l ajute în această luptă? El mai degrabă se lasă biruit, săracul, dar Eu strig de şaizeci de ani după om şi dau să-Mi întocmesc un popor, cu care să Mă sprijin pentru venirea Mea cuvânt pe pământ cu pregătirea slavei Mele, chiar dacă nu mulţi iubesc venirea Mea, ca să păstrez prin ea între oameni calea cea dreaptă, calea cea cu Dumnezeu pe ea, că fără Dumnezeu nici o cale nu e calea, ci sunt tot o fărădelege toate căile oamenilor şi toată amestecarea lor, care slăbeşte pe om spre amestecare şi spre necunoaştere.

O, când pot grăi neamului român Mă mângâi în iubire şi în durere, căci am spus că iubesc cu durere şi cu dor mare acest neam, şi-Mi port privirea după orice român, oriunde s-ar afla el pe pământul de sub cer purtat.

O, neam român, o, fiule dorit atât de mult de Duhul Meu, o, cât de vătămător este duhul trufiei, duhul care s-a încuibărit în om încă de la începutul lui pe pământ. Caut şi iar caut să te zidesc om nou şi să te am pe voia Mea apoi, fiu român, căci taina seminţiei tale pe pământ e mare, iar Eu o am de la Tatăl şi o port în Duhul Meu, şi lucrare mare am în mijlocul tău şi te ocrotesc prin ea, că iată, masă de cuvânt Mi-am aşternut în tine şi-Mi eşti tu aşternut, precum cerul Îmi este scaun de domnie a Mea, dimpreună cu toate puterile cereşti, care Mă slujesc.

O, scoală-te măricel, fiu român, şi unii altora daţi-vă deşteptare, o, fiilor, ca să împliniţi voia Mea, că Mi-am tot trimis apostoli mari şi mici la voi, iar acum vin Eu Însumi ca să te peţesc, popor român, şi ca să te învăţ să-ţi cunoşti şi să-ţi crezi menirea, căci Tatăl Meu ţi-a semănat şi ţi-a întărit pe pământ seminţia odată cu naşterea Mea prunc mic din mamă Fecioară, după ce Eu Însumi am coborât în pântecele ei prin vestire de înger şi am ieşit în lume, arătându-Mă cu putere multă, faţă de cei ce grăiau şi grăiesc fără de putere prin graiul lor.

O, neam român, roagă-te la Mine să te înţelepţesc de sus, căci şi Eu Mă rog la tine să-Mi cunoşti grăirea şi dragostea ce-ţi port, că iată, pe vatra ta grăiesc cuvântul Meu de şaizeci de ani şi-ţi cer iubire ca să-ţi dau credinţă şi să fim noi cei biruitori între neamurile pământului, căci Tatăl are nevoie de popor credincios şi tare prin credinţă acum, la sfârşit de timp.

O, îţi aşteaptă străbunii tăi dragostea ta de Domnul, neam român. De două mii de ani Eu M-am descoperit şi Mă descopăr pe pământ Dumnezeu adevărat, căci cei ce descoperă altceva descoperă, şi nu pe Dumnezeu, dar Eu vin şi învăţ cu putere multă omul şi nu-l duc doar cu vorba, că mare înţelepciune şi mare frumuseţe este în acest cuvânt, dar oamenii slabi şi urâţi la inimă nu caută cu înţelepciunea care nu este şi nu poate de oriunde s-o capete. Eu sunt Cel ce împart omului viaţă şi pricepere pentru viaţă, aşa cum la începutul lui i-am hărăzit, dar el n-a păstrat ce i-am hărăzit şi a făcut ca el omul, şi nu ca Dumnezeu, şi iată, toţi oamenii nu pot altfel să facă.

* * *

În zi de praznic de înălțare a Mea la Tatăl, Eu, Domnul Iisus Hristos, sunt plin de cuvânt și sunt plin de dor ca să-l grăiesc, că M-am vestit acum câteva zile că voi grăi cuvântul Meu cel pentru neamul român, și amintesc acestui popor că s-au scurs șaizeci de ani de când cuvântul gurii Mele se face carte pe vatra românească și merge cartea Mea peste pământ și vestește acest timp al școlii cerești, coborâtă din slavă cu Învățătorul ei peste oameni, căci Mi-am ridicat un popor pe care l-am hrănit cu cuvântul gurii Mele în tot acest timp, și l-am așezat să facă voia Mea și să fie el casa Mea, ca să vin cuvânt pe pământ la cei ce cred în minunea acestei vremi, în venirea Mea cuvânt între oameni ca să le spun lor că sunt cu graiul Meu peste pământ și să le aduc lumină, căci am spus la prima Mea venire acum două mii de ani că Eu sunt Lumina lumii, iar acum împlinesc, ca și atunci când lucram peste pământ lucrarea pentru care am venit de la Tatăl trimis, salvarea omului.

Pun masă de cuvânt pe vatra neamului român și chem la masă cu Mine fiii acestui neam, și binecuvintez din dreapta Tatălui grăirea Mea de azi, o, și binecuvintează și Tatăl tot lucrul cuvântului Meu în zi de praznic de Înălțare, zi de amintire sfântă, căci Eu, Domnul Iisus Hristos, precum M-am înălțat, tot așa și vin, și iată, vin pe nori, precum este scris.

O, Tatăl Meu Savaot, vin pe nor de cuvânt, iar Tu ești cuvântul Meu și puterea lui, și aduc Ție în această zi rugă fierbinte și-Ți cer prin ea să fii cu puterea Ta în fiii neamului român așa cum în Mine ești, o, Tată, ca să înțeleagă ei mângâierea și puterea cuvântului Meu de peste ei, că iată, sun din trâmbiță peste ei ca să-i umplu de veghe, că voiesc să-i așez pe ei acum înaintea Ta și să-i umpli Tu de puterea de a birui ei toată primejdia care dă să-i prindă sub ea, căci Dumnezeu le dăruiește lor înțelepciunea cea de sus și trezirea cea pentru ea și ochi cerești ca să vadă cu ei pe dușman și să se ridice să biruiască și să se izbăvească de strâmtorarea care se tot întinde să-i prindă sub ea, și să le fie apoi primejduită mult izbăvirea lor de sub oamenii minciunii, de sub cei ce pentru viața lor cea plină de plăceri și de trufie pun la umilință acest neam, neamul român, pe care Noi, Tată, îl iubim atât de mult, căci avem pe vatra lui staulul cuvântului Meu peste pământ, cuvântul Meu între oameni, Tată.

— O, Fiule al Meu, Tu ești cuvântul Meu și voia Mea. Binecuvântată să fie lucrarea Mea și a Ta în această zi sfântă în cer și pe pământ, și binecuvântăm acum puterea poporului român și duhul fiilor lui, ca să înțeleagă ei că stă Dumnezeu cu ei în sfat în această zi ca să-i trezească la veghe pentru paza vieții lor.

O, fii români, Eu, Tatăl Savaot, trimit la voi pe Fiul Meu Iisus Hristos, al Cărui nume mare este acum Cuvântul lui Dumnezeu. Voi de El să ascultați, și nu de cei ce dau să vă strivească pe voi pentru voia lor, și întru care Eu nu binevoiesc. O, cum să binevoiască Dumnezeu în cei ce slujesc stăpânitorului acestui veac lumesc? Cum, când ei iubesc minciuna și trufia și răutatea și dorul lor de mărire, de care toți s-au îmbolnăvit, după ce cu nedreptate au luat scaunele din capul țării ca să domnească peste voi și să vă aducă în umilință, o, fii români? Iată, Eu, Tatăl Savaot, trimit la voi Cuvântul Meu, pe Fiul Meu, pe Iisus Hristos Cuvântul, ca să vă fie vouă Învățător în vreme grea, iar voi să ascultați de El, căci Dumnezeu vă voiește vouă izbăvirea și lucrează pentru ea cu tot cerul de sfinți și de îngeri, dar este musai să vă alăturați voi oștirilor cerești cu toată credința în cuvântul Fiului Meu, căci El este Mântuitorul, Păstorul Cel cu crucea, Păstorul oilor Mele. Amin.

— O, Tatăl Meu Savaot, Eu sunt puterea Ta, iar ei sunt puterea Mea, precum Noi suntem puterea lor, Tată, căci Noi iubim aparte între neamuri pe fiii pământului român, țara pe care Tu Mi-ai arătat-o acum două mii de ani și Mi-ai binecuvântat-o să fie ea țara Mea la sfârșit de timp, țara întoarcerii Mele după două mii de ani, și iată, am staul de cuvânt în mijlocul ei, și am popor așezat la veghe înaintea cuvântului Meu când el se lasă peste pământ.

Iată, sunt Trimisul Tatălui, căci Tatăl Mă mărturisește și Mă așează la lucru peste neamul român, neamul Meu cel de azi, noul Meu Israel, care păstrează în mijlocul lui datina creștinească lăsată prin apostolii Mei și prin sfinți acum două mii de ani, și iată, dau s-o clatine pe ea cei ce stau așezați acum pe scaun de biserică peste turma neamului român.

O, popor român, o, fii români, sunteți strâmtorați, fiilor, chiar dacă știți, chiar dacă nu știți voi aceasta. Eu, însă, privesc din cer cu sfinții și văd durerea voastră și o înțeleg, chiar dacă voi nu v-o înțelegeți din pricina timpului de acum. O, sunteți amenințați de cei ce stau pe scaunele puterii, iar din partea scaunelor de biserică și a celor așezați pe ele sunteți în primejdie să vă rătăcească ei de credința cea din strămoși, credință care a ținut în viața cea de sus fiii acestui neam până azi, iar azi a intrat în biserică păcatul lepădării de credință, păcatul amestecării cu tot ce voiesc oamenii să însemne Dumnezeu, dar acești oameni, care așa voiesc, sunt oamenii cei vopsiți, sunt cei ce dezbracă pe om de Dumnezeu, ca să fie omul în primejdie apoi pentru viața și izbăvirea lui cea de veci. Dar Eu, Domnul, nu voiesc să vă las în primejdie, și vin să vă vestesc vouă că trebuie veghe mare și sfântă, și trebuie să strigați la sfinți, la străbuni să strigați, o, fii români, căci străbunii voștri cei credincioși stăruiesc înaintea Mea pentru voi, ca să nu fiți biruiți și trași spre rătăcirea de la credința cea dreaptă, pe care ei au trăit-o cu viața lor înaintea Mea.

O, fii români, nu vă dezbrăcați, nu vă lăsați dezbrăcați de haina de creștin, ci strângeți-v-o bine pe coapse și încingeți-vă pe deasupra cu brâul credinței, ca să nu vă fie cămășuța smulsă de furtuna cea cu fața ascunsă, o, fii români. O, treziți-vă pentru credință și pentru paza ei, fiilor, și fiți credincioși străbunilor voștri, care s-au jertfit pentru viitorul vostru cu Dumnezeu, nelepădându-se ei de credința cea din sfinți, ori de câte ori au fost puși la încercare de dușmani. Iată, cartea cuvântului Meu cel de azi este deschisă. Luați din ea și învățați puterea credinței. Așa cum mergeți la magazin să vă luați hrană pentru trup și hăinuță de îmbrăcat și tot ce vă trebuie pentru viață, o, tot așa și din cartea Mea să luați, tot ce este nevoie să aveți, și e deschisă ea ziua și noaptea și are în ea cuvântul Meu, are pe Învățătorul Cel din cer peste pământ, și de șaizeci de ani cuvântul Meu învață și cheamă și făgăduiește, și iată-l ieșit la lumină pentru oricine voiește izbăvirea, căci Eu sunt Lumina lumii atât cât sunt în lume, o, și cum să fi stat în cer Dumnezeu-Cuvântul când este atâta nevoie de lumină pe pământ?

O, neam român, Mă fac lumină a lumii pe vatra ta! O, ce mare dar ți-a dat ție Dumnezeu! Voiesc să te curăț de dușmani, popor român. Dau să Mă scutur cu Duhul Meu peste voi, fii români. Vă dau putere și duh cu putere să vă scuturați de cei ce vă voiesc umilirea, fiilor. O, sculați-vă să biruiți cu Mine, căci deasupra voastră s-au așezat și s-au întărit pe scaune dușmanii cei plini de voia lor peste voi, iar voia lor este vrăjmașă vouă și inimilor voastre și libertății voastre și pământului vostru, o, fii români. O, strângeți-vă sub steag de biruință și lucrați cât este ziuă, că iată, vă fură viața și munca, vă fură dreptul la credință și la veghe, vă fură drepturile voastre aceștia care vă stăpânesc acum de pe scaunele de sus, dar voi sculați-vă și biruiți-i pe cei ce fură zi și noapte pe furiș destinul vostru cu Dumnezeu, avutul vostru cel mai scump, căci avutul vostru este Dumnezeu și țara, iar ei nu iubesc și nu vă iubesc, căci numai pe ei înșiși se iubesc aceștia. O, sculați-vă și arătați-le iubirea voastră de Dumnezeu și de țară, căci voi ați văzut pe cei ce v-au înșelat așteptarea, și i-a văzut Dumnezeu că au dat să meargă la biserică numai când au dat să vă înșele că sunt de partea lui Dumnezeu, ca să semnați voi ridicarea lor pe scaune de domnie, dar altfel ei nu merg la biserică nici măcar de ochii lumii, și iată, sunteți în primejdie, fii români, și sunteți mințiți în toate zilele, fiilor, și nu așa trebuie să fie în țara întoarcerii Mele de la Tatăl după două mii de ani de dor și de așteptarea ca să vină acest timp. O, și iată ce găsesc acum în țara pe care Tatăl Mi-a dat-o pentru venirea Mea cuvânt pe pământ între oameni!

Eu, Domnul, am plan ceresc în mână, și după el lucrez, iar tu, țara Mea cea de azi, ești scrisă la Tatăl să fii slava popoarelor și lumină lor, și ești făgăduită de Tatăl să fii munte sfânt, spre care să se îndrepte popoarele și limbile ca să ia lumina Mea, cuvântul Meu din mijlocul tău, și care aduce izbăvire și iubire pe pământ.

O, neam român, balaurul cu șapte capete și cu zece coarne nu se dă ușor răpus, dar puterea Mea îl va birui pe el, precum este scris. Lucrarea lui antichrist dă să te cuprindă sub ea ca să nu mai ai tu pe Dumnezeu de tată, neam român, dar Eu, Domnul, voi triumfa peste orice putere vrăjmașă care stă în calea slavei Mele ca să-l dezbrace pe om de Dumnezeu, de Făcătorul cerului și al pământului și al omului, iar tu scoală-te lângă Mine, neam român, sculați-vă, fii români, ca să biruim cu puterea Tatălui, iar această putere este în cuvântul Meu de peste voi, fiilor. Luați putere din cuvântul Meu, o, fiilor, căci Dumnezeu este cu voi pe pământ prin cuvânt, și are istorie scrisă pe vatra voastră acum, în acest timp.

Pun înaintea voastră cartea cuvântului Meu, fii români. Luați din ea și mâncați și rămâneți vii, și nu vă dați morții prin nepăsare de Dumnezeu, că iată, iese Domnul în calea voastră ca să vă ajute să biruiți minciuna și pe toți slujitorii ei așezați pe scaunele de sus, și să vă învețe și să vă arate apoi pe cei care iubesc izbăvirea voastră și paza, și apoi mărirea voastră între popoare, căci cuvântul Meu este slava Mea din mijlocul vostru, o, fii români.

Iată, pun semne în calea voastră, căci Eu, Domnul, trezesc duhul vostru și trag clopoțelul, iar voi să tresăriți și să ascultați de semnele Mele, care vă aduc izbăvirea și slava, că vatra voastră este țara întoarcerii Mele de la Tatăl, și precum M-am înălțat la Tatăl după suferința Mea cea de pe cruce, o, tot așa și cobor, precum M-am suit cobor, și sunt cu voi în acest timp, fii români.

O, să nu închizi Domnului ușa, popor român. Ai în mijlocul tău fii veghetori, al căror glas îți fac trezirea și te vestesc și-ți spun cum este primejdia. Aceștia sunt cei care stau de veghe pentru adevărul despre toate câte lucrează din întuneric prin oamenii întunericului, care dau să te țină sub voia lor, popor român, dar tu trezește-te la veghe pentru descoperirea minciunii și a slujitorilor ei, căci tu trebuie să mergi spre mărire, neam român, că a sosit această vreme. Voiesc să strălucească lumina Mea din tine peste popoare, că iată, popoarele stau încordate spre războire, și voiesc să sting setea lor, o, fii români.

În zi de praznic de Înălțare a Mea la Tatăl, și de coborâre a Mea la tine cuvânt, am grăit ție, popor român, ca să te așez lângă Mine și ca să lucrăm noi în mijlocul neamurilor de pe pământ voia Tatălui nostru, iar tu ascultă strigarea Mea la tine și deschide ca să Mă primești și ca să Mă crezi și ca să biruim, căci cuvântul Meu s-a făcut carte în mijlocul tău spre izbăvirea ta, și va striga el peste popoare vestea cea din cer, și vor fi semne pentru încredințare că Domnul grăiește peste pământ și izbăvește pe cei binecredincioși. Amin.

Sfârșesc cuvântul Meu, și împuternicesc fiii neamului român să creadă în Mine, în Cel ce grăiește din ceruri în mijlocul lui.

Așez numele Meu când Îmi sfârșesc grăirea.

Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu. Amin.

* * *

Dar mai ales la tine strig, o, popor român, că Eu, Domnul, sunt pe vatra ta cu mare lucrare de cuvânt și strig pe omul de peste tot ca să-l opresc de la păcat, că toate războaiele au venit pe pământ peste oameni din pricina păcatelor lor.

O, neam român, dau să vină peste tine cei care-ți pot cere socoteală că nu asculți să fii creștin după toată legea creștină, iar tu ești vinovat pentru călcare de lege. O, acoperiți-vă trupul, fii români, că dacă nu veți face aceasta vă veți porni unii spre alții numai spre păcat pe mai departe și vă veți atrage pedeapsă pentru păcat.

Stau cu sfinții în văzduh și dau să ocrotesc pământul român și dau să povățuiesc acest popor să se spele de păcate și să slujească după legea sfinților părinți pe acest pământ ales de Mine acum pentru venirea Mea la sfârșit de timp cuvânt pe pământ ca să-Mi pregătesc cărarea și slava cea de după ea.

O, lăsați luxul cel păcătos și lumesc, voi, fii români, și luați în obișnuință portul cel frumos al românului cel de demult, care avea pe Domnul peste viața sa și căruia i-a fost mult încercată viața, și am rămas cu acest neam și stau acum pe vatra lui cuvânt de povață de viață peste pământ și peste om.

Munte ceresc este locul din care Eu, Domnul, grăiesc omului de pe pământ din mijlocul pământului român, și M-am scris pe acest tărâm cu șaizeci de ani de cuvânt și voiesc să biruiesc de aici pentru cei credincioși și sfinți, pentru cei care Mă iubesc pe pământ, și să le dau lor patria cerească, și aceasta voiesc să împlinesc pe vatra neamului român, și de aceea Mi-am făcut casă și masă în această cetate, din care iarăși încep facere, facere nouă, om creștin după chipul și asemănarea Mea.

O, veniți-vă în fire, fii români. Voiesc să vă ocrotesc cu toate puterile cerești, fiilor, și voiesc să vreți și voi aceasta. Vă strig cu dor și cu îngrijorare, că mare grijă vă port vouă mai ales, că am de lucru mult pe pământ la voi. O, feriți-vă de vrăjmași, și iată, vă spun și vouă ceea ce am spus poporului cuvântului Meu, la care vin și grăiesc, și vă spun la fel: țineți cerul aproape de pământ, ca să fugă orice vrăjmaș care ar da să se apropie, că Eu sunt Cel ce ocrotesc dacă voiesc, și voiesc să Mă îndur de voi și să vă învăț să fiți creștini adevărați dacă sunteți botezați, că nu este de ajuns numai botezați să fiți, ci trebuie să fiți după chipul și asemănarea Mea, fiilor, ca să vadă toate neamurile de pe pământ cine sunteți voi și ce Dumnezeu aveți peste voi.

O, pace vouă! De Mă iubiți, de Mă primiți, pace vouă, fii români! Vă însemnez cu mâna Mea cu semnul binecuvântării, semnul sfintei cruci, dar ridicați-vă la înălțimea pe care trebuie s-o aibă neamul creștinesc, cel mai puternic între neamuri, și pe care nici un neam nu-l poate birui, căci cu el este Dumnezeu. Amin.

* * *

Mama Mea Fecioara are între sfinți zi de praznic în această zi și stă înaintea Mea pentru milă, fiilor, rugându-se și stăruind așa. Dau glas glasului ei, ca să fie așezat în carte duhul rugăciunii ei. Amin.

— Mila Ta, Fiule scump, să-i urmeze în toate zilele pe fiii poporului cuvântului Tău de azi. Mila Ta să îngrădească de jur împrejur hotarele pământului neamului român. Sus și jos să stea mila Ta pentru țara Ta de azi, țara cuvântului Tău, Fiule Doamne. Sus și jos, și în toate laturile ține departe, departe primejdiile omenești, care ar da să bată peste pământul și neamul român. Tu ești Cel ce veghezi, și știi cum să cureți de neascultare acest popor român, că Tu ai milă, Doamne. Toate gândurile vrăjmașe ale oamenilor mari și mici pe pământ, stinge-le și le risipește în adânc și păzește acest pământ pentru Tine și pentru sfinți, Fiule Doamne. Fie voia Ta, și nu a oamenilor mari sau mici de pe pământ, că Tu ai lucrare de mântuire pentru oameni în mijlocul neamului român. Eu stau la hotare sus și jos cu oștiri cerești și cu rugăciune Ție pentru neamul român, că rugăciunea este minunea care face minuni, iar cei ce sunt ai Tăi știu aceasta și se așează lângă noi la rugăciune pentru același dor.

O, întinde-Ți brațele, Fiule al lui Dumnezeu Tatăl și Fiule al meu, și ocrotește cu tot ce este în cer, cu toate oștirile cerești ocrotește pământul și neamul român și fă de aici mântuire pentru ei și pentru mulți. Tu ești Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvintează și binecuvintează și păzește și ocrotește țara cuvântului Tău, țara română, și liniștește popoarele din jur, că Tu ești Stăpân peste popoare, Fiule Doamne. Eu stau în toată vremea cu rugăciune, Domnul și Fiul meu. Așa să stea și poporul cuvântului Tău și așa să biruim, căci rugăciunea este minunea care face minuni, iar crucea este paza celor ce aduc rugăciunea lor înaintea Ta, Doamne și Fiule al meu. Amin.

— O, neam român, ai pe mama Mea Fecioara mijlocitoare și rugătoare între cer și pământ pentru soarta ta cea de la Dumnezeu, numai să fii credincios Celui ce vine din cer pe pământ la tine ca să-ți îndrepte inima și viața spre El, spre Cel ce te veghează. O, țară română, te țin sub mantia Mea și te aștept să faci voia Mea, că iată, suferi. Mișcarea stihiilor în mijlocul tău îți arată durerea Mea cea de la tine. O, scoală-te la veghe și la ascultare de Dumnezeu și te îmbracă frumos, ca să stai frumos înaintea Mea.

Așează-te în genunchi înaintea Mea, popor român, și cere-Mă, dar lasă păcatul de peste viața ta, că păcatul aduce suferință. Toți ai tăi din cer stau numai într-o rugăciune pentru tine înaintea Mea. Vorbește tu cu ei între tine și Mine, că mare este această iubire înaintea Mea și a celor din cer, o, popor român!

Iar tu, popor al cuvântului Meu, fii rugător cu mare iubire din mijlocul neamului român, că trebuie ocrotit acest pământ și neam, fiindcă lucrarea Mea este în mijlocul lui, pe vatra lui. Amin.

Voi, cei ce stăpâniți popoarele și pământul, fiți cuminți, o, fiți cuminți, și binecuvântați pământul și neamul român. Aceasta vă îndemn să faceți, că am lucrarea cuvântului Meu în mijlocul acestui neam, de unde vouă vă grăiesc, iar pentru această ascultare pe care v-o cer, vă voi păstra binecuvântare vouă când Eu voi fi cu toată puterea Mea peste popoare, precum este scris, căci omul nu va mai putea, fiindcă va putea numai Domnul. Eu, Domnul, vă voi ajuta să ascultați de voia Mea, și voi lucra Eu aceasta după planul Meu. O, pace vouă, popoarelor și stăpânilor de popoare, că fără pace voi porniți războaie și dureri vouă! Nu scoateți sabia, căci cine scoate sabia va pieri de sabie, precum este scris. Arma voastră să fie crucea și rugăciunea, împodobite de duhul cel frumos al umilinței de duh, care-l călăuzește pe om la iubire de Dumnezeu, și veți lucra pacea.

Eu, Domnul, aștept vremea sfințeniei pe pământ cu oamenii, și ea va veni, după ce omul nu va mai putea el, ci va putea numai Domnul, și atunci omul va iubi pe Dumnezeu, mereu, mereu pe Domnul.

* * *

În această zi sfântă cuvântul Meu îmbrățișează pământul și neamul român. Sunt deasupra cu oștirile cerești și port cu cei din cer durerea de la jalea celor ce plâng nemângâiați acum, după ce s-a abătut încercare cu durere peste acest neam și zile de veghe.

Sunt Domnul Iisus Hristos și sunt învăluit în cuvânt. Dau glas cuvântului Meu și îi spun neamului român că am șaizeci de ani scriși în cartea Mea de azi, pe care am întocmit-o și am împărțit-o cu tot cuvântul din ea, izvorât din gura Mea în acest timp scris, și am dat-o neamului român începând de la cei din frunte și până jos, că am grăit mult, și tot mai mult grăiesc de o vreme și strig cu cuvântul, strig îngrijorat și înduioșat, strig să se scoale la veghe acest neam și să se ridice deasupra răului și să vegheze să fie viu, căci vai celor ce dorm mult și nu veghează mult, căci cei ce dorm noaptea dorm, precum este scris, iar acest dormit mult se numește noapte și se pune noapte multă peste neveghe.

Și iată, te-ai sculat la veghe, popor român. O, cât te-am strigat, cât te-am povățuit ani la rând și te-am îmbiat să te ridici și să veghezi pentru viața ta și a Mea, pentru iubirea dintre tine și Mine ca să fiu Eu viața ta, iubirea ta, veghea cea de peste tine să fiu, o, neam român!

O, tu nu știi în ce cinste te-a așezat pe tine Dumnezeul tău, popor iubit de Dumnezeu pentru istoria ta. Ești ales aparte de Tatăl Meu să fii tu la sfârșitul timpului țara Domnului, cetatea în care, iată, vine Domnul în cuvânt pe pământ și Se împarte, și știu popoarele de taina Mea cu tine, o, țara Mea de azi. O, nu te îndoi, nu te întreba de ce așa, de ce ești tu acum țara Mea. Tu știi ce am pățit Eu, Domnul, acum două mii de ani de la poporul la care am venit din dreapta Tatălui, că M-a scos din mijlocul lui prin moarte pe cruce, și l-am plâns mult pe Israel atunci și-i spuneam mereu așa: «Am voit să te adun sub aripile Mele, popor ales, și apoi atât de încăpățânat pentru alegerea ta. Mi-am trimis spre tine toată bogăția din cer și ți-am dat hrană îngerească să mănânci în vreme de foamete, dar tu n-ai voit să rămâi poporul Meu, că nu L-ai ascultat pe Dumnezeu, și iată, ți se lasă casa pustie, pustie de Mine, și nu Mă vei mai avea sau vedea în mijlocul tău cu lucrul Meu ceresc până nu va fi să vină timpul să spui: Binecuvântat este Cel ce vine întru numele Domnului».

O, iată, vin în numele Tatălui, vin cuvânt pe pământ pe vatra neamului român, și aș voi și tu să Mă auzi și să Mă binecuvintezi în cuvântul Meu de azi, că te aștept să-Mi cunoști glasul și cuvântul pe care-l izvorăsc din gura Mea în mijlocul neamului român încă din anul 1955, și iată azi, cuvântul Meu e râu care dă peste margini, plin de înviere pentru făpturi.

O, Israele după trup Israel, uită-te în cuvântul Meu de azi ca să înțelegi pe Cel ce vine iarăși de la Tatăl pe pământ cuvânt și-Și naște un popor credincios Lui și purtător de Dumnezeu, și scoală-te și tu întru credință, o, scoală-te! Amin.

O, am arătat, popor român, am arătat acum prin cartea Mea de peste tine și ți-am spus cum îl plângeam acum două mii de ani pe Israel cel necredincios venirii Mele, și pe care l-am lăsat pustiu de Mine apoi, și cum îl strig și azi să-Mi cunoască venirea și glasul și strigătul Meu după om, iar acum grăiesc ție, popor român, popor încercat de suferință, și spun așa: Duhul proorociei stă în mijlocul neamului român și se așează pe această vatră cuvântul Meu și Mă vestesc Eu Însumi cine sunt. Sunt Fiul Tatălui Savaot, Cel ce M-am născut acum două mii de ani în peștera din Betleemul Iudeii, Cel ce am fost răstignit pe cruce la treizeci și trei de ani de la nașterea Mea, și sunt Cel ce M-am vestit pe Mine Însumi că voi veni iarăși să judec pe vii și pe morți și să dau fiecăruia după cum este fapta sa, și duhul proorociei este lucrarea Mea în mijlocul neamului român și port de mânuță acest neam și-l călăuzesc cu cuvântul.

O, nu de ieri sau de azi grăiesc cuvântul Meu în mijlocul tău, popor român. Am pe vatra ta dovadă întărită cu martori și am istorie scrisă șaizeci de ani de cuvânt, iar cartea poartă pe scoarța ei numele Meu cel de azi: Cuvântul lui Dumnezeu. O poți găsi pe cale dacă nu ai dat de ea până acum, după cum pe cale poți găsi și defăimările asupra cărții cuvântului Meu și asupra poporului purtător de Dumnezeu în mijlocul tău, și care poartă din greu sarcina venirii Mele cuvânt pe pământ și este grăit de rău de cei necredincioși.

O, Eu te-am strigat îndelung, îndelung prin glasul cuvântului Meu și te tot strig, popor român. Ești scris în planul cel pentru azi al lui Dumnezeu și ai scrisă în dreptul numelui tău proorocie măreață. Ești scris să fii lumina popoarelor și a limbilor de pe pământ, din pricina luminii cuvântului gurii Mele, care izvorăște ca râul din munte, coborând la vale ca să ude în cale pământul și omul și ca să crească cer pe pământ și ca să se îmbrățișeze cerul cu pământul pe vatra ta. E multă și lungă grăirea Mea din tine. O, caută-Mă, și Mă vei afla cu toată slava cuvântului Meu, prin care-Mi întocmesc și Îmi călăuzesc un popor credincios și sfânt, pentru ca să te sprijin pe tine, popor pecetluit de Dumnezeu încă de la nașterea Mea între oameni, când Tatăl te-a întocmit și pe tine și te-a botezat cu credința cea pentru Mine și ți-a dat o soartă dulce pentru sfârșit de timp, și te-a ales încă de pe atunci să fii tu azi țara întoarcerii Mele după două mii de ani, casă primitoare pentru Hristos, Cel ce vine din ceruri pe pământ cuvânt ca să-Și pregătească ziua slavei și un popor ales pentru slavă.

Iar acum te îmbrățișez în cuvânt și te strâng la pieptul Meu duios, și cu glas de Păstor milos îți mângâi suspinul și-ți spun: Nu mai plânge, o, nu mai plânge! Umple-te de Duhul Sfânt! Ia iubire din iubirea Mea ca să ai, și adu-ți aminte de Mine așa cum Eu aștept, și nu așa cum știi tu să faci aceasta. O, vin să te mângâi în durere. Mângâie-Mă și tu. Mult mai îndurerat sunt Eu, Cel mereu îndurerat. Te strâng la piept cu brațe de Păstor duios și milos și-ți dăruiesc grăirea Mea cu tine. O, caută tu pe vatra ta cartea cuvântului Meu, carte în care M-am scris cu însuși glasul Meu și am legat-o în copci și am pus-o pe masa ta ca s-o deschizi și să vezi apoi în ea lucrul Meu cel mult trudit ca să Mă așez cuvânt pe pământ. Să știi că pe nori stau deasupra ta și-Mi slobod glasul peste tine, iar cei ce au urechi de auzit cu ele Mă aud și Mă așează în carte cu toată grăirea Mea, cu multul Meu pogorământ, că mult Mă aplec, din cer și până pe pământ Mă aplec cu toate oștirile cerești, cu care Mă port, că este scris să vin prin cuvântul Scripturii care spune: «Vine Domnul cu zecile de mii de sfinți ai Săi și vor auzi cei din morminte glasul cuvântului Său».

O, țara Mea de azi, o, neam român, ești în durere acum, iar durerea te-a așezat la veghe. O, ai grijă, ai grijă că ai nevoie de un sfat înțelept acum. Este scris cuvânt cu înțelepciune în el și care spune: „Cine nu are în casă un bătrân înțelept, acela să caute mult și să-l cumpere pe el și să-l aibă”. O, tu ai în mijlocul tău pe omul cel încercat îndeajuns și deprins cu înțelepciunea cea bună pentru viața ta de azi și de mâine. Nu-l lăsa să apună pe cel ce iubește atât de duios și atât de milos viitorul tău. Caută după el și primește-i sfatul, că Eu, Domnul, voiesc așa să te ajut și să te sprijin în vreme de încercare, când nu sunt în mijlocul tău veghetori înțelepți și deprinși cu cel mai bun sfat pentru tine acum, iar tu ești fraged de tot, popor român, și-ți port grija și Mă uit în părți peste tot ca să te ocrotesc de cei ce se uită după tine să te găsească în slăbiciune și să se dea binefăcători ție când ei nu sunt de partea ta.

O, copii fragezi cu inima și cu iubirea, ați umplut piața cu adunarea voastră, cu strigătele voastre după ajutor. Vă privesc din nori cum stați de veghe, așteptând izbândă dulce pentru voi. Le cereți socoteală celor ce sunt acum la cârmă și la putere și știți că ei nu sunt pentru voi, iar voi sunteți plăpânzi, dar Eu am turnat peste voi ca să aveți ochi și ca să-i vedeți pe cei ce stau la cârmă necredincioși vouă, și cărora le strigați să plece. O, să plece, dar mai întâi să punem ceva în loc, o, fii români. Țara română are și ea o carte, care se numește cârma țării și trebuie după ea lucrat și făcut curat, că dacă altfel se lucrează se calcă legea, iar călcarea de lege se pedepsește de legea însăși.

O, căutați cea mai coaptă înțelepciune și fiți primitori de sfat, fii români. Este în mijlocul vostru cel atât de veghetor și iubitor de țară și de neam, care a stat pe scaun de veghe timp de zece ani prin multe feluri de furtuni și de încercări încâlcite cu totul, și care a avut în jurul lui tot pe cei de azi, care s-au așezat și atunci și acum prin însăși puterea lor, pe cei pe care voi vreți să plece de pe scaune. O, e greu să-i dați voi jos, dar primiți sfat, că trebuie să lucrăm după lege și să biruim, iar apoi să nu uitați să vegheați mult și mereu, fiilor. Puteați și până acum să faceți aceasta în toți anii grei prin care a trecut țara, dar n-ați făcut ochii mari și n-ați primit trezirea când v-am strigat, căci Eu, Domnul, mereu am strigat la voi și v-am spus: Treziți-vă! Găsiți în cartea Mea strigarea Mea spre voi, că la timp strigam în toate încercările de peste voi și vă rugam să vă treziți, dar n-am fost primit cu credință ca să nu fi ajuns voi sub greu acum, o, fii români.

O, e mare primejdie lipsa de veghe, și mai ales lipsa de sfatul cel mai înțelept în vremi de încercare grea. Mă aplec, popor român, și te povățuiesc acum. Iar și iar te povățuiesc să cauți în mijlocul tău sfatul cel bun pentru tine al celui ce a vegheat ani mulți până acum prin mult greu la cârmă pentru soarta ta, și primește sfatul înțelepciunii lui ca să te izbăvești de greul cel de acum, și care de mult te apasă. Eu, Domnul, am lucrat mereu prin oameni pentru oameni, și nu altfel a fost ajutorul Meu pentru oameni, iar tu veghează, neam român, că precum Eu, Domnul, voiesc ca om prin om să se ajute și să se mântuiască din greu, tot așa se sârguiește și satana ca om prin om să se piardă, și-ți spun aceasta cu grija Mea de tine, ca nu cumva să asculți tu oricum sfat în vremea aceasta de cumpănă, căci oamenii își caută mărirea lor și bucuria de la ea, și prea puțini sunt cei care caută izbăvire și ajutorare curată pentru oameni, și prin duhul lepădării de sine pot cei buni să ajute pe semeni.

O, trebuie acum om cu înțelepciune încercată, și care știe bine ce e mai bine de făcut acum pentru țară. Apleacă-te, popor român, și caută sfatul cel bun, împreună cu cel care a stat la cârmă până acum, și care știe cel mai bine cine este bun, și cine este vrăjmaș ție. O, nu te îndoi de sfatul Meu. E zi de sărbătoare, și Mă ajut în coborârea Mea la tine cu îngerii și cu sfinții și te cuprind de peste tot ca să te ocrotesc, numai să știi tu să asculți de Dumnezeu, Care vine și te povățuiește în vreme de durere.

Acum, Eu, Domnul, cobor peste duhul tău putere de împlinire a cuvântului Meu, prin care acum ți-am grăit. O, nu te potrivi cu cei ce îl urăsc pe cel ce a stat la cârmă până mai ieri, căci cei ce urăsc pe acest om înțelept nu sunt cei ce-ți vor ție binele, și iată, de aceea îl urăsc toți cei nedrepți pe cel drept pentru tine și pentru ei. Fii credincios, popor român. Nu găsești acum, în zile de răscruce nicăieri sfat sănătos, ci numai acolo unde Eu am pus degetul Meu arătător și ți-am arătat de unde să iei și să ai apoi, că nu e nimeni să te iubească pe tine atât de mult ca și acesta spre care Eu, Domnul, arăt acum pentru sfat înțelept, de unde toți pot lua ca să se lumineze și ca să lucreze peste încercarea cea grea.

O, pace ție acum! Pacea Mea o dau ție, popor român. Eu, Domnul, voi veghea să poți tu împlini cuvântul Meu de veghe pentru tine, pentru soarta ta de azi și de mâine, o, țara Mea cea de azi. Amin, amin, amin.

* * *

O, țară română, țara Mea cea de azi, sunt în tine cuvânt și te îndemn la iubire și la dor de Dumnezeu, căci Dumnezeu te veghează mult mai mult decât orice tărâm de pe pământ, fiindcă are în tine cetatea cuvântului Său, peste care El veghează și binecuvintează. O, ai grijă de tine și de Domnul Dumnezeul tău, dar de tine să ai grijă ca de Dumnezeu, că altfel tu faci cele ce nu-I plac Domnului tău și legilor Lui sfinte, și vine suferință și primejdie peste cei necălăuziți de Dumnezeu.

Am proorocit prin acest cuvânt că vor lua foc capetele neacoperite, și M-am uitat la jalea celor ce le-a luat părul foc, de fugeau cu focul în cap, iar când să-și stingă părul și-au ars mâinile, bietele suflețele usturate de suferință. O, dacă erau plăcuții Mei ar fi fost cu ei ca și cu cei trei tineri din cuptorul de foc și le-aș fi trimis pe îngerul Meu și i-aș fi scos nevătămați din foc, dar au fost vătămați, iar mulți din ei și-au sfârșit suflarea, și s-a împlinit cuvântul Meu care vede înainte faptele celor neascultători de legile sfinte.

O, iată ce-ți spun: tu ai pecete de neam creștin încă de la nașterea ta, popor român, dar nu e bine să porți numele lui Dumnezeu, și să slujești plăcerilor vrăjmașului diavolul, o, nu e bine așa. Caută să te îndeletnicești cu bucurii sfinte și să-ți deprinzi inima cu iubire de Dumnezeu, căci inima a fost făcută de Dumnezeu în om ca să-I fie Domnului locaș de odihnă. Omul însă și-o dă vrăjmașului Meu și al său, și vine apoi suferință pentru această nedreptate asupra Făcătorului omului.

O, așează-te în genunchi înaintea Mea și te roagă să-ți dau statură sfântă și să fii tu bucuria Mea și a sfinților Mei și a îngerilor Mei, neam român. O, vino în dragostea Mea. Tu ești plămadă bună, dar adu-ți aminte de aceasta. Amin.

Acum Îmi întind brațele spre tine, țara Mea de azi, și-ți lucrez ocrotire. Sfinții și îngerii sunt în slujba Mea pentru ocrotirea ta mai ales. Am în ziua aceasta praznic sfânt pe vatra ta și te cuprind cu cetele de îngeri și-ți întăresc priceperea pentru adevărul cel din cer pe pământ și-ți trezesc duhul, și în taină te călăuzesc ca să te trezesc. O, pace ție! Oștiri de îngeri îți întăresc hotarele și paza la hotare, dar te aștept să-L înțelegi pe Dumnezeu, popor român.

* * *

Iar acum îndemn pe poporul Tău din români, Doamne, de la care să ia povață toți fiii neamului român, și le spun lor:

O, nu vă părăsiți țara, voi, fii creștini, și voi, fii români. Pentru nimic și pentru nimeni în lume să nu faceți acest pas. Fie-vă teamă să faceți aceasta și ascultați așa. Acest îndemn vine din cer. Nu călcați peste îndemnul care vine din cer la voi. Pedepsiți în voi dorința de a pleca în țară străină, căci țara binecuvântării Domnului este țara întoarcerii Lui cuvânt după două mii de ani, și e ocrotită de Domnul această țară. Cei ce părăsesc țara aceasta și se duc aiurea, aceia sunt scriși și tot scriși de satana că nu iubesc pe Domnul, Care vine cu sfinții Săi și Se face cuvânt pe vatra neamului român, aici, unde se pune la însămânțat darul credinței, care să răsară pentru cei care vor căpăta acest dar, iar cei cărora le-a fost dăruit, aceia să-l țină, să-l păstreze prin lucrarea iubirii, căci credința este prin iubire zidită în om.

* * *

În zi de sărbătoare de sfinți Mă fac Păstor blând peste neamul român și-i dau darul credinței ca să Mă poată lua în inimă dacă-Mi las peste el cuvântul. Îmi cer sfinții să întăresc la veghe acest neam dacă Tatăl Meu Savaot l-a ales să-Mi fie casă de primire pentru cuvântul Meu, care se lasă peste pământ, și iată, e țara română întâia între popoare prin această alegere a Tatălui, căci pământul pe care stai tu acum, neam român, a fost el primul petecuț de pământ ieșit din ape la facerea lumii, și, iarăși, tu te-ai înființat ca neam creștin odată cu nașterea Mea pe pământ și ai două mii de ani cât Fiul lui Dumnezeu de când ești tu creștin, neam creștin. O, și ce frumos, că și acum, la sfârșit de timp, tot tu ai darul de a coborî peste tine glasul cuvântului Meu, grăirea Mea, venirea Mea cuvânt peste pământ, că sunt cu zeci de mii de sfinți în cete-cete în văzduhul tău, pe cerul tău, popor român, și-Mi scriu pe vatra ta cuvântul iubirii, căci din marea lui Dumnezeu iubire se petrece între cer și pământ această minune pe așternutul tău, care s-a făcut popas lui Dumnezeu și sfinților Săi, iar cerul cel de deasupra ta, la fel.

O, pace ție, țara Mea de azi, neam român! O, nu te mira, nu sta în nedumerire. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău și săvârșesc în tine această minune, căci sunt Cel ce sunt și Cel ce pot tot ce voiesc să fac, iar tu caută cu taina inimii curate ca să-Mi cunoști glasul Meu de Păstor milos și să asculți povața Mea, cu care te păstoresc, iar slava Mea din tine este cuvântul gurii Mele în mijlocul tău.

O, pace ție, cetatea Mea de azi, Ierusalime nou! Scris este că voi zidi din nou Ierusalimul ca să am și azi unde să intru când vin pe cai albi cu sfinții și îmbrăcați cu cămășuță de in, toți la fel, precum este scris în Scripturi despre venirea Mea cu oștirile cerești și că din gura Mea iese sabie ascuțită ca să lovesc cu ea neamurile și să le cârmuiesc cu toiag de fier, iar numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, precum este scris, și nu ies cu nimic din Scripturi dacă așa Îmi este lucrarea sau dacă ar vrea cineva să Mă judece după lege.

Vin la tine cuvânt, neam român, și te păstoresc în vreme de furtună, că văd lupi pândind din ascunzișul lor ca să te despoaie de datini și de credință și de binecuvântarea Mea și a sfinților Mei. Iată, stau de veghe peste tine cu sfinții și cu părinții cei din cer și te povățuim să veghezi și tu și să crezi că e vreme de furtună peste tine, și nu mai ai păstori cu milă de tine ca să nu te pierzi pe cale și ca să-ți întărească ei calea cu Dumnezeu, și calea lui Dumnezeu cu tine, că iată cât de mari s-au așezat mai-marii de peste tine în nume de biserică a lui Hristos și cum te conduc ei în brațele vrăjmașului Meu și al tău, antichrist, despre care scrie în Scripturi cum va veni și cum îi va fi lucrarea sa cea ascunsă de mintea omului de rând, dar vin Eu și-i dau de gol învelitoarea cea de deasupra și-ți spun că este învelit în haină de biserică și că este lup, și nu păstor, iar Eu, Domnul, te scol la veghe în miez de întuneric și te deprind cu înțelepciunea cea de sus, că nu se mai găsește înțelepciune bună pe pământ, că pe pământ totul s-a amestecat, și e numai minciuna față în față cu omul și nu se mai cunoaște binele din rău și este nevoie de Dumnezeu cu oamenii pe pământ, ca nu cumva să-și facă blestemul cale din pricina mai-marilor bisericii, care se apleacă prea mult dușmanului antichrist, și dau să strice datinile sfinte, lăsate de sfinții părinți ca să fie ținute și păstrate la locul lor în cartea calendarului neamului creștinesc, cel mai mare neam de pe pământ. O, nu e neam mai mare și mai puternic între pământ și cer ca și neamul lui Hristos, neamul creștinesc, neamul care ține cerul pe pământ, și pe Dumnezeu între oameni, că le-am spus celor credincioși acum două mii de ani: «Voi fi cu voi până la sfârșitul timpului».

O, veghează cu mare trezie, neam român, neam creștin, că vrea antichrist să răstoarne tot ce a mai rămas sfânt la loc, că a răsturnat prin șiretlic sărbătorile sfinților și vrea acum să schimbe de la locul din calendar sărbătoarea învierii Mele, data Paștelui, cea mai mare sărbătoare a creștinătății în cer și pe pământ, așezată bine la locul ei prin sfinții cei plini de Duhul Sfânt, și a cărei lumină vine din cer și aprinde luminile în ziua de praznic al învierii Mele, și nu-i convine lui satana-antichrist această așezare adevărată, după semnele ei dovedită, ca și atunci când Eu am înviat biruitor și am judecat prin învierea Mea pe stăpânitorul acestei lumi, după cum am scris acum două mii de ani despre însemnătatea minunii învierii Mele spre judecata celor ce M-au răstignit, a celor necredincioși de atunci și până azi.

* * *

Am pus pe masa ta cuvântul Meu și lucrarea sa, popor român. O, treziți-vă unii pe alții, fiilor români! Antichrist și slujitorii lui dau să stingă de pe pământ numele și urmele de creștin și să așeze în loc lucrarea cea vopsită în alb a întunericului lor cel fără Dumnezeu. O, sculați-vă la veghe pentru datinile sfinte și pentru ascultarea de ele, fiilor români, căci voi sunteți un popor credincios și mare prin binecuvântarea Mea cea mare peste acest petec de pământ, pe care, iată, cobor cu cuvântul pe el acum, la sfârșit și la început de timp, că iarăși zidesc cetate pentru Mine, așa cum am avut cetate și popor acum două mii de ani în Israel, poporul care M-a scos afară din mijlocul lui și M-a prigonit și M-a răstignit, dar Eu am înviat, și am plecat din mijlocul lui, iar Tatăl Mi-a dat încă de pe atunci în dar pământul român și neamul de pe el ca să fie el neam creștinesc, neamul Meu, neamul lui Hristos până la sfârșitul timpului.

O, pace vouă, fii români, fii creștini! Eu, Domnul, vă voi povățui pe voi și voi turna din Duhul Meu și vă voi hărăzi cu daruri, căci înțelepciunea cea de sus este ca în cer, și veți ști prin ea să aduceți cerul pe pământ cu toate tainele lui, cu toată slava lui, cu toată iubirea lui, căci Eu vă sunt Păstor, o, fiilor. Amin, amin, amin.

* * *