Mă port pe nori de slavă, pe nori de cuvânt în grădiniţa Mea de pe pământ. Sunt Domnul Iisus Hristos, Fiul Tatălui Savaot. Oştirile de sfinţi Mă însoţesc şi Mă mărturisesc Domn al slavei, iar sfinţii sunt slava Mea. Cu slavă vin să judec viii şi morţii, precum este scris, căci Eu am spus prin cuvânt proorocesc că «sfinţii vor judeca lumea». Amin.

Iarăşi vin la tine cuvânt, poporul Meu, şi iarăşi te învăţ, tată, căci tu trebuie să înveţi mereu dacă eşti al Meu. O, păzeşte-ţi şi păstrează-ţi locul tău din Mine şi locul Meu în tine, dar învaţă, tată, învaţă ca să ştii aceasta, învaţă mereu, căci cel ce nu învaţă mereu, acela piere din lipsă de înţelepciune. Dau mereu să te strig mereu şi să te învăţ mereu, tată, căci greu mai stă pe picioare cel ce nu învaţă, greu, tată, greu, şi acela îşi ia din sine tot ce ia, şi acela nu mai învaţă dacă face aşa, şi acela cade, tată, cade, şi când cade, trage după el pe cel slab, care abia stă pe picioare, căci cel ce nu ia înţelepciune de la Mine şi nu de la sine, acela nu mai are statul lui în Mine, şi apoi se face cădere pentru mulţi unul ca acela.

O, poporul Meu, ia de la Mine limpezime de minte, ia şi citeşte cuvântul Meu şi învaţă-l şi pentru tine, căci tu când citeşti, te gândeşti că e vorba despre altul şi nu despre tine, tată. O, ia şi citeşte, şi să se cunoască, tată, că citeşti şi că înţelegi cu credinţă cuvântul Meu cel pentru mântuirea ta. Când citeşti cuvântul cărţii Mele, nu lua din el înţelepciune împotriva fratelui tău, ci ia din el pentru statura ta, pentru mântuirea ta cea prin ascultare de cuvântul Meu cel mântuitor, şi lasă-te slab ca să poţi lua, căci altfel nu iei înţelepciunea cuvântului Meu din cartea Mea. Fii înţelept din Mine şi nu din tine, căci câtă vreme omul poate, atâta vreme Dumnezeu este neputincios pentru om, iar când omul este el neputincios, atunci Domnul îl face pe el vas al Său, şi altfel nu se poate cu Dumnezeu, poporul Meu. Omul putincios pentru el însuşi Îl răstoarnă mereu, mereu pe Dumnezeu, neţinând seamă de Dumnezeu, căci poate el, omul. O, aşa am păţit Eu cu Adam, şi iată, aşa păţesc mereu cu tot omul care poate el, dar Eu Mă fac cuvânt ca să-l învăţ pe om, şi dacă el nu ia, nu pot să-l conduc pe el spre veşnicia lui cea de la Mine, nu pot, căci el este trup şi nu-i place cu duhul, chiar dacă limba lui zice că-i place. Aaron şi cu Miriam tot aşa Îmi făceau, şi nu puteam să-i călăuzesc pe ei prin Moise, căci ei loveau mereu, mereu în puterea Mea cea din Moise, şi nu puteau trece din trup în duh dacă voiau să poată ei. Făcusem din Moise un dumnezeu pentru Israel, dar n-am putut nici atunci să am ceată de dumnezei ca să pot fi Eu, Domnul, în sfatul lor şi ca să pot pentru viaţa lui Israel; şi pentru că n-am putut, Israel s-a pierdut în sine şi a putut prin voia sa însăşi, căci voia Mea n-a fost să încapă în voia lui. Vai Mie în mijlocul celor cu minte de om! Eu însă Mă fac cuvânt de veghe pentru om şi dau să-l întorc pe om la Mine şi ca să pot Eu veni la el şi să Mă creadă omul că vin la el, şi să Mă primească dacă vin. Amin.

Îl învăţam mereu pe poporul Meu cel de azi, dădeam să-l înţelepţesc, dar el îşi vedea prea mult de treburile lui, şi se învârtoşa dacă făcea aşa, şi apoi se ridica împotriva Mea ca să-şi acopere vina, şi iată, nu lua poporul Meu de azi învăţătură pentru veşnicia lui cea cu Mine pe pământ şi în cer apoi. O, nu trebuie răstălmăcit cuvântul Meu şi pus apoi împotriva Mea de către cel vârtos la cuvânt şi la duh răutăcios, de către cel cu minte de sine, minte înaintea căreia Eu, Domnul, stau în genunchi neputincios şi nelucrător pentru a Mea putere şi sfat ceresc. O, e mare taină şi mare minune să înţeleagă omul duhul şi puterea rugăciunii. Această putere nu poate în cel cu minte de om. Îmi învăţam mereu poporul să iubească rugăciunea, dar el nu putea să fie numai al Meu cu mintea lui, cu îndeletnicirile lui, şi îşi alegea fiecare câte ceva de făcut, şi aşa se depărta el de Mine după ce Mă gusta dacă Mă afla din om în om în acest cuvânt cu care stau masă întinsă de cincizeci de ani pe pământ în neamul român.

O, Ierusalime, doresc, tată, cu mare dor să pot lucra în mijlocul tău cu duh tare întoarcerea omului spre Dumnezeu, şi a lui Dumnezeu spre om. Mă doare când văd clătinare în cei ce au aflat de izvorul Meu de cuvânt. Mulţi din poporul Meu, mai de mult şi de acum, au ajuns să fie nemulţumiţi, căci umilinţa îi este greu omului s-o ia de toiag al său. Nemulţumirea este duh rău, şi aceasta naşte din ea vorbirea de rău între fraţi, vorbirea de rău, tată, hrana duhului celui nemulţumit.

O, nu e tot una vorbirea despre răul care este şi care lucrează spre pierzarea omului, nu e aceasta tot una cu vorbirea de rău. I-am spus poporului Meu cel de demult că prea mult, prea mult a lucrat el vorbirea de rău, lucrare care l-a scos de la Dumnezeu pe el, şi n-a înţeles taina de creştin, n-a înţeles aceasta poporul Meu cel de demult al Meu, şi pe care l-am hrănit cu milă ca şi pe cel de azi popor al Meu.

Vin să fac înţeleasă în poporul Meu taina de creştin şi s-o întăresc pe ea, şi lucrez cu sfinţii, căci orice lucrare ziditoare se lucrează cu martori, iar altfel nu. Te învăţ, poporul Meu, să-ţi păzeşti şi să-ţi păstrezi locul tău din Mine şi locul Meu în tine, tată, iar această putere se învaţă de la înţelepciunea Mea, pusă de Mine în cei prin care Eu trec spre tine ca să te călăuzesc şi ca să nu pieri tu fără călăuză, căci cei fără de călăuză peste ei pier, şi au pierit şi pier, fiule. Am spus prin prooroci că voi trimite pe Ilie proorocul să întoarcă la Mine pe oameni, şi pe Mine la oameni, ca să curm de peste ei blestemul care vine peste cei ce nu stau sub scutul lui Dumnezeu pe pământ cu viaţa lor trăită în voile Mele pe pământ ca şi în cer, căci altfel Eu nu-l pot acoperi pe om de blestemul care vine pe pământ. Omul nu ştie să fugă de blestem, căci cel ce ştie este cel ce fuge sub scutul ascultării de Dumnezeu prin călăuză, poporul Meu. Eu vin şi iarăşi te învăţ, şi vreau să pun pe masă învăţătură pentru toţi cei ce ştiu să ia şi să rămână în ea şi să se roage Mie pentru ea, căci duhul rugăciunii este puţin, puţin de tot priceput de cel ce se aşează în genunchi ca să se roage la Dumnezeu pentru viaţă.

Eu sunt cu cetele de sfinţi, şi sfinţii sunt martorii Mei, iar martorii mărturisesc. Numai cei ce mărturisesc, numai aceia sunt martori şi numai aceia Îl cunosc pe Dumnezeu pe pământ, pe Dumnezeu şi pe om, poporul Meu, căci în alt fel nu este lucrarea Mea peste om. Amin, amin, amin.

– Eu, Ilie, proorocul Tău, sunt martorul Tău, Doamne, şi mare este iubirea şi credinţa şi lucrarea celor ce Te mărturisesc prin râvna lor cea pentru Tine, râvnă care se scoală spre lucrare ca să întoarcă pe oameni la cunoştinţa adevărului, la Tine, Doamne părăsit de om. În car de slavă ne purtăm prin cuvânt peste creştetul poporului Tău, ca să-l învăţăm pe el statul lui în Tine şi statul Tău în el, Doamne, şi ca să nu mai fie cădere de fii de la pieptul Tău cel ocrotitor de fii, Doamne Părinte. Amin.

O, popor al slavei venirii Domnului acum cu sfinţii pe pământ! Să ştii că fiii sunt cei ce au părinte, de care ei ascultă. Noi, sfinţii Lui, Îl avem pe Domnul de Părinte, şi sfânt să fii şi tu cu ascultarea de El, căci altfel Domnul nu este Părintele tău şi nu stă înăuntrul tău. Când Domnul stă în om, El stă ca un Stăpân, şi altfel El nu stă în om, şi altfel El nu poate pentru om şi pentru paza omului, iar această înţelepciune se păstrează şi se păzeşte numai în omul care stă sub călăuză, aşa cum au stat ucenicii pe care eu i-am avut ai Domnului pe pământ şi cărora eu le-am dat din duhul meu. Ucenicul trebuie să aibă în el duhul învăţătorului său, iar altfel el nu este ucenic, altfel el nu este martor şi nu poate mărturisi şi nu poate lucra minunat.

O, eu vă mângâi pe voi, copii care mărturisiţi azi ca nişte ucenici, căci aţi iubit şi aţi ştiut să fiţi ucenici, şi iată, v-a dat Domnul lucrare mare, ca să împărţiţi din ea la toţi cei ce iubesc să fie un duh cu voi în duhul credinţei sfinte şi al faptelor ei apoi, în duhul cel pentru ucenici, fiilor copii. Iată, Se sprijină Domnul pe voi, căci aţi ştiut să staţi mici sub măreţia venirii Lui după om. Voi aveţi în voi duh iubitor de oameni, şi de aceea nu sunteţi voi iubiţi de cei ce se iubesc pe ei în statul lor cu Dumnezeu, căci duhul cel din voi, duhul iubitor de oameni nu-l lasă pe om să stea în rătăcire de Dumnezeu, ci dă să-l tragă pe om din blestem, iar când omul nu este mângâiat şi lăudat aşa cum stă el, vă muşcă omul, fiilor, şi vă doare, şi vă doare mereu. O, n-aşteptaţi iubire de la cei cărora le mărturisiţi voi faptele lor rele, căci aceia se iubesc pe ei şi nu pe voi, acelora le e milă numai de ei, fiilor copii. Adevăratul ucenic al lui Iisus Hristos nu se uită la faţa omului, ci se uită la viaţa lui, ca să i-o îndrepteze, ca să i-o curăţească de rău, iar voi aveţi duh iubitor de oameni, şi puţini ştiu cât de înălţătoare şi de folositoare de suflet este lucrarea acestui duh bun. Ca şi Domnul îi îndemn şi eu pe cei ce au fost şi pe cei ce sunt şi pe cei ce vor fi popor al acestui cuvânt al venirii Domnului după om, pe toţi îi îndemn să-şi muşte limba decât să lovească în voi cu vorbire de rău şi cu învinuire pe voi pentru faptele lor cele neascultătoare de Dumnezeu, şi îi îndemn să nu se oprească ei în ceata celor răzvrătiţi, să nu se mai lase atraşi şi să nu-i mai atragă pe cei răzvrătiţi, căci răzvrătiţii sunt cei nemulţumiţi, iar nemulţumiţii sunt cei ce se cred meritoşi pentru mintea lor, pentru faptele lor, dar ei sunt cei semeţi, iar cei semeţi cad, căci aceasta este plata semeţiei din om. Voi însă fiţi în Duhul Domnului, în duhul dreptăţii a toate, căci omul trebuie să fie mic, iar Domnul, mare, fiilor copii. Întăriţi-vă la veghe şi prindeţi puteri bune pentru paza poporului cel credincios, căci omul are nevoie de cârmă peste el, chiar dacă lui îi este greu aceasta. Să-l învăţăm umilinţa pe om, fiilor umiliţi. Numai cel cu duh umilit, numai acela are viaţă călăuzită sub scutul Domnului, iar cei ce nu pot aşa, vor înţelege peste ei armele mustrării sfinte, şi vor căuta spre pocăinţă şi spre iubire cu sfială, aşa cum numai sfinţii au. Amin.

O, Doamne, lucrarea ucenicilor e uşor de dus de către cei ce iubesc să fie ucenici, dar lumina lor pentru cei călăuziţi de ei, e grea de tot, Doamne. Greu mă mai apăsa şi pe mine nepăsarea lui Israel, dar poporul de azi trebuie să înţeleagă de la Tine lucrarea dreptăţii a toate, Doamne, că vremea e spre sfârşit de timp. Să nu Te învinuiască pe Tine pentru neascultarea lui omul îndărătnic, omul care cade în sine, care cade din Tine, Doamne.

O, popor care stai la învăţat! Duhul meu întorcător de om spre Dumnezeu îţi spune ţie aşa, spre înţelepciunea ta: creştinii care cad, nu cad din pricina altora sau din pricina lui Dumnezeu sau a lucrătorilor lui Dumnezeu; aceia cad după ce se învaţă cu Dumnezeu şi pentru că le place să găsească fiecare de făcut câte ceva pe pământ, dar nu ceea ce trebuie făcut pe pământ. Aceia cad în sine, şi apoi cad din Dumnezeu; aceia cad din iubire, şi apoi din Dumnezeu. Din cei ce au venit şi vin în acest popor al venirii Domnului la om, fiecare voieşte să aibă ceva de făcut cu mâna sau cu darurile cele din firea lor, şi nu poate să-i aibă Domnul tari pentru El, pentru voia Lui pe unii ca aceştia, căci lucrările Domnului sunt tari şi veşnice, iar omul e deprins prea mult cu vremelnicia şi cu lucrările ei, care îl trag mereu, mereu pe om din Dumnezeu, şi iată de ce n-a putut Domnul să propăşească mult cu planul Său şi cu mult popor, popor închegat prin ascultare şi prin iubire.

O, popor sfinţit de cuvântul cel mult al Domnului! Învaţă ceea ce Domnul a spus pentru cei ce-L vor urma pe El: «Cel ce voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi aşa să-Mi urmeze». Amin. Aceasta înseamnă să asculte omul şi să iubească să aibă cruce, să stea sub greul Domnului, căci altfel mintea omului este dusă de valuri; aceasta înseamnă să se nască omul din Dumnezeu şi să nu mai aibă alţi părinţi sau fraţi sau rude sau prieteni în lume, căci cei ce nu pot aşa, aceia nu pot fi ucenicii Domnului, aşa a spus Domnul, iar Domnul i-a învăţat pe ucenici să-i cunoască ei pe cei ce sunt ai Lui, şi le-a spus: «Îi veţi cunoaşte după roadele lor pe cei ce sunt ai Mei». Iată, aceasta este lucrarea ta, popor venit spre venirea Domnului. O, nu poţi sluji la doi stăpâni deodată dacă ai venit pe calea venirii Domnului. Tu crezi că poţi, tu zici că poţi, tu faci să poţi, dar asta înseamnă că nu poţi, căci pe unul din ei îl părăseşti, şi tu nu crezi că aşa faci, şi adevăr adevărat este în cuvântul Domnului care spune răspicat calea celor ce vin să fie cu Domnul. Amin.

O, Doamne, eu am trăit numai în Tine şi numai pentru Tine am lucrat, şi aspră mi-a fost şi pentru mine şi pentru om râvna mea cea pentru Tine, şi pentru aceasta nu m-a biruit omul necredincios sau puţin credincios, şi m-ai biruit numai Tu, iar eu numai pentru Tine am râvnit. O, dă-i poporului Tău, dă-i Tu din duhul meu, dă-i, Doamne. Aşa să-Ţi fie Ţie ucenic poporul Tău de azi, Doamne. Amin, amin, amin.

– O, adânc al râvnirii după Dumnezeu, o, proorocule mare! Tu M-ai avut numai pe Mine mamă şi tată şi frate şi soră şi prieten, şi de aceea ai avut tu Mie ucenici, şi toţi erau în duhul tău, şi nu cădeau din el cei ce aveau din duhul tău. Când unui creştin îi este dor de sine, atunci el doar se preface că stă cu Mine dacă stă, şi unul ca acela caută cu ochii lui în jur creştin care să-i placă cu el însuşi în el şi în jurul lui, şi unul ca acela se bucură când se clatină încă alt creştin, ca să poată şi el să se clatine; unul ca acela se bucură să aibă cu cine se asemăna când îi este dor de sine şi de clătinare apoi, căci clătinare este iubirea de sine pentru cei ce caută pe cale cu Domnul în felul lor şi nu în felul cel sfânt al căutării. Această clătinare nu este din vina altuia, ci este o fire înnăscută în om, şi de care omul n-a scăpat când a dat să-şi piardă viaţa ca să şi-o câştige apoi în Mine. Eu însă am spus din timp că sita de sortare este în mâna Mea, ca să rămân în ea cu boabele întregi de grâu, şi iată, bobul neîmplinit, bobul ştirb, bobul sec dă să-Mi strivească de la mijloc cu îngâmfarea lui grâul cel plin de Mine, dar Eu veghez şi caut cu milă după cel îndărătnic şi îl strig, doar Mă va auzi când îl strig.

O, nu e nimeni, nimeni vinovat pentru un creştin care se clatină, ci numai dorul de păcat îl face pe el să se lase spre voile lui, în zeama lui, care i se pare mai dulce decât iubirea cea statornică între fraţi şi pentru fraţi. Eu am spus: vai celor ce pentru clătinarea lor, pentru nestatura şi nestatornicia lor lovesc în părţi pe cei ce prin greu şi prin ispite se păstrează sub lucrul Meu cel călăuzitor şi călăuzit! Eu pe cei ce îi iubesc îi îndemn să stea sub călăuză, dar vai celor ce ies de sub călăuză şi încă se numesc ai Mei aşa cum sunt ei! Este scris în Scripturi: «Cunoscut-a Domnul pe cei ce sunt ai Săi», şi pe tot poporul Meu, Eu, Domnul, îl îndemn să întărească pentru el statul sub călăuză, ca să-l cunosc Eu pe el. Amin.

O, poporul Meu cel de demult, şi tu, poporul Meu cel de azi şi cel de mâine, ridică-te, dacă ai păcate şi curăţă-le de pe tine şi de pe Mine, fiule, căci Eu sunt bun şi blând pentru tine şi te aştept, tată. Am adus spre vedere în mijlocul tău multe pomelnice cu păcate, multe ascunderi de Dumnezeu şi de cei ce sunt de la Dumnezeu lumină a omului spre Mine, şi acestea stau înaintea Mea necurăţate, tată. Ascunderea faptelor şi a vorbelor ascunse s-a făcut mare întuneric pe calea Mea spre tine şi pe calea ta spre Mine. O, curăţă-ţi, fiule neascultător, calea rugăciunii tale spre Mine. Nu uita că fiecare va sta la rândul cetei sale, precum este scris. Nu uita că dacă nu va avea cine să dea pentru tine mărturie bună înaintea Mea, tu vei plânge fără mângâiere în ziua mărturiilor, fiule. O, scoală-te, dar, şi curăţă-ţi fiinţa de cele acoperite ale tale între frate şi frate, şi prin care cad fraţii, căci biserica Mea este cea care stă în lumină şi în unire prin lumină. Cel drept este cel iertat. Cel ascuns stă sub necreştere, sub necunoaştere. Te-am învăţat, poporul Meu, să nu fugi, tată, de cei ce trebuie să-Mi dea Mie pentru tine bună mărturie. O, nu fugi de ei, ci fugi spre ei, aşa te-am învăţat. Te-am învăţat să mergi şi să-i întrebi pe ei despre Mine şi despre tine. Toate te-am învăţat pentru viaţa ta. Împlineşte-le, tată, şi bate la poartă ca să fii primit şi curăţat de cele despărţitoare între tine şi Dumnezeu. Oricât ai fi de vinovat faţă de fratele tău, poţi să te curăţeşti dacă voieşti. Întoarce-te! Vine pe pământ plată pentru faptă. Împacă-te cu Dumnezeu cu inima deschisă şi nu altfel, fiule clătinat, fiule nemulţumit. O, vino la Mine cu cel ce i-ai greşit conştiinţei lui. Cu cel ce ţi-a greşit ţie, vino la Mine şi nu veni singur. Veniţi, voi, cei greşiţi, şi Eu vă voi vindeca pe voi. Hai să lucrăm măcar ca pe pământ, tată, măcar aşa cum este lucrată pe pământ lucrarea ivirii dreptăţii şi apoi a împăcării între fraţi. Lucraţi scăpare pentru conştiinţa celor ce pot cădea prin voi de la pieptul Meu. Vreau să Mă laud cu voi pentru această lucrare lucrată între voi ca nişte fraţi iubiţi ai Mei, şi apoi ca nişte fii. Vreau să vă fiu frate ca să vă ajut, şi părinte ca să vă povăţuiesc. Vindecaţi-vă de tot ce nu este frumos în voi, de tot ce aţi rănit în puterea şi în conştiinţa celor de o cale cu voi. Această lucrare înaintemergătoare aduce după ea slava ei. O, iubirii îi trebuie drum curat, tată. Hai să fim vii, fiilor. Eu sunt Dumnezeul celor vii, al celor care se văd şi al celor care văd ca Mine şi nu ca omul. Învăţaţi din cuvântul Meu de peste voi statul vostru în Dumnezeu şi statul lui Dumnezeu în voi, fiilor.

O, nu citiţi în zadar cuvântul Meu de peste voi! Învăţaţi-l ca Dumnezeu şi nu ca omul, fiilor învăţaţi de Dumnezeu şi nu de om, tată. O, voiesc să vă păstoresc cu lacrimi, ca să Mă ascultaţi, ca să Mă primiţi, tată. Curând, curând vă strâng iarăşi ca să vă păstoresc şi ca să vă curăţ de cele ce vă despart de Mine, fiilor. Curând, curând Eu vă aştept la izvor, vă aştept cu multul ca să vă aşezaţi sub învăţătura Mea şi a celor ce vor da mărturie bună despre voi înaintea Mea. O, învăţaţi de la Pavel, apostolul Meu, care şi-a spus păcatul învrăjbirii lui peste biserica Mea, şi apoi, Eu, chemându-l pe el la pocăinţă, el s-a umplut de Duhul Meu şi Mi-a fost ucenic, şi apoi şi-a scuturat harul Meu din el peste biserica Mea, pe care o creştea şi o înţelepţea ca un păstor umilit, ca Mine, tată, căci Eu îl umplusem pe el de har, pentru umilinţa lui şi pentru credinţa lui şi pentru multa lui apoi lucrare a împărăţiei Mele peste om şi în om.

Învaţă, poporul Meu, statul tău în Mine şi statul Meu în tine, şi Eu te voi învăţa dacă vei sta la învăţat, dacă vei veni la învăţat, dacă vei iubi învăţătura Mea. Amin, amin, amin.

Voi, fiilor unşi cu untdelemnul sfinţeniei Mele pentru ca să ridicaţi glas înaintea Mea spre iertarea păcatelor lumii, ridicaţi pomenire şi rugăciune la Mine pentru calea celui ce a plecat acum de pe pământ şi care a purtat pe pământ numele de patriarh al bisericii neamului român. Inima lui şi gura lui l-au aşezat ca arhiereu al Meu pe cel ce este de la Mine uns al bisericii Mele acum, la sfârşit de timp, şi prin care am biruit cu biserica Mea acum, când nu mai este pe pământ lucrare de biserică după orânduiala Mea. Acesta, care a plecat acum, are la Mine scrisă lucrarea aceasta a Mea prin el, căci Eu i-am cuvântat lui, iar el s-a sculat şi M-a ascultat şi a împlinit şi a rostit peste cel uns al Meu nume de arhiereu al bisericii Mele cea de la sfârşit de timp. Eu, Domnul, vă aşez pe voi să-i neteziţi lui calea spre Mine acum, iar Eu voi privi şi voi lucra pentru el, fiindcă am scrisă de la el lucrarea lui cea pentru Mine, cea pentru biserica Mea cea vie. Puneţi pentru el calea psalmilor şi rugăciune de iertare, iar Eu voi lupta pentru sufletul lui, căci Mi-a dat împlinire cuvântului Meu când Eu i-am cerut.

Să audă duhul cel potrivnic acest cuvânt şi să Mă lase pe Mine să judec peste sufletele cele ce au scris la Mine lucrare împlinită a cuvântului Meu rostit peste ele. Amin.

Binecuvântată să fie rugăciunea voastră către Mine pentru el, căci el este adus acum spre voi de către înger şi se uită cu durere şi aşteaptă, fiilor, aşteaptă izbăvirea lui, aşteaptă, fiilor, aşteaptă. Amin.