Mă vestesc la porţi ca să intru în carte. Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, acesta este numele cu care intru în carte şi Mă fac cuvânt. Cei ce se întâlnesc, se salută unii pe alţii când se întâlnesc şi când se despărţesc. Aşa şi Eu lucrez când Mă întâlnesc cu poporul cuvântului Meu, cu care-l hrănesc pe el ca pe cel credincios, căci mult de tot îl iubesc Eu, Domnul, pe cel ce crede în venirea Mea cuvânt pe pământ, şi cu mult mai mult de atât îl iubesc pe cel ce se face înaintea Mea cuvântul Meu cel împlinit. Amin.

În cer şi pe pământ Eu numai cu îngerii şi cu sfinţii Mă port, iar altfel nu, şi i-am spus şi omului aceasta, de la început i-am spus că nu e bine să fie omul singur, şi apoi Eu am luat din coapsele lui şi i-am făcut tovarăş pe potrivă, ca să mărturisească unul pentru altul înaintea Mea când Eu ridic întrebare peste om, peste viaţa omului, peste ascultarea sau peste neascultarea de Mine a omului.

O, popor al cuvântului Meu, nu este bine să fie omul singur, tată, iar Eu te-am strâns în chiticele ca să asculţi de Dumnezeu şi de la Dumnezeu şi ca să-ţi pot Eu întreba viaţa, fiule, şi ca să pot Eu lucra după orânduiala Mea cea pentru om. Vin azi şi te îndemn spre sănătate, tată, sănătate de duh şi de trup, şi am sfinţi vindecători în venirea Mea la tine. Iată ce povaţă îţi dau: nu căuta să mergi cu înger slab, nu căuta pe cel ce se potriveşte cu tine, pe cel bolnav ca şi tine, ci caută după cel ce se potriveşte cu Mine, tată, şi însoţeşte-te cu el pentru creşterea ta, pentru statura ta, şi mergi cu cel treaz peste statura ta, şi fericit vei fi când tu te vei însoţi cu cel ce are în el duh dătător de viaţă, că nu-i de ajuns peste tine om cu suflet viu şi atât. Dojana este duh dătător de viaţă, şi cu cât omul este mai duhovnicesc, cu atât mai mult greşelile mici el le vede mari, şi atunci el caută după cel ce vindecă greşeala lui, şi aceasta este înţelepciunea care nu-l lasă pe om să moară, care nu-l lasă să cadă, căci căzut şi mult căzut este omul care se înalţă pe sine, poporul Meu. O, te învăţ, tată, vindecarea, căci duhul cel vindecător este raza care-ţi descoperă ţie rana cea ascunsă care-ţi mănâncă pe dinăuntru viaţa. Te învăţ vindecarea ta, fiule, căci Eu Mi-am pus viaţa pentru om, iar omul dă să şi-o câştige ori de câte ori îi este atinsă viaţa, dă omul să-şi câştige dreptatea înaintea celui ce-i întreabă viaţa ca să i-o vindece, dar nu este bine să fie omul singur, o, nu este bine aceasta, nu este bine să se ascundă omul cu viaţa sa cea nevăzută de om. O, nu i-a fost bine lui Cain că s-a ascuns cu fapta vieţii sale, ci i-a fost rău, tată. Vin la tine cu sfinţi vindecători, ca să te înveţe şi ei meşteşugul păstrării vieţii şi a sănătăţii ei, vin cu lucru sfânt peste tine, poporul Meu, căci Eu vin la tine ca să pregătesc în tine împărăţia Mea, iar aceasta cu ce se pregăteşte? Cu voia Mea în om se pregăteşte ea, poporul Meu. Amin, amin, amin.

– Credinţa mea în Tine, Dumnezeule Tată, Fiule şi Duhule Sfinte, m-a făcut vindecător al meu, şi apoi m-a făcut vindecător peste oameni, căci oamenii sunt bolnavi, Doamne. Se duce omul la doctor ca să-şi lungească viaţa, Doamne, ca să-şi câştige viaţa trupului său, Doamne, iar când doctorul nu poate să-l mai ajute din pricina multor lui pietre ascunse în adâncul rărunchilor lui, atunci caută omul spre Tine şi nu ştie cum, căci omul n-are peste el învăţător, Doamne. Tu îţi înveţi mereu poporul, Tu aşezi mereu peste el duh dătător de viaţă, Doamne, şi toţi cei ce vor să ia învăţătură iau din învăţătura cea de peste poporul Tău, căci Tu aşa ai binevoit, că iată, de la margini la margini glasul cuvântului Tău se împarte pentru viaţa oamenilor, căci Tu eşti lumina şi viaţa oamenilor dacă eşti în lume, Doamne.

O, popor al Cuvântului, Care este Fiul Tatălui Savaot! M-a făcut Domnul doctor vindecător pentru omul credincios Lui. în mijlocul tău este cuvântul vieţii, Domnul vindecătorul. Ia-L şi fă-L cu putere de vindecare peste tine. Ia-L şi dă-L celor bolnavi, căci căzut şi bolnav este omul care se înalţă pe sine împotriva altui om, şi sănătos este omul care primeşte peste el om cu duh dătător de viaţă, doctor vindecător peste viaţa lui.

O, popor de demult, vino la vindecare, vino la Domnul, că i-ai fost demult popor al Său. Vino să iei peste tine împlinirea împărăţiei Lui în tine, căci scris este: «Vor fi asemenea Lui, căci îl vor vedea cum este». Deschide-ţi inima, deschide ochii şi vezi-L pe Domnul, vindecătorul tău, că nu este bine să fie omul singur. Cel singur nu se poate vindeca, ci se poate vătăma, şi greu mai poate fi scos din el însuşi omul ca să fie vindecate pietrele din rărunchii lui cei atât de adânciţi în el. Vino, popor atât de mult hrănit cu laptele Domnului, vino la El, căci te-ai abătut de la pieptul Lui, dar scoală-te şi vino înapoi ca să-ţi dea Domnul iarăşi vindecarea, căci tu în ziua mărturiilor vei fi întrebat de toată învăţătura cea de peste tine a Domnului şi va fi să dai acest răspuns, şi te ajută Domnul să-l dai şi bun să-l dai, dar vino spre vindecare, vino la lumină, căci lumina le învederează pe toate şi te face liber de cele ce apasă peste tine dinăuntrul tău şi nu din afara ta, cum dai tu să spui. Vino să stai sub învăţătura Domnului cea cu duh dătător de viaţă în ea, şi ai grijă să nu mergi pe cale cu înger slab, căci aşa nu creşti, ci scazi. Vino la apa vindecării, că vine Domnul şi te vindecă, vine cu îngerii şi cu sfinţii Lui. O, nu sta deoparte! Scoală-te şi vino! Umileşte-te şi vino! E Domnul! Fii credincios venirii Lui şi vino! Amin.

O, Doamne, dă-le vindecare, pentru rugăciunile sfinţilor Tăi. Se duce omul la doctor ca să-şi lungească viaţa sa în el, Doamne. Să vină şi la Tine omul, ca să-Ţi lungească în el şi viaţa Ta, Doamne. Eu aşa îl învăţ azi pe om, căci sunt vindecător, şi de la Tine sunt peste om, o, Doamne. Amin, amin, amin.

– Eu, Domnul, îl vindec pe cel ce Mă cheamă după adevăr în ajutorul lui pentru viaţa lui, dar doctoria Mea cea mai dulce este să ia omul de la Mine în el împărăţia Mea, şi după voia Mea s-o ia, căci dacă omul îşi alege după voia lui, el risipeşte, căci nu aşa se câştigă, o, nu aşa, tată, nu aşa, fiilor.

O, copii care Mă purtaţi cuvânt de la Mine la om! Să înveţe omul să ia de la Mine, nu de la el. Am mai spus poporului Meu, mereu i-am spus lui că cine se leapădă de voi, de Mine se leapădă şi nu de voi, căci voi sunteţi servii Mei şi nu trebuie să fiţi dispreţuiţi şi judecaţi, ci trebuie să fiţi primiţi, fiilor, căci iată, cei ce M-au judecat pe Mine cu nemulţumire acum două mii de ani, aceia au fost cei ce au fost judecaţi, aceia, şi nu Eu. O, vreau să-l fac atent pe poporul Meu să vegheze şi să stea sub veghe şi vreau să-l iau la sân şi să-l învăţ să nu cadă din credinţă, căci vremea e în ea cu lepădarea de Dumnezeu a omului, şi nu se vede această vreme ca să se poată omul feri de ea, căci e ceaţă peste ea, şi nu peste pământ e ceaţă. Pe pământ e soare, dar peste vremea aceasta a lepădării de Hristos e ceaţă, tată.

O, poporul Meu cel mult învăţat şi oblojit de Mine! Veghează, tată, mai mult acum, veghează să nu cazi în păcatul lepădării de Hristos, că a venit lepădarea de credinţă peste biserica lumii, şi ea s-a lepădat, căci n-a vegheat. Acum veghează tu, veghează cu Mine, tată, ca să nu vină pe neştire peste tine ceea ce a venit peste biserica lumii, să nu vină peste tine această ispitire şi tu să nu-i cunoşti faţa, căci ea este bine învelită ca să nu cunoşti tu minciuna ei. O, fiule, lepădarea de Hristos începe de acolo de unde tu nu primeşti îndreptarea pentru viaţă, şi aceasta începe de la păcatul nemulţumirii tale, tată, căci cel nemulţumit se compătimeşte pe sine şi apoi se încruzeşte şi apoi se întunecă şi apoi pierde darul credinţei şi se leapădă de Hristos, şi acest păcat al lepădării de Hristos vine de la început, tată, vine încă de la Adam, cel ce s-a nemulţumit în sine când Eu i-am cercetat viaţa, iar când i-am cercetat-o, când i-am întrebat-o, el a dat vina pe femeia pe care Eu o luasem din coapsele lui, şi a fost nemulţumit că Eu am umblat la neascultarea lui, şi apoi el M-a lepădat de peste el. Iată, cine-şi iubeşte viaţa sa, acela uită de salvarea sufletului său, uită de Dumnezeu, şi aşa este uitarea sufletului, aşa şi nu altfel, poporul Meu. O, ai grijă să nu cazi în păcatul lepădării de credinţă, Ierusalime hrănit cu Duhul Sfânt, şi acest păcat începe de la păcatul nemulţumirii, fiule, dar sfinţii Mei se roagă la Mine pentru tine şi îmi spun aşa:

– O, Doamne, dacă în poporul Tău sunt fii nemulţumiţi de alţii şi nu de ei, dacă sunt în poporul Tău fii îndărătnici, dacă între ei sunt din cei slabi în credinţă din pricina prostiei minţii lor, o, vindecă-i pe ei, Doamne, în ceasul acesta greu. Ne rugăm Ţie, Doamne, pentru vindecarea celor fără de statornicie, vindecă-i pe ei de păcatul îndreptăţirii de sine şi al judecăţii şi fă-i să se teamă de venirea Ta şi să se aşeze întru ea şi să se aşeze ei împărăţie a Ta, ca să-i cunoşti Tu pe ei, Doamne, căci scris este: «Vor fi asemenea Lui, căci îl vor vedea cum este». Amin.

– Iată, cerul de sfinţi stăruieşte la Mine pentru tine, poporul Meu. O, fii înţelept, tată, că iată ce înţelepciune îţi dau azi să înveţi. Caută, fiule, să fii asemenea Mie, că dacă nu vei căuta aşa, tu vei trage pe mulţi de pe calea Mea, iar aceia vor fi asemenea ţie, căci te vor vedea cum eşti şi îţi vor urma. O, nu aşa, tată, căci dacă faci aşa, îmi risipeşti agoniseala, iar Eu cu trudă şi cu lacrimi îmi culeg munca. O, nu Mă ţine pe Mine să merg în coate şi în genunchi pentru viaţa ta, nu mai fă aşa, fiule. Eu Mă fac asemenea ţie ca să te atrag apoi în Mine, tată, dar dacă tu nu te faci apoi asemenea Mie, nu poţi să fii scris cu cei ce sunt ai Mei. Caută, fiule, peste tine duh treaz pentru viaţa ta, caută spre cel cu duh dătător de viaţă în el, nu căuta cu cel cu care te potriveşti tu, ci caută pe cel ce împlineşte cuvântul Meu peste el şi peste cei din jurul lui. O, nu căuta cu cel ce şovăieşte ca să şovăieşti şi tu, nu căuta să te clatini ca să se clatine şi altul şi să ai tu ucenici ai clătinării tale, ucenici care să semene cu tine. Caută să am Eu rod, şi nu tu. Caută să poţi ca Mine şi nu ca omul, tată. Eu rabd neghina ca să nu strivesc viaţa grâului, iar grâul Mi-l îngrijesc şi Mi-l ud, şi neghina se usucă, căci aşa este firea ei, fiindcă ea nu este bună de mâncat. Eu neghinei nu-i spun grâu dacă stă prin grâu, dar tu, fiule, îi spui ei grâu pentru că nu-L iubeşti pe Dumnezeu, iar dacă faci aşa, vine pe neştire peste tine păcatul lepădării de credinţă şi te va prinde sub el şi nu-i vei cunoaşte faţa lui cea ascunsă dacă acum nu te scoli să înveţi de la Mine peste tine împărăţia Mea în tine şi lucrarea Mea pentru cele dinăuntru ale tale, care, iată, te învinuiesc înaintea Mea şi caută să te ducă spre păcatul lepădării de credinţă, tată. O, veghează, fiule. Nu e de joacă ceea ce Eu îţi spun acum, că iată ce înţelepciune ţi-am dat Eu ţie azi să înveţi şi să ştii şi să lucrezi, şi să fii asemenea Mie apoi, ca nu cumva să-i tragi pe mulţi spre tine dacă nu te vei asemăna Mie, ca nu cumva să ajungă aceia să fie asemenea ţie şi să te urmeze şi să Mă părăsească pe Mine, tată. O, nu aşa, ci scoală-te să fii după voia Mea şi cu înger tare, cu cel ce este al Meu şi nu al tău, fiule, căci dacă este al tău, este asemenea ţie, căci te vede cum eşti, după cum este scris.

Iată, biserica din lume îşi caută iarăşi cap al ei, dar spre Mine ea nu caută cu nici un chip. Privesc peste ea şi văd în ea dureri de cap şi de trup, zvârcoliri fel de fel ca să-şi aleagă capul, căci cel de până acum cap al ei a fost trimis la Mine ca să văd ce fac cu el, iar ea să-şi aleagă alt cap. Eu însă întăresc şi spun că peste ea Eu nu mai număr, căci am terminat de numărat. Mi-am împlinit numărul şi am sfârşit, iar ea se va desface de acum, şi foc va ieşi din mijlocul ei şi o va topi. Amin.

O, tată, o, biserică neascultătoare de Dumnezeu! Am venit la tine cuvânt de pace şi nu M-ai primit şi nu M-ai crezut că Eu sunt Cel ce sunt. Eu, Domnul, nu mai număr pentru tine, căci Mi-am sfârşit număratul, iar tu îţi vei pune tu cap aşa cum vei voi, aşa cum vei birui tu, căci pe Mine nu M-ai lăsat să te cârmuiesc pentru viaţa ta, pentru pacea dintre Mine şi tine. Foc va ieşi din mijlocul vostru, voi, cei ce vă ridicaţi acum să vă puneţi cap şi să vă numiţi pe mai departe biserică, şi veţi striga la Mine din foc, căci îngerii Mei vor lucra peste voi ca peste Sodoma şi Gomora, iar cei ce între voi sunt ai Mei, vor ieşi din foc, şi curăţiţi vor fi scoşi din foc, iar Eu îi voi îngriji pe ei şi le voi da de lucru în via Mea cea nouă, şi altfel nu va fi, căci biserica neamului român n-a aplecat urechea ei la strigarea Mea de peste ea, iar acum ea se va frânge şi va cădea peste ea vina ei, căci nu M-a primit când i-am bătut în uşă ca să-i dau haină scumpă şi să fie ea. Acum Eu, Domnul, voi lucra pentru odihna celui ce a fost trimis la Mine nu din voia Mea, ci din voia celui ce vrea să se aşeze cap al bisericii, iar Eu voi vindeca sufletul lui în cer şi îl voi mângâia, căci în vremea lui de patriarh al neamului român Mi-a dat Mie ascultare când i-am cerut, şi Mi-a aşezat pentru Mine şi pentru biserica Mea cea vie arhiereu după voia Mea, şi Eu Mi-am împlinit planul Meu cel pentru dăinuirea înaintea Mea a bisericii Mele, biserica lui Hristos pe pământ. Amin.

Şi acum, copii din porţi, chemăm la sărbătoare cerească pe poporul Meu cel de demult al Meu, şi pe cel ce-Mi este azi popor, şi pe cel ce se ridică să fie, şi spun aşa:

Binecuvântată să-ţi fie calea spre izvorul învăţăturii Mele, popor purtat cu duhul şi cu trupul spre izvor. îngerii şi sfinţii să-ţi netezească înaintea ta calea. Cerul şi pământul să slujească Mie şi ţie, căci ne întâlnim, tată, ca să ne mângâiem ranele şi să ne îndulcim bucuriile. Mama Mea cea dulce îşi pregăteşte pentru tine îmbărbătările şi mângâierile ei, iar tu, popor pregătitor de sărbătoare a mamei Mele în mijlocul tău, scoală-te şi aşează sărbătoarea şi masa ei şi toate cele de pe masă, căci Eu voi veni şi voi umple masa şi voi da poporului Meu. Amin.

Vă las spre odihnă, copii care-Mi primiţi cuvântul. Coborârea Mea e grea peste voi. Eu însă trebuie să-L ascult pe Tatăl, iar voi, pe Mine, fiilor trudiţi şi atât de puţin ajutaţi de pe pământ sub sarcina Mea. Dacă cineva iubitor de sine dintre cei ce-şi zic ai Mei se gândesc cu rău, cu duh de judecată şi de învinuire la voi, unul ca acela îl învrăjbeşte pe duhul rău ca să-şi facă poartă spre voi şi să vă facă dureri, fiilor plăpânzi. Omul vrea cale de împăcare cu Mine, dar vrea ca să tai Eu de la Mine din cele ce aştept Eu de la el, şi nu vrea să taie el din cele ce îl ţin pe el fără chipul şi asemănarea Mea peste el, peste fiinţa lui şi peste fapta lui, căci lumea e şireată şi nu-l lasă pe om să stea lângă Mine aşa cum este de stat când omul stă pe calea Mea. îmi voi învăţa poporul cum să-şi facă bine unii altora fiii poporului Meu, cum să se iubească unii pe alţii întru Mine toţi, căci dacă Eu nu-i învăţ mereu, duhul rău nu stă, şi dă să-Mi strivească statul în Mine al poporului Meu.

Pe cel ce între fiii Mei de azi poartă numele de Pantelimon, Eu, Domnul, îl îndemn să-şi poarte paşii cu călăuză, aşa cum călăuza îşi poartă paşii după el. Amin.

Iată, se împlineşte azi un an de când un copil al poporului Meu s-a smuls din braţul Meu şi M-a părăsit, căci s-a uitat prea mult la sine şi s-a ascultat prea mult pe sine şi nu s-a putut duce pe sine dacă a făcut aşa, iar duhul rău a biruit pentru ca să-l scoată pe el de la Mine şi ca să-l ducă în lume, şi el s-a dus, şi Mă doare, Mă doare adânc rana pe care acest fiu a lăsat-o în Mine şi în inimile fiilor poporului Meu. Vai celui ce se face cădere pentru cei slabi, şi de aceea îţi spun să stai sub ascultare cu iubire, să stai sub duh călăuzitor, Ierusalime, căci diavolul are mare ură pe poporul Meu şi dă să Mi-l dezbrace de veşmântul slavei, cu care Eu îl îmbrac mereu, mereu pe el, ca să fie el al Meu. Amin.

Pace vouă, fiilor. Cu mare veghe împliniţi tot cuvântul Meu de peste voi, ca să fie asemenea vouă cei ce Mă caută la voi. Uniţi cu toţii într-un gând şi într-o faptă, aşa să pregătiţi voi acum venirea la izvor a poporului Meu, la sărbătoarea mamei Mele cea plină de iubire pentru cei ce învaţă la şcoala iubirii iubirea Mea cea fără de sfârşit şi fără de schimbare în om, fiilor. Amin, amin, amin.

încă un picuţ de cuvânt peste voi. Vă dau, fiilor, pe mai departe puteri şi multă binecuvântare pentru lucrul cel de înnoire şi de nou Ierusalim peste casa în care Eu, Domnul, am lucrat înaintea poporului Meu prin trâmbiţa Mea Verginica. Se schimbă la faţă locul în care Eu, Domnul, am coborât pe pământ prin trâmbiţa Mea de Mi-am hrănit un popor. Tot lucrul acolo să vă fie binecuvântat şi cu pace multă lucrat, căci am putere peste locul acela, aşa cum Eu am proorocit că voi avea. Amin.