Intru în carte cu duh de sărbătoare cerească între pământ şi cer. Sunt Domnul Iisus Hristos, Fiul Tatălui Savaot, şi din dreapta Lui Mă fac cuvânt peste pământ, iar Tatăl este cu Mine în coborârea Mea la om. Amin.

Acum două mii de ani M-am coborât din cer şi M-am întrupat în pântece de fecioară cu ajutorul Duhului Sfânt, Care este în Tatăl şi în Mine, şi M-am arătat Dumnezeu-om, M-am arătat cu chipul pe care-l am din Tatăl născut mai înainte de vecii, iar acum chipul Meu cel tainic se face cuvânt de slavă a lui Dumnezeu pe pământ, şi Eu vorbesc cu omul aşa cum am vorbit cu Adam în rai şi îl povăţuiesc pe om să se întoarcă în patria pe care i-o făcusem lui după ce l-am lucrat pe el după chipul Meu şi i-am dat suflet viu şi l-am numit om.

Pace ţie, popor al cuvântului Meu cel dătător de viaţă! Mă slăvesc în mijlocul tău făcându-Mă cuvânt şi taină de cuvânt, că Mă răcoresc de apăsare când îţi grăiesc şi când îţi pot spune ţie cuvânt tainic, cuvânt nenăscut din Mine până acum. Pic cu pic fiinţa Mea se pregăteşte de arătarea ei între oameni, pic cu pic Mă deşert, şi prin cuvântul tainei Mele lucrez aceasta, şi apoi Eu Mă las descoperit. Amin.

Pace ţie, popor care crezi venirea Mea cea după două mii de ani iarăşi de la Tatăl la om, căci tainic Mi-o lucrez, iar tu eşti cel credincios, şi voiesc să fii ceresc, nu pământesc pe pământ, tată, căci ucenicii Mei, când Eu M-am arătat lor pe munte în mijlocul slavei pe care o am de la Tatăl în cer şi pe pământ, ei M-au îndemnat să-Mi facă o căsuţă şi să stau în ea pe munte, şi să rămână cu Mine Moise şi Ilie pe munte, căci M-am arătat cu ei la ucenici, ca să vadă ei vorbirea Mea cea despre patima Mea şi despre învierea Mea.

O, poporul Meu, să nu fii, tată, om pământesc, că mare este taina lucrării Mele cu tine în zilele tale, şi mare la înţelepciune şi la vedere voiesc să fii şi tu, că Eu mult te învăluiesc în taina venirii Mele şi mult îţi cer să lucrezi pentru desăvârşirea ei, şi ca în cer să lucrezi, şi nu ca pe pământ, poporul Meu. în cer nu se lucrează pentru Dumnezeu cu mâna, ci cu duhul, tată, şi de aceea te-am învăţat Eu să nu-ţi încurce ţie lucrul cel cu mâna pe cel cu duhul lucru pentru Mine, că am nevoie să fii ceresc pe pământ, poporul Meu, şi am nevoie de ucenici mulţime, tată, că multă este venirea Mea la tine, şi n-o poate omul cuprinde, dar Eu am spus să nu fie omul singur, şi pe tine te-am învăţat să te strângi în bucheţele şi să ai în mijlocul tău pe Duhul Sfânt împărtăşitorul şi împărţitorul şi Lucrătorul venirii Mele la tine, şi apoi peste pământ, poporul Meu. îţi spun acestea toate ca să te înţelepţesc şi ca să fii ceresc pe pământ, şi nu pământesc, căci pe ucenicii Mei cei de acum două mii de ani i-am învăţat îndeaproape toate câte avea să fie cu Mine pe pământ pentru slava Mea din vremea lor, dar ei erau pământeşti şi nu pricepeau ce înseamnă Dumnezeu şi ce înseamnă omul, fiindcă Eu, dacă am venit întrupat pe pământ, M-am arătat pe deplin om.

O, nu se poate să fii tu pământesc pe pământ, poporul Meu, căci Eu am cu tine de îndeplinit lucrări mari pentru Mine cu tine, tată. O, scoală-te ca să înţelegi ca Dumnezeu, căci când Eu eram cu ucenicii pe pământ şi începusem să-i pregătesc şi să le spun lor despre cele ce avea să se petreacă cu Mine între oameni până la slava învierii Mele, şi apoi a înălţării Mele iarăşi lângă Tatăl, i-am întrebat într-o zi pe ei cine zic oamenii că sunt Eu, Fiul Omului, şi cine zic ei că sunt Eu, şi, răspunzându-Mi Petru că Eu sunt Hristos, Fiul lui Dumnezeu Cel viu, Eu am întărit mărturisirea pe care Tatăl a pus-o în gura lui şi i-am spus că pe piatra aceasta îmi voi zidi biserica Mea, şi nu o vor birui pe ea porţile iadului, şi apoi le-am spus lor să nu spună nimănui că Eu sunt Hristosul Tatălui. Am început apoi pic cu pic să le spun lor că trebuie să pătimesc în Ierusalim de la mai-marii preoţilor şi de la cărturari şi că voi fi răstignit, ca apoi a treia zi să înviez din moarte, dar Petru, luându-Mă deoparte, M-a dojenit şi M-a povăţuit să-Mi fiu Mie milostiv, ca să nu se întâmple Mie aşa. Eu atunci l-am lăsat în urma Mea şi l-am numit satană şi i-am zis că îmi este sminteală dacă el cugetă pentru Mine cele ce sunt ale oamenilor şi nu cele ce sunt ale lui Dumnezeu. Atunci Eu M-am ridicat cu învăţătură pentru ei şi le-am spus aşa: «Dacă vrea cineva să vină după Mine, să se lepede de sine şi să-şi ia crucea să-Mi urmeze Mie, căci cine va voi să-şi scape sufletul, pierde-l-va pe el, iar cine îşi va pierde sufletul pentru Mine, îl va afla, căci ce va putea da omul în schimb pentru sufletul lui când Fiul Omului va veni întru mărirea Tatălui cu îngerii Săi ca să răsplătească fiecăruia după faptele sale?». Au trecut după aceea şase zile şi, luându-l pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan, M-am tras cu ei în singurătate pe munte înalt şi Mi-am lăsat înaintea lor descoperită faţa, care-Mi strălucea ca soarele, iar veşmintele, albe ca lumina, şi de-a dreapta şi de-a stânga Mea aveam pe Moise şi pe Ilie, cu care grăiam înaintea ucenicilor Mei toate cele ce vor fi cu Mine în Ierusalim. Atunci Petru, pământesc fiind, Mi-a zis: «Doamne, dacă voieşti, voi face aici trei colibe, Ţie una, lui Moise una şi lui Ilie una», dar un nor de lumină i-a acoperit pe ei, şi din nor Tatăl Meu le-a zis lor: «Acesta este Fiul Meu iubit, întru Care bine am voit; de Acesta să ascultaţi». Ei însă, spăimântându-se şi căzând, Eu i-am atins şi i-am îmbărbătat şi i-am ridicat, şi Mi-am sfârşit arătarea slavei Mele şi le-am poruncit, la nimeni să nu spună ce-au văzut, până ce Eu voi învia.

Ţi-am spus Eu ţie acestea acum, poporul Meu, ca să-ţi arăt cât de pământeşti erau ucenicii Mei cu care Eu îmi pregăteam pe pământ Evanghelia răstignirii şi a învierii Mele dintre morţi, şi a coborârii Duhului Sfânt peste ucenici apoi, şi această coborâre trebuia pregătită, tată. O, aşa te pregătesc şi pe tine, poporule ucenic, şi voiesc să înţelegi cereşte venirea Mea, căci ceresc voiesc să fii tu pe pământ, ca să pot Eu să împlinesc venirea Mea, poporul Meu. O, cu omul pământesc nu pot nimic să fac, nu pot, tată, nu pot, că acela poate el, şi poate ca pe pământ, aşa cum a vrut Petru să-Mi facă pe munte casă şi să rămân acolo, şi aşa cum îmi fac oamenii, de atunci şi până azi, casă Mie, dar Eu nu stau în ea, ci stau cu cei credincioşi şi cereşti şi lucrători cu Mine pe pământ. Amin.

Cuvânt de mare taină îţi grăiesc Eu ţie, poporul Meu. Te aştept, tată, să te schimbi şi tu la faţă înaintea oamenilor, aşa cum Eu M-am arătat înaintea ucenicilor Mei pe munte acum două mii de ani. Fii credincios, că aceasta va fi slava Mea, şi nu a ta, dar va trebui să se împlinească, aşa cum scrie în Scripturi, tată. îndeamnă-te, dar, frate cu frate, căci ţi-am dat cheia tainelor împărăţiei cerurilor, şi tot ceea ce vei lega tu pe pământ, legat va fi, iar ceea ce vei dezlega pe pământ, dezlegat va fi, precum este scris despre lucrarea ucenicilor Mei. Amin.

Lucrează după voia Mea, poporul Meu, lucrează, tată, lucrează, căci pic cu pic fiinţa Mea se găteşte de arătarea ei între oameni. Pic cu pic Mă deşert, şi prin cuvântul tainei Mele cu tine lucrez aceasta, şi apoi Eu Mă las descoperit, poporul Meu, şi ţie nu-ţi mai spun să nu spui tu nimănui tainele Mele, ci îţi spun să le vesteşti pe ele, ca atunci când ele vor fi văzute şi înţelese pe deplin, să creadă lumea că Tatăl M-a trimis la tine şi că am fost cu tine pe pământ şi că lumea nu M-a cunoscut şi nu M-a crezut că Eu sunt venit la tine de la Tatăl cuvânt, în nor de cuvânt îmbrăcat pe deasupra, cu nume mare venit pe pământ, şi numele Meu se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu. Amin.

O, poporul Meu, taina aceasta tu trebuie nu numai s-o pricepi, ci trebuie s-o trăieşti şi s-o împlineşti, că Eu la tine am venit, şi-Mi eşti casă, tată. Iată ce fel de casă voiesc Eu să-Mi zidească omul pe pământ! Iată taină neînţeleasă de omul care ca şi Petru dă să-Mi zidească Mie casă pe pământ. Casa Mea este slava pe care o am de la Tatăl de la întemeierea lumii, slavă pe care nu Mi-o poate cuprinde casa cea făcută de om, şi nici mintea şi vederea omului n-o poate cuprinde pe ea, căci Eu sunt cât cerul şi pământul la un loc, şi sunt Făcătorul lor. Amin.

Rostesc acum binecuvântare cu slavă revărsătoare din ea peste cei ce se vor aduna lângă tine la izvorul cuvântului Meu în ziua de serbare cea pentru mama Mea Fecioara, poporul Meu cel pregătitor cu Mine pentru zilele de slavă a lui Dumnezeu pe pământ cu oamenii. O, întăreşte-te în duhul ascultării, tată, că nu e iubire şi nu e credinţă mai mare ca şi ascultarea, poporul Meu. Pregăteşte, dar, ziua slavei serbării, împodobeşte-o pe ea cu slavă de la tine pentru Mine, iar Eu, Domnul, Mă voi aşeza peste ea cu slava Mea şi-Mi voi purta din slavă în slavă pe poporul cel de demult al Meu, şi pe care l-am chemat şi îl chem la izvor ca să Mă slăvesc peste el cu duhul înţelepciunii cereşti şi să-l ridic pe el de la cele pământeşti la cele cereşti, căci vreau să-l sprijinesc pe el cu mare învăţătură dacă el va asculta de ea ca să facă din ea faptă. Amin.

Binecuvântată să fie sărbătoarea cu cerul a poporului Meu care vine la izvor. Deschideţi porţile grădinii întâlnirii, fiilor pregătitori ai slavei sărbătorii, şi adăpostiţi în grădină poporul şi faceţi-l să se aşeze, iar Eu îi voi da poporului Meu, căci sunt plin de daruri, tată.

Acum binecuvintez peste voi ziua de azi şi sărbătoarea ei şi toate cele de pe masa ei, şi apoi ne vom mai întoarce un picuţ în carte ca să Mă sprijin cu voi în durerile Mele, că mari îmi sunt durerile, şi dor îmi e de odihna cea de după dureri, poporul Meu, iar tu poartă-Mi dorul şi dă-Mi casă pentru el, că mare este la Mine cel ce ştie ce înseamnă să-I facă lui Dumnezeu casă pe pământ, o, mare este unul ca acela când nimeni nu mai ştie între oameni ce înseamnă Dumnezeu în cer şi pe pământ.

îmi aprind în tine dorul, poporul Meu, şi lasă-te aprins, tată, şi vino spre duhul mângâierii pentru Mine şi pentru durerile Mele, căci Eu de pe pământ îl aştept pe Duhul Sfânt Mângâietorul ca să Mă mângâie în rana Mea. Ţi-am dat Duh Sfânt cu multul, poporul Meu; fă-L pe El mângâierea Mea cea de la tine, şi atunci te vei cunoaşte al Meu, şi atunci Mă vei cunoaşte pe deplin înaintea ta, şi ne vom cunoaşte şi ne vom mângâia şi ne vom odihni, şi vom lucra slava venirii Mele cea văzută, şi tot şi toate se vor înnoi şi vor fi cuprinse în slava Mea şi a ta, ca să creadă lumea că Tatăl M-a trimis la tine, o, poporul Meu. Amin, amin, amin.

***

 

O, copii din porţi, mai zăbovesc un picuţ cu voi ca să Mă plâng vouă, fiilor, ca să-Mi alin multa Mea durere cea de la neînţelepciunea omului, ba chiar şi de la înţelepciunea cea omenească a omului, tată. Am crescut un popor atâta vreme, fiilor copii. El însă, din pricina înţelepciunii lui omeneşti şi a neînţelepiunii lui, M-a făcut să Mă doară de la el şi nu să-Mi aline el durerile Mele şi ale sculelor Mele în care am stat pe pământ cu ei. O, nu ştie omul ce înseamnă să-I facă lui Dumnezeu casă pe pământ, nu ştie, tată. Omul îmi face casă înaltă şi pune cruce pe vârful ei, ca să se strângă lumea la Dumnezeu, zice el. O, mare Mi-e durerea că nu sunt pe pământ învăţători care să-i înveţe pe oameni să facă lui Dumnezeu casă pe pământ. Acum două mii de ani i-am învăţat Eu pe oameni cum să se aducă omul Mie, şi Eu, lui. Am spus că adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr ca locaş de închinăciune, nu în case înalte, nu pe munte înalt, nu în Ierusalim, cum ştiau şi cum ştiu şi azi oamenii. Zadarnic am spus aceasta atunci. Omul nu citeşte de la Dumnezeu, şi dacă citeşte nu înţelege omul ce înseamnă pe pământ Dumnezeu cu omul.

N-am, tată, cu cine să-Mi alin durerea asta mare, n-am, fiilor copii. Aştept alinare, dar nu este pe pământ mângâiere pentru durerile Mele. Vi le spun vouă, ca să rămână faţă în faţă cu omul oftatul Meu neostoit de la om, oftatul Meu cel după om, tată. O, mare este omul care ştie ce înseamnă Dumnezeu în cer şi pe pământ, şi mare este la Mine creştinul acestei lucrări de cuvânt, care ştie să se nască prin cuvântul Meu de azi şi să nu mai moară apoi faţă de el, fiilor. Iată, am dat acum cartea cuvântului Meu cel de cincizeci de ani, vorbirea Mea cea de azi cu un popor hrănit cu ea, şi Mă doare că nu ascultă poporul cel hrănit, nu ascultă ca să împlinească el cuvântul cel din carte, tată. Sunt creştini care au stat ani de zile şi au ascultat de la Mine cuvântul Meu când venea, şi azi nu au aceştia cartea, şi se fac aceştia că nu ştiu calea, căci prea mult s-au depărtat ei de ceea ce înseamnă Dumnezeu în cer şi pe pământ, şi aceia îşi zidesc viaţă pentru ei pe pământ în fiecare zi, şi uită de Dumnezeu dacă fac aşa, dar cartea vorbirii Mele cu ei stă mărturie în cer că de bună voia lor au auzit ei cuvântul cel din gura Mea, prin care-i ceream omului viaţa Mea în el, ascultarea lui de Mine aşa cum ascult Eu de Tatăl, fiilor miloşi cu Dumnezeu. Sunt, iarăşi, creştini care au cartea şi nu-şi aşează viaţa după cuvântul cel din ea. Se iau unii după alţii cei ce nu împlinesc şi unii după alţii mor faţă de carte, tată, iar cartea aceasta rămâne, precum Eu sunt şi rămân, căci ea este Duhul Meu, ea este plânsul Meu şi povaţa Mea cea de viaţă înaintea omului, şi ea va sta şi se va întreba cu omul care a auzit din ea şi cu omul care o are pe ea şi nu face peste el faptă din cuvântul Meu din ea.

O, cartea Mea cea de cincizeci de ani nu se face hrană de creştere pentru cei ce o au pe ea, fiilor cu care-Mi plâng jalnica Mea durere de la om. îi rog pe cei ce iubesc viaţa Mea cea scrisă în cartea aceasta, îi rog pe ei să creadă cu putere că are viaţa Mea în el cuvântul acestei cărţi şi că este duh dătător de viaţă cartea cuvântului Meu din zilele acestea. Ea este cărarea Mea spre om, acum, la sfârşit de timp, cărare bătută, tată, dar omul nu-şi face spre Mine cărare bătută pentru împlinirea cuvântului cărţii Mele pentru om. O, mai mult, cu mult mai mult ca pâinea trebuie să fie cartea Mea pentru cel ce crede că ea este cuvântul Meu de creştere a împărăţiei Mele în om, căci omul este să fie casa Mea pe pământ, în om trebuie să Mă întâlnesc Eu cu el, nu în casă înaltă, tată.

O, copii veghetori cu Mine peste poporul Meu, staţi, tată, cu mare veghe în porţi, staţi pentru Mine, şi staţi şi pentru poporul Meu şi întăriţi voi iarăşi străjerii la lucru pentru poporul Meu, căci străjerii s-au învăţat să stea fără lucru sfânt pe pământ şi s-au învăţat să facă lucruri pământeşti pe pământ, şi atât. întăriţi din nou străjerii la lucru, că e vai de cei ce-Mi slăbesc străjerii de la lucrul cel pentru veghea peste poporul Meu.

Te strigă Domnul pentru întărirea ta în lucrul cel duhovnicesc, o, copilă Veronica. O, scoală-te, tată, şi întăreşte-ţi veghea cea pentru împlinirea cuvântului Meu peste poporul Meu prin toate cetăţile, tată. Tu ai fost de la începutul tău pusă deoparte de Mine ca să te am în zilele acestea mângâierea Mea în rana Mea cea de la poporul Meu cel neascultător şi neîmplinitor de cuvântul Meu. Deschide cartea, tată, mereu, mereu deschide-o şi vezi în ea povaţa Mea de peste tine şi împlineşte-o peste poporul Meu şi strânge-i pe cei ce mai sunt dintre străjeri şi întreabă-i de lucrul lor cu Mine, de rodul şi de ne-rodul lor, şi întreabă-i de Mine, tată. O, întăreşte-te la lucru sfânt, dă-I Domnului ce ţi-a cerut să-I dai, că tu eşti rod al poporului Meu cel de demult şi te-am pus să ai grijă de cei ce au de vegheat peste zece, peste cincizeci, peste o sută, tată, şi să-Mi dai Mie socoteala aceasta despre poporul Meu şi să-Mi ajuţi lucrarea Mea cea cu greu dusă de la cer la pământ, şi de la pământ la cer pe umerii cei plăpânzi ai purtătorilor Mei, tată. Ia cartea şi deschide-o tot mereu şi iarăşi deschide-o şi vezi cuvântul ei, care plânge în ea după poporul Meu şi după împlinirea lui cea în Mine, căci te-am aşezat cu orânduială sfântă ca să stai de veghe pentru mersul cel sfânt al celui ce a venit şi al celui ce vine să fie trup al poporului Meu cel de azi. O, cine, tată, te-a slăbit pe tine în lucru? O, cine este cel ce nu ştie şi nu învaţă de la Mine să te iubească pe tine aşa cum Eu te iubesc şi aşa cum tu Mă iubeşti, tată? O, mult aş vrea să am Eu în creştin aşezare dulce aşa cum am în tine, tată! Dulcele Meu e un dulce pe care nu-l înţelege omul cel pământesc şi trupesc cu firea, dar omul cel iubitor de Dumnezeu îl înţelege şi îl caută, tată. Dulcele Meu este cuvântul staturii celei sănătoase în creştin, şi care are în el dreptate şi are îndemnare sfântă mereu şi are dojană crescătoare de fii şi are lumină care îndepărtează întunericul din om, tată. O, te întăresc Eu, Domnul, la lucrul tău cel împărţit ţie de Mine, fiică a lui Avraam cel credincios, iar tu ascultă, tată, şi ajută-Mi statura Mea în creştin şi învaţă-l pe poporul Meu ascultarea de Dumnezeu, aşa cum tu asculţi. Amin.

O, copii din porţi, e mare durerea Mea de la cei ce au cuvântul Meu pe masa şi în casa lor şi nu ascultă de el. Mulţi din cei îmbrăţişaţi cândva cu Mine pe calea acestei lucrări şi cărora le-am dat acum cartea Mea cu ei ca să vadă în ea calea lor cu Mine, o, mulţi din ei nu vor să aşeze peste ei împlinirea cuvântului învăţăturii Mele cea pentru mântuirea lor de lume şi de păcat, tată. O, nu s-a oprit de la ucidere şi de la carne, nu s-a oprit cel hrănit cu izvorul înţelepciunii cereşti pe pământ atâta vreme în vremea aceasta cea fără de creştere din cer în ea peste om. îi voi striga cu jale pe cei ce dau înapoia lor cuvântul Meu cu care i-am hrănit atâţia ani, cuvânt dătător de viaţă pentru ei, că Mă doare când văd în curţile lor şi în casele lor porci şi păsări şi animale de tăiat şi carne pe masa lor, tată, iar Eu Mi-am învăţat poporul să mănânce de la mama lui, dar poporul cel de demult al Meu nu M-a auzit, tată. îl voi striga pe el, voi plânge înaintea lui şi Mă voi ruga cu viaţa după el şi-i voi cere să Mă asculte şi să cruţe de neascultare casa lor şi să asculte de Domnul vieţii peste casa lor şi peste ei şi îi voi ruga să urască şi să lepede de peste ei şi din casa lor duhul lumii.

O, iată cât Mă doare, o, cât Mă doare şi de la neascultarea celor ce au rămas în curtea casei Mele în urma lui Verginica, trâmbiţa Mea prin care Mi-am născut un popor. Porci şi păsări, băutura diavolului şi duhul pângăririi curţii şi al casei, acestea toate sunt rană aspră pe Mine, şi rana s-a asprit şi se aspreşte şi doare în Mine, şi doare, fiilor copii. O, cum să fac, oare, ca să văd în curtea coborârii Mele odinioară pentru popor, cum să fac să văd în ea îngerii Mei fără de lacrimă în ei, căci firea lor cea netrupească nu poate cu toate câte sunt acum stăpâne în curtea cea binecuvântată pentru Mine şi nu pentru om, pentru voia Mea în om şi nu a omului, tată? Eu, Domnul şi toate puterile cereşti, Ne-am pornit la lucru sfânt ca să dăm înfăţişare sfântă locului coborârii Mele prin Verginica şi să cruţ de moarte şi de păcatul ei locul Meu cel însemnat sfânt pe pământ. Amin.

O, rău Mă mai doare de la neascultarea poporului Meu, fiilor copii. Mă doare, tată, Mă doare şi Mă plâng vouă şi plâng cu cei ce plâng. O, tată, am înaintea Mea, am plângând un sufleţel de copil pe care l-am luat Eu la cer acum zece ani ca să-l cruţ pe el de căderea lui în lume şi în păcat. Voi l-aţi adus acum cu pomenire înaintea Mea în ziua aceasta, iar el plânge cu Mine, şi Eu dau să şterg lacrima lui, căci are lacrimă în cer acest copil. O, copii din porţi, îl doare de la durerea voastră pe acest copil când vă vede el dispreţuiţi şi învinuiţi pe voi, tată. El a fost alipit de voi cu iubirea şi cu dorul lui, căci voi sunteţi copii dulci, iar în cer vede cu Mine acest copil, căci l-am luat pe el lângă durerile Mele şi ale voastre pentru lucrarea Mea şi plânge cu Mine şi cu voi acest copil. Duhul făţărniciei din om a durut mereu în cer şi pe pământ pe Dumnezeu şi pe cel iubitor de Dumnezeu pe pământ şi în cer, fiilor copii. Acest duh a umplut de vicleşug pământul, şi s-a atins şi se atinge şi de cei ce au venit să-Mi fie popor, dar Eu îl voi aduna pe el şi-l voi învăţa curăţirea lui de duhul cel viclean al făţărniciei, căci neascultarea are în ea făţărnicie, tată. îl mângâi pe acest copil plâns lângă Mine în cer, dar lacrima nu i-o pot usca de pe faţă, căci durerea lui vine de pe pământ, aşa cum orice buruiană bună sau rea îşi are pe pământ rădăcina, fiilor.

O, Mi-e dor de odihna cea de după dureri, fiilor copii. Vom aduna poporul şi-i vom spune şi lui durerea Mea şi a voastră şi vom plânge înaintea lui şi îl vom ruga şi îl vom învăţa pe el cum să-Mi curme durerea, şi dacă Mă va asculta, Eu îl voi ridica pe el ucenic al venirii Mele cea de după două mii de ani de la Tatăl şi îl voi face pe el chip după chipul şi asemănarea Mea înaintea Tatălui, Care aşteaptă de la poporul Meu mângâierea cea pentru Mine şi cea pentru Tatăl, mângâierea cea pentru cerul durerilor Mele, cerul cel de sfinţi şi de îngeri, care plânge cu Mine după mângâierea Mea cea de la om, fiilor. Amin, amin, amin.