Bat, şi Mi se deschide şi intru cuvânt în cartea Mea de azi cu tine, popor al cuvântului lui Dumnezeu. Te hrănesc, fiule, din sărbătoare în sărbătoare, că nu mai am unde să mai poposesc pe pământ ca să-Mi lucrez lucrările Mele cele scrise în Scripturi să se împlinească acum. Vin să-ţi întăresc credinţa, tată, că numai la tine Mi-e gândul şi iubirea, căci tu eşti cel ce-L crezi pe Dumnezeu, Care Şi-a făcut cărare pe pământ acum, ca să-l poată pe om îmbia spre împărăţia Mea, spre iubire şi spre sfinţenie, şi ca să Mă pot Eu privi faţă în faţă cu omul, el cu Mine, şi Eu cu el, spre desăvârşirea venirii Mele iarăşi de la Tatăl la om. Amin.

O, copii din porţi, întăriţi pe poporul cuvântului Meu, tată, pe fiecare, după cum ştiţi că are nevoie, după cum ştiţi că-i trebuie creştere şi lucrare. Lucraţi, tată! Lucraţi-Mi poporul, căci voi aveţi în voi iubirea Mea, mila Mea de om, Duhul Meu Cel milos şi înţelepciunea Mea pentru facerea cea sfântă a omului. Pe omul cel neputincios pentru cele de sus în el, sprijiniţi-l pentru naşterea lui de sus, ca să poată el apoi cu împărăţia Mea în el, căci toate aşteaptă după înnoire, tată. Pe cei ce nu au darul umilinţei de duh, ajutaţi-i voi prin umilinţa voastră şi treziţi omul spre pocăinţă. O, nu vă temeţi de om, ci ajutaţi-l pe el, şi Eu vă voi plăti, tată. Umilinţa de duh este odihna Mea în om, şi aceasta voiesc Eu să aşez peste cel ce vine să ia de la voi legea iubirii de Dumnezeu şi apoi legea sfinţeniei, tată, legea care este scrisă pe poarta grădiniţei cuvântului Meu, şi pentru care tot poporul Meu trebuie să stăruiască şi mai mult, că e vremea să vină legea raiului pe pământ, cerul cel nou şi pământul cel nou, după cum iubitul Meu Ioan a văzut şi a zis: «Am văzut un cer nou şi un pământ nou, căci cerul cel dintâi şi pământul cel dintâi au trecut, iar marea nu mai este; şi am văzut cetatea cea sfântă, Noul Ierusalim, pogorându-se din cer de la Dumnezeu, gătită ca o mireasă, împodobită pentru Mirele ei, iar din tron un glas zicea: iată, cortul lui Dumnezeu este între oameni şi va sălăşlui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi însuşi Dumnezeu va fi cu ei», şi a mai zis: «Iată, noi le fac pe toate, şi cel ce însetează, să vină să bea în dar din izvorul vieţii, iar cel ce biruieşte va moşteni acestea şi îi voi fi lui Dumnezeu, şi el îmi va fi Mie fiu, iar fricoşii şi necredincioşii, spurcaţii şi ucigaşii, desfrânaţii şi fermecătorii, închinătorii la idoli şi tot felul de mincinoşi, partea lor este moartea a doua, iezerul, care arde cu foc şi cu pucioasă», după cum este scris.

O, poporul Meu de peste tot, te strig, tată, la viaţă cu iubire în ea, căci iubirea îl vindecă pe om de păcat şi se poartă ca o mamă cu fiii ei şi-i povăţuieşte pe ei. O, nu mai sunt duhovnici pe pământ, nu mai sunt! N-au oamenii cum să mai vină la Dumnezeu, căci omul de rând ştie că Dumnezeu este acolo unde oamenii Mi-au luat căsuţa şi hăinuţa şi unde cei ce stăpânesc peste ei cumpără şi vând sufletele oamenilor şi tainele lui Dumnezeu, dar Domnul e în inima omului, numai să fie trezit omul spre această comoară din el şi spre împodobirea ei apoi, şi iată, nu au oamenii învăţător pentru această înţelepciune peste ei. Cei ce învaţă pe om nu Mă au pe Mine de iubire a lor, nu Mă împart pe Mine cu învăţătura Mea, ci o împart pe a lor, spre folosul lor, nu spre folosul omului, căci iubirea îl vindecă pe om de păcat şi de sine atunci când ea lucrează peste om, şi ca o mamă se poartă cu fiii ei şi îi îngrijeşte îndelung până ce iubirea ia faţă în ei, numindu-se ea împărăţia Mea înăuntrul omului credincios şi iubitor.

Când eram cu ucenicii Mei acum două mii de ani şi priveau mulţi la vorbirea Mea cu ei, veneau cărturarii şi fariseii şi vameşii şi dregătorii şi ascultau învăţătura Mea cea peste ucenici, şi Mă uitam la unii din ei, care priveau de sus spre ceilalţi, fiind ei încredinţaţi că sunt drepţi, şi atunci Eu le-am spus pilda a doi oameni care s-au dus la rugăciune înaintea Domnului, un vameş şi un fariseu, care stătea drept, rugându-se cu mulţumire pentru cele bune ale lui, pe când cel dintâi, vameşul, de departe, de unde sta, nu cuteza nici măcar ochii să-i ridice spre cer, ci numai îşi bătea pieptul rugându-se de mila lui Dumnezeu peste păcătoşenia lui, şi acesta s-a smerit pe sine şi aşa s-a înălţat la Dumnezeu prin rugăciunea sa, iar celălalt s-a înălţat pe sine, şi Dumnezeu l-a smerit pe el, neîndreptăţindu-l pentru faptele lui, cu care el voia să se înalţe înaintea oamenilor, privindu-i de sus pe ei.

O, poporul Meu, umilinţa de duh este puterea lui Dumnezeu în om, tată. O, cine să-i înveţe pe oameni această coborâre, care-i înalţă pe ei spre înţelepciunea iubirii? Vino, tată, şi cere înţelepciunea Mea peste tine, şi stai la lucrarea facerii dacă vii! Vino, poporul Meu, să înveţi să fii frumos şi sfânt, şi apoi să fii lucrător, tată, că Eu mult de tot îi învăţam pe ucenici şi le spuneam pilde fel de fel, căci mulţi Mă priveau când Eu lucram peste ei şi multă nevoie de învăţătură aveau toţi cei care Mă priveau când Eu îmi învăţam ucenicii. îi învăţam pe ei faţă în faţă cu toţi cei ce se strângeau pe lângă noi, aşa cum şi cu tine fac azi, poporul Meu, şi aşa luau cei mulţi înţelepciunea iubirii şi taina facerii omului, om născut de sus, la cuvântul lui Dumnezeu, tată, căci Eu eram cuvântul Tatălui, aşa cum şi azi sunt în mijlocul tău de la Tatăl venit, şi în mijlocul ucenicilor Mei îmi năşteam cuvântul, aşa cum şi azi lucrez, că Mi-am făcut casă unde să vin, şi din ea să ies învăţător peste cei ce M-au aflat că sunt pe pământ cuvânt în mijlocul unui popor de ucenici. Amin.

O, taina umilinţei de duh este învăţătura Mea din ziua aceasta. Veniţi şi voi, fii ai lumii, veniţi, tată, să auziţi cuvântul Meu, care naşte fii pentru Dumnezeu, căci Domnul poate şi din pietre să-Şi facă fii, precum este scris. Veniţi şi auziţi glasul chemării Mele şi despietriţi-vă cerbicea, că este tare şi de aceea nu puteţi mai mult pentru sufletele voastre, care plâng în voi după viaţa ce va să vină pe pământ odată cu ziua Mea de mânie, care va lovi pe cei ce stau în necredinţă, în nelucrare mântuitoare şi în nepăsare de Dumnezeu! Veniţi, tată! Eu vă nasc şi vă cresc dacă veniţi. Veniţi şi vă faceţi ucenici ai învăţăturii Mele, că am cu cine să lucrez ca să vă îngrijesc creşterea! Cei ce se nasc, trebuie să înveţe apoi lucrarea iubirii şi a veghii sfinte până la venirea Mea, că mulţi dau să se nască şi, neveghind peste ei, se smintesc şi mor iarăşi, căci cei ce caută sminteală, vine duhul rău spre ei şi le strică mintea şi vederea şi credinţa, şi apoi le strică locul Meu din ei şi apoi rămân în întuneric, bieţii de ei, şi păţesc ca fariseul, care era încredinţat că este drept, şi îi privea de sus pe cei din jurul lui, şi făcea el aceasta înaintea Mea, iar Eu nu l-am îndreptăţit pe el mai mult decât pe cel ce şi-a văzut nevrednicia, aplecându-se cu zdrobire de inimă şi cu ruga sa înaintea Mea.

Iată, cel ce se crede drept, acela îl dispreţuieşte pe aproapele său, şi face aceasta înaintea Mea, şi nu ştie ce face dacă-şi face aşa. Unul ca acela cade în păcatul dispreţuirii de om, şi apoi îl judecă pe aproapele său şi cade în judecata aproapelui său, aşa cum a căzut fariseul cel din pilda de azi, care l-a judecat pe vameş, iar el s-a îndreptăţit pe sine înaintea Mea prin duhul semeţiei, care-l ridică pe om spre căderea lui.

O, mult i-am învăţat Eu pe ucenicii Mei, ca să înveţe ei să ştie cum să lucreze şi cât să lucreze peste cei pe care ei îi ridicau din păcat, pecetluindu-i pe ei cu botezul cel pentru naşterea cea de sus, lucrare multă, tată, fiindcă lucrarea facerii trebuie să rămână mereu lucrătoare, mereu îngrijitoare apoi peste om.

O, caută, fiule, să nu-l strâmtorezi pe fratele tău. Dă-i lui prilej de creştere, dă-i pildă bună, şi aşa vei lucra înaintea Mea lucrare frăţească, pentru care Eu te voi răsplăti, că iată, am în mijlocul tău fii făcători, care ştiu de la Mine cum să lucreze cu fiecare, ca să-l aducă la Mine pe om, căci Eu am pus în aceştia duh iubitor de oameni, şi dacă ar avea cum, ar lucra ei şi ziua şi noaptea pentru salvarea multora, şi uită-te tu la lucrarea Mea şi la lucrarea lor, căci seamănă cu a Mea lucrarea lor de învăţătură, tată, numai să vrei tu să înţelegi aceasta, poporul Meu. O, ei sunt dispreţuiţi de cei iubitori de sine şi care se îndreptăţesc în sinele lor şi care cad apoi prin semeţie, căci omul când se ridică, atunci cade în ispita diavolului şi apoi cade în păcatul judecării aproapelui, căci el nu ştie să vadă şi să înţeleagă lucrarea facerii omului prin cei ce-L fac pe Dumnezeu în om, şi apoi cad unii ca aceştia în păcatul judecării aproapelui, şi iată câtă învăţătură îţi trebuie ţie, poporul Meu, şi câtă iubire dau Eu să-ţi pun în inimă ca să înţelegi ce-ţi spun, căci cine n-are iubire nimic nu poate, nimic nu este unul ca acela. O, vino, tată, să te smereşti cu mintea ta ca să-ţi dau Eu minte, că iată ce fac cu mintea lor cei ce se smintesc, cei ce judecă după mintea lor, semeţindu-se ca să cadă! Dar Eu, Domnul, îi îndemn pe ei la pocăinţă şi le spun să deschidă bine ochii, căci diavolul e gata să lovească în ei pentru lucrarea lor cea rea, fiindcă diavolul îmi cere Mie voie când voieşte să-i arate omului păcăleala pe care i-a făcut-o, şi Eu sunt Cel Care-i porunceşte diavolului să-şi arate faţa sa cea vicleană, cu care-l trage pe om de pe calea Mea. Eu sunt Cel ce-l las pe om în ispita diavolului când Eu îl văd că lucrează cu iscodire, cu judecată, cu semeţia cea care-l cade pe om în ispită, iar cei semeţi sunt cei ce au iubire de sine, şi aceasta îl duce pe om la cădere. Eu însă, ca un tată milos îi îndemn la pocăinţă pe cei batjocoritori şi îi aştept pentru iertare dacă se vor lăsa spre duh umilit, iar dacă nu vor lua în ei lucrarea umilinţei, vor rămâne încă slujitori potrivnici, care, precum năpârca, îşi împart limba lor în dreapta şi în stânga ca să râdă ei de agoniseala Mea, numai că ei nu ştiu că se luptă cu Mine şi nu cu omul, şi dacă nu înţeleg aceasta, ei vor vedea. Amin.

O, fii ai lumii, sculaţi-vă şi voi, tată, din aşternutul vostru şi căutaţi-vă trezirea, că vine plata pentru orice faptă, iar voi sunteţi neveghetori pentru ziua aceea. Grăiesc cu voi ca un tată, că Mi-e milă de voi. Numele Meu cel mare este tot mai pitit acum dinaintea oamenilor prin cei care le spun că nu este Dumnezeu şi că sunt numai ei. Fiara cea roşie şi proorocul mincinos sunt şi mai tari acum împotriva lui Dumnezeu şi împotriva omului, căci necredinţa e tot ce a mai rămas pe pământ în urma nebuniei omului cel căutător de putere şi de slavă pe pământ. Sculaţi-vă, voi, fii ai lumii, şi căutaţi pe Dumnezeu, Care vă poate salva din întuneric! Vine ziua Domnului şi se vor face mormane peste mormane casele oamenilor şi trupurile lor, case una peste alta, oameni unii peste alţii, şi aceste făcături ale fărădelegii se vor desface şi vor cădea peste oameni şi-i vor strivi, şi tot ce stă împotriva vederii omului ca să nu-L vadă omul pe Dumnezeu, totul va cădea, şi va rămâne Domnul faţă în faţă cu omul, şi Mi-e milă de om şi îl strig pe el: Vino, omule, afară, vino la lumină, tată, şi te fă prunc la iubire şi la faptă, căci tu stai numai în păcate! Vino să te iert şi să te împruncesc prin iertare, căci scris este: «Până nu veţi fi ca pruncii nu veţi intra în împărăţia lui Dumnezeu», iar prunc aceasta înseamnă: nerăutate şi iubire, iertare şi pace, Dumnezeu cu omul, tată şi fiu, căci pruncii sunt cei ce au tată şi îi spun lui tată al lor. Amin.

Veniţi, voi, fii ai lumii! Ieşiţi din lume şi faceţi-vă popor al lui Dumnezeu, şi apoi voi veţi vedea, şi veţi vedea că Dumnezeu v-a spus vouă acest cuvânt de dor, strigându-vă pe voi spre El. Amin, amin, amin.