Acest cuvânt vine cu norii și se așează în cartea sa cea de azi în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh pe vatra neamului român, unde Eu, Domnul Iisus Hristos, Îmi am sălaș de venire, căci sunt Cuvântul Tatălui, Cuvântul lui Dumnezeu, numele Meu cel minunat la sfârșit de timp precum este scris, și iată-Mă de șaptezeci de ani grăind și vestind și împărțind în lung și în lat cuvântul gurii Mele peste cei ce cred și peste cei ce nu cred atât de mulți câți sunt, dar Eu lucrez și cuvintez și vin să împlinesc și adevăr adevărat grăiesc, și de aceea stau împotriva oricărui duh viclean cu mintea și cu cuvântul, și am pe România țarina cea cu comoară în ea și Mi-o tot pregătesc frumoasă să fie și tot mai frumoasă, după înțelesul cel ceresc, o, că-Mi este mireasă, și trebuie pregătită mireasa Mea pentru Mine, pentru Mirele ei, și Eu Însumi vin și o pregătesc și îi grăiesc, și tainic o împodobesc, ca apoi să Mă arăt cu ea noroadelor toate ca să vină spre slava Mea din ea, căci sunt cuvânt de slavă cerească pe meleagul ei și strig în lung și în lat cu cuvântul, și voi fi împlinitor prin cuvânt, căci așa este scris despre cuvântul cu care lucrez peste pământ la sfârșit de timp.

Pace ție, pace peste tine, țara Mea! Dis-de-dimineață te cuprind în cuvântul Meu de peste tine și-ți spun cu duh de Păstor al tău: pace ție! Privesc peste tine cu dor. Mă port cu norii deasupra și am heruvimii și serafimii acoperindu-Mi trupul slavei Mele, trupul Meu cel înviat acum două mii de ani, și pe care Mi l-am pus sub taină, sub nevăzutele lui Dumnezeu ca să pot fi lucrând și împlinind și pregătind ziua slavei Mele, și pe tine, țara Mea română, cărarea Mea, căci la tine vin și din tine Îmi fac cărare peste popoare, peste munți și ape, peste neamul omenesc de pe pământ, țara Mea. O, numai la tine Mi-e dorul și ochiul și duhul și gândul. Numai pe plaiul tău Mi-am aflat sălaș de venire și primire și credință și cărare peste pământ cu cuvântul gurii Mele, cu care trâmbițez și păstoresc pe cei ce știu și pe cei nu știu aceasta în lumea oamenilor de peste tot pământul.

Sunt Fiul și Cuvântul lui Dumnezeu întru venirea Sa cuvânt la sfârșit de timp, căci a venit vremea să împlinesc cele spuse de gura Mea acum două mii de ani că voi veni și voi fi Păstor și-Mi voi strânge turma dată Mie de Tatăl ca s-o întăresc și ca s-o ocrotesc și ca s-o scot la pășune și s-o apăr de lupi, de duhul minciunii, cu care lupii stau potrivnici cerului pe pământ ca să nu vină împărăția cerurilor între oameni, ci numai lupii, numai ei să fie peste oameni. O, dar lupii sunt lupi, și tot lupi rămân, iar Dumnezeu e Dumnezeu și este veșnic, iar lupii s-au ascuns sub blană de miel ca să înșele popoare și limbi pe pământ, dar vine Păstorul și-Și strânge oile, și lupii rămân fără de hrană, fără de pradă, și se sfârșesc de foame și de osteneală pentru furat, și vor fi prinși în însăși cursa pusă de ei pentru oi, și răul se întoarce spre cei care-l lucrează, o, și n-a fost altfel niciodată, iar Eu,� Domnul, sunt și voi fi tot o biruință pe pământ, și de aceea lucrez în taină și sunt acoperit de cei fără de trup însoțitori cerești în vremea lucrului Meu cel sfânt, și am toată puterea în cer și pe pământ, și poate Dumnezeu, și toate I se supun, precum este scris.

Și acum vestesc peste lucrătorii minciunii o lucrare pe care ei nu o așteaptă, de vreme ce uită ei că satana este tatăl minciunii și al mincinoșilor, și iată, e război între satana și Dumnezeu și nu se vede și nu știu cei ce văd, nu știu câte urechi și câți ochi peste tot sunt lucrând și pândind și nescăpând nimic, și oriunde te întorci ca să nu fi văzut din față nu știi, omule, o, nu știi că numai de urechi și de ochi ești înconjurat și auzit și văzut și știut de duhul și lucrarea lui satana, și cuvântul nu mai e cuvânt la om, și urechi sunt peste tot și sunt nevăzute, și sunt ochi care nu se văd și care văd tot și duc spre știre la cei ce cumpără și lucrează în ascuns pentru satana, iar minciuna nu lasă loc lui Dumnezeu pe pământ și între oameni și stă la pândă și amenință și dă să-L supună pe Domnul sub ea, dar tainic lucrez și Eu cu toate puterile cerești de la margini la margini, o, și nu mergem cu avioanele ca oamenii minciunii ascunși în ele, și mergem cu pasul, cu norii, cu cuvântul lui Dumnezeu, cu cerul, o, și vede Domnul cum o mulțime de deștepți, după mintea lor deștepți, ies la vedere și tot spun așa și așa, fiecare în felul lui, iar Domnul privește peste toți acești lucrători ai minciunii, căci minciună este ceea ce spui tu, omule, că nu faci nici tu ceea ce spui să facă alții și ceea ce zici tu că știi și că faci, omule mincinos, o, dar numai Eu, Domnul, numai Eu sunt Cel ce spun și Cel ce fac apoi, căci sunt adevărul, iar omul spune și nu face, căci este mincinos omul. Iar în țara Mea de azi slujitorii partidului roșu sunt cei cu cele mai multe fețe și limbi, și de dimineața până noaptea târziu împart ei minciună și lovesc fără de măsură, căci nu au ce făgădui prin lucrarea cu care au stricat ei din plin puterea țării, șubrezind-o de tot ca vrăjmași ai ei și ai neamului român, o, și nu vă mai săturați, nu vă mai odihniți gura de lucrarea minciunii purtată peste tot împotriva fraților voștri români, dacă mai poate fi vorba de frăție, dar nu, voi sunteți și ați fost dușmanii cei ascunși ai neamului român după ce ați pus mâna pe cârma cea de sus acum treizeci și cinci de ani, și de atunci numai minciună lucrați, numai fețe-fețe câte vă trebuie pentru ca să vă știți și să tot stați cei mai mari, cei mai dintâi peste acest neam, și nu vă rușinați nicidecum când se ivesc și se văd stricăciunile pe care le lăsați în urmă ori de câte ori se clatină scaunele sub voi și se văd ascunsurile voastre și hoțiile și dorul de stăpânire prin furt, și țara prădată, și nedreptate iese de sub scaunele cele mari, umplute cu de-ai voștri, vopsiți cu nume mari pe frunte, cu merite furate și mincinoase, când voi sunteți o adunătură de hoți cu diplomă și cu bani la ciorap din avutul țării ca s-o sărăciți și s-o stăpâniți și să mințiți neamul român cu pricepere satanică, o, că nu mai am răbdare, nu mai am și nu mai tac, căci lupta lui satana cu Dumnezeu se tot vrea lungă, o tot lungiți voi, slujitori ai minciunii. Dar iată, iată, se apropie prăbușirea celor ce se cațără de la ei dorire și putere pe scaune de cârmuire, o, și nu mai aveți astâmpăr cu lupta voastră după putere peste români, și nu vă e rușine nicidecum, nicidecum. Eu însă vă privesc din zori și până noaptea târziu, atât cât și voi mințiți din zori în noapte cu gura mare ca să trâmbițați minciunile voastre, dar vin și vă vestesc acum că în toate vremile când mai-marii de peste oameni se vor și se dau tot mai înalți, tot mai sus cu orice preț, tot mai cățărați ca să fie întâii printre cei cocoțați, când ei nu mai au răgaz cu dorul lor de stăpânire, nu uitați ce vă spune Dumnezeu acum: vine prăbușirea.

Vine prăbușirea peste slujitorii minciunii, o, că n-a avut vreodată rod minciuna decât rod rău și rușinos, căci satana cade în lupta lui cu Dumnezeu ca în toate timpurile de sub cer. De aceea luați aminte, voi, cei vinovați și rușinați de lucrarea și rodul minciunilor voastre, căci Eu, Domnul, am zis să se facă și s-a făcut, și zic acum ca să se facă! Să cadă lucrarea și țesătura minciunii care apasă prin voi peste neamul român, și va cădea, căci Eu, Domnul, zic și se face. Amin.

Iar și iar zic vouă, vine vremea să spună Domnul, și să se facă după cum zic Eu, căci oamenii strică prin tot ceea ce spun și fac ei, și toate ale lor sunt supuse pieirii, căci sunt de la oameni.

Să fie spus de Domnul ceea ce se face!

Să vină din cer cele ce se vestesc și se fac pe pământ!

Să nu fie Domnul folosit de om pentru slavă omenească, atât de vremelnică ea!

Tot ceea ce spune Domnul așa să se facă, așa să fie, iar Domnul lucrează în taină, nu cu clopotul la gât, cum face omul cel mincinos din zori în noapte și dornic de mărire pe pământ între oameni!

Tot timpul voi lăsa cuvântul Meu să vină și să se scrie și să se așeze spre lucrare și spre vedere, că a venit această vreme, iar cele lucrate de oameni se prăbușesc odată cu lucrarea lor, căci sunt de la oameni.

Aceasta a fost să las în cartea Mea cea de azi spre știre și spre împlinire, și am grăit acestea toate în zi de duminică, ziua Mea de păstorire peste pământ, și numele Meu este minunat, și se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu. Amin.

Iar voi, străjeri în cetatea Mea cu voi, puneți pe cale cuvântul Meu din ziua aceasta, fiilor, și așezați-vă apoi să pregătiți masă de serbare în cetate pentru mama Mea Fecioara, copilă fiind ea când părinții ei au dat-o Domnului spre slujire ca să crească și să fie ea apoi mama Mea, pururea Fecioară mama Mea, pururea numai lui Dumnezeu dându-se ea cu slujirea ei, în toată vremea ei de pe pământ, o, fiilor. Amin, amin, amin.