Slavă mare și binecuvântare multă se așează de sus și până jos pe pământ, căci cuvântul Meu umple de slavă văzduhul tot, și n-a mai fost prin veacuri să lucreze Dumnezeu așa ca la sfârșit, căci orice început are un sfârșit măreț, are biruința lui Dumnezeu cu el, iar Eu, Domnul, sunt slăvit de Tatăl ca în toate vremile, căci Tatăl Se slăvește întru Mine și Mă preaslăvește pe pământ de la începutul facerii și până azi și până mâine, o, și e tot o slavă Tatăl Meu Savaot, și iată câtă slavă îngerească umple lucrarea zilei care începe să-și croiască zorile și să-și desfășoare slava și sărbătoarea ei în zi de pomenire în cer și pe pământ a căpeteniilor cetelor îngerești Mihail și Gavriil, și au îmbrăcat ei în slavă de îngeri cetatea cuvântului Meu aici în ziua lor de serbare, iar Eu, Iisus Hristos, binecuvintez această clipă dulce în cer și pe pământ, iar sfinții români, cei dintâi așezați pentru această sărbătoare deasupra aici, își scutură harurile și darurile și binecuvântarea peste cetatea cuvântului Meu și peste România lor, că iată-i, se strâng aici ori de câte ori e sărbătoare cu cerul în cetate, iar Eu îmbrac în slavă de cuvânt venirea Mea cu ei la serbare, și an de an e serbare de îngeri în această zi și sunt românești serbările cerești cu Mine și cu sfinții pe pământ și Se slăvește Domnul cu sfinții și cu îngerii pe vatra ta, România Mea, țarina Mea cu comoară în ea, cu Domnul cuvânt deasupra ta, căci slava Mea e multă peste tine și e ca la începutul facerii cerului și a pământului, când Eu, Domnul, Mă sprijineam pe glia ta după ce am scos pământul tău din ape și cuvântam de pe el să se facă și să se arate toate văzutele facerii lui Dumnezeu, și apoi omul, întâiul om și toată bucuria Mea pentru facerea lui, și apoi odihna Mea în biserica Mea, în omul cel zidit de mâna Mea din lutul tău, țara Mea cea de la început și până azi a Mea și până mâine, iubito, o, și ești așa de dorită de cetele de sfinți și de îngeri și de toată facerea, și ești așa de așteptată să fii pământul cel nou, peste care Eu să gătesc apoi cerul cel nou, și iată câtă slavă de cuvânt am pregătit să las pe glia ta în cartea Mea cea de azi în zi de serbare de îngeri și de sfinți români pe vatra ta acum, țara Mea cea de azi!

O, te iubește Tatăl și Fiul și Duhul Sfânt și te iubesc îngerii cei fără de început ai slavei Domnului, căci fără de început sunt toate cele nevăzute ale facerii lui Dumnezeu, și din care s-au făcut apoi văzutele facerii, și care arată o mică parte din facerea cea nevăzută și îngerească cu totul, și care se poartă îngerește peste tot ca și slava Mea cea nevăzută, din mijlocul căreia Eu, Domnul, Mă fac cuvânt peste pământ, peste tine, țara Mea cea de azi, că tu ești mare la Dumnezeu prin lucrarea facerii a toate, iar tu ești cea dintâi atunci și acum, și aceasta ți-a fost alegerea și soarta ta cea de la Dumnezeu și te iubește cerul, o, țara Mea pe care Mă sprijin cu lucrările Mele la sfârșit de timp, iar acum cu venirea Mea cuvânt pe pământ ca să fie scris cuvântul Meu, și apoi împlinit.

O, câtă răutate a fost și este pe șarpele de satana, care știe de la început că ești a Mea aparte, și cât de mult a dat să lovească din părți și să ne îndurereze pe Mine și pe tine, țara Mea! O, cât de mulți viteji ridicam dintre fiii tăi ca să dobor și să rușinez vrăjmășia lui satana asupra ta! O, cât de mult s-a supărat pe Mine și pe tine acest șarpe viclean pentru slava Mea de peste tine, și pe care el a văzut-o și o vede tot timpul, că el este duh și vede cu duhul căci așa este duhul. Eu însă l-am biruit cu duh dumnezeiesc de Făcător a toate, o, și am lângă Mine în ziua aceasta pe mai-marele de peste îngeri, pe Mihail arhanghelul, pe cel sărbătorit acum alături de arhanghelul Gavriil, cu care mult M-am servit prin vreme pentru așezarea lucrărilor Mele pe pământ ca să le pot lucra și înființa, iar arhanghelul Mihail are cu el sărbătorit între sfinții români pe voievodul român care-i poartă numele, pe Mihail al României, pe unsul cel iubit de Dumnezeu peste România regină, și care a trecut cu cei din cer acum opt ani, după multa, multa durere purtată pe pământ din pizma lui satana, care urăște pe Dumnezeu încă de la începutul văzutelor facerii.

Și iată, e masă cerească aici, în cetate și stai tu la masă acum cu regele României, popor al cuvântului Meu, o, și e mult mângâiat duhul lui în ziua aceasta sfântă și dă el să grăiască de dor și să binecuvinteze pe România, țara lui de dor pe pământ și în cer, căci a dorit-o pe pământ în vremea pribegiei lui, și o dorește și acum în cer, și suspină duhul lui pentru ea și azi, de atunci și până azi, că a fost el tot necăjit și tot încercat de cruce grea încă de copilaș, de când au început durerile lui să doară în el, și numai în dureri s-a purtat pribeag pe pământ cu România în inimioară, și tot așa este el și în cer între sfinți, căci România Mea și a lui a fost și este tot timpul ca o pribeagă între pământ și cer din pricina șarpelui de satana, care a dușmănit-o încă de la facerea lumii văzute și a aplecat-o mereu sub robie de vrăjmași dinăuntrul și din afara ei, căci dinăuntru a fost mereu trădată, mereu vândută, și tot așa este și azi, căci de la el, de la ultimul rege al ei și până azi n-a mai avut conducători peste ea ca să iubească sufletul ei, și e durerea cu el pentru ea în cer, pentru cea dulce Mie și lui și sfinților Mei.

O, și acum, hai, răcorește-ți duhul îndurerat, rege al României! Eu, Iisus Hristos, îți dau ție cuvânt de grăit la masa îngerească în ziua aceasta în cetatea cuvântului Meu pe vatra neamului român, și pe a cărei piatră stă scris numele tău de rege uns de la Dumnezeu peste România încă de când erai copil, iar numele tău de pe această piatră a fost scris ca să te pot aduce acasă în țară și te-am adus apoi prin binecuvântarea Mea, trimisă ea atunci prin cuvânt, căci tainic am lucrat Eu și tu, și așa am împlinit venirea ta acasă, după atât de multe împotriviri ale celor ce s-au așezat de la ei citire și nu de la Mine voire și au condus ei și ca ei de pe scaunul țării poporul român, o, și tot ei stau și azi, și nu dau voie neamului român să poată propăși după datina lui cea de la Dumnezeu, căci țara română e țară regină între popoare și are rege în cer pe ultimul ei rege, pe Mihail al României, dar au acești conducători vicleni minte de sus ca să poată ei crede și pricepe pe cele din cer peste acest meleag?

— Iată-mă, Doamne, în numele Tău grăiesc neamului român de pe scaun de rege așezat de Tine pe pământ, și apoi între cei din cer la sosirea mea la Tine acum opt ani, și slavă Ție pentru această mare mângâiere a mea în ziua de serbare a numelui meu cel sfânt: Mihail, rege al României!

Am plecat îndurerat și mult prea îndurerat acum opt ani și am sosit la Tine, Doamne, și m-am întâlnit cu Tine și cu voievozii cei viteji ai neamului român din toate vremile și m-am mângâiat o clipă atunci de marea mea durere.

Am fost un om îndurerat încă de copil și până la venirea mea la Tine, Doamne. Am suferit înstrăinarea și durerea ei cea multă, dar cea mai grea durere mi-a fost s-o port mai înainte de plecarea mea la Tine. M-am întors în țara Ta și a mea prin puterea Ta, Doamne, și am lucrat acasă pentru țară așa cum s-a mai putut lucra după voia Ta, dar voia Ta a fost tot timpul amenințată de duhul viclean al vremii roșii și de fățărnicia lui, și care mi-a îndurerat prea greu ultimii mei ani pe pământ, căci am dat să las în ordine casa mea și coroana țării, dar duhul viclean a îmbrăcat haină peste haină și s-a apropiat tot mai mult, până ce m-a depărtat iarăși afară din țară ca să nu mai pot lucra după dreptatea Ta, Doamne, iar Tu ai tăcut și Tu, căci nu s-a putut grăi peste cele lucrate în ascuns de duhul viclean, și nici acum încă nu se poate, o, nu se poate, Doamne. Așa am suferit depărtarea de țară încă o dată, și apoi suferința trupului și a duhului meu nemângâiat spre capătul vieții mele pe pământ și n-am avut cum să-mi spun suspinul și nedumerirea, n-am avut parte de libertate, n-am avut drept la cuvânt, căci mi s-a oprit cuvântul ca să-l pot spune, să-l fi putut lăsa în urma mea după dreptate, și de aceea s-a lucrat urât și cu nedreptate, dar Tu ai grăit atunci peste această durere a mea atât cât s-a putut grăi atunci, și a rămas mărturie scrisă, dar tainică, și a rămas durerea și a mușcat din mine și din Tine și am plecat apoi îndurerat adânc și plin de dor, un dor purtat de mine atunci, și pentru care am fost pus deoparte ca să nu-l pot grăi și ca să nu rămână el cunoscut.

Îndurerați am plecat noi de pe pământ, și eu și regina, și purtăm în cer durerea cu care am plecat, și pentru care nu avem mângâiere încă, și o tot așteptăm să se arate ea cumva.

Și acum mărturisesc măreția Ta cerească peste țara română, și pe care mi-ai vestit-o pe pământ când încă eram departe de țară, iar acum văd de lângă Tine slava Ta mare deasupra pământului român, unde Tu Îți ai venirea prin cuvânt de pregătire a zilei slavei arătării Tale cu România Ta înaintea tuturor popoarelor pământului, Tu, și acest petecuț de rai al Tău, al venirii Tale cuvânt pe pământ în vremea aceasta de așa mare întuneric, mare și gros și fără de lumină, dar iată, lumina vine și se vede și tot cade perdeaua întunericului, căci vine ziua Ta cea mare, și toate popoarele vor amuți în fața slavei venirii Tale cu biruința Ta de Miel junghiat pentru iertarea păcatelor lumii ca să-i tragi pe toți la Tatăl, dar și pe ai mei din casă, Doamne, și ca să se facă împăcarea între ei și să-mi fie îndepărtată durerea și nemângâierea cu care am plecat când am venit la Tine, căci nedreptatea care s-a făcut strigă la cer, strigă la Tine și la mine și e încă strâmtorare pentru adevărul lucrurilor, dar Tu ai vrea să lucrezi cu blândețe, o, Doamne, și să repari ceea ce s-a șubrezit așa de mult în casa mea, între ai mei.

Sunt sărbătorit de îngeri în ziua aceasta între cei din cer, dar durerea mea este cu mine, este în mine și doare ea în cer, în tot cerul, și doare ea în cer și în mine. Așteptăm, și eu și Tu așteptăm să vină cumva mângâierea peste această durere purtată în cer toată, dar și pe pământ rămasă mult în locul și în duhul din care ea strigă după mângâierea ei, și numai atât am putut să grăiesc acum, și încă o vreme de așteptare va mai fi ca să vină apoi mângâierea, o, Doamne. Amin.

— O, suflet mare și așa de îndurerat în cer, durerea ta este și a Mea, este cât a Mea pentru România noastră, și nu s-a putut grăi despre ea nici înainte de sosirea ta la cer și nici după aceea, căci așa s-au voit să fie și să cadă lucrurile din partea duhului viclean și dușman pe Dumnezeu și pe planul lui Dumnezeu cu pământul și cu cerul, și mai ales cu pământul român, pe care Eu stau cu venirea Mea cuvânt peste pământ. Suflu peste duhul tău mângâierea Mea ca să se răcorească durerea ta cea multă și mare, atâta vreme purtată pe pământ, și apoi în cer acum.

Te-am adus din străini acasă în țara ta ca să-ți găsești mângâierea după lunga vreme a înstrăinării tale, dar a lucrat apoi duhul viclean și ți-a pus căluș la gură și la mers și ți-a doborât cuvântul și și-a ascuns apoi pecetea lui vicleană. Eu, Domnul, voi face lumină și voi face apoi mângâiere peste durerea ta și a Mea, căci un suflețel îndurerat cu multul pe pământ suspină tăcut, o, și Mi-e dor să-l mângâi, să-l alin și să-i pun alifie pe rană, iar tu știi cât putem grăi acum despre această durere și suspin înăbușit.

În ziua aceasta sfântă și cu sărbătoare îngerească pun mângâiere peste duhul tău și vom lucra cu îngerii trimiși pe pământ și vom birui pentru duhul dreptății și al cuvântului bun, căci cuvântul Meu este cu putere în el odată cu rostirea lui, și iată, serbarea îngerilor a adus la masa Mea de cuvânt pe meleagul român pe regele acestui popor, pe Mihail al României Mele, și au românii rege de la Dumnezeu în cer pe ultimul venit la Domnul dintre voievozii neamului român, iar de la el nu s-a mai ridicat voievod între români ca să-și aplece capul spre Dumnezeu pentru ei, dar lucrează din cer această ungere, și va lucra după făgăduința Mea cea prin cuvânt lăsată, o, și nu mai este mai mult de grăit pentru această taină acum. Amin.

Și binecuvintez masa de praznic a căpeteniilor îngerilor Mihail și Gavriil, și pomenirea la masa aceasta a celor adormiți și așezați spre pomenirea lor, căci au fost chemați toți cei adormiți de la Adam și până azi și au ei parte la masă îngerească și la bucuria veșniciei cu Mine, căci zilele veșniciei sunt cu Mine și sunt scrise toate petrecerile Mele cu tine pe pământ, popor al cuvântului Meu din vremea aceasta a celor șaptezeci de ani de cuvânt pe vatra neamului român, iar tu, cel de azi popor al Meu, ești mezinul, ești cel cu care Îmi împart darurile și odihna celor adormiți, și cu tine așez noul Meu început, noul Meu Ierusalim, peste care domnește Dumnezeu, căci România s-a făcut micuță acum cât încape ea în cetatea cuvântului Meu și cât poporul cel mărturisitor al venirii Mele pe pământ cuvânt, și din acest micuț sâmburel răsare și se întocmește România cea mare înnoită prin cuvânt și-și întocmește trupul prin darul credinței, dar mai presus de toate prin dragostea de Dumnezeu, dragostea care va înnoi popoarele și neamurile de pe pământ, căci dragostea cu care Eu, Domnul, am iubit lumea se va revărsa în oameni și se va așeza în ei dragostea lui Dumnezeu și vor fi toți o dragoste, și ea va birui duhul lumii, și lumea se va înnoi, precum Eu, Iisus Hristos, am promis că se va împlini, și iată-Mă, sunt venit cuvânt peste pământ ca să lucrez această împlinire.

Și binecuvintez acum iar și iar cetatea cuvântului Meu și pe străjerii Mei lucrători cu Mine în ea ca să se împartă această lumină peste tot și să se facă mare România Mea și să se însemneze numele Meu cel nou între popoare de la margini la margini, căci numele Meu cel nou este mare cât Dumnezeu, și în România se naște începutul cel nou, și acest început se va întinde în lung și în lat, precum este scris, iar Eu voi fi peste tot prin cuvântul Meu cel nou, și numele Meu cel nou se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu. Amin, amin, amin.