În zi de duminică intru în cetatea cuvântului Meu și-Mi așez în cartea Mea cea de azi grăirea în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, iar Tatăl este în Mine, că e zi de mărturie această zi și am însoțitori cerești străbunii neamului român și am suitele de îngeri veghind deasupra și scriind, așa cum se scrie și pe pământ cuvântul grăit de gura Mea spre mărturie veșnică, și totul se lucrează tainic, căci lumea e cu ale sale între pământ și cer, iar Dumnezeu cu ale Sale între cer și pământ, o, și n-a fost altfel niciodată, și nu este nici acum altfel, și binecuvintez cu toți sfinții neamului român ziua aceasta și lucrarea ei spre mărturie la vremea cuvenită, când toate vor grăi așa cum au fost lucrate de Dumnezeu și toate vor sta în lumină, așa cum au fost săvârșite în clipe de taină, și de aceea, iată, pace peste cetatea cuvântului Meu pe vatra neamului român, în care Eu Îmi am lucrarea și numele Meu cel nou: Cuvântul lui Dumnezeu.

Privesc de deasupra din nori și cuprind în taină cerească întâlnirea Mea cu voi și cu oaspeții veniți și primiți cu iubire cerească de Noi și de voi, fiilor care străjuiți pentru Mine în cetatea Mea cu voi. Mângâiere așez peste inimioara celui ce s-a aplecat și s-a pornit și a venit la izvorul Meu de cuvânt ca să-l guste și ca să se însenineze și să iasă din tristețea în care petrece așteptând și nădăjduind să vină seninul, să vină din cer un semn, să vină mângâierea.

Îmi desfac brațele și ridic mâna dreaptă spre binecuvântare, căci sunt Mângâietor și sunt Păstor, iar împărăția Mea nu este din lumea aceasta și n-am nimic în ea, și nici ea în Mine, și așa să știe și să fie și cei care fac parte din planul Meu cel tainic, din lucrul lui Dumnezeu pe pământ ca în toate vremile, căci Eu am mers lucrând tot timpul, iar lumea la fel, numai că aceste două căi nu se întâlnesc, și fiecare își face lucrarea și mersul, până ce toate se vor descoperi așa cum au fost și s-au lucrat, iar dacă bucuriile fac bine, la fel este și cu durerea, căci ea nu face rău, ci întărește tot timpul și zidește în cel îndurerat omul cel nou, după chipul și asemănarea Mea, având puterea să-i facă fii ai lui Dumnezeu pe cei care poartă dureri.

Fiilor, fiilor, cu mulți ani în urmă am lăsat scris cuvânt în cartea Mea cu voi despre o durere care nu s-a putut mărturisi, dar care va fi să iasă la lumină la vremea potrivită, și de aceea în ziua aceasta las mângâiere peste fiul cel îndurerat atunci de către cei dragi ai săi, care l-au părăsit, l-au depărtat și l-au îndurerat, iar îngerii Mei, și cu ei străbunii neamului român au scris în ceruri și a rămas în taină durerea, a rămas în ascuns. Așadar, așez mângâierea Mea de Păstor ceresc peste inimioara fiului îndurerat și-i pun alifie pe rană, și fericiți sunt cei ce se aseamănă Mie, fericiți sunt cei prigoniți pentru dreptate, căci aceia vor avea parte de mângâiere precum este scris, și de aceea în ziua aceasta Eu sunt Mângâietor.

Cuprind de lângă voi acest fiu, îl cuprind întru îmbrățișarea Mea și voi lucra cu tot cerul să aibă el parte de iubire și de mângâiere, căci Eu, Domnul, îl am scris lângă părinții cei mari ai neamului român, și din care el a răsărit ca un bobocel de primăvară, căci ori de câte ori iarnă după iarnă se duce, vine după ea primul mugurel care vestește dezghețul și soarele cel cald al primăverii și binecuvântarea peste pământ.

Așadar, cuvântul Meu din ziua aceasta este cuvânt de mărturie și trece în rândul tainelor lucrate de Dumnezeu departe de pasul și ochiul vrăjmaș, iar gândurile Mele sunt taine toate și se arată la vremea lor, și altfel nu poate Dumnezeu lucra în mijlocul lumii străine de cer, și totul se lucrează tainic, și iarăși spun că lumea este cu ale sale între pământ și cer, iar Dumnezeu cu ale Sale între cer și pământ, o, fiilor, și las acum numele Meu cel sfânt peste lucrarea Mea din ziua aceasta:

Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu.

Amin, amin, amin.