Pace dumnezeiască peste cetatea cuvântului Meu de pe pământul român! Pace de sus, și Mă pornesc cu suitele cerești până deasupra ca să-Mi fac auzite sosirea și glasul și să intru cuvânt în carte și să grăiesc, căci sunt așteptat de mulți care Mă știu venind și cuvântând, și-Mi țin aceștia calea.

Hai, fiilor veghetori în cetate, hai să-Mi așezați grăirea în carte! Pace vouă! Și iată, lucrăm cuvânt peste pământ în prag de începutul postului mare, când în biserici se citește îndemnul Meu cel pentru iertare, căci am spus atunci: «Cel ce iartă semenilor greșelile lor, și Tatăl Cel ceresc le va ierta lor greșelile», și am spus celor de atunci: «Dacă voi nu veți ierta greșelile semenilor voștri, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greșelile voastre, iar când postiți fiți senini și nu vă sluțiți fețele ca fățarnicii care se arată oamenilor că postesc, și nu mai iau altă plată apoi, iar voi spălați-vă fața, ca să știe numai Tatăl, Care stă în ascuns, și El, Care vede în ascuns, vă va răsplăti vouă».

I-am învățat pe cei de atunci să-și ferească inima de comori de pe pământ, râvnite de molii și de rugină și de furi, și să se îmbogățească ei în ceruri, și le-am spus lor: «Unde este comoara voastră acolo va fi și inima voastră».

O, așa spun și azi, ba mai mult spun acum, mai ales acum, când nu mai este cel ce aude, căci din pricina fărădelegilor așa de mari și de ispititoare, se stinge iubirea și la cei ce cunosc și cred ce grăiește Domnul, o, că satana luptă din răsputeri prin toate duhurile rele să Mă biruiască și să-Mi culce turma creștină la pământ, dar lupt și Eu cu cuvântul și se întărește lupta precum este scris, și mare minune s-ar ivi dacă toți cei care încep vremea postului mare și-ar închina jertfa lor Tatălui ceresc, Care este în ascuns, și Care tot așa și răsplătește, dar iată, oamenii postesc pentru altceva, căci postesc și păcătuiesc odată cu vremea de post, iar postul îl țin pentru ca să-și îngrijească de trupul prea îngrășat cu mâncăruri, sau ca să aibă dorințele împlinite, sau ca să-i ajute Domnul în fel și chip după mintea lor, care tot caută ca pe pământ și de pe pământ, și toți vor pe pământ răsplată, iar întru cele cerești nu dau să-și strângă, căci inima lor este lângă comoara lor, și duhurile rele îi țin pe toți fără de puterea de a se apăra împotriva ispitelor, care tot cresc și încearcă omenirea precum este scris.

Îi întăresc cu puteri de sus pe cei ce caută cu inima spre cele de sus în vremi de post de bucate și spun pentru ei: Binecuvântate să fie iubirea lor și jertfa inimilor lor, iar Tatăl, Care vede în ascuns, le va răsplăti lor cu răsplată cerească, cu iertarea păcatelor lor și cu milă mare pentru sufletele lor.

Se păstrează o amintire tristă în duminica aceasta, când pentru duhul pocăinței fiecare om creștin își aduce aminte de căderea lui din rai prin întâiul om, Adam, care în rai fiind așezat de Dumnezeu, el n-a ascultat de Făcătorul său și I-a călcat cuvântul, iar când a mâncat din pomul oprit pentru el, o, a pierdut omul cerul și raiul și pacea și odihna și a căzut în toate cele rele ca tot omul de după el apoi, căci cel ce părăsește pe Dumnezeu pentru voia sa, acela este omul căzut din rai de atunci și până azi, și până mâine, și iată de ce vin Eu, Domnul, cuvânt pe pământ! O, cum să nu vin, când toți se lasă păcatului și nu se tem de răsplata cea pentru păcat? Cum să nu vin, și să Mă vadă satana că vin și să se teamă că vine vremea răsplății lui pentru căderea omului?

Mă trimite Tatăl, și de aceea vin și te strig, omule de peste tot pământul. Îl cert pe satana, îl țin sub cuvântul Meu de certare, dar tu ce faci, omule fără minte de sus? Îți amintesc de omul cel de la început și de căderea lui în ispita diavolului dușman, și fac aceasta ca să iei tu înțelepciune din cer și să te doară pentru tine și pentru viața ta, pentru veșnicia ta. O, smulge-te de sub vraja lui satan! Fără voința inimii nu poți aceasta, iar Eu vin din cer după tine să-ți plămădesc prin cuvânt o inimă nouă ca să Mi-o poți da Mie și să stau Eu în ea pentru viața ta, că iată ce faci tu și cât rău îți faci dacă singur îți porți pașii vieții!

O, popor al cuvântului Meu, o, fiilor, o, fiilor, vai și iar vai de omul care-și poartă pașii vieții după mintea lui de om căzut din rai! Strig ca să fiu auzit când rostesc acest vai, că iată, am dreptate, și vin să-l ajut pe tot omul să ia minte din cer și să vadă bine cu ea, că pomul oprit are roade amare, are otrava vieții omului.

Strig pe ulițe, strig din cer până pe pământ, să se lase omul de satana și să-L slujească pe Domnul, Făcătorul omului, și ca să am cum să-l iert apoi pe om!

O, omule căzut din rai prin cel dintâi care a mâncat din pomul oprit, iată-Mă cum umblu în lung și în lat după tine pe pământ! Am putere în cuvânt, dar caută și tu cu voința ta. Adu-ți aminte de căderea ta din rai. N-am zidit altă casă pentru om în vremea facerii. Am zidit raiul, și l-am închis apoi sub pază de îngeri după ce l-am pierdut pe om. Întoarce-te acasă, ți-am ieșit în cale ca să te ajut să te căiești și să iubești ca Dumnezeu apoi! Te-am iubit de atunci și până azi, și am venit și vin după tine ca să-ți amintesc de casa ta, de raiul părăsit de tine pentru păcat, de Dumnezeul tău, părăsit pentru satana cel vrăjmaș, care ți-a făcut răul de a te scoate din rai.

O, ce frumos e raiul, ce dulce, ce mângâios! Ești ostenit și străin pe pământ, căci casa ta e raiul, omule fără de minte. Mintea omului nu mai este din Dumnezeu după ce el a luat minte din pomul științei binelui și răului. Neascultarea de Dumnezeu l-a făcut pe om să ia numai răul din pomul oprit, iar binele a rămas în pom, a rămas în rai.

O, fiilor străjeri din cetate pentru venirea Mea cuvânt pe pământ, vă am cale a cuvântului Meu. Se bucură omul căzut că are știință, că are capul plin de știință, și se semețește față în față cu Dumnezeu furul și fugarul de om. O, să nu se mai semețească cu ceea ce nu e de la el, și să se smerească și să se aplece pentru iertare, dacă se căiește pentru căderea lui.

Binecuvântată să fie toată vremea postului cel de dinaintea praznicului învierii Mele, căci am suferit de la satana pentru omul căzut din rai, și apoi am înviat, și a fost judecat vrăjmașul.

Fiți cu cumpătare în toate, fiilor. După putere și după dragoste să vă călăuziți pașii în această vreme de post, și fiți Mie sprijin mai întâi de toate, că iată, cu voi Mă ajut să merg peste pământ cuvânt. Vă fac ocrotire mereu, vă port de grijă tot timpul, vă întăresc pentru slujirea Mea și-Mi port cu voi lucrarea, iar peste România Mea torn pacea Mea, torn harul Meu și îmbrac acest popor cu înțelepciune de sus, căci Eu, Domnul, trebuie să strălucesc peste popoare cu acest neam curând, curând, și fericit este poporul căruia Domnul îi va ierta păcatele sale pentru credința și dragostea lui de Dumnezeu!

Cu puterea crucii păzesc și întăresc neamul român, iar puterile cerești slujesc deasupra lui. Eu, Domnul, sunt străjerul lui și sunt cuvânt peste pământ din mijlocul acestui neam, și voi așeza pe acest meleag legea lui Dumnezeu, căci ea este puterea cea de biruință asupra lui satana, precum este scris.

Și acum pace vouă, fiilor din cetatea cuvântului Meu! Întețiți în duminici și sărbători petreceri sfinte în duhul frăției, ca să vă păstrați în dragostea de Dumnezeu, și pe Dumnezeu în dragostea cea pentru voi, căci altfel omul se lasă spre odihna lui sau spre neveghe și spre răcirea dragostei, semnul cel de dinaintea venirii Mele, căci este scris că iubirea multora se va răci, dar voi fiți un duh cu Mine în toată vremea, iar cele lucrate cu mâna să nu vă ia din Duhul Meu, ci să împlinească pe cele ale mersului Meu cuvânt peste pământ prin voi, o, fiilor.

Aici la voi e locul Meu cu voi. Aici la Mine e locul vostru cu Mine. Așa să ne fie petrecerea, căci voi aveți pe Dumnezeu de Tată, o, fiilor. Voi sunteți fiii lui Dumnezeu, și de aceea Eu, Domnul, mereu, mereu vă spun vouă: Pace vouă, pace vouă, pace vouă, o, fiilor! Amin, amin, amin.