În ziua aceasta mare scriu în cartea cuvântului Meu duhul trezirii sfinte și toată veghea cea pentru el, și-Mi ridic din așternut pe cei ce-Mi primesc venirea Mea cuvânt pe pământ și spun: Pace peste cetatea cuvântului Meu și peste pământul și neamul român, și să Mi se facă primirea și așezarea în carte, și apoi să fiu dat de veste peste pământ cu slava cuvântului Meu!

O, cât aș vrea să aibă omul de Tată pe Dumnezeu cu multă, multă credincioșie și să se simtă fiu, o, cât aș vrea! L-am zidit pe om și am pus viață în el ca să rămână al Meu și să-Mi lucreze Mie și luiși, și să se bucure de rai și de toată iubirea lui. Am zidit raiul cu atâta iubire, și era tot o iubire pentru om, tot o frumusețe grădina raiului, tot o dulceață, tot o armonie, o, și i-ar fi fost mult prea de ajuns omului și sufletului din el. O, a căzut din rai omul apoi, și aceasta din pricina că n-a voit să fiu și Eu cu el, să-I fie Dumnezeu tată, iar el să-i fie fiu și să avem raiul de casă și de petrecere sfântă.

O, omule, o, omule, câtă primejdie pe Dumnezeu și pe tine să dai de peste tine sfatul Domnului și să te porți după mintea ta! Ești flămând și însetat și tot cauți salvare, și nu știi cum s-o găsești dacă ai pierdut avuția dată ție de Tatăl la facerea ta. Cauți mereu să-ți fie bine și nu-ți dă prin minte ce cauți. O, tu cauți raiul din care ai căzut prin mintea ta căzută. Ți-a căzut din Dumnezeu mintea pe când erai în rai, unde n-aveai cum să stai fără Mine, căci din Mine ți-am dat viață trupului și duhului din el apoi.

O, M-ai părăsit în rai, omule, M-ai părăsit de tot. Te-a părăsit și raiul pe tine apoi, dacă L-ai părăsit pe Tatăl tău și ai părăsit tot ce a făcut Tatăl pentru tine. Te-a părăsit raiul, omule pribeag pe pământ după ce ai căzut din rai. Cu toată taina și lucrarea raiului caut după tine de șapte mii de ani și mai bine și umblu pe pământ de la margini la margini și-ți țin calea ca să înțelegi că Tatăl Își caută fiul pierdut ca să-i arate calea înapoi, iubirea care îl așteaptă ca să îl învețe ea calea înapoi.

Țara pribegiei e plină de desfrâu și de tot amarul înșelător. O, e numai desfrâu pe pământ, că pe pământ e omul care L-a părăsit pe Tatăl Dumnezeu în rai și a căzut pe pământ, căci și-a ales desfrâul și timpul în schimbul veșniciei lui din rai. I-am scris omului în rai iertarea după ce el L-a părăsit pe Dumnezeu și a căzut din rai, și a fost să vin Eu, Fiul Tatălui, să plătesc iertarea lui pe pământ, și a venit atunci iubirea pe pământ după om, iubirea cea din rai, o, că numai iubirea îl poate vindeca pe om de păcat, numai ea, și iată, acum plâng în cuvânt ca să Mă audă omul și să-i dau lui înapoi raiul și intrarea în rai, asemănarea lui cu Dumnezeu și întoarcerea acasă în slava cea de fiu al Tatălui Dumnezeu.

O, mare e iubirea Mea, și cu ea strig după om și spun: Nu mai păcătui, omule pierdut prin păcat! Nu pentru păcat te-a zidit Dumnezeu, ci pentru asemănarea ta cu El prin sfințenie, iar cine iubește ascultă așa și se face sfânt, se face locaș al raiului, al Domnului, al slavei de sus, care așteaptă să coboare pe pământ cu toate tainele celor nevăzute ale facerii lui Dumnezeu, împărăția cea de sus pe pământ cu cei ce iubesc, cu fiii lui Dumnezeu, cu cei ce au de Tată pe Dumnezeu pe pământ, și cu care Eu, Domnul, voiesc să-l biruiesc pe satana, și iată, dau să încep înnoirea lumii în mijlocul neamului român, că aici Mi-am așezat cortul ca să vin cuvânt pe pământ și să lucrez tot prin cuvânt ca la început, precum este scris să vin și să lucrez sub numele Meu cel nou: Cuvântul lui Dumnezeu.

O, e zi bogată în lucru și în cuvânt această zi de duminică, duminica Fiului risipitor, căci în ziua aceasta avem în cer și pe pământ sărbătoarea sfinților marilor ierarhi: Vasile, Grigorie și Ioan, sprijinitorii Mei în lucrarea cea de azi a venirii Mele cuvânt pe pământ încă de la începutul ei din anul 1955, și tot așa și acum lucrează ei peste lucrarea Mea cu cei de azi purtători ai Mei, și iată-i grăind de lângă Mine în mijlocul cetei lor de sus, și binecuvintez acum intrarea lor în carte, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin.

— O, Te slăvim, Doamne Dumnezeul nostru, că ai ascuns tainele Tale de cei cu nume de înțelepți și de păstori și le-ai descoperit pe ele celor credincioși venirii Tale cuvânt pe pământ, și iată cu câtă slavă lucrezi și-Ți faci lucrarea de cuvânt peste pământ acum, când a venit această vreme!

O, e vremea Ta, Fiule al lui Dumnezeu Tatăl, iarăși e vremea Ta, căci satana se crede împărat peste pământ și peste oamenii toți, dar vii Tu, și de peste tot îl întâmpini cu cuvântul ca să știe că e vremea Ta și că vei birui Tu, precum este scris, și va fi rușine mare, că vor fi scoase de sub haină de păstor slugile lui antichrist, o, că n-aveau cum să lucreze aceștia mai bine pitiți împotriva Ta ca și de sub acest nume și haină, iar lupta este mare, că Tu ești mare, Doamne, și ai mult de curățat și de spălat și de pus pe jar încins, că ai de curățat și de înnoit pământul, Doamne, o, că e mult păcat peste tot, e scoarță groasă și e vopsită pe deasupra și trebuie descoperit mirosul ei cel greu, și apoi mireasma Ta cea sfântă ca să simtă neamul omenesc că ai venit să biruiești și să înnoiești pentru stare de rai, pentru așezarea pe pământ a voii lui Dumnezeu, că iată, antichrist a luat veșmânt de slujitor de biserică și culcă la pământ pe cei iubitori ai Tăi din turmă și de peste turmă, dar nu, va fi descoperit acum, căci așa este scris, iar lupta e pe sfârșite, fiindcă Tu, Doamne, trebuie să biruiești și să scurtezi această vreme rea și să răsplătești răbdarea celor ce Te așteaptă să vii și să faci curățenie de satana pe pământ, începând de aici, din țara română, țara venirii Tale pe pământ cuvânt acum, la sfârșit de timp, Doamne, o, și câtă bucurie pe sfinții Tăi, și mai ales pe sfinții neamului român, pe cei ce au luptat și au răbdat ca să vii.

Voi, arhierei și preoți care nu lucrați pentru slava Domnului și v-ați ascuns cu lucrarea cea rea a vrăjmașului antichrist sub veșmânt de biserică a lui Hristos, o, a venit vremea să fiți scoși la lumină prin cuvântul lui Hristos, că iată, vă încumetați să oropsiți turma, să alungați din biserică pe cei drepți și să lucrați pe ascuns în slujba vrăjmașului antichrist, căci voi iubiți banul și vremelnicia, și aveți sufletul vândut la străinii de Dumnezeu. O, umiliți-vă dacă mai vreți, dacă mai puteți, dacă mai sunteți lăsați!

Noi, arhiereii Domnului Iisus Hristos, vă îndemnăm la pocăință, căci voi lucrați ca potrivnici. O, nu aveți dreptul să stăpâniți peste cei drepți dacă v-ați luat scaune înalte! Domnul este întreg în fiecare biserică și cetate prin preoții slujitori, o, și nu voi, ci Domnul este Cel Ce are putere peste biserica Sa.

Iată, faceți uriciune multă și dați să pustiiți via Domnului, precum este scris de lucrarea păstorilor plătiți. O, trageți-vă înapoi din lupta voastră cu Hristos, aceasta vă spunem noi, cei trei arhierei, Vasile, Grigorie și Ioan. Vă poruncim de sus din cer aceasta, și veți asculta chiar dacă vreți, chiar dacă nu vreți, căci este cuvânt din cer acest cuvânt. Voi nu lucrați pentru Domnul de sub haina cu care vă acoperiți pe deasupra, și de aceea lăsați-vă biruiți, și dacă vă poate mintea și inima, pocăiți-vă și despărțiți-vă de lucrarea omului antichrist, care a umplut pământul și s-a găsit să se ascundă sub veșmânt sfânt ca să nu-i fie bănuită viclenia și fața de vrăjmaș al lui Hristos.

Așadar, să te certe pe tine Domnul, satană cu numele de antichrist, să ieși de sub veșmânt sfânt și să te temi de numele lui Dumnezeu Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt, iar dacă porți trup de om pocăiește-te la vedere, căci Domnul așteaptă salvarea păcătoșilor care Îl cheamă pe El pentru ei!

Binecuvintează, Doamne, puterea cuvântului nostru pentru slava Ta cea mare peste neamul român și peste biserica Ta cea iubitoare din mijlocul acestui neam, o, că mare este acest pământ și neam înaintea Ta, și bucurie pentru toți cei din cer este acest adevăr! Sfințește-i pe români, iartă-le păcatele, fă-i vrednici să-Ți poarte venirea și slava Ta cu ei și pentru ei, iar pe noi, cei din cer, bucură-ne cu biruința Ta prin neamul român asupra înnegritului de vreme antichrist, omul fărădelegii, fugarul cel ascuns sub duh viclean ca să nu i știe lucrarea lui cea rea, dar este scris în filele Scripturii toată prostia lui și toată rușinea de care va avea parte pentru că s-a încumetat să ridice hulă asupra lui Iisus Hristos, asupra Lui Dumnezeu, Făcătorul cerului și al pământului și al omului, și apoi a toate cele văzute și nevăzute ale facerii lui Dumnezeu. Amin.

— Voi, părinți sfinți ai turmei bisericii Mele de la începutul ei și până la venirea Mea iarăși de la Tatăl pe pământ, ați fost adevărați păstori, iubitori de Dumnezeu și de turma Sa. Ați lăsat prin lucrarea Mea cu voi tot ce avea să știe și să lucreze biserica Mea pe pământ.

O, aceștia sunt păstorii bisericii Mele. De ei să ascultați până la sfârșit, voi, cei care rămâneți cu credincioșie tainei lui Dumnezeu prin biserica cea de la început așezată pe temelia ei prin părinți! Iar cei ce dau să schimbe pe cele așezate pentru vecii, aceștia să fie anatema! Amin.

Și acum încununez slava zilei Mele de azi cu voi, cei din cetatea cuvântului Meu, și așez peste voi mângâierea Mea și spun: Pace vouă, fiilor! Mă sprijin pe voi cu venirea Mea cuvânt pe pământ. Pace vouă! O, și voi să vă sprijiniți pe Mine cu toată lucrarea Mea cu voi, căci Eu am grijă de voi, numai voi să fiți sfinți și cuminți și să condamnați păcatul ca să nu mai fie pe pământ, o, că e vremea să aduc cerul pe pământ și să fie rai pământul, și de aceea vă dau putere din Mine, ca să puteți pentru Mine, și să pot Eu prin voi să așez Scripturile care mai sunt de lucrat între cer și pământ, căci satana e pe sfârșite, iar Eu, Domnul, vin cu înnoirea, fiilor. O, pace vouă, pace vouă, pace vouă, o, fiilor! Amin, amin, amin.

Intru în carte cuvânt și scriu zi de praznic împărătesc, patruzeci de zile de la nașterea Mea din mamă Fecioară, și a fost după legea lui Israel să mergem la templu pentru curățirea după naștere pentru părinți, ca să poată ei apoi să meargă la templu pentru rugăciune după datină, și iată, e zi mare în calendarul creștinesc, o, și mulți se uită pe fereastră să-Mi afle cuvântul cel de zi de sărbătoare, iar Eu Mă dăruiesc lor cu povețe sfinte, căci sunt Păstor și port grijă de turmă ca Păstorul Cel adevărat, Cel neplătit, Cel din cer, Care nu cere decât să fie după adevăr fii ai lui Dumnezeu cei păstoriți de Mine, și de aceea să învețe ei bine ce au de lucrat și de păzit fiii lui Dumnezeu ca să fie ei cu adevărat fii, căci Eu, Domnul, ca să fiu Păstor am trecut prin toată rânduiala cea de fiu, și apoi Mi-am dat trupul spre jertfă ca să vadă fiii lui Dumnezeu cum pot ei să rămână fii după ce cuvântul cel de sus vine să-i adune în turma Domnului ca fii, și iată, trebuie răstignire după asemănarea cu Păstorul Care Și-a pus trupul țintuit pe cruce ca semn al sfințeniei duhului și trupului, o, și așa au de lucrat fiii lui Dumnezeu pentru ca să fie ei sfinți ca Păstorul lor, și trebuie să-și țină mâinile și picioarele în cuie ca să nu mai săvârșească păcat, căci cei fără crucea purtată fac mereu păcat.

Iată, trebuie răstignire, căci Eu am spus: «Cel ce voiește să vină după Mine să se lepede de sine, să-și ia crucea și să-Mi urmeze», iar purtarea crucii înseamnă răstignire, ca să nu mai facă omul păcat cu trupul său. Un răstignit are țintuite pe cruce mâinile și picioarele și este după chipul și asemănarea Domnului său, a Păstorului său, și aceasta înseamnă om care nu se mai lasă spre păcat, și este pe veci cu Domnul un așa om.

O, ce frumoși sunt cei ce Mă aleg ca pildă peste viața lor, ce frumoși! Aceștia au priceput îndeajuns cuvântul spus de Mine pentru cei ce voiesc să Mă urmeze cu cruce, și nu fără cruce. O, ce puțini sunt cei ce își aleg să fie frumoși ca Dumnezeu, frumoși prin cruce, și ce mare ar fi să fie această turmă a lui Hristos, acești frumoși ai cerului pe pământ! De aproape șaptezeci de ani stau cuvânt peste pământ ca să-Mi zidesc o mânuță de popor frumos ca Dumnezeu, o, și greu Mi-a fost mersul cu acest cuvânt, și mult de tot M-am umilit ca să ridic Tatălui un rod frumos. Omul însă e învățat ca pe pământ și de aceea îi este greu să priceapă ce înseamnă Dumnezeu și ce să facă omul apoi înaintea lui Dumnezeu.

Iată, omul face mereu păcat, și face aceasta pentru că nu știe ce înseamnă Dumnezeu și ce înseamnă omul. A înțeles aceasta mama Mea Fecioara și a stat cu viața ei numai în Dumnezeu, numai cu Domnul în inimioara ei curată, și apoi ea Mi-a fost Mie mamă și a mers la templu la patruzeci de zile de la nașterea Mea ca să aducă jertfă de curățire după datină, dar ea era curată ca cerul, și tot așa a și rămas, numai că Domnul Se apleacă rânduielilor așezate pe pământ ca să se înțeleagă desăvârșit că Fiul lui Dumnezeu S-a făcut Om și a crescut, și apoi S-a răstignit pentru om ca să-l aducă pe om la pocăință și la iertarea păcatelor, căci Eu am înviat după răstignire ca să desăvârșesc toată calea spre Dumnezeu a omului și să fie omul liber prin Mine, prin tot ce am făcut Eu pentru viața lui, și de aceea Eu sunt Păstor, și are omul ce să învețe, pentru că i-am arătat Eu prin însăși viața și calea Mea pe pământ.

Așadar, să învețe omul de la Mine și să învețe de la mama Mea Fecioara, că de pe pământ nu este ce să ia, și de aceea să ia din cer omul, să ia și să lucreze și să fie el cu cerul pe pământ, că Eu, Domnul, voiesc să am popor sfânt și să aduc cu el cerul pe pământ ca să fie pe pământ ca și în cer, precum este scris, și dau să pun taina dorului de cer în inima omului ca să pot lucra cu omul cerul cel nou și pământul cel nou și să am pentru cine să le lucrez și să le așez ca fericire a celor ce au iubit pe Dumnezeu pe pământ, învățând din cer iubirea aceasta, căci pe pământ e altfel de iubire și cade omul prin ea de la Dumnezeu.

Stau pe vatra neamului român cu taina nașterii din nou a lumii, pe care am făgăduit-o ca lucrare a lui Dumnezeu la sfârșit de timp, numai că omul pe pământ dă să tragă de timp, să-l tot lungească și să aibă el timpul pentru ale sale, dar Mie Îmi este dor de cer pe pământ, și le este sfinților dor, și de aceea vin cuvânt în mijlocul acestui neam, unde Mi-am așezat cortul venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl și de aici strig și îndemn neamul român să ia în inimă iubirea de Dumnezeu. Dar mai întâi, iată, așa cum Eu, Domnul, iubesc această țară atât de mult și vin cu atâta dor pe meleagul ei cu lucrul Meu ceresc, o, tot așa voi, fii români, iubiți-vă țara și neamul, căci cine nu-și iubește țara și neamul nu-L poate iubi pe Dumnezeu, căci Dumnezeu este iubire și iubește și ocrotește pământul și neamul român, iar omul să iubească ce iubește Dumnezeu, și va fi cel iubit cel ce așa iubește.

 

O, popor al cuvântului Meu, să iubești ca Dumnezeu, fiule păstorit din cer! Înalță rugi calde spre cer pentru neamul român, pentru înțelepciunea cea de sus peste el, pentru dorul de Dumnezeu în inimile fiilor români, pentru pacea cea sfântă și ziditoare de bine în mijlocul acestui neam, pentru lumină, pentru iertarea păcatelor, și apoi să învețe sfințenia fiii acestui neam și pământ. Și dacă este voință și credință, dacă este iubire de țară și de neam, să se întoarcă acasă fiii plecați prin străini, căci taina acestui neam e mare pe pământ și va împărți lumină mare peste popoare, precum este scris, o, și e bine să fie în patria lui românul, și e bine cu Dumnezeu, o, și e rău fără Dumnezeu, dar ce puțini pricep aceasta, ce puțini văd aceasta uitându-se peste pământ!

Și acum, pace peste pământul și neamul român, și această pace să se întindă peste tot pe unde nu este pace pe pământ, și să se înmulțească pacea, căci pacea aduce pace!

Și iarăși, pace și înțelepciune din cer peste cei ce cârmuiesc popoarele, și fericiți sunt și vor fi făcătorii de pace, precum este scris! Este nevoie de pace pe pământ și în inimi, dar este nevoie de iubire, de milă, de credință.

Pace ție, cetate a cuvântului Meu, pace vouă, fiilor din cetate! Să meargă și să lucreze cuvântul Meu de pace! Iubirea de țară și de neam să se întărească și să lucreze ea iubirea de Dumnezeu apoi. Mă sprijin cu voi să-Mi pot așeza cuvântul peste pământ, fiilor, căci pământul are nevoie de cer, are nevoie de cele din cer atât cât nu știe omul de pe pământ, măi fiilor, iar ce este la oameni cu neputință este cu putință la Dumnezeu, așa este scris.

Așadar, să fiu sprijinit să-Mi rostesc peste pământ cuvântul, fiilor, că mare mângâiere am când vin să cuvintez și să Mă împart și să lucreze cuvântul Meu tot ceea ce este cu neputință la oameni, și de aceea voi Mă bucurați că-Mi stați de sprijin, și de aceea așez peste voi pacea Mea mereu și lucrarea ei apoi și zic: Pace vouă, o, pace vouă, fiilor! Amin, amin, amin.