2020 07 Apr

Cuvântul lui Dumnezeu la Praznicul Buneivestiri

Mă scriu pe pământ cu cuvânt de Păstor, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, și în acest nume le-am întărit ucenicilor Mei lucrul lui Dumnezeu peste pământ acum două mii de ani, iar ei au lucrat în acest nume și au păstorit vestindu-Mă până la margini că M-am născut trimis de la Tatăl să Mă nasc, că am crescut ca și omul, că am împărțit atâta bine și iubire vreme de treizeci și trei de ani, că am fost zdrobit pe cruce de cei ce nu M-au voit de Dumnezeu al lor și că am înviat dumnezeiește și M-am suit înapoi lângă Tatăl, lăsând să-Mi lucreze ucenicii lucrul pe mai departe, și apoi ucenici din ucenici până azi, când iarăși Îmi așez Eu Însumi cuvântul de Păstor peste pământ, și Mă port cu zeci de mii de sfinți și cu cete îngerești între cer și pământ, cuvântând și mergând de la margini la margini cu cuvântul și chemând sub slava împărăției Mele, sub iubirea Mea, sub povața Mea pe toți cei care va fi să se aleagă lui Dumnezeu și mântuirii lor, și am spre mărturie toată istoria lui Dumnezeu, toată, de la facere și până mâine și până în vecii, așa cum este ea scrisă și vestită prin Scripturi, și din care este luată de sfinții cei dintâi ai lui Hristos și această zi de praznic împărătesc, sfânt, dumnezeiasca bunavestire, când Tatăl Savaot a pețit pe Fecioara mama Mea să Mă primească de la El prin înger vestitor, să Mă poarte în pântece după firea nașterii de prunci, să Mă arate pe pământ între oameni, să Mă crească apoi așa cum mama își crește și își îngrijește pruncii, și să Mă așeze înaintea Tatălui spre lucrul Lui cu Mine pe pământ, spre jertfă pe cruce cu trupul apoi, prin cei ce n-au primit pe Dumnezeu cu ei, și apoi să-Mi arăt dumnezeirea, slava învierii Mele dintre cei morți, ca apoi să Mă așez iarăși de-a dreapta Tatălui și să aștept venirea Mea cu sfinții, cu armată slăvită, oastea cerească a Fiului lui Dumnezeu, ca să vin să împlinesc peste pământ ceea ce este scris în Scripturi, ceea ce mai este de lucrat și de așezat, și mai ales să biruiesc pe satana și pe antichrist și pe proorocul mincinos, duhul și lucrul cel străin de Dumnezeu, și care a acoperit lumea toată ca să nu mai vadă omul cerul și pe Dumnezeu Stăpân peste cer și pământ. Dar nu, căci hoțul este prins, fiindcă Eu vin cu oaste sfântă și Mă port pe deasupra, după cum Îmi este mersul, și cercetez cu amănuntul și-Mi așez la locul ei împărăția Mea cu omul, și va fi vie pe pământ împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh și va fi ca în cer voia lui Dumnezeu. O, și de aceea vin și păstoresc și împlinesc și așez și împart cu cuvântul lucrul și mersul Meu și al sfinților Mei, că e cerul plin de sfinți, e plin de slava cea nevăzută de ochii omului, dacă omul și-a stricat și și-a pierdut vederea cea pentru Dumnezeu, și vin și-i spun omului să-și facă rost de alifie și să-și dea cu ea pe ochi și să vadă cât de mult s-a dezbrăcat el de Dumnezeu, de Făcătorul cerului și al pământului și al omului, o, și să te așezi înaintea Mea când vin și bat la ușa inimii tale ca să-Mi deschizi și ca să te înveșmântez în venirea Mea după tine și ca să-ți dau calea și să mergi pe ea, omule, nu altfel să mergi.

Iar azi sunt cu mama Mea Fecioara cu zi de praznic de Bunăvestire și stau în sfat cu ea înaintea cerului și a pământului, după cum e vremea și nevoia de Dumnezeu pe pământ, o, că vrea Dumnezeu să așeze la loc toate, și toate noi, toată slava cea care așteaptă la hotar să se ivească și să strălucească, o, și trebuie credință și inimă nouă în oameni pentru credință, căci credința lipsește, pe ea a dat satana s-o ia de pe pământ, dar Eu, Domnul, Îmi împlinesc venirea și voiesc să Mă ajute tot omul și să-Mi dea popas cu el, așa cum Mi-a dat femeia samarineancă în ziua întâlnirii Mele cu ea la fântâna de pe cale și s-a dat ea Mie cu toată casa ei, și cu toată cetatea apoi.

Iar acum, iată, vin să dau plata sfinților Mei mărturisitori vreme de două mii de ani, și prin cei mai mici le împart lor această bucurie, prin cei ce Mă primesc cu credință și cu iubire acum când vin. Și iată, am arătat lucrul Meu cel din vremea aceasta a întoarcerii Mele de la Tatăl, și cu sfinții vin, și cu mama Mea Fecioara stau deasupra pământului român și a neamului de pe el, neam hărăzit de Dumnezeu să-Mi fie casă de primire și de găzduire, și lumină mare să fie și să se arate din mijlocul ei peste pământ, și să-Mi așez masa nunții, iubirea Mea, pe care voiesc s-o dau la toți cei ce cred întoarcerii Mele de la Tatăl, o, că dau să așez și să găsesc credință pe pământ, și prin ea în cei ce o poartă, să împlinesc lucrarea dată Mie de Tatăl s-o lucrez.

Și acum, mama Mea scumpă, să Ne scriem în cartea Mea cea de azi sărbătoarea Noastră, mamă, începutul Meu cu tine pe pământ, și toată cărarea Mea cu tine apoi între oameni, de pe pământ și până la Tatăl, o, mama Mea.

Tatăl Ne binecuvintează acum grăirea, iar Eu te ascult și-ți mângâi iubirea cea pentru Mine și cea pentru oameni, mamă.

— O, Copil preasfânt al Tatălui și al pântecelui și sufletului meu de mamă a lui Dumnezeu Fiul, o, Iisus, o, mângâierea mea, cu Tine în cer lângă Tatăl, cu Tine pe pământ lângă oameni în taina cea neștiută de ochii cei de pe pământ, așa este mângâierea mea și lucrarea mea lângă Tine, și a Ta lângă mine, o, și așa Te-am iubit mereu, mereu, și până să Te port în pântece ca să Te nasc, și cât am așteptat apoi să vin la Tine sus, după învierea Ta, și iată, și acum, mai mult acum, mai mult decât oricând am lucrul meu cu Tine și lângă Tine, Copil al meu Iisus.

Stau deasupra pământului român și îl cuprind tot, înăuntru și de jur-împrejur, și Ți-l ocrotesc și Ți-l îngrijesc așa cum Te-am îngrijit pe Tine ca să nu Te vatăme ceva rău în trecerea Ta dinspre cer spre pământ, dinspre pământ spre cer, Fiul meu scump Iisus, o, și nu știu fiii neamului român cât sunt ei de dăruiți de Dumnezeu, căci totul e taină mare cu acest pământ român, care are ca înger împărțit lui pe îngerul Domnului, pe Mihail arhanghelul, alături el cu mine mereu, în tot lucrul cel de deasupra acestui neam și cel de jos, neam din care s-au ridicat atâția voievozi dârzi și însoțiți de sfinții Tăi, de îngerii Tăi în vremi de încercare peste țară, și când ei ca David tăiau pe dușmani și biruiau pentru paza țării Tale de azi a întoarcerii Tale de la Tatăl cu sfinții Tăi, o, și ce frumoși sunt toți acum, înveșmântați cu cămășuțe albe de in, oaste măreață, cerească, și din care se lasă harul Tău peste acest pământ și neam.

Aș vrea cu mare dor, Fiule Iisus, aș vrea, și tot aștept înviorarea sfântă și iubirea cea de sus peste fiii și fiicele neamului român și să-i văd pe toți înveșmântați regește, căci sunt fiii lui Dumnezeu, iar ei nu mai știu aceasta, de vreme ce a pătruns duhul lumii și a stricat de tot portul cel sfânt al acestui neam, obiceiurile sfinte, iubirea și credința, o, și mă uit și veghez să se așeze la loc cele care au fost clătinate și stricate, și de aceea eu acum mă aplec lor și-i rog, aplecându-mă mult.

O, fii și fiice, o, neam român, ascultați tot ceea ce vă spune El, Fiul meu Iisus, că-i nunta Lui cu voi la hotar, și vă trebuie gătire de nuntă și veșmânt slăvit vouă. Tocmiți-vă croitori și croitorese și grăbiți gătirea voastră, gătiți-vă frumos, și așa gătiți frumos să stați înaintea Celui ce vine la voi mereu cuvânt, mereu chemând, mereu păstorind pământul tot și învățând din cer popoarele.

Mă doare privirea, mă dor toate, mă doare mult când vă văd atât de goi. Mă doare când vă privesc sfinții și îngerii fără de hăinuțe sfinte pe voi, de parcă vi le-a luat apa, o, fii români. Voi erați cei mai frumoși de pe pământ după vorbă, după port, după credință, după îndeletniciri sfinte, o, și iarăși veți fi, dar ascultați tot ceea ce vă cere și vă învață El pentru petrecerea mesei nunții Lui cu voi, o, fii ai României Lui.

Trebuie să vă vadă popoarele toate și să tânjească să umble după Mirele vostru Iisus Hristos, Fiul Tatălui și Fiul meu iubit, și să tânjească popoarele după voi, o, fii români, dar umpleți-vă de dorul să fiți după chipul și asemănarea Lui, nu după chipul lumii abătute de pe calea cea cu viață pe ea.

O, fii români, o, fii creștini de două mii de ani, o, nu mai umpleți văile și dealurile, munții și malurile apelor petrecând voi în duhul lumii și dezveliți la înfățișare de slava Domnului, o, că doare în cer să vă vadă cerul pe voi ca pe fiii oamenilor, căci voi sunteți botezați în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh pentru viață de creștin pe pământ, și sunteți de la începutul lui Hristos țară creștină, țară ortodoxă între popoarele de pe pământ.

Mă cuprind de duhul bucuriei numai că pot să vă spun și să vă rog să căutați voi cu chipul și asemănarea voastră după chipul Fiului meu Iisus. O, și uitați-vă la chipul meu de pe icoană și urmați mie pentru Fiul meu. Purtați-L pe El, fiți sfinți pentru El, fiți cuminții lui Hristos, că fața lumii este urâtă de tot, iar voi trebuie să vă deșteptați și să ștergeți de pe fața țării fața cea urâtă a iadului și s-o înlocuiți degrab cu slava Domnului peste voi și cu voi, o, și veți fi atâta de frumoși, și veți plânge de bucurie, dar și de păreri de rău pentru vremea cât ați stat departe de fața slavei Domnului cu voi și peste voi.

O, iar și iar vă spun, aplecându-mă vouă: faceți tot ce vă cere El, ce vă învață El, Fiul meu Iisus Hristos, Care vine la voi Cuvânt, vine la voi pe pământ Fiul meu.

— O, mama Mea, Eu sunt Cel ce împlinesc cuvântul cel din cer rostit peste pământ, mamă, și le spun și Eu fiilor și fiicelor neamului român:

Faceți așa cum mama Mea v-a învățat pe voi să faceți. Priviți la ea și învățați de la chipul ei, de la portul ei, de la duhul ei, de la iubirea și credincioșia ei.

Iar Eu, Domnul, mereu, mereu vă voi păstori, mereu vă voi chema, mereu vă voi iubi prin cuvânt, ca și în ziua aceasta de praznic sfânt, praznicul Buneivestiri, când îngerul cel vestitor a fost trimis să aducă știrea că Fecioara mama Mea Mă va purta, Mă va naște, Mă va da celor ce Mă vor primi și Mă vor cunoaște, și vor umbla ei pe calea Mea, vor umbla întru lumina Mea. Amin, amin, amin.