Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica Înfricoșatei Judecăți
Întărire și alin așez Eu, Domnul, pe calea dintre Mine și voi, ca să putem unii pentru alții, fiilor veghetori pentru venirea Mea cuvânt pe pământ. Iată, vin la voi, iar voi Mă faceți carte pe pământ, fiilor. O, pace vouă! Cereți ajutorul Meu în toate și stați de-a dreapta Mea și ajutați-Mi mersul și lucrul și dați-Mi putere să vin să lucrez peste pământ, ca să fiți voi binecuvântații Tatălui Meu, căci Tatăl Mă trimite să vin.
O, e zi de duminică, fiilor, și este scrisă ea în calendar duminica înfricoșatei judecăți și se citește în biserici despre venirea Mea cu judecata și cu dreptatea a toate între om și Dumnezeu. Toate sărbătorile din calendarul bisericesc se pomenesc că au fost ele, și că acum sunt pomenite cu slujbă sfântă, dar sărbătoarea înfricoșatei judecăți urmează să fie, și de aceea trebuie sărbătorită pe pământ această venire a judecății, pe care Eu am vestit-o că va veni odată cu venirea Mea cu sfinții îngeri, care Mă poartă când vin, și când scaunul Meu se va așeza cu slavă mare, și neamurile toate vor fi sortate la dreapta și la stânga, cei ce M-au miluit, și cei ce nu M-au miluit pe pământ, iar la dreapta Mea vor sta cei binecuvântați, care au știut și au crezut că Eu sunt adevărul și că sunt din cer și că am pe pământ lucru mult și mereu, iar ei M-au sprijinit cu milă.
O, ce frumos, ce frumos, fiilor, au așezat peste creștini părinții sfinți datinile și trăirile, viața cea duhovnicească a celor ce iubesc pe Domnul pe pământ! Duhul Sfânt a fost călăuza lor, iar ei s-au făcut călăuză sfântă pentru cei ce iubesc să trăiască sfânt pe pământ înaintea Domnului, iar cei ce pun peste ei rânduiala cea părintească, aceia sunt fiii bisericii Mele, aceia sunt biserica Mea, fiilor, și sunt cei spre care Eu voi arăta în ziua aceea înaintea neamurilor pământului că sunt ai Mei, iar taina acelei zile este mare și mult necunoscută, și numai Eu o am în știre și în lucrare pentru cei ce nu pătrund tainele lui Dumnezeu, dar au credință, au nădejde, au blândețe și duioșie, au simțire de la Dumnezeu și au umilința inimii, și fără să știe ei Eu le pregătesc lor milă de la Dumnezeu și le strâng în vistieriile cerești ajutor mare pentru ei.
Despre credința în Mine a omului, o, numai Eu pot să cântăresc aceasta, nu omul însuși, căci cine măsoară pentru el cuvintele Mele, acela nu are căință, nu are umilință pentru el însuși, nu se simte nevrednicul cel dintâi, o, și e în primejdie un așa suflet. Este adevărat că Eu am spus despre cel ce crede în Mine că are viață veșnică unul ca acesta și am spus: «Cel ce crede în Mine are viață veșnică și nu va veni la judecată, ci se mută de la moarte la viață». O, am spus cuvinte mari pentru credința în Mine a oamenilor, dar am mai spus: «Când va veni Fiul Omului va mai găsi credință pe pământ?». Eu despre credința cea lucrătoare am grăit atunci, iar ea este dovedită de om până la sfârșit cu mare statornicie, dar cei ce se schimbă, o, pentru aceștia este altfel, și de aceea nu trebuie omul să se cântărească pe sine în locul Domnului, nu trebuie aceasta nici pentru el, nici pentru altul, căci tainele lui Dumnezeu sunt ascunse pentru un așa om, care nu este cuminte înaintea Mea.
O, fiilor, Eu spun toate acestea ca să vă învăț pe voi întru smerenia minții să stați, și a inimii lipsită de trufie, aceasta pentru smerenie, că mulți își fac singuri socoteli pentru ei înșiși și pentru alții ca ei, dar cei ce sunt ai Mei Îmi lasă Mie judecata a toate, iar ei așteaptă mila Mea și iertarea cea cu milă, căci omul este păcătos, fiilor.
Credința în Mine are umilință mare în ea și în cel ce o poartă pe ea, iar cine vrea să se păstreze în umilință prin credință, acela să nu uite de păcatele sale în toată vremea, de nevrednicia sa, de neputințele sale, și numai așa va fi în stare să nu piardă calea, să nu se ia de la el credința și viața ei și faptele ei pentru Domnul pe pământ, iar în ziua judecății va fi miluit, precum este scris.
O, fiilor, vine și s-a apropiat vremea postului mare, și trebuie să fie post mai întâi cu sufletul, cu duhul, și numai apoi cu trupul, căruia îi trebuie mâncare. Trebuie postit de cuvinte care nu nasc din ele nimic, decât deșertăciunea omului, și trebuie postit de lume, fiilor, de duhul lumii, care stă înaintea fiecărui creștin ca să nu-l lase curat de lume.
Vă am în grija Mea mereu, vă povățuiesc mereu, vă am simbolul Meu pe pământ, fiilor, iar voi stați cu degețelul pe cartea cuvântului Meu și purtați grijă de împlinirile pe care vă dau să le lucrați, căci Eu la voi vin, și cu voi împart truda și nu vă las sub greu, iar tainele Mele cu voi au putere, și mulți vor avea parte de mângâiere prin lucrarea Mea cu voi, prin multul Meu cuvânt de peste voi pe pământ, o, fiilor. Amin, amin, amin.