Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfintei proorociţe Virginia‚ trâmbiţa lui Dumnezeu
Sărbătoare și cuvânt de sărbătoare așez în carte în cer și pe pământ în zi de hram sfânt, una din zilele de hram ale Sfintei Sfintelor Noului Ierusalim pe pământul român, unde Eu, Domnul Iisus Hristos, Mi-am gătit din cer și de pe pământ și Mi-am așezat pe vatra acestui neam zidire de aducere-aminte a lucrului mult cu cuvântul Meu peste pământ, cuvânt care a început să izvorască din gura Mea în anul 1955 în ziua de Paști, ziua învierii Mele dintre cei morți, și să-și întocmească pe pământ carte, și când trâmbița Mea Verginica, fată fecioară din neamul român, a fost așezată de Tatăl înaintea Mea și a sfinților toți și a toate puterile cerești locaș și fluieraș al cuvântului gurii Mele peste pământ, și au trecut de atunci șaizeci de ani și mai bine, șaizeci și unu de ani de cuvânt din cer așezat pe pământ prin glasul Meu în glasul trâmbiței Mele Verginica.
O, am pregătit un popor prin acest glas, la care se adunau cei scriși în cartea cea de sus ca să audă cu urechile lor acum, la sfârșit de timp, glasul și cuvântul lui Dumnezeu, care pregătește pe pământ masă și zile de nuntă ale Mirelui de sus, Care vine să-Și gătească o mireasă, precum este scris, și să petreacă cu ea și să-Și strângă nuntași, oștire a Domnului pe pământ, ca să am casă și masă pe pământ cu oamenii, ca să am la cine să vin și să Mă așez cu cuvântul gurii Mele și să-Mi ridic ucenici de un lucru cu Mine și să-Mi poarte ei cuvântul peste mări și țări până la marginile toate ca și acum două mii de ani, după ce Eu am lăsat la ucenici Evanghelia Mea de atunci și le-am spus lor să Mi-o vestească de la margini la margini și să anunțe peste tot împărăția Mea cu oamenii și frumusețea ei cea de sus ca să-i înțeleagă oamenii taina și să ia în ei cuvântul Meu hrană din cer, prin care ei să trăiască mai mult decât cu pâine, căci sufletul omului dacă nu are hrană de sus și să mănânce din ea, el se usucă, el este furat de împărăția potrivnică sufletului și veșniciei omului, și iată de ce Mi-am pregătit cu atâta trudă, cu atât suspin, cu atâta strigare și așteptare și încercări fel de fel cărare ca să vin și ca să grăiesc pe pământ și să aibă parte oamenii de hrana gurii Mele gata mestecată, bună de mâncat și de băut ca o pâine și ca un vin dulce, căci cuvântul Meu se face tot ce are omul nevoie să aibă și să-și ostoaie suflețelul, că mare milă am Eu de făpturi, și plâng de șapte mii de ani sub această milă, plâng cu Tatăl și tot plâng, și plâng cu Noi cei din cer, cei ce văd tot ce este pe pământ, tot ce suspină și tot ce face suspin.
O, Mă așez cu revărsare de har și de cuvânt, și îndurerat cobor în zi de praznic sfânt peste Sfânta Sfintelor Mele de aici, de la izvorul Meu de cuvânt, și Mă mângâi cu cei din cer pentru ziua Mea de biruință de acum douăzeci și cinci de ani, când aici, cu o mânuță de martori și cu ceată din cer am pecetluit cetatea și intrarea în ea și am numit-o grădinița cuvântului Meu, deasupra căreia glasul Meu suspină cu cuvântul și curge ca să se audă și ca să fie strâns în carte și împărțit apoi la cei ce Mă află aici și Mă caută când vin și grăiesc.
E zi de hram aici, căci trâmbița Mea Verginica este așezată aici de pomenire între cele trei hramuri ale acestui așezământ sfânt, și cu care M-am lărgit în lături cu o colină lângă grădină, unde stau și petrec în sărbători cu cei ce vin după glasul cuvântului Meu și stau ei cu Mine aici în petrecere sfântă și Mă mângâie cu dorul din ei și cu pașii pe care și-i odihnesc aici, după calea lor spre acest izvor.
O, trâmbița Mea, o, Verginica Mea, o, fluierașul Meu din care am sunat și am cântat Eu, Domnul, suntem în sărbătoare pentru tine în cetatea cuvântului Meu, care este mai întinsă acum față de atunci când am început s-o așezăm la vedere pe pământ în anul 1991 o dată cu așezarea Sfintei Sfintelor Mele sub hotar pecetluit cu numele Meu și al tău, ca să avem ale Noastre pe pământ și să putem să fim aici cu sfinții și cu popasul lucrărilor de sus, pe care să le așezăm pe pământ după planul cel din Scripturi, după schița și harta cea de sus, o, și tare greu se lucrează această biruință când nu este statornicie la cei pe care Eu, Domnul, îi leg cu Mine prin cuvântul cel de sus peste ei ca să Mă sprijin cu ei, și iată, parte din ei și-au ales apoi ale lor și le-au dat din calea lor pe ale Mele și au lăsat suspin pe urma lor și greu pe duhul Nostru au lăsat, dar nu-i nimic, Noi mergem și tot mergem, iar ceea ce se vrea a fi trecător rămâne în urma mersului Nostru, rămâne, Verginico, de vreme ce ei nu se tem să-și dea cărarea Mea de sub picioare.
O, trâmbița Mea, o, Verginica Mea, se dezlănțuie cuvântul durerii Mele în ziua ta de hram peste cetatea cuvântului Meu. N-avem popor adunat la izvor în ziua aceasta de pomenire, în care sunt cuprinse cele trei zile de hram. E ger și e frig, și Ne mângâiem cu amintirile, scumpa Mea. Suntem cu cei din cer aici. Am început sărbătoarea în ziua de doisprezece a lunii de sfârșit de an, când s-a așezat din partea Mea prin arhiereul martor și prin cei de aici ținuți la pieptul Meu și s-a pecetluit în ziua aceea pământul Sfintei Sfintelor Mele, și am trecut în a doua zi spre sărbătoarea cea din cer și de pe pământ a apostolului Andrei, pe care l-am avut arhiereu din cer lângă arhiereul martor și lângă cei trei arhierei: Vasile, Grigorie și Ioan, prin care am binecuvântat în anul 1955 începutul râului Meu de cuvânt rostit de Mine prin graiul gurii tale, și pe toți v-am avut aici ca martori în ziua pecetluirii cu sfințenia Mea a pământului sfânt, iar azi, în a treia zi a sărbătorii, e ziua ta de suire la cer între sfinți după douăzeci și cinci de ani de grăire a Mea prin glasul Meu în glasul tău, și acest timp a rămas în cartea mărturiilor Mele de azi, că tu Mi-ai ridicat ucenici și i-ai așezat la scris și le-ai făcut auz din cer și le-ai dat pornire la lucrul cel pentru cules, și culeg ei de atunci și până azi glasul Meu, care vine cu norii deasupra aici și aduce hrană de cuvânt pe masă și hrănesc cu el un popor, pe care aș vrea să-l am până la capăt, Verginica Mea, că unii din ei s-au smuls în lături și au fost înghițiți de slăbiciuni și de val, că n-au înțeles să stea în lumină dacă au venit să fie părtași cu Mine la masă, și de la toți cei căzuți am tot strâns suspin și suntem bogați cu această strânsură de la cei fără de rod strâns la Mine, iar nerodirea îl cade pe om, că mai bine au ales ei să-și strângă ei la întuneric, și ce să le facem dacă n-au avut credincioșie până la capăt?
Dar iată, stăm la masă cu cei din cer martori aici, și ai la masa ta de hram pe apostolul Andrei, Verginico, pe cel care și-a pus aici pecetea începutului Meu de cetate a cuvântului Meu, și tot zidim de atunci mărgăritarele ei și mergem din greu, Verginica Mea, dar mergem, că nu e de stat. Iar acum pune tu semnul dintre Mine și tine în cartea mărturiilor în ziua ta de serbare între sfinți, și mângâiere să Ne dăm și să dăm, o, și cât, cât dor am de mângâiere, Verginica Mea! Amin.
— O, Doamne, cupa mângâierii noastre rămâne tot suspinul, tot durerea, tot nădejdea că va veni o mângâiere dulce și fără de lacrimi și pentru noi. Eu mi-am adunat scule de lucru în cer, le-am adunat din mijlocul poporului care a fost găsit la masă cu noi, Doamne, că după ce am venit între cei din cer aveam nevoie de ucenici lângă mine și am venit uneori chiar în ziua mea de hram și am cules dintre ei și i-am adus la cer, ca să lucrăm o dată din cer și de pe pământ la planul înnoirii lumii, că iată cât lucru este de lucrat și de așezat, o, Doamne!
O, mi-e dor și mi-a fost dor de grăire peste cei ce sunt popor al Tău, al Noului Ierusalim pe pământ, așa cum Tu ai pus numele poporului Tău, dar durerile mereu mari m-au aplecat de tot și m-au rușinat în cer și pe pământ, și am lăsat glasul Tău să lucreze cu putere și să țină treaz mersul lucrării cuvântului Tău. Nu mai e nici între cei din cer curaj la lucru când pe pământ nu se împlinește Dumnezeu în cei hrăniți din cer, iar în loc de spor cu lucrul cel ceresc ne vin dureri de jos până sus și sapă ele mersul și culesul rodului așteptat, și sunt lacrimi culese în loc de rod.
O, încă se mai încearcă cei miluiți de Tine să-Ți aducă încă lacrimi, Doamne. O, ce puțin și cât de puțini dintre ei au înțeles taina lucrării Tale de cuvânt și de rod apoi, și puterea ei, Doamne! Un sfert de veac a trecut din ziua aducerii la vedere și la despecetluire a tainei cuvântului Tău peste pământ, iar rodul a tot tras spre pământ, că sămânța cuvântului Tău cade între spini, și nu se lasă altoiți spinii spre pomi cu rod, ca să ai Tu sprijin, Doamne, și putere să ai, și să arăți că ai. Dar Tu aștepți după om, că fără om n-ai lucrat, de la început n-ai lucrat fără om, și tot de la început Ți-a fost potrivnic omul și Te-a părăsit, și a tot murit omul, și nimeni nu vrea să nu mai moară și nu vrea să învețe cum se trăiește ca să nu mai moară, căci viață în dar nu se poate dacă nu pui la ea viață, dacă nu ai aluat din care să crească viața.
Eu cu durere grăiesc, iar durerea mea e plină de dor și de așteptare după mângâiere, Doamne. O, numai așteptând mai putem. Așteptăm sprijin de pe pământ și tot așteptăm, și să nu mai creadă cineva că Îl poate căpăta pe Dumnezeu de partea sa dacă cel care așteaptă de la Domnul nu are lucru cu Domnul.
O, nu pot mai mult acum să dăruiesc pe masă în ziua mea de hram peste biserica Ta de azi aici, dar sunt la masă de pomenire cu ucenicii mei din cer, cu cei culeși de mine pentru lucrul sus lucrat, și care sunt o dată cu mine pomeniți în cer și la masă aici, pe pământ. Luăm pomenirea zilei noastre și o așezăm în cer și aducem ajutor de sus pentru mersul Tău și al poporului Tău, al lucrului Tău până peste margini, Doamne, și lucrăm suspinând și, iarăși, suspinând lucrăm, căci nădăjduim să culegem mângâierea, care atât ne lipsește printre lacrimi, Păstorule al meu și al turmei mele, pe care Ți-am încredințat-o când am lăsat-o de am venit la Tine sus.
O, ai milă, ai milă de cei puțin împlinitori, Doamne, și adu-i pe ei la duhul ascultării, Tu, Cel ce poți să împlinești ruga sfinților Tăi. Amin.
— O, iubiții Mei, toți la un loc mărturisim din cer ziua când am fost aici pentru pecetluirea grădiniței cuvântului Meu. Să Ne mângâiem unii pe alții, că e greu fără mângâiere și plini de dor și de suspin cu dor. Trei zile de pomenire sfântă toate la un loc, iar apostolul Andrei în ziua ce a trecut a fost serbat între sfinți cu ziua lui între ucenicii Mei cei din cer, și l-am avut la masa sfințirii aici acum douăzeci și cinci de ani și voiește și el un cuvânt să lase în cartea Mea arhiereului martor de pe pământ în ziua pecetluirii atunci, și îi vestește lui așa:
— Eu, Domnul, înțeleg durerea toată a celor cu durere și cercetez mereu de ce și de unde se naște durerea și dau să alin ranele de la ea.
Eu, Domnul, așez în carte spre mărturie un sfert de veac care a curs din ziua aceea dulce a biruinței Mele, cu care am început să-Mi zidesc cetate începând cu prima piatră. O, sunt mulți care tânjesc cu inima după taina Mea de aici și-și iau mângâiere și putere și mers pe cale, ținând urma Mea. Mi-e grea coborârea, căci sunt multe dureri și mult de dus și de purtat, dar cartea Mea e carte deschisă, iar Eu vin cuvânt în carte după planul Tatălui Meu peste vremea aceasta. Îmi tot pregătesc popas pentru cei ce vin la izvor aici în sărbători, și trebuie să am coborâre la ei și să le dau lor pe Dumnezeu.
Voi, fiilor din porți, rămâneți pentru Mine și deschideți-Mi larg când vin, că multă mângâiere am pe suspinul Meu când am cum să-l mai las și să lucrez să dăruiesc pe Domnul celor ce caută la El. Aceasta Îmi este lucrarea, să Mă dăruiesc și să-l ajut pe om spre veșnicia lui cu Dumnezeu, căci satana are calea plină de cei ce slujesc lui împotriva Mea, a Celui ce a zidit omul.
O, măi fiilor din porți, luați de la Mine întărire vouă, luați de la Mine, măi fiilor, ca să pot Eu lua de la voi sprijin și să cobor în carte și să merg și să nu stau, iar mersul Meu cuvânt peste pământ să vi se pună vouă lucru de la voi pentru Dumnezeu. Purtăm durere și Noi în cer, și voi pe pământ, dar trebuie și altfel: Noi să le purtăm cu voi, iar voi să le purtați cu Noi, că aceeași durere se adună sus și jos, și mersul e prin dureri, dar vai celor fără de dureri pentru cer, că aceia poartă altfel de dureri, pe care singuri le ridică asupra lor.
O, e mângâiere durerea cea pentru cer, iar cei duruți ca Dumnezeu sunt ai lui Dumnezeu, fiilor. Vă mângâi în ziua aceasta de mărturie și de serbare de trei zile de hram pentru trâmbița Mea Verginica și pentru cetatea cuvântului Meu. Voi însă acum, iată, vă porniți la lucru pentru pregătirea mesei pentru condus la cer a lui nenea Gheorghe de la Pietrari, familie cu care Eu, Domnul, M-am sprijinit și Mă sprijin mult pe calea Mea de cuvânt cu toate greutățile ei, care sunt de purtat. Cu har din cer să faceți pregătirea pentru acest suflețel și să cereți la Mine dezlegare pentru el de toate câte i-ar sta în cale spre Mine și spre odihna lui cu Mine, căci voi sunteți sprijin și pentru Mine, și pentru cei ce-Mi sunt popor pentru venirea Mea la ei cuvânt pe pământ.
Las ajutorul Meu peste voi în toate câte aveți de lucrat și de purtat și vă dau putere în toate, fiilor. Întăriți-vă pentru cârmuirea a toate, că toate trebuiesc cârmuite și lucrate cu sfat și cu călăuzire prin sfat, căci sfatul este cârma, fiilor.
Pace vouă vă dau! Stați sub puterea Mea ca să aveți putere, o, fiilor. Amin, amin, amin.