În cer şi pe pământ e praznic de Bobotează, şi Mă adun cu sfinţii aici şi pun masă de cuvânt, şi pun duhul bucuriei sfinte pe masă, că Mi-a fost dor, am aşteptat cu dor această zi. Mereu aştept cu dor zilele de praznic ca să Mă adun cu sfinţii şi cu cei ce vin aici, la izvorul Meu de cuvânt ca să le dau lor din cer, ca să le dau lor. O, mare bucurie am când am pe lângă Mine pe cei ce Mă aud şi Mă simt în cuvântul Meu cel rostit ca să Mă dau lor.

Eu sunt Cel ce sunt. La treizeci de ani de la naşterea Mea din mamă Fecioară M-am arătat la râul Iordan ca să Mă vestesc lumii care s-a adunat cu multul acum două mii de ani ca să audă pe Ioan Botezătorul, pe cel care-i chema pe toţi să vină ca să Mă vestească lor că vin cu împărăţia cerurilor pe pământ şi să-i înveţe să se pregătească pentru ea şi să se lase apoi cuprinşi de ea. O, ce clipă măreaţă a fost atunci pentru cei din cer! O, ce măreţ a fost glasul Tatălui Meu, Care M-a mărturisit celor ce umpleau malurile Iordanului, de peste tot veniţi pentru pocăinţă şi pentru botezul lor cu apă!

O, pace vouă cu Mine aici, şi cu cei din cer, cu care Mă port! Pace vouă dacă aţi bătut calea spre izvor la praznic de Bobotează! V-am presărat calea cu cete cereşti. O, pace vouă! Iată, vi s-a făcut primirea. Suntem împreună la coborârea Duhului Sfânt peste ape. Stăm la masă gătită şi sala s-a umplut, iar Eu Mă mângâi şi vă dau mângâiere şi vă dau din Duhul Meu ca să-L împliniţi voi şi să fiţi prin El asemenea Mie spre mângâierea Mea, că multă Îmi este nemângâierea, multă de peste tot.

O, deschideţi-vă pentru Mine şi pentru harul Meu cel mare! E praznic de Bobotează peste ape şi peste voi. Faceţi-vă bucuria Mea. Îmi plânge iubirea după toţi oamenii de pe pământ care nu caută pe urma Mea ca să-i vindec de deşertăciune şi ca să-i am ai Mei apoi.

Mă bucur şi Mă mângâi când vă grăiesc. Îmi alin dorul când vă adunaţi la sânul Meu aici, la poporul cuvântului Meu, la cel ce Mă împarte vouă. Iată, oştirile cereşti se bucură de alinul Meu, că-Mi ştiu durerea şi ştiu cum pot să Mi-o alin.

O, pace ţie, popor de la izvor! O, fiilor, aţi trudit pentru bucuria Mea, pentru alinul Meu, care-l am peste Mine ori de câte ori vine prilejul întâlnirilor Mele aici cu voi, şi cu cei ce vin la izvor ca să ia. O, în toate cuvintele voastre rostite spre Mine Eu sunt în ele şi le împlinesc, fiilor. Când voi cereţi harul Meu peste ape Eu împlinesc odată cu cuvântul vostru rostit. Iată, se binecuvintează apa şi se sfinţeşte ea, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh şi se împarte spre binecuvântare şi spre curăţirea pe care o face în toată vremea apoi apa de Bobotează. Cu multă cuviinţă glasul Meu rosteşte cuvânt şi împlinire de cuvânt pentru toate peste câte voi cereţi binecuvântarea Mea şi împlinirea Mea, fiilor.

Acum petrecerea cerească o binecuvintez şi o fac lucrătoare peste cei adunaţi la izvor, că aţi trudit, fiilor, ca să împărţiţi bucurii şi trăiri cereşti şi înţelepciune şi putere pentru iubire de Dumnezeu în toţi cei care vin cu dor la izvorul Meu slujit de voi. O, ce trebuie să facă omul mereu, mereu? Pocăinţă mereu trebuie să facă şi să aibă. Şi de ce mereu, fiilor? O, cel fără de pocăinţă mereu în el nu mai stă cuprins în duhul împărăţiei cerurilor, nu mai stă. Trebuie pocăinţă mereu, căci cine nu are mereu în el duhul pocăinţei îi uită pe cei ce n-au pocăinţă, dar cei ce Mă iubesc şi Mă urmează pentru răscumpărarea lor şi a celor ce rătăcesc de Dumnezeu, aceia fac pocăinţă şi pentru cei ce n-au decât bucuria cea de la păcat şi de la toată deşertăciunea vieţii, şi trebuie şi pentru ei chemată salvarea, căci Ioan Botezătorul striga la Iordan şi-i striga pe toţi zicându-le: «Pocăiţi-vă, că s-a apropiat împărăţia cerurilor şi pregătiţi-vă pentru ea, că vine Domnul, vine plin de Duhul Sfânt şi vă botează cu El dacă vă va afla în pocăinţă!».

E zi de Bobotează, şi este legată de duhul pocăinţei această zi, şi mare lucrare cerească a fost împlinită în ziua aceea acum două mii de ani, când Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt S-au dovedit atât de mult, atât de mult, şi când râul Iordanului a stat martor şi a mărturisit şi el pe Domnul în apa lui, peste care s-a lăsat semn şi care a rămas până azi în zi de Bobotează peste râul Iordan.

O, Eu nu M-am slăvit cu slava Mea în locaşuri înalte şi împopoţonate cu de toate, ci M-am umilit, şi Mi-a fost dragă umilinţa şi pe cei umiliţi, dar voi, slujitori de altare, voi nu vreţi să fiţi, nu vreţi să lucraţi ca Mine. Voi vă tot construiţi biserici, şi iată, căutaţi bani peste tot, bani şi iar bani, numai bani, şi iată, pe vatra neamului român dă să se arate acum catedrala neamului, aşa cum vor s-o numească pe ea mai-marii bisericii. Dar cum ar fi să Mă simt Eu bine acolo, cum să vin Eu acolo după voi? O, şi dacă aş veni şi M-aş arăta cum sunt faţă de voi şi de slava voastră, aţi arunca cu pietre în Mine, că v-ar fi ruşine cu umilinţa Mea, care v-ar judeca mult înaintea hainelor voastre scumpe şi sclipitoare, iar unii din voi ar cădea jos de ruşine şi de spaimă dacă ar fi să vin şi să Mă arăt descoperit. O, ce ar fi să faceţi voi apoi? Toată slava voastră s-ar topi atunci şi toate ale voastre ar amuţi înaintea slavei Mele, căci Eu sunt atâta de slăvit de nu se poate omul uita la Mine dacă-Mi las slava să se vadă. O, voi uitaţi de slava Mea cea mare şi înfricoşată şi daţi să vă împopoţonaţi cu de toate ca să vă arătaţi dumnezei, ca să vă urmeze lumea în numele Meu. O, şi câtă durere Îmi faceţi că vă daţi dumnezei peste gloata cea fără de minte, şi iată, Eu vin din cer pe pământ cuvânt ca să-l învăţ pe om minte de la Dumnezeu, iar voi daţi să-l speriaţi ca să nu se apropie să Mă audă şi să ia, cum luau cei de acum două mii de ani care-Mi ţineau urma pe unde Mă auzeau grăind şi mângâind şi miluind pe cei îndureraţi. O, vouă vă place să fiţi împăraţi şi domni şi vă place să împărăţiţi şi să domniţi şi să aveţi nume mare, iar Mie Îmi place umilinţa, căci aşa este Cel ce este Domnul. O, cum să mai fiu Eu în bisericile voastre, cum să mai fiu Eu, Domnul, dacă sunteţi voi domni? O, ce-aş fi Eu cu sărăcia Mea pe lângă multa voastră slavă văzută? Eu sunt Cel ce-Mi ascund slava sub harul celor umiliţi şi smeriţi, pe care voi nu daţi nici doi bani, şi iată cât Mă doare slava voastră şi a catedralelor voastre, căci Eu sunt şi rămân Cel plin de umilinţă, sunt şi rămân Domnul celor ce se aseamănă Mie la trup şi la duh, Domnul celor umiliţi.

Mă întorc aici acum cu glasul Meu pentru slava praznicului de Bobotează şi stau cu voi, cu cei adunaţi la izvor. Curge izvorul cuvântului Meu peste voi şi vă botează cu Duhul Sfânt, şi se botează pământul în râul cuvântului Meu şi apele de pe pământ şi de sub pământ, căci scris este: «Domnul a întărit pământul pe ape şi pe râuri l-a aşezat pe el», iar omul trebuie să grăiască şi să înţeleagă cu frică facerea Domnului, cerul şi pământul, şi nicidecum să se apuce să socotească cu mintea lui şi să mai dea şi în lături mintea lui trufaşă cu care dă să ispitească pe Făcătorul şi să umble la tainele Lui.

O, nimeni să nu se bizuie pe omul care zice că ştie el, că el cunoaşte, căci tainele Domnului sunt de nepătruns, şi Domnul le ţine sub stăpânirea Sa şi Se descoperă pe Sine atât cât ştie El să facă aceasta după trebuinţă, aşa cum la Iordan S-a descoperit Fiu al lui Dumnezeu şi L-au văzut pe El noroadele, după ce Ioan Botezătorul L-a vestit că va veni. Îl am la masa Mea de cuvânt pe Ioan, pe naşul Meu de botez. Eu şi cu el Ne-am arătat la Iordan şi unul pe altul Ne-am mărturisit: el s-a arătat botezător, iar Eu Cel botezat, venit de la Tatăl ca să lucrez pe pământ lucrarea Sa.

Voi, cei adunaţi la sânul cuvântului Meu în zi de Bobotează, o, învăţaţi umilinţa şi măreţia ei, fiilor. E greu să se mai înveţe omul cu aşa frumuseţe peste el, dar cel ce Mă iubeşte se uită la Mine şi caută să semene cu Mine la duh, şi fericiţi sunt cei ce caută să fie cu Mine în toate ale lor şi în toate clipele, şi Mă doare de creştinii care se arată că pot sluji la doi stăpâni, că pot sta când cu unul, când cu celălalt. O, Mă doare aceasta, şi aştept să se înţelepţească cel neînţelept.

Aşez peste ţara română ocrotirea Mea toată şi o împrospătez mereu. Am grijă de ea, că este ţara Mea cea de azi şi dau mereu s-o aşez în veghe, şi-i spun ei în zi de Bobotează: Veghează, o, veghează, ţară scumpă a Mea! Eu sunt cu împărăţia Mea în mijlocul tău şi-Mi cern cuvântul peste tine şi te ţin sub acest acoperământ. Te binecuvintez cu apă de Bobotează şi-ţi îndemn fiii spre duh de pocăinţă, că pază de primejdii este acest duh, şi podoabă măreaţă este el peste cel ce îl cuprinde. O, pace ţie, în toată vremea pace ţie! Eu sunt în mijlocul tău cu cuvântul gurii Mele şi-ţi gătesc slava. Iată, îţi împrospătez duhul veghii sfinte ca să te cureţi tu de tot răul din tine şi de peste tine, şi ca să stea cerul de sfinţi acoperământ peste tine, iar Maica Mea să te cuprindă ea sub omoforul ei. Eu, Domnul, sunt acum cu zi de Bobotează în mijlocul tău, şi cât aş vrea să vină la loc vremea sărbătorilor, aşa cum este timpul lor şi locul lor în timp, aşa cum străbunii tăi sărbătoreau sărbătorile sfinţilor, o, ţara Mea! O, cât Mă doare că tu azi nu ştii de praznic de Bobotează pe vatra ta cu toată casa ta! O, până când?

Mă mângâi cu voi, cu cei adunaţi la izvorul Meu de cuvânt. O, staţi alipiţi cu Mine, fiilor. Vrăjmaşul Meu şi al vostru să nu vă poată despărţi de taina cuvântului Meu. O, atâta mângâiere am când veniţi la izvor! Duhul pocăinţei să-l iubiţi mult şi mereu. Această povaţă v-am dăruit Eu acum.

Iar după ce ridicăm sărbătoarea de Bobotează Mă aşez în carte cu Ioan Botezătorul şi vom grăi despre lucrarea duhului pocăinţei, lucrare fără de care omul cade, cade mereu. Iar vouă vă binecuvintez venirea voastră la izvor şi întoarcerea întru ale voastre şi pază cerească pe cale vă dau. O, păziţi poruncile Mele, fiilor, căci păzirea lor îl ţine pe om în viaţă, şi ele sunt cuvântul Meu. Cu dulce petrecem aici cu voi, cu dulce vă strâng la pieptul Meu curat şi duios şi vă spun: Pace vouă!

Iar ţie, popor de la izvor, îţi dau puteri cereşti în ajutor, că tu eşti sprijinul Meu. În duh de Bobotează, în duh de pocăinţă să stai şi să rămâi, căci tu ai de stat înaintea Mea, măi poporul Meu. O, pace ţie, şi Ne întoarcem în carte, Eu şi Ioan, şi vom pecetlui apoi praznicul Bobotezei.

Eu sunt Cel ce sunt. Mângâiere am luat şi am dat la masa cea de azi. O, fiţi asemenea Mie, fiţi fiii mângâierii, o, fiilor. Amin, amin, amin.