Mă întorc în carte, fiilor. Cartea Mea cea de azi, aşezată de Mine pe pământ prin voi, ea este calea pe care Eu, Domnul, grăiesc în zilele acestea pe pământ. Pe această cale pot Eu să grăiesc omului, şi pe ea vin cu sfinţii Mei, cu cei din cer grăire între Mine şi ei, între ei şi Mine, ca să vadă şi omul grăirea celor din cer, ca să ştie şi cei de pe pământ cum este în cer şi ce grăiesc cei din cer, şi să vadă apoi cum grăieşte Domnul cu omul pe pământ, măi fiilor. Grăirea Mea cea de azi cu mama Mea Fecioara şi grăirea ei cu Mine, această grăire se aşează azi în carte pe pământ, şi aşa se lucrează în cer, şi se aşează pe pământ lucrarea celor din cer, cuvântul cel din cer.

Mângâiere multă lucrăm în ziua aceasta, scumpă mama Mea. O, cât de vii sunt cei ce-şi au locuinţa în cer, mamă, şi câtă mângâiere dau ei să aducă şi s-o pună peste cei de pe pământ, o, mama Mea! O, câtă mângâiere pe Noi, cei din cer, când grăim între Noi şi are cine să Ne audă de pe pământ grăirea, mamă! Duhul Mângâierii, pe El L-am promis ucenicilor Mei că va veni pe pământ şi Se va da lor.

O, nu ştie omul ce este mângâierea, nu ştie, mamă. Suflet minunat trebuie să aibă omul ca să înţeleagă cu el ce este mângâierea, iar sufletul minunat este cel plin de dor de Dumnezeu pe pământ, mamă. O, cât de dor ar trebui să-i fie de Dumnezeu omului! Cum să facem să aibă oamenii suflet cald după Domnul, după cei din cer, după taina mângâierii, cum să facem, mamă?

— O, Doamne mângâios, o, Fiule scump al meu, numai cei ce au îndurat dureri de suflet, numai aceia ştiu ce taină mare poartă în ea mângâierea, Duhul Mângâierii, Fiule scump. Grăim în mijlocul celor din cer în această zi de amintire a mea şi a Ta, după ziua de mângâiere a naşterii Tale, ziua când eu am pus sarcina jos lângă mine, şi m-am mângâiat cu ea şi sub ea, sub privirea Ta dumnezeiască de copil mic, de Dumnezeu micuţ, de Cel ce S-a micşorat atât cât a putut trupul meu să cuprindă atunci când Tatăl m-a făcut cale a Ta spre cei de pe pământ, atunci când Tu Te-ai făcut Om, o, Doamne. O, Te-ai făcut Om, când Tu erai Dumnezeu, ca să-i poţi spune omului cât îl iubeşti dacă l-ai zidit la începutul lui, şi i-ai spus aceasta prin micşorarea Ta, că Te-ai micşorat, Doamne scump, ca să Te poată omul cuprinde, ca să poată omul cu Tine, şi de dor ai făcut aceasta, iar eu voiesc în ziua mea de sobor, în a doua zi a noastră a praznicului de Crăciun, voiesc să-i dau omului putere de suflet ca să ne poată pe amândoi cuprinde în sufletul lui şi ca să-L aibă în suflet pe Domnul Cel mic şi pe mama Lui, pe cei îndureraţi, care umblau să găsească loc pe pământ şi să se aşeze pentru naşterea Ta şi pentru îngrijirea Ta apoi, căci noi eram pribegi atunci, pribegi din loc în loc, şi oamenii nu ne cunoşteau.

O, nu ne cunosc oamenii, Fiule prunc, Doamne al meu scump. O, ce dulce eşti şi cât aş vrea să Te simtă omul, dar oamenii nu ne cunosc, Doamne scump! Dacă am deschide cerurile, dacă am da la o parte perdeaua ce ne desparte de lumea cea văzută de om şi Ţi-ar vedea oamenii dulceaţa privirii şi a mângâierii, ar fi atunci să-L vadă el pe Domnul Cel dulce, pe Cel atât de aproape de om, că ai venit pe pământ acum două mii de ani ca să fii cu oamenii, Doamne, ca să le dai mângâieri şi vindecări şi lacrimi după Tine, şi le-ai dat, Doamne, la toţi, câţi Te-au cunoscut de Fiu al lui Dumnezeu venit pe pământ prin pântecele meu cel fecioresc şi îngrijit de mine pentru creşterea Ta apoi, până ce ai aşezat pe pământ dovada dumnezeirii Tale când ai înviat prin cruce şi ai lăsat credinţă în oameni şi căutare după Tine şi mulţi Te-au căutat apoi şi s-au dorit cu Tine, şi au luptat pe pământ ca să rămână ai Tăi în cer, şi iată câtă ceată cerească, o, câtă, Doamne!

Grăirea mea de azi e dulce şi se îndulceşte lucrând şi grăind, că vreau să simtă omul mângâierea cea de la noi şi să ia în el putere de suflet ca să ne poată cuprinde, Doamne, pe amândoi, pe Tine şi pe mine, Fiule scump, pe cei îndureraţi care umblă să găsească loc de popas pe pământ. Umblă Domnul şi caută sălaş care să prindă viaţă şi bucurie de la Domnul, căci păiuţele au prins viaţă când Dumnezeu Făcătorul a fost aşezat pe ele în noaptea naşterii Lui pe pământ, şi era noapte şi era aproape de vremea luceafărului dimineţii, iar zorii acelei zile L-au cuprins pe Domnul şi s-au mângâiat cu El, cu Făcătorul lor, aşa cum toate Îl slăvesc pe Domnul.

O, cum să grăim mai frumos ca să lăsăm mângâiere peste pământ şi peste om, Fiule născut, copil îndurerat ca şi mama Ta, căci unul pentru altul eram îndureraţi, şi aşa ne mângâiam durerea, şi tot aşa şi azi, Doamne născut şi plin de umilinţă apoi? Iubirea Ta e plină de umilinţă, e plină de mângâiere, şi prin acestea două poate omul să înţeleagă dacă are în el iubire, dacă are iubire în lucrarea sa.

Dar Tu acum de lângă mine tot aşa vei lucra. Dulce cuvânt să dai celor ce-Ţi ţin calea când vii cuvânt pe pământ, şi să înveţe ei de la noi că umilinţa şi mângâierea sunt rodul iubirii, sunt lucrarea sufletului iubitor, iar nouă aşa ne este lucrarea, o, Fiule scump al meu. Amin.

— O, scumpa şi dulcea Mea mamă, o, câtă duioşie în duhul tău, mama Mea! Ce faţă dulce şi sfântă îi face omului duioşia, duhul cel duios, mamă! Un suflet duios îi vede dulci pe toţi, îi sunt dragi toţi şi toate, şi aşează totul în sfinţenia sa.

O, iată de ce au fost și sunt duioși sfinții Mei, măi poporul Meu! O, cât de dulce a așezat în carte mama Mea cuvântul mângâierii ei! Să iei cartea aceasta și s-o așezi în calea omului ca s-o găsească tot omul, fiule poporul Meu! Îţi mulţumesc pentru toată lucrarea ta cea pentru Mine ca să se vestească peste pământ grăirea Mea. Pentru truda ta ca să Mă împarţi îţi mulţumesc. Îţi mulţumesc cu mângâiere, măi poporul Meu.

O, fii ai oamenilor, căutaţi-Mă cu inima smerită, căutaţi-Mă cu dor. Mă aşez în calea voastră cuvânt. Mă fac carte pe pământ şi Mă dau de ştire cu ea. O, fiţi credincioşi şi aşezaţi-vă să lucraţi minuni, aşezaţi împlinit în voi cuvântul lui Dumnezeu şi vă veţi umple de duhul duioşiei şi al dorului de Domnul pe pământ. Luaţi din cer, că nu sunt veşnice cele luate de pe pământ. De aceea luaţi din cer, ca să vă faceţi veşnici prin ele, o, fiilor.

Iar tu, poporul Meu, tu să Mă împarţi, tu să Mă aşezi în calea oamenilor, că e vremea venirii Mele iarăşi după om acum, şi tu ştii aceasta de la Mine, tu ştii că a venit vremea aceasta proorocită de Scripturi că va veni.

Iată, am stat şi am primit colindători, măi fiilor, şi le-am dat colăcei şi bomboane dulci şi i-am aşezat la masă. În a doua zi de după praznicul naşterii Mele M-am aşezat în carte cu mama Mea Fecioară, cu grăirea dintre Noi şi Ne-a fost dulce şi mângâioasă grăirea. O, ce mângâiere pe cei din cer când pe pământ se aşează grăirea lor! Aceasta este lucrarea ta cu Mine, poporul Meu de azi.

O, stai sub mantia Mea, fiule, şi lucrând să stai sub ea. Eu sunt Domnul Dumnezeul tău, iar tu eşti poporul cuvântului Meu din zilele acestea. Aşa să ne cunoască pe noi oamenii, iar lumina cuvântului Meu să-i cuprindă pe ei şi să înţeleagă cu ea pe Domnul, pe Cel născut în Betleem din mamă Fecioară acum două mii de ani.

O, pace vouă, fiilor! Staţi în preajma coborârii cuvântului Meu, o, fiilor. Amin, amin, amin.