În zi de duminică, întâia zi a săptămânii, după ce s-au scurs opt zile de la duminica învierii Mele, Eu iar cobor în carte şi-Mi aşez în ea cuvântul, şi am fericire nespusă că pot să grăiesc cuvântul Meu pe pământ şi să Mă împart cu el la cei credincioşi venirii Mele din zilele acestea ca să-Mi gătesc ziua slavei Mele, să-Mi gătesc un popor ca în cer pe pământ, şi cu care să-Mi lucrez Evanghelia venirii Mele, cuvântul cel rostit de gura Mea că voi veni iarăşi pe pământ aşa cum M-am şi suit la Tatăl după înviere şi când un popor credincios era cu Mine în ziua aceea şi-i vorbeam Eu lui şi-i dădeam de lucru pentru credinţă, şi a venit apoi norul şi am intrat în cele ce nu se văd ale facerii şi M-am suit la Tatăl, de unde iarăşi vin acum cu venirea Mea cea de azi.

Sunt Domnul învierii, Iisus Hristos. Am coborât minunea credinţei sfinte peste voi, cei care sunteţi azi popor primitor de Dumnezeu la întoarcerea Mea de la Tatăl la om, după două mii de ani de la suirea Mea la Tatăl când Mi-am scris între oameni cartea răstignirii şi a învierii Mele dintre cei morţi şi cartea înălţării Mele la Tatăl apoi.

Minune de sus este credinţa voastră, măi fiilor. Aţi auzit prin mărturisire, aţi crezut prin iubire şi aţi venit, şi e minune din cer coborâtă peste voi credinţa în care staţi, şi pe care o dovediţi stând cu Mine aici, ca să fiţi popor primitor de Dumnezeu când vine Domnul coborând la voi cuvânt, cuvântul Lui cel de azi. O, cum ar fi dacă între voi ar fi dintre cei care ar zice: Nu voi crede până ce nu voi vedea cum Domnul vine, cum Domnul lucrează şi cum poate El aceasta. O, n-ar mai fi credinţă şi nici plată pentru ea, ci ar fi numai ca pe pământ: văzut şi crezut. Eu ca să-i fac pe ucenici să creadă desăvârşit că Eu sunt Dumnezeu şi că am venit între oameni pe pământ, a trebuit să Mă aşez în cele ce nu se văd după ce am înviat şi M-am adeverit credincios pentru toate cele spuse de Mine lor până atunci, şi numai după aceea li s-a scris credinţă.

O, e greu de cel ce nu crede, fiilor. Nu crede pentru că se împiedică mereu, ca unul care nu vede crezând. Celui ce îi este greu să creadă, decât numai ceea ce vede, acela nu are dragoste de Dumnezeu, nu are văpaie în suflet pentru Domnul. Cine nu înţelege lipsa dragostei de Dumnezeu a lui Israel, care a văzut pe viu lucrarea lui Dumnezeu după ce a fost scos din Egipt ca să scape din robie şi să se întoarcă în ţara lui? O, a crezut Israel dacă a văzut înfricoşătoarea mână a Domnului făcând atâtea semne mari înaintea lui şi înaintea egiptenilor, care-l robeau pe Israel? Credinţa prin vedere, o, nu ajunge ea împotriva necredinţei omului, nu e de ajuns aceasta, dar credinţa prin dar bucură inima şi o ţine ca focul, ca dorul din care ea se hrăneşte şi creşte şi este, şi aşa rămâne ea cu nume de credinţă, şi iată, suntem în a opta zi de după învierea Mea, şi în ea pomenim pe ucenicul Toma, prin care Eu am putut să-Mi dovedesc trupul Meu cel înviat înaintea ucenicilor Mei, şi au scris ei toate acestea pentru cei ce vor crede în Mine prin mărturisirea lor.

Erau ucenicii strânşi şi încuiaţi în casă şi aveau şi pe Toma cu ei în ziua a opta de după învierea Mea, când ei îi spuneau lui că M-au văzut, că le-am grăit, că le-am dat de lucru peste pământ, iar Toma a spus: «Nu voi crede dacă nu-L voi vedea şi eu», şi numaidecât am stat în mijlocul lor şi i-am spus lui Toma: «Adu degetul tău şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi pune-o în coasta Mea, precum ai zis, ca să crezi, şi nu fi necredincios, ci credincios», şi şi-a arătat el apoi bucuria că M-a văzut înviat şi că M-a pipăit pentru credinţa lui şi a altora de după el şi a spus: «Domnul meu şi Dumnezeul meu!», iar Eu am adăugat, şi am spus: «Fericit că M-ai văzut şi ai crezut, dar mai fericiţi cei care nu au văzut şi au crezut!», şi erau acestea mironosiţele, măi fiilor, şi erau ele pline de dor şi de dragoste pentru Mine din pricina credinţei lor în Mine înainte şi după învierea Mea, căci ele slujeau cu credinţă Evangheliei Mele din loc în loc, iar apostolii Mei Mă însoţeau şi înţelegeau cu dificultate Fiinţa Mea şi cuvântul Meu prin care le spuneam lor toate pentru viaţa lor cu Mine şi le spuneam cele ce aveau să se întâmple cu Mine, şi multe cuvinte şi fapte ale Mele între ei cu anevoie le primeau şi le înţelegeau ca să poată ei crede că aşa va fi.

O, ucenicul Toma doreşte să vă umple de dor credinţa, măi fiilor, că fericiţi sunt cei ce cred cu dor, pentru că iubesc cu dor. Binecuvântată să fie intrarea lui la voi, în cartea Mea cu voi, fiilor! Amin.

— O, cred, Doamne, cred Ţie, Bunule Păstor al nostru, cred şi mărturisesc că Tu eşti Hristos Cel înviat, Fiul lui Dumnezeu venit în lume ca să-i ierţi şi să-i mântuieşti pe păcătoşi, iar eu am fost cel dintâi, şi tot cel dintâi am fost care Te-am mărturisit spunându-Ţi la îmbrăţişarea cu trupul Tău cel înviat şi numindu-Te Domnul meu şi Dumnezeul meu, Domnul Cel înviat, o, Doamne.

Te văzuseră ucenicii toţi în seara zilei învierii Tale, dar eu nu Te văzusem, şi voiam să Te văd şi eu şi să cred pipăindu-Ţi ranele, Doamne, ranele răstignirii, o, Doamne. Erau cei fericiţi cei ce Te-au văzut fără să Te pipăie la rane, şi mi-ai spus: «Fericiţi cei ce nu au văzut şi au crezut», şi erau aceia mironosiţele Tale şi ucenicii Tăi, dar eu am fost şi mai fericit ca ei, nu pentru că Te-am văzut şi că Te-am atins pe rane, ci pentru că Ţi-am mărturisit ranele din mâini şi din coastă, şi aceasta mărturiseşte de atunci şi până azi că adevărat este şi că adevărată este învierea Ta, Mieluţ rănit şi biruitor prin rană.

O, cine putea birui păcatul omului în afară de Tine, Făcătorule al omului? Tu erai Cel sculat dintre morţi, după ce ai umplut de lumina învierii Tale iadul, Doamne, căci mai dinainte ne-ai spus că-i vei trage pe toţi la Tatăl, iar noi înţelegeam puţin, şi eram greoi la credinţă, ca unii care credeam ce vedeam, iar nu altfel. Eu, însă, de dorul Tău, de bucuria adeveririi a toate spusele Tale, de aceea am dorit să Te văd şi eu, atingându-Ţi ranele precum am spus că vreau, şi aceea a fost o taină, o mare taină, pe care am păstrat-o în inima mea de când ne purtam cu Tine din loc în loc şi ne spuneai toate, toate câte aveam să le pricepem târziu, târziu, după ce Tu a fost să mori pe cruce, Doamne. De atunci şi până acum eu sunt martorul cel mai mare al învierii Tale şi sunt împotriva a toţi necredincioşii, care cu îndărătnicie îşi văd de ale lor şi nu se lasă ei spre fericirea celor ce cred că Tu ai venit pe pământ pentru ca să mori pe cruce şi să înviezi apoi pentru fiecare om, care poate doar să moară, nu să şi învieze, iar Tu eşti Cel ce ai înviat şi Cel care îi înviezi pe toţi ca pe Lazăr, aşa cum Tu ai dovedit că vrei şi că poţi de la Tatăl, Care ascultă ruga Ta pentru noi, iar noi trebuie să credem, Doamne, ca să fim cei fericiţi. Amin.

Te fericesc cu multul, popor credincios cuvântului adus de gura Domnului pe masa ta pe pământ. Te înconjoară sfinţii şi îngerii din pricina credinţei tale prin care Domnul poate să vină cuvânt pe pământ. Zadarnic cred mulţi că mai mult decât aici este Dumnezeu lucrător în zilele acestea pe pământ, dar fiecăruia îi este dat cât să creadă şi cât nu, fiindcă acest munte de cuvânt este numai unul, precum numai Unul este Domnul, Care cu însăşi gura Sa a vestit de pe atunci că acest cuvânt va veni şi va fi auzit de cei din morminte, fiindcă pregăteşte Domnul Evanghelia învierii morţilor, şi de aceea a aşezat Domnul pe pământ venirea Lui cea de azi cu acest râu de cuvânt, scris în Scripturi atât de desluşit că va fi acesta râu al vieţii şi că va curge peste pământ din tronul lui Dumnezeu şi va adăpa noroade când nu va mai fi nimic pe pământ decât om îndurerat şi zdrobit de înseşi păcatele lui, şi când Domnul Se va arăta la toţi cei care L-au împuns cu atâtea păcate şi că El le va întinde mâna cu milă, căci Acesta este Dumnezeu, şi este Cel ce mântuieşte şi Cel ce dă viaţă celor ce au pierdut-o prin păcat, şi n-au ştiut ce le aduce păcatul.

Te fericesc cu multul şi cu sfinţii toţi, popor binecuvântat pentru purtarea sarcinii venirii Domnului acum pe pământ cuvânt. O, pace ţie din partea ucenicilor Lui! Vom fi cu voi peste opt zile, când Domnul va petrece aici cu voi, şi cu cei ce vin la izvor întâlnirea care va fi! Domnul cu ucenicii şi cu uceniţele mironosiţe, Domnul cu voi şi cu noi aici, şi va fi mângâierea Duhului Sfânt plutind în văzduh în ziua aceea, iar cerul şi pământul vor tresălta, şi unul altuia îşi vor sluji în duh de sărbătoare sfântă, sărbătoare de înviere. Amin.

O, slavă Ţie, Doamne înviat! Tu eşti toate. Ne doare de cei ce nu Te iubesc, ne doare, iar durerea noastră pentru ei va fi scump răsplătită şi va aduce multă înviere, pe Domnul, Răscumpărătorul celor atât de pierduţi, din pricină că n-au gustat ei iubirea. Amin.

— O, ucenicul Meu, măreţ cu iubirea şi cu dorul, nu gustă mulţi iubirea, pentru că îi înşeală dulceaţa păcatului, dar când aceştia Mă vor afla Mă vor iubi măcar atât cât au iubit păcatul, dar iubirea îi va creşte şi îi va ridica frumos şi va fugi departe păcatul, căci numai cei ce nu iubesc pe Domnul cu dor şi cu rană, numai aceia cad spre păcat, numai aceia sunt atraşi spre despărţire de Domnul pe pământ prin păcat.

O, binecuvântată să fie călătoria celor ce se strâng la izvor peste opt zile, aici, cu dorul în ei. Aştept cu Duhul plin de dor întâlnirea care vine între cei ce vor fi aici din cer, şi cei ce se vor strânge, şi ne va fi nouă zi de bucurie, zi de praznic de înviere cu voi şi cu uceniţele mironosiţe, care atât de mult M-au iubit, chiar dacă am fost atât de îndurerat, atât de chinuit, atât de părăsit, iar apoi am înviat şi am zis tuturor celor duruţi: «Bucuraţi-vă! Pace vouă!».

O, popor de la izvor, vom spune cu toţii: „Hristos a înviat!“ şi vom face alin celor ce ne iubesc venind la petrecere cerească, la întâlnirea Mea cu ei aici, şi cu cei din cer, fiilor. Ca în Betania vom fi, şi vom pune masă, căci şi atunci la fel lucram, o, fiilor, la fel ca şi cu voi puneam pe masă, de jos şi de sus hrană, iar Eu Mă împărţeam lor şi le împărţeam puteri sfinte, şi aveam şi atunci popor credincios ca şi acum, şi iată, iarăşi pot şi iarăşi am, şi nu mai este nicăieri să am ce am aici cu voi, să pot ca aici, să vin ca aici, iar cei ce se smintesc, nu ştiu altceva să facă, dar măsura Mea între voi este bună pentru că Eu sunt cu voi, pentru că voi nu sunteţi aici singuri, o, fiilor. Amin, amin, amin.