Mă aşez în carte cuvânt, şi cartea Mea cea de azi se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu, aşa cum fiecare carte poartă numele celui ce o întocmeşte pe ea. Cartea Mea cea de azi poartă numele Meu pe ea, iar Eu port numele ei, şi este ea mărturia Mea cea de la sfârşit de timp, cuvântul Meu cel de azi, şi am lucru mult de cuvânt în ea, cuvânt mult, şi întru el este viaţă, iar viaţa este lumina oamenilor, lumina care luminează în întuneric, necuprinsă de întuneric. Amin.

Când s-au împlinit opt zile de la naşterea Mea pe pământ am fost dus pentru tăierea împrejur cea după trup şi am primit numele Iisus, nume rostit peste Mine de mama Mea Fecioară, după cum am fost numit de înger înaintea ei mai înainte să Mă zămislesc în pântecele ei. Mă aşez în carte cu praznic de cuvânt, şi cuvântul Meu este iubit numai de cei ce cresc prin el după ce s-a zămislit în ei naşterea cea de sus prin cuvântul Meu, naşterea din nou, minune prin credinţă zămislită în omul cel dinăuntru şi dovedită prin credinţă şi văzută apoi ca faptă în omul cel din afară, care se mărturiseşte pe sine mărturisind pe Domnul în el şi cu el, şi mare este taina naşterii din nou a omului, taină care nu mai moare în om dacă ea se zămisleşte în om.

Te cuprind în cuvânt de praznic sfânt, poporul Meu. Grăiesc ţie, tată, căci lucrarea Mea cea de la Tatăl dată este cuvântul, fiule. O, îţi mulţumesc cu aplecare, măi fiule, că Mă ajuţi prin credinţa ta să împlinesc Eu acum Scriptura venirii Mele de la Tatăl la om, cu numele Meu cel nou împlinit peste tine, că scris este în Scripturi pentru a doua Mea venire, cu oştiri de sfinţi fiind urmat, să se cheme numele Meu Cuvântul lui Dumnezeu. O, îţi mulţumesc, tată, că Mă ajuţi cu credinţa ta, şi să-Mi mulţumeşti şi tu de-a pururi că te ajut la rândul Meu cu dragostea Mea pentru tine, cu îngrijirea Mea, cu mila Mea, cu iertarea greşalelor tale, cu mângâierea Mea în durerile tale, iar tu să nu uiţi să-Mi spui cu duioşenia inimii cuvânt grăit Mie, aşa cum împăratul David grăia spre Mine după mulţimea durerilor inimii lui şi zicea: «Când se înmulţesc amărăciunile în inima mea, mângâierile Tale îndulcesc sufletul meu, iar când se clatină piciorul meu, atunci mă sprijineşte mila Ta, Doamne».

Acest mult cuvânt al Meu, care naşte fii pentru Dumnezeu, dacă nu este citit mereu, moare iarăşi cel ce se naşte din el, căci el este călăuza vieţii celui ce se naşte din nou din el. O, să-l citeşti mult, mult, poporul Meu, căci întru el este viaţă, tată, şi este lumina care luminează în întuneric, în toate câte încearcă viaţa ta pe pământ ca s-o doboare pe ea. A căutat şi Irod să cunoască din Scripturi cuvântul cel despre naşterea Mea, dar el a căutat aşa ca să intre în luptă cu Dumnezeu şi să Mă stârpească de pe pământ, şi aşa a ucis Irod în nebunia lui paisprezece mii de prunci, ca să Mă nimerească pe Mine, Cel veşnic, dar Tatăl M-a păzit. O, aşa v-am păzit Eu pe voi, copii de la sfârşit, când au căutat viaţa voastră cei necredincioşi acum douăzeci de ani, dar Eu v-am păzit pe voi cu mână tare şi v-am acoperit, tată, sub mantia Mea, şi au pierit atunci mulţi în schimbul vieţii voastre când s-au pornit irozii vremii cu gând să vă nimicească pe voi, şi i-au nimicit pe ai lor. O, dar când se trage în voi dinăuntrul zidurilor, o, tată, câtă oştire cerească trebuie să pun Eu în veghe şi în lucru între voi şi loviturile cele înspre voi, ca să rămâneţi voi, tată!

O, fiţi credincioşi, fiţi tari cu credinţa şi cereţi cu credinţă împlinirea Scripturilor, tată! Postul şi rugăciunea, aceasta aveţi voi de lucrat pentru împlinirile cele de apoi, iar Eu pot totul prin acestea, în numele Meu lucrate de voi, numai să fiţi plini de dragoste, plini de pace, de răbdare, de cuvioşenie şi nepomenitori de rău ca şi Dumnezeu, fiilor, iertând pe toţi cei ce se ridică împotriva voastră, iertând ca şi Dumnezeu, tată, că astăzi avem lângă praznicul Meu, avem sărbătorit pe arhiereul Vasile cel mare cu credinţa şi cu fapta şi prin care Eu am arătat mila Mea pentru cei ce se căiesc cu durere de păcatele lor, şi am arătat puterea iertării, dar şi puterea credinţei şi a căinţei, măi fiilor, căci în vremea acestui slujitor mare înaintea Mea, mare cu inima şi cu stăruinţa, am arătat Eu semn mare, dovedit tuturor atunci, căci o femeie plină de păcate, venind la simţul pocăinţei prin harul Meu, şi-a scris pe hârtie păcatele ei mici şi mari, şi s-a dus ea cu hârtia la arhiereul Vasile, rugându-l să mijlocească la Mine pentru ştergerea dinaintea Mea a păcatelor ei, şi s-a arătat semn mare, căci s-a rugat arhiereul Meu şi, desfăcând el apoi hârtia scrisă cu păcatele femeii, s-au văzut şterse păcatele ei aproape toate, dar multa lui umilinţă a trimis-o pe ea apoi spre alt preot mare din inima pustiului, iar acesta, tot atât de umilit, i-a zis femeii: «Du-te, femeie, căci sunt om păcătos, şi Vasile să se roage pentru ştergerea păcatului tău». Şi au desfăcut hârtia cei ce-l duceau pe Vasile să aşeze la locul lui trupul lui cel neînsufleţit, care s-a lăsat atunci spre odihnă, iar pe hârtie nu mai era nici un scris, şi erau curate de păcate şi hârtia, şi femeia, care şi-a curăţit prin pocăinţă viaţa şi a scăpat de trecutul ei, care o apăsa pe ea înăuntrul ei şi înaintea Mea.

O, fiilor, iertaţi şi vi se va ierta! Iertaţi mereu, aşa vă pun Eu pe voi să lucraţi în ziua aceasta de sfânt mare, pomenit între sfinţii slujitori între cei din cer, Vasile cel mare. Adunaţi-vă cu duh zdrobit pentru rugăciune şi cereţi iertare de la Mine pentru cei greşiţi, pentru ei şi pentru voi, şi faceţi certare diavolului, aşa cum a făcut arhiereul Vasile şi a lăsat-o de lucrare pe pământ! Rugăciuni de dezlegare de vrăji şi de farmece să aduceţi înaintea Mea şi înaintea sfinţilor rugători pentru voi, că multe curse s-au tot ivit şi s-au tot lucrat mereu ca să doboare mersul lucrării Mele cu voi şi să oprească din curs râul cuvântului Meu în mijlocul vostru! Au căzut mulţi, tată, în lupta lor împotriva Mea şi a voastră, căci au gândit să nimicească şi să nu mai fie lucrul Meu prin voi, dar Eu nu pot să las lucrarea cuvântului Meu să stea din cursul ei, că este scris să crească rod mult pe urma Mea cu voi pe pământ, şi este mersul Meu, nu este al vostru acest mers pe care-l merg Eu azi cu voi, după cum scrie în Scripturi să merg şi să împlinesc.

O, am dureri adânci, căci neumilinţa şi neascultarea unora i-au prins pe ei în cursa diavolului, care toarnă mereu în calea poporului Meu descântece şi vrăji, căci altceva nu mai fac oamenii, şi toţi îşi fac unii altora piedici prin mijlociri diavoleşti, cerându-i diavolului să facă lucrarea lui lor, căci sunt plini de răutate în inimi oamenii, şi unii împotriva altora se răzbună, şi cer ajutor diavolului pentru aceasta, căci Eu nu pot să fac rău, ci numai iertare pregătesc şi tot pregătesc pentru om, şi nu răzbunare lucrez cum lucrează inima omului răzbunător şi slujitor diavolului prin acest păcat.

O, poporul Meu, port jalea Mea cu tine, tată, şi cu cei ce-ţi poartă de grijă pe pământ din partea Mea. Ridică-te, fiule, ridică-te mare pentru lucrare de pocăinţă, căci Eu, Domnul, îţi dau acest har şi te ajut mereu în toate durerile Mele cu tine şi ale tale cu Mine, numai să nu ai tu durerile tale, tată, ci pe cele din calea Mea cu tine să le ai tu, că iată, se pierd de pe calea Mea cu tine cei ce-şi fac rost de durerile lor, de nemulţumiri, şi apoi de răzbunare, măi fiule, că rău e de omul care aruncă de la el harul Meu şi mila Mea cea pentru el! Postul şi rugăciunea şi duhul umilit, lucrează-le tu pe ele aşa cum le-au lucrat sfinţii, tată, şi cere-Mi să-ţi dau izbânda cea prin rugăciune, şi-ţi voi da, îţi voi da pentru calea Mea cu tine, poporul Meu, îţi voi da ca să ai, ca să poţi pentru Mine, că Eu prin tine pot, dar multă umilinţă să-ţi lucrezi, şi va putea întru totul atunci rugăciunea ta înaintea Mea. Amin.

— Cu Tine în cuvânt intru eu în mijlocul poporului Tău în ziua mea de serbare, Doamne Cuvinte, şi amintesc lui că eu trecusem cu sufletul la Tine când femeia cea vinovată de păcat venea din nou spre mine ca iar să mijlocesc Ţie pentru iertarea ei, iar eu, în drumul meu spre Tine şi spre sfinţi, Ţi-am cerut, la strigătul ei, tot ce mai era rămas pe hârtia păcatelor ei, şi spre slava Ta ai arătat semn mare, că s-a şters totul de pe hârtie, şi s-a arătat aceasta în văzul tuturor şi s-a mărturisit aşa apoi. Grăiesc poporului Tău cuvânt mare şi-i spun lui să mijlocească la Tine prin sfinţi pentru lucrarea iertării cea de la Dumnezeu faţă de toţi cei greşiţi, că are el sfinţi la cer din mijlocul lui veniţi între sfinţi, şi aceia au ştiut durerea vieţii şi a încercărilor pe calea lor cu Tine prin acest cuvânt, în care ei au crezut şi au stăruit pe pământ, iar azi stau ei înaintea Ta în cer pentru poporul Tău de azi şi pentru lucrul Tău cu el.

O, popor plin de daruri de la Domnul, caută să fii folositor, fiule, şi în multă umilinţă să-ţi ţii mintea, tată, căci Domnul aşa poate face minuni mari. Are Domnul durere mare din pricina neumilinţei de duh de la cei ce au tras şi trag de la mijloc în mersul Lui cel greu de azi. O, cere-I tu Lui prin sfinţi dezlegarea legăturilor de peste cei ce au făcut dureri şi încă fac, şi cere-I cu lacrimi de umilinţă, fiule!

Rostiţi rugăciuni cu tărie de duh, voi, slujitori de altar în mijlocul poporului Domnului şi cereţi destrămarea lucrării lui satan, căci el lucrează tot răul lui peste cei ce slăbesc în credinţă şi îi ia în primire ca să nu-i mai scape din mână şi să le tot facă rău şi să-i tot ţină aşa! O, cereţi iertarea păcatelor de peste toţi şi ruperea legăturilor satanei de peste cei ce au căzut sub aceste legături! Nu uitaţi apa sfinţită pentru intrările şi ieşirile voastre! Nu uitaţi postul şi rugăciunea, fără de păcat acestea lângă ele, căci şi cei căzuţi în părţi fac acestea, dar le fac amestecate cu păcatul urii de frate şi al răzbunării, cu păcatul bârfei şi al mâniei, cu păcatul îndoielii în credinţă, şi se ridică împotriva lor zilele de post şi de rugăciune, că n-au aceştia umilinţa inimii, şi numai pe ea dac-ar avea-o ei în lucrarea lor, ar scăpa din cursa diavolului şi apoi ar vedea că toate cuvintele Domnului au fost şi sunt adevărate, numai să poată ei deschide ochii ca să vadă şi ca să înţeleagă. Le-aş spune şi eu, dintre sfinţi le-aş spune, ca Domnul le-aş spune că răzbunarea bate spre înapoi cu lucrul ei cel rău, fiindcă aşa este cursul ei, şi le-aş spune să folosească în locul ei umilinţa de duh şi pocăinţa pentru păcate, că e greu fără acestea pe pământ, şi e în primejdie mare viaţa celui fără duh umilit în el pentru salvarea lui prin acest duh.

Are Domnul cuvânt cu durere să spună, şi găseşte durere în porţi, dar tărie pune El ca să poată grăi, iar eu binecuvintez arhiereşte de lângă Domnul mersul cel slăvit al lucrării Lui cu voi, şi pe voi, cei ce mergeţi, că nu e de stat pentru acest mers, şi să-I cerem Domnului puteri pentru mersul Lui cel de azi, mereu să-I cerem, o, fiilor. Amin.

— O, puterea Mea prin cei credincioşi este postul şi rugăciunea, sfinţi iubiţi ai Mei, şi îi învăţ mereu pe ei inima Mea în ei, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima, şi aşa au putere aceste arme de biruinţă a Mea cu ei şi prin ei. Amin.

Postul şi rugăciunea să vă fie fără de păcat, fiilor. Eu, Domnul, vă învăţ pe voi puterea acestor arme asupra diavolului vrăjmaş pe Mine şi pe voi. Cei ce au postit şi s-au rugat, având în fire şi în inimă păcate cu care-l hrănesc pe diavolul: bârfa, vorbirea de rău, mânia, răzbunarea, judecata, minciuna, defăimarea, pomenirea răului, o, aceia mai rău s-au rănit pe ei înşişi, căci diavolul a prins putere peste ei prin aceste păcate în vreme de post şi de rugăciune a lor. Toţi, toţi cei care au lucrat aşa, să meargă spre pocăinţă, ca să se poată strica lucrarea diavolului de peste ei! Iar Eu am de scris în carte epistolă de trezire, şi Mă întăresc în porţi ca să pot să lucrez, şi prin cei loviţi în porţi lucrez, căci aşa Îmi este aşezarea pentru lucrul cuvântului Meu în vremea cea de acum, când diavolul e necăjit pe Mine şi când Eu dau să-i surp lucrarea lui ascunsă, şi lucrez prin cuvânt scris, întru care este viaţă, multă viaţă, iar viaţa este lumina oamenilor, lumina care luminează în întuneric, şi necuprinsă este ea de întuneric. Amin, amin, amin.

O, fiilor din porţi, luaţi putere în voi din puterea Mea, că avem acum de aşezat în carte epistolă de trezire, mâna Mea întinsă cu milă spre cei loviţi de diavolul, şi care au pierdut duhul umilinţei şi al pocăinţei, fiilor, şi diavolul a putut prin aceasta lucrarea sa apoi în ei şi peste ei. Lucrăm în taină. Cu durere şi cu taină lucrăm, fiilor. Amin.