2010 19 Dec

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului ierarh Nicolae

Sunt Domnul Iisus Hristos, Fiul Tatălui Savaot şi cobor în carte cuvânt cu sărbătoare de sfinţi, cu părintesc cuvânt de învăţătură pentru poporul Meu cel de azi din români, căci sunt Învăţătorul lui, al celor ce ascultă de cuvântul cel din cer peste ei, ca să nu facă ei voia lor, şi să fie voia Mea în ei, dacă aleg ei să fie voia Mea pe pământ cu ei.

O, te îmbrăţişez în cuvânt de învăţătură, poporul Meu. Să ştii, tată, că poporul Meu este cel ce se alege să facă voia Mea, iar cu tine este cuvântul Meu ca să asculţi tu de el dacă te alegi să fii fiu al ascultării şi să nu faci voia ta, ci voia Mea s-o faci, şi ca în cer s-o faci, nu ca pe pământ, că pe pământ zadarnic spune omul să se facă voia Domnului şi împărăţia Domnului ca în cer pe pământ, căci omul face tot voia lui, fiindcă nu-L iubeşte pe Dumnezeu, ci se iubeşte pe sine.

Pun masă de cuvânt şi multă învăţătură de creştere pentru duh de ascultare, aceasta pun pe masa ta în ziua aceasta, poporul Meu. Ierarhul Nicolae vine cu învăţătura sa de părinte ca şi cu o mănuşă potrivită acum necazurilor care vin peste Duhul Meu în mijlocul tău, peste vreme de încercare, ivită de la voia cea liberă pe care şi-o aleg cei neascultători de cuvântul Meu cel de peste cincizeci de ani, prin care dau Eu să ies la capăt sfânt cu un popor sănătos cu mintea şi cu ascultarea, cu o mână de copii învăţaţi de Dumnezeu pentru vremea care vine, căci vremea este cu cădere sau cu ridicare, precum Eu sunt spre căderea sau spre ridicarea multora, dar fericiţi vor fi cei ce, ridicându-se ca să-Mi fie fii prin cuvântul Meu cel făcător de fii, vor rămâne ei până la sfârşit voia Mea şi lucrarea Mea cea mântuitoare pe pământ pentru mulţi!

O, nu e de mirare când cade cineva din bărcuţa Mea cu fii, căci vremea este cu ridicare sau cu cădere, şi fericiţi sunt cei ce nu se smintesc întru Mine şi întru cuvântul Meu cel de azi peste pământ, şi întru cei cu care-Mi poartă acum venirea ca să-Mi zidesc cu ei un popor ascultător înaintea Mea pentru vremea care vine cu Mine şi care se va aşeza pe pământ, precum şi vremea pe care o aduce diavolul se aşează de la diavolul între oameni şi îi momeşte pe ei spre voia diavolului cu ei, căci Dumnezeu a avut încă de la facerea omului duşmani, care s-au luptat să-I strice zidirea, să pună piedică între om şi Dumnezeu ca să-l aibă diavolul pe om, şi nu Dumnezeu pentru voia Sa în om.

O, cu toată zdrobirea cea de la încercarea cea grea peste lucrarea Mea cu voi şi cu poporul Meu vegheat de Mine şi de voi, să prindem suflet acum, să prindem putere, fiilor din porţi, şi să aşezăm mare învăţătură din cer peste mintea şi inima fiilor şi fiicelor poporului Meu, căci vremea cea de încercare cere aceasta, cere veghe, iar Eu, Domnul, cobor acum Duhul Meu şi îl rog pe fiecare să-L ia în inimioară şi în minte, căci duhul şi mintea omului alunecă şi îl duce la vale pe om, dar Duhul Meu îi dă omului cerul şi legătura cu cerul pe pământ, ca să poată omul peste el cu cele din cer, nu cu cele din el, care-l despart pe el de Dumnezeu pentru voia sa cea împotriva lui Dumnezeu în el. O, nicicum să nu vă pierdeţi puterea şi nădejdea prin grelele încercări, ivite dinspre cei neascultători, care stârnesc furtună peste credinţa celor ce prin credinţă pot şi stau întru voile Mele înaintea Mea şi se numesc ei poporul Meu. O, nicicum să nu uitaţi că numai bobul sec trece prin sită şi se alege pentru foc, dar bobul împlinit, în care Eu pot şi sunt, Eu îl ocrotesc, îl hrănesc, îl întăresc, punându-l sub acoperământul Meu şi mari minuni lucrez pentru el ca să-l am Tatălui pe masă pe vecii, o, fiilor. Inimioarele voastre sunt acum pline de jale ca şi inima Mea, măi fiilor copii. Iată rodul celor ce v-au vorbit pe voi de rău şi v-au înjosit faţa înaintea celor necredincioşi şi lipsiţi de Dumnezeu pe pământ! Să ne uităm bine înapoi la vremea Mea cu voi ca să vedem şi să înţelegem ceea ce este de înţeles. Oricine v-a învinuit pe voi pentru voia cea liberă a lor, oricine v-a defăimat şi v-a învinuit din unii în alţii şi de la unii la alţii culegând ei această răutate asupra voastră, aceia s-au rănit pe ei înşişi, au lovit în ei înşişi, căci au voit cu tot dinadinsul să lovească în voi şi au lovit, şi lovind s-au lovit, iar voi aţi răbdat şi răbdaţi şi veţi răbda, fiindcă cei cu suflet bun nu întorc răutăţii cu răutatea, ci cu răbdare mare şi sfântă aşteaptă ei de la Dumnezeu izbânda lor prin greu. O, cum să vă ung inimioarele zdrobite ca să puteţi duce toată jalea şi toată greutatea ei?

O, apropiaţi-vă de jalea Mea, voi, fii şi fiice ale poporului Meu cel azi ascultător glasului Meu, care vă învaţă pe voi viaţa cea din cer, viaţa cu ascultare, că mult v-am învăţat să ştiţi să fiţi şi să rămâneţi ai Mei şi sub pază să staţi şi văzuţi să fiţi înăuntru şi în afara voastră pentru ca să puteţi fi ocrotiţi şi nesmulşi din braţul Meu cel ocrotitor! O, apropiaţi-vă de durerea Mea cea grea, de obrazul Meu cel lovit şi zgâriat de neînţelepciunea celor neînţelepţi pentru viaţa lor, că iată cum dau să cadă dintre voi cei ce-şi fac inimă aparte şi simţăminte aparte şi alegere altfel decât am hărăzit Eu, Domnul, celor ce vin spre Mine şi spre izvorul Meu de cuvânt ca să fie ai Mei, şi fii ai ascultării de Dumnezeu să fie cei ce vă cunosc pe voi şi pe Mine prin firul acestui cuvânt, pentru care ei vin şi se unesc cu voi prin dragostea voastră de ei când ei vin ca să se facă ai Mei ca şi voi. Vai Mie când vin în mijlocul poporului Meu inimi care lucrează la întuneric şi cărora li se vede rodul apoi! Vai Mie când se fac judecători de Dumnezeu şi de fraţi cei ce vin aşa şi stau apoi aşa şi lucrează aşa în staulul Meu de fii! O, apropiaţi-vă ca să-Mi mângâiaţi durerea! O, înţelepţiţi-vă în încercări şi îmbogăţiţi-vă credinţa şi daţi-vă în lături când vedeţi mers cu neorânduială în cei ce dau să meargă aşa, după ce vin ei să fie apropiaţii Mei! O, nu vă miraţi că vedeţi ce vedeţi, căci pe calea Mea cu fii n-a fost în nici o vreme să n-am între ei dintre cei ce se aleg să se tragă în lături, fie din slăbiciune, fie din răutate, fie din pizma diavolului, fie din pricina întunericului sub care stau, şi mai ales loviţi de duhul mândriei din ei, de duhul invidiei, care mereu, mereu l-a făcut trădător pe cel în care a stat încuibat şi lucrător în părţi apoi acest duh, iar cel ce se face neiubit de Dumnezeu prin purtare nefiască, acela cade în cursa celui ce întinde cursă de la mijloc sufletelor slabe, care nu caută cu lumina între ei şi Mine, între ucenic şi Învăţător, căci fără călăuză pentru inima lui, pentru paşii lui cu Mine, cade omul în plasa lui satana oricine ar fi el.

Iată, satana a lucrat în ascuns şi Mi-a adus pagubă şi Mi-a lovit faţa şi Mi-a zgâriat-o, dar Tatăl Mi-o şterge şi Mă mângâie la rană, că-L doare adânc rana Mea. O, cel ce se bizuie pe sine şi se conduce aşa şi nu are nevoie de călăuză pentru el în mijlocul poporului Meu cel de azi, acela se loveşte şi face lovituri şi face brâncă multora spre cădere, dar Eu te învăţ la timp şi la netimp, poporul Meu, şi-ţi întăresc statornicia, tată, numai să stai tu treaz şi bine treaz înaintea Mea şi să pui peste tine tot cuvântul Meu cel pentru facerea ta şi pentru repararea ta ori de câte ori trebuie să fac Eu aceasta ţie, iar tu păstrează-ţi mereu duhul umilinţei şi al pocăinţei, tată, duhul celor înţelepţi cu înţelepciune din cer, căci vai celor ce nu au acestea în inima lor, căci cei ce nu au aşa inimă, aceia sunt batjocoritori şi dispreţuitori şi defăimători de fraţi, şi nu e nici pe departe inimă de creştin o aşa inimă, care nu are în ea faţa lui Dumnezeu.

Te strâng la piept, te pun lângă inima Mea ca să-i simţi bătaia şi durerea ei cea grea acum, poporul Meu de fii şi de fiice! O, tată, M-a lovit satana cu ruşine mare şi-Mi aruncă dispreţ. Ceartă-l tu pe satana, că Mă are la mâna lui din pricina celor ce s-au jucat de-a viaţa şi s-au apucat să-şi facă voia, smulgându-se de pe calea Mea cu tine, nemulţumiţi fiind ei de statul lor lângă Mine şi lângă tine după voia Mea, tată! O, fă loc în rugăciune pentru tine şi pentru Mine şi cere-i pe sfinţi să stea cu tine, tată, şi să facă minuni cereşti pentru viaţa ta cu Mine, că furtuna vine cu mare suflare ca să-i cadă din picioare pe mulţi, să-i cadă din credinţă, să-i cadă prin sminteală ca să-şi facă şi ei rău, dar voi, fii şi fiice, curăţiţi-vă inima şi viaţa de orice greşeală, de orice urmă de voie de sine, căci cine nu ascultă aşa, ajunge să pască apoi rodul neascultării şi cade de la Mine cel ascuns în sine şi-Mi face durere, şi-Mi face ruşine, dar Eu nu ţin pe nimeni cu tăria Mea, că Eu vreau dragoste de la om, nu să-i supun Eu iubirea dacă el nu poate să-Mi dea şi să-Mi rămână al Meu.

Acum fac socoteala, fac cu îngerii Mei, fac şi peste cei ce au ajutat măcar cât de puţin paşii celor ce cad şi care umblă după voia lor, după ce au venit şi au dat să stea după voia Mea când au venit să stea lângă poporul Meu, atraşi fiind ei de cuvântul Meu cel făcător de om şi de dragostea Mea din fiii cei purtători de Dumnezeu şi care Mi-au născut fii ca să-i am Tatălui Meu rod. O, găsesc acum mult păcat, mult scris în dreptul celor ce au ajutat pe cei fără de minte pentru voia lor lângă Mine. Când omul în vremea prostiei lui are din părţi proptele pentru voia lui cea rea, când cei din jurul lui îl ajută dacă el dă să greşească şi să cadă lucrând anapoda, au aceia păcat. O, ferice de cei ce nu se smintesc, dar această fericire nu este pentru cei ce nu ascultă de Dumnezeu, căci după ce-şi fac voia, strigă ei în gura mare că s-au smintit, uitând că fiecare dă răspuns în dreptul său şi că nu este altfel la Dumnezeu pentru dreptatea a toate. Dacă Adam a dat vina pe femeia sa, şi pe şarpe apoi a dat femeia vina, iată, pentru neaplecare spre pocăinţă pentru păcat, a primit Adam şi femeia sa atunci ieşirea din rai şi s-au dus ei apoi în locuinţa morţilor. Ce trecere au mai avut ei la Dumnezeu învinuind pe Dumnezeu şi unul pe altul aruncând ei vina?

O, nu-i frumos să-i învinuiţi pe fraţii voştri pentru voia voastră cea cu greşeală, fiilor învăţaţi de Dumnezeu! Trebuie azi să vă învăţ iar şi iar, căci vremea de încercare peste voi Mă împinge, tată. Ierarhul Nicolae, atât de mare învăţător şi de minuni făcător cum a fost el pe pământ în vremea apostoliei lui cea pentru biserica Mea, iată-l lângă Mine în ziua aceasta şi îl aşez cu învăţătură peste tine pe masa Mea de cuvânt, căci Eu trebuie să vă îmbrac tot mai mult în cuvânt de acum, o, fii şi fiice, ca nu cumva diavolul să prindă putere împotriva voastră şi să-şi arate puterea sa cea nimicitoare de suflet, că nu e ca şi cu ceilalţi creştini, o, nu e tot aşa socoteala la Mine, căci se face de către îngeri pentru cei ce au stat şi apoi s-au desprins, şi pentru cei ce stau şi nu sunt smulşi din staulul Meu ascultător de fii.

O, arhiereule făcător de minuni şi izbăvitor tare pentru cei credincioşi, e vreme cu durere şi cu grea încercare peste faţa Mea şi a poporului Meu! Trebuie să-i întărim pe fii şi pe fiice ca să stea în duhul umilinţei şi al pocăinţei tot mai mult, căci cei ce nu le au pe acestea se dezvinovăţesc unii asupra altora pentru faptele lor, şi aşa se cunosc că nu au ei umilinţa şi pocăinţa ca dreptar înăuntru şi în afara lor, şi iată, în mijlocul poporului Meu, care suferă zgârieturi din pricina nestatorniciei celor ce n-au iubit să fie şi ei vegheaţi în lupta lor cea slabă pentru paşii lor, pentru viaţa lor, pentru mântuirea lor, avem acum de suferit şi de răbdat, şi avem să-i învăţăm mult pe fii şi fiice, şi aşa să lucrăm. Amin.

— Am fost şi sunt izbăvitor mare şi făcător de minuni din partea Ta pentru cei blânzi şi smeriţi cu inima înaintea Ta şi în ei, dar pentru cei ce nu Te au în ei pe Tine cu mult mai mult decât pe ei înşişi, n-am pe unde să mă strecor să-i scot din mâna satanei, decât dacă aş face altfel, aşa cum spui Tu de cei ce-Ţi hrănesc mânia, Doamne. O, nu e de umblat la cei ce se ascund de Tine şi de sfinţi şi de fraţi dacă ei nu ies ca să ceară sau să nădăjduiască scăparea de sub duhul prostiei. Tu eşti Cel ce le ştii şi le socoteşti pe toate în mijlocul poporului Tău, iar sfinţii Tăi Te slujesc aşa cum Tu le dai, fiindcă aici eşti Tu întreg, şi se aleg la dreapta şi la stânga cei ce rămân şi cei ce nu dau să rămână cu Tine pe calea Ta de venire acum pe pământ ca să-i scapi pe oameni de la pierzare, de la duh de lume, de la duh de om, o, Doamne. Le spun fiilor şi fiicelor poporului Tău să-şi întărească duhul curăţeniei de minte şi de inimă şi de trup şi duhul fecioriei să-l pună ei la temelia bisericii de nou Ierusalim, şi aceasta în mare ascultare şi vedere şi nu altfel, căci sunt mulţi care dau să facă ale legii, dar nu sunt nimic dacă nu au peste ei din partea Ta povăţuitor şi înaintemergător pentru ei înaintea Ta. Iată, cei neascultători îşi dau pe apă pe cele dăruite de Tine lor spre lucrare cu ascultare pentru acestea şi nu cum vor ei să le folosească pe cele de la Tine. Îşi dau prin duh de neascultare, de lipsă de binecuvântare îşi dau de peste ei pe cele ce puteau să-i ţină pe ei ai Tăi prin duh de pruncie înaintea Ta în cei ce se supun ca fii ai Tăi în lucrarea Ta de nou Ierusalim, şi iată, cei ce nu au li se ia şi ceea ce au, iar cei ce au li se adaugă, căci au aceia dragoste de Tine şi de ascultare de Tine, o, Doamne.

O, fii şi fiice care însemnaţi acum poporul Domnului şi al cuvântului Său cel de azi, aşezaţi-vă sub pază tot mai întreagă, sub ocrotire tot mai cu iubire, ca să poată Domnul şi ca să pot şi eu să vă ajut prin darurile mele cele de la El împărţite pentru cei credincioşi şi curaţi cu inima şi cu fapta şi cu lumina cea pentru viaţa lor. Eu am lucrat minunat pentru cei credincioşi, pentru cei ce strigau după scăpare prin rugăciunea lor sau a celor rugători pentru ei. Am lucrat prin vis pentru cei ce robeau suflete şi am scăpat de la moarte pe cei robiţi spre moarte. Am păstorit cu duh răbdător biserica celor credincioşi şi s-au minunat sfinţii cerului de credinţa mea cea lucrătoare de minuni pentru cei cuprinşi de strâmtorări. Am păzit fecioare de împreunarea cea trupească spre desfrânare şi am lucrat cu minuni pentru întoarcerea lor. Am eliberat pe copilul cel răpit de la părinţi, căci plângeau spre mine părinţii lui. Am lucrat minuni mari, dar numai pentru cei credincioşi. O, nu pot să fac acum tot aşa pentru cei ce au lepădat credinţa în Dumnezeu şi şi-au ales să facă voia lor faţă în faţă cu Domnul şi cu poporul cel rămas de partea credinţei şi a faptelor ei cu viaţa lor. Altfel este cu această lucrare a Domnului şi cu acest popor. E Domnul la cârmă şi este El Cel ce ştie cum sunt toate, cum merg toate şi cunoaşte pe fiecare cum poate şi ce poate şi ce vrea, şi e umilit Domnul faţă în faţă cu cei îndoielnici şi apoi îndărătnici, şi care suflă furtună peste mersul Său cel plin de greu pe calea venirii Lui azi pe pământ.

Este vinovat cel ce alege să facă voia sa, dar nu mai puţin vinovat este cel ce s-a aşezat proptea pentru cel ce nu ascultă şi nu merge frumos şi cu umilinţă şi cu pocăinţă pe calea cea cu popor sfinţit pe ea. O, trebuie multă părere de rău în toţi cei care au pus gaz pe foc şi lemne tot mereu şi vreascuri fel de fel ca să se ridice atâta vâlvătaie cât s-a ridicat. Focul se stinge cu apă, nu cu foc, şi iată, aceasta este greşeala celor ce au lucrat şi au zidit la această durere, care stă acum peste inima Domnului în cer şi pe pământ. O, înţelepţiţi-vă voi, cei ce aţi lucrat cu greşeală, şi luaţi învăţătură de la greşalele celor ce au greşit şi n-au putut să se mai pocăiască după ce şi-au strâns prea multă vină.

O, nu vă temeţi, voi cei credincioşi, pentru mersul Domnului! Domnul rămâne Cel curat, Cel fără de păcat, şi are putere să-i cureţe pe toţi cei care se pocăiesc şi se aciuează sub acoperământul Său în această vreme aşa de grea, aşa de neagră şi plină de duhul diavolului în ea ca să-l cadă pe om de la Dumnezeu. Fiţi plini de Dumnezeu, o, fii şi fiice! Lipsa Domnului măcar o clipă din voi şi dintre voi vă scade vouă fiinţa cea de fii ai lui Dumnezeu. Treziţi mereu între voi cuvântul învăţăturii Domnului! Fără cuvântul Lui acum faţă în faţă cu voi mereu, vă goleşte satana şi vă trage din bărcuţa Domnului. Feriţi-vă de vorbire de rău, de păcatul dispreţuirii de frate, de păcatul învinuirii şi al dezvinovăţirii, păcat făcut de Adam în rai, şi pentru care el a pierdut raiul. A colcăit acest păcat între cei ce au făcut foc şi vâlvătaie până la cer împotriva purtătorilor de Dumnezeu acum pentru voi şi pentru tot neamul omenesc de pe pământ, căci Dumnezeu lucrează prin slugile Sale ca în toate vremile. A colcăit ca în iad duhul minciunii unul de la altul între cei ce s-au ales deoparte de trupul cel întreg al poporului sfinţit, şi iată, duhul cel încântător, care poartă în el minciuna ca să-l înşele cu ea pe cel vânat, acest duh s-a dat puternic şi a biruit suflete şi minţi şi credinţe şi s-a aşezat apoi pată pe obrazul Domnului.

O, pocăiţi-vă voi, cei care puteţi să faceţi aceasta, că vine ziua când veţi avea nevoie de această clipă de pocăinţă acum! Ridicaţi-vă să-L apăraţi pe Domnul şi mersul Său cel greu şi tot mai greu, că veţi avea nevoie de sprijin de la El când vă va fi greu în vreme de disperare, că iată, a şi ajuns la voi această vreme grea! Nu staţi nepăsători, nu vă încântaţi să fugiţi de durerea care v-a cuprins pe neaşteptate, dar la care duhul de om şi duhul diavolului lucrează şi ţese de mult, şi n-a fost ascultare pentru trezire, pentru dezrobire de sub întunericul celor lucrate la întuneric împotriva mersului Domnului, împotriva credinţei celor credincioşi. O, nu daţi să cădeţi şi mai în afund! Ajunge cât aţi greşit! Trebuie pocăinţă şi mereu pocăinţă! Întindeţi mâna ca să ieşiţi din groapă! Fiţi înţelepţi măcar în ceasul care bate deşteptarea! Eu vă ajut, dar numai dacă puteţi ca Domnul şi nu ca voi. Amin.

Eu, Doamne, rămân pentru cei credincioşi, care au în ei duhul umilinţei şi al pocăinţei pentru toate greşalele lor. Eu, Doamne, am plâns în cuvânt, şi sfinţii cei însoţitori nouă la masa de azi a cuvântului Tău au văzut lacrima mea cea multă şi au plâns cu mine lacrimă cerească, şi voiesc să cureţe ea pe cei ce se încearcă cu duhul pierzării, cu duh de om în ei faţă în faţă cu Duhul Tău, cu râul Tău de cuvânt acum, o, Doamne. Amin.

— Eu, Domnul, sunt tot o lacrimă în voi, o, sfinţi zdrobiţi ca şi Mine, ca şi cei ce Ne poartă ca să venim pe pământ, şi îndurerată mult este inimioara din ei şi încordată le este ea, şi dau să-i aşez pe ei tot mai treji la veghe pentru mersul şi pasul şi toată simţirea cea dinăuntru şi cea din afară a fiilor şi fiicelor poporului Meu, căci omul este slab dacă nu are mult, mult pe Domnul în el.

Am ţinut în încordare pe cei din porţi pentru ca să pot să vin cuvânt în carte. I-am stors de tot cu statul Meu în ei ca să pot cuvânta. O, dacă ai vrea, poporul Meu, să-i alini pe ei, ţi-aş mulţumi cu multul, tată, că ei plâng şi suspină tăcuţi, şi zâmbetul cel senin ţi-l dau ei ţie pe faţa lor, dar durerea în ei îi macină şi n-au alin, şi se uită după alin şi n-au. O, cât de mincinos este omul! O, cât M-au minţit cei ce şi-au tot arătat puterea lor de om! Numai pentru pocăinţă trebuie putere, numai aşa să poţi tu, popor învăţat de Domnul Dumnezeul tău, că vin la tine şi te învăţ, că fără de învăţătură pieri, tată. Eu nu te las să pieri şi nici tu să nu Mă laşi, dar alinul în vreme de grea durere dă-Mi-l tu, tată, şi unul altuia daţi-vă putere pentru dureri, căci iubirea, o, iubirea, îşi arată toată puterea ei în vremea ei de încercare, fiule, în vreme de durere pentru ea, poporul Meu.

O, daţi-vă, tată, simţămintele şi lucrarea lor ca să vă fie cercetate şi vegheate, ca să nu-şi facă satana cuibul său prin ele în voi, o, fiilor vegheaţi de Duhul Meu Cel Sfânt pe pământ!

Am spus durerea Mea vouă. Luaţi-o în voi ca înger păzitor, căci cei fără durerea Mea în ei se smulg din braţul Meu, o, fiilor. Amin, amin, amin.