Mă scriu în cartea Mea cea de azi cu ziua aceasta de pomenire a biruinţei Mele, când Eu, Domnul, am avut putere să aşez, cu martori din cer şi de pe pământ, piatra de temelie a înnoirii celor ce s-au stricat de aproape două mii de ani de către oameni, aşezarea pe piatra ei cea dintâi a bisericii Mele, aşa cum a fost ea aşezată de Mine peste apostolii Mei, şi apoi prin ei vreme după vreme, până ce omul cel din afară s-a amestecat de Mi-a clătinat temelia şi a făcut ca el şi n-a mai făcut ca Dumnezeu, şi multă vreme M-a durut şi M-a tot durut, până ce acum Mi-am aşezat pe pământ ceea ce era scris să fie, mai înainte de a da omul fărădelegii să şteargă de tot urmele Mele dintre oameni, faţa Mea, prin biserică după voia Mea înaintea Mea.

Mă scriu în carte cu ziua începutului cel nou, pe care-Mi am acum lucrarea cuvântului Meu şi pe poporul Meu cel nou, care ascultă de povaţa Mea, căci celor ce trebuie să fie ai Mei şi cu Mine, Eu le-am spus: «Ieşiţi din lume, poporul Meu, ca să nu vă îmbătaţi din vinul ei şi să gustaţi din chinul ei apoi», şi am mai spus în vremea cuvântului Meu cel de azi că poporul Meu cel de la sfârşit va fi despărţit şi deosebit de toată lumea de pe pământ şi va sta cu Mine şi Mă va sluji, iar Eu voi purta grijă de el şi Mă voi vesti prin el cu râul cuvântului Meu peste pământ şi voi merge cu el curgând şi voi hrăni din loc în loc pe cei ce vor crede şi se vor boteza în acest râu, spre înfierea lor de către Dumnezeu, ca să fie ei fii ai lui Dumnezeu în mijlocul unui neam viclean, care nu vrea să ştie de la Mine cum se trăieşte cu Domnul pe pământ, căci cine învaţă pe Domnul de la oameni, iată faţa lor, care nu seamănă cu Mine pe pământ, cu biserica pe care Eu am aşezat-o acum două mii de ani prin ucenicii Mei şi care numai în mare taină a mai putut ea vieţui cu faţa Mea între oameni!

O, mulţi au dat şi încă dau să se strângă pe lângă minunile Mele, de le bate inima o clipă sau două sau trei, dar minunea este alta, căci Eu socotesc cu câţi rămân, nu cu câţi se pornesc după minunile Mele. Aşa am lucrat şi acum două mii de ani, şi se ţineau cu miile după Mine, dar rămâneam cu doi, trei prin fiecare încercare de a-i trage pe ei la Tatăl.

Mă mângâi cu ziua aceea când Eu am avut putere să aşez temelia tainei începutului Meu cel nou de biserică sfântă, în care Eu, Domnul, să lucrez întreg, trup şi cuvânt, şi din mijlocul acestei taine să ies cuvânt peste pământ, dar Mă şi doare această amintire, şi mângâierea Mea este durerea. Durerea a fost mângâierea Mea în toată vremea cerului şi a pământului, şi tot durerea a fost mângâiere şi a celor ce şi-au unit cu Mine viaţa lor. Nu este pe pământ faţă mai frumoasă, zâmbet mai curat şi privire mai senină ca şi a acelora ce poartă în ei durerea după Dumnezeu, durerea, în toată vremea înşelăciunii, căci viaţa este cea din cer, nu cea de pe pământ cum crede omul, cum se încântă omul că şi-o face pe pământ, şi Eu am mai spus în cuvântul Meu despre cei frumoşi prin durerea Mea din ei. Pământul e calea pe care Domnul Se arată omului care nu ştie să se întoarcă acasă, dar cine nu are ochi ca să vadă, îi are pentru altceva dacă îi are, şi de aceea se încântă unul ca acela cu viaţa cea de pe pământ.

O, Eu, Domnul, vă mângâi pe voi, cei care aţi rămas cu Mine în toate încercările, în toate durerile Mele şi ale voastre pentru Mine, şi Eu vă dăruiesc împărăţia Mea pe pământ cu voi şi vă sprijin în toate şi prin toate, ca să fiţi ai Mei şi ca să vă fiu Eu Dumnezeu aşa cum trebuie să fiu celor ce sunt cu Mine, şi nu aşa cum crede omul care vine şi Mă cunoaşte cum sunt aici cu voi, şi apoi pleacă şi îşi zice în sine că Dumnezeu este cu el pe orice cale îşi alege el să umble pe pământ apoi, după ce Eu i-am povăţuit pe toţi mereu, ca nu cumva, neascultând de Mine, să ajungă ei vrăjmaşii Mei şi să-Mi întoarcă spatele sărind din bărcuţa Mea. O, aşa gândesc cei ce n-au durerea Mea şi o au pe-a lor, dar cei ce Mă iubesc pe Mine nu se mai gândesc la ei, ci sunt cuminţi şi Îmi slujesc după plăcerea Mea şi din zi în zi mai mult cresc în înţelepciunea tainelor Mele cu omul, iar credinţa lor rodeşte rod lui Dumnezeu suflete salvate din marea cea mare, în care toată lumea se îneacă şi nu mai întinde mâna ca să mai iasă la mal, ca să mai vadă lumina.

Vă iau în Duhul Meu în ziua aceasta şi vă mângâi cu durerea Mea pe voi, cei ce Mi-aţi rămas credincioşi venirii Mele de azi; pe voi, cei cu care am început acum nouăsprezece ani tainica Mea lucrare de biserică după voia Mea pe pământ, trup şi cuvânt pe masa ei stând Eu, aşa cum Mi-am dorit şi n-am putut până acum să am, că nu mai găsesc, tată, credinţă pe pământ pentru mersul Meu cel sfânt cu omul, şi nu cum dă el să meargă şi să-şi zică al Meu. Sunt plin de mângâiere în durere că vă am pe voi, cei ce aţi rămas cu Mine în toate încercările Mele, tată. Fiţi, dar, ocrotiţii Mei şi-Mi ocrotiţi poporul de necredinţă şi de neascultare şi de neaplecare şi de nestatornicie şi de bucurii care-l pierd pe om! Staţi de veghe la catarg şi păstraţi legătura dintre Mine şi voi pentru cei din bărcuţa Mea şi pentru cei de pe pământ, care dau să se mai aplece spre ştirile pe care Eu le suflu spre ei ca să-i cârmuiesc şi pe ei, căci valurile sunt furioase şi-şi pierd curajul cei din mijlocul valurilor. Eu însă strig şi spre ei povaţa Mea cea de viaţă şi le dau să ştie cum să păşească, şi fericiţi sunt şi vor fi cei ce se apleacă să asculte de la Dumnezeu în vremea aceasta de întuneric cum n-a mai fost pe pământ!

Iată, am în mijlocul oamenilor aşternutul Meu, pe care Eu, Domnul, stau şi cuvintez în mijlocul unui popor de ucenici şi locuiesc cu ei, şi este proorocie în Scripturi despre această taină a Mea acum pe pământ. «Iată cortul lui Dumnezeu între oameni şi va sălăşlui cu ei şi va fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Lui şi Însuşi Dumnezeu va fi cu ei», aşa este descoperirea cea din Scripturi despre cetatea cea tainică a Noului Ierusalim, care vine cu Domnul pe pământ în taină mare şi care nu se suie la mintea omului cu vederea scurtă. Eu însă sunt Cel tainic şi lucrez cu putere şi stau în calea ispitei şi veghez cu cei din cer peste pământ ca să-i păzesc pe cei ce se fac fii ai lui Dumnezeu, cărora le-am dat putere să creadă şi să fie şi să nu piară ca şi cei necredincioşi.

Aşez în voi cu multul dragostea Mea cea cu văpaie, copii veghetori în porţi. O, staţi, tată, înaintea Mea pentru venirea Mea, căci lucrul Meu este mult! Mă deşert în voi cu focul dragostei Mele şi cu arsura lui, şi din voi dau să Mă deşert tot aşa în toţi fiii care-Mi sunt popor la izvor, ca să aibă şi ei văpaie în inimioară pentru Mine şi ca să pot prin ei pentru voi şi pentru lucrările Mele, măi fiilor copii. Toţi cei care v-au frânt pe voi şi v-au făcut vouă slăbire în veghe, în putere, în lucru, în răbdare, în nădejde, în toate cele aşezate de Mine în voi, aceia să se pocăiască adânc şi întreg şi să se facă sprijinitorii Mei, ca să şterg din dreptul lor pe cele cu care au apăsat ei peste jugul Meu cel greu de peste voi, şi care trebuia să fie uşor, uşor, tată. Le dau şi lor dragostea Mea, care să stingă cu totul din ei dragostea de ei şi să se facă ei văpaie de Duh Sfânt, cu care să-i întâmpine pe cei ce vin să se arate Domnului şi să învieze şi ei apoi din păcatele lor, căci trupul omului nu foloseşte la nimic, decât la păcat.

Suntem în lucru sfânt pentru zidirea şi înfrumuseţarea colinei din deal, pe care Eu, Domnul, aşez prin mânuţele voastre şi ale celor mai mici ai poporului Meu mărgăritarele proorocite să fie pentru împodobirea salbei grădiniţei cuvântului Meu, al cărei duh suspină îndelung, ca şi Duhul Meu, dar răbdarea Mea îi va da ei bucuria sortită ei, căci Eu lucrez şi nu stau, şi îngerii şi sfinţii sunt cununa ei.

Aşez proaspătă binecuvântare pentru tot lucrul colinei din deal şi al aşezămintelor ei şi peste fiii cei mici, pe care-i doresc ascultători, aplecaţi şi plini de nădejde în Mine, căci Eu sunt Cel ce pot, şi pot prin cei ascultători şi blânzi, care-şi dovedesc credinţa şi faptele ei şi curăţia inimii lor.

O, popor de la izvor, citeşte, tată, în Scripturi viaţa ta şi lucrarea ei între Mine şi tine, între frate şi frate, şi aşa să împlineşti, fiule, că nu e bine să nu împlineşti aşa. Eu, Domnul, umplu de binecuvântare puterea trupului şi a duhului tău, dar să fiţi ca unul, aşa să fie poporul Meu mereu, şi atent să fie, pentru ca să Mă uit Eu la el şi să-Mi placă el. Amin.

Pace ţie, în zi de amintire sfântă, poporul Meu! Spor ceresc îţi dau la tot lucrul, fiule, ca să aşezăm pe pământ lucrarea Tatălui Meu, toată, Eu şi cu tine. Fiţi toţi ca unul, fiilor! Fiţi una întru toate şi mereu, un pas cu toţii întru toate, cu toţii în stânga, cu toţii în dreapta şi mereu aşa, că poate Domnul, fiilor, şi poate în cei mici, care se lasă în mâna Sa şi sub puterea Sa.

Pot Eu, fiilor, pot Eu în cei ce pot. Fiţi credincioşi! Pot Eu! Amin, amin, amin.