2010 30 Mai

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica întâi după Rusalii, a tuturor sfinţilor

Cartea Mea cea de azi se deschide, iar Eu, Domnul, cuvintez prin ea poporului Meu. Amin.

Din sărbătoare în sărbătoare cobor la tine cuvânt, şi cobor cu sfinţii, o, poporul Meu. În ziua aceasta de duminică sunt sfinţii în sărbătoarea lor înveşmântaţi, şi o înveşmântează ei pe ea, iar Eu, Domnul, în mijlocul lor cuvintez cu ei şi cu tine şi te hrănesc, şi Îmi hrănesc mângâierea Mea şi a lor hrănindu-te pe tine, că mare mângâiere am Eu că te am pe pământ pe tine credincios venirii Mele pe cărare de cuvânt, şi mare minune este să găsesc Eu credinţă pe pământ pentru venirea Mea!

O, pace ţie, poporul Meu! Te-ar înghiţi în el duhul lumii dacă Eu n-aş avea mereu în mijlocul tău cărarea cuvântului Meu cu care tu te hrăneşti ca să fii credincios. Am grijă de tine, tată, căci lupul cel flămând după tine pentru că eşti al Meu te-ar lua de lângă Mine şi ţi-ar da apoi sămânţa cea rea, nepăsarea de Dumnezeu, şi ai cădea apoi în otrava despărţirii de Dumnezeu, tată. Îţi dau în ajutor sfinţii lângă cuvântul Meu, care te ţine în viaţă, şi îţi dau puteri cereşti ca să te învăluie în ele zi şi noapte, că satana e flămând după agoniseala Mea cea de azi. O, ai grijă să fii credincios, căci satana ne este duşman, fiule. De când Mi-am început cuvântul Meu prin trâmbiţa Mea Verginica, satana a fost mereu pitit la masa Mea ca să nu-i lase creştinului statornicia şi credincioşia, şi nu-i trebuie mult omului ca să cadă în mreaja lui satana şi să i se întunece ochii şi mintea şi credinţa şi căutarea lui după izvorul Meu de cuvânt.

O, am cetele de sfinţi în jurul Meu din părţi, iar în mijlocul lor pe Verginica Mea, pe trâmbiţa lui Dumnezeu pe pământ şi în cer, şi pe care sfinţii o îmbracă în iubirea lor în ziua aceasta, duminica tuturor sfinţilor, când ea s-a născut pe pământ în anul naşterii ei.

O, Verginico, ţi-am vestit sărbătoarea şi i-am spus poporului Nostru de la izvor să o pregătească. Voiesc, tată, să lăsăm din Noi cuvânt pentru lucrarea Noastră cu el şi pentru jalea Noastră de la cei ce au fost şi nu mai sunt cu iubire pentru Noi. O, de ce, oare, nu poate omul să nu se îngâmfe, tată? La ce, oare, s-o fi îngâmfând când el are în el viaţă împrumutată de la Dumnezeu? O, numai satana, numai el aduce în om semeţia şi apoi trufia, care-l despart pe el de Dumnezeu şi de fiii lui Dumnezeu, de cei care rămân cu Dumnezeu şi cu duhul mărturisirii pentru Dumnezeu cu ei.

O, Verginico, stau sfinţii toţi şi Ne privesc, tată, şi dau să facă înaintea poporului Nostru mărturia lor, purtată în ei pentru Mine pe pământ şi în cer pentru lucrarea Mea cu tine în vremea trupului tău, vreme care a început pe pământ şi cu care tu ai venit la cer între sfinţi, vremea ta de atunci şi până azi. Stau sfinţii în ziua aceasta în cete-cete la masa Noastră de sărbătoare cu poporul, iar Eu, Domnul, le dau rând şi le dau lor cuvânt acum. Amin.

— O, slavă Ţie cu noi în ziua aceasta în grădina Ta de întâlnire în zilele acestea cu omul, o, Doamne, şi fericit este poporul Tău care crede duhului mărturisirii! Tu eşti îndurerat ca Dumnezeu, că ai făcut cerul şi pământul şi pe om pentru ele, şi s-a trufit apoi omul până deasupra Ta cu cugetul lui. Cei ce nu stau frumos întru Tine după poruncile Tale, aceia au în ei duhul trufiei, care îl face pe om să se creadă mare, Doamne. O, mulţi au venit cu paşii lor spre Tine prin lucrarea Ta cu sfinţii Tăi şi mulţi din ei s-au îngâmfat apoi şi au plecat şi şi-au făcut acest rău de a se îngâmfa înaintea lui Dumnezeu şi înaintea poporului rămas credincios. N-a fost în nici o vreme altfel în neamul celor ce Te-au urmat, şi de aceea ai rostit Tu cuvânt acum două mii de ani şi ai spus că fericiţi sunt cei ce rabdă cu Tine până la sfârşit!

Avem în mijlocul sărbătorii noastre pe trâmbiţa Ta Verginica, sămânţă a duhului blând şi smerit, din care Tu ai născut un popor pe vreme rea pe pământ, vremea rătăcirii de Dumnezeu a oamenilor, popor care a venit şi a stat şi a văzut şi a auzit, şi apoi dintre ei au plecat şi au vândut taina Ta şi au trădat pe fraţii lor, dar cei ce între ei s-au ales pentru Tine, aceia sunt, şi sunt poporul Tău cel de azi, căci au răbdat neobosit şi sunt cei ce rabdă îndelung, iar cei ce se plictisesc aşteptând, sunt cei ce se îngâmfă în ei înşişi nemulţumiţi, Doamne. O, dă glas trâmbiţei Tale, că noi privim şi mărturisim celor credincioşi şi celor necredincioşi că Tu eşti cuvântul acesta cu care vii pe pământ după om, şi cu sfinţii vii, căci toate se împlinesc aşa cum sunt scrise ele în Scripturi, o, Doamne al puterilor, o, Doamne al sfinţilor Tăi. Amin.

— Din mijlocul sfinţilor grăiesc cu Tine, Doamne, eu, trâmbiţa Ta, şi grăiesc cu poporul Tău şi al meu. Avem cu noi pe păstorul Daniel, plin de dor pentru poporul acestui cuvânt. De lângă mine priveşte el masa noastră cu poporul în ziua mea de pomenire între sfinţi. Durerea lui pentru poporul nostru s-a făcut mai mare în cer, dar şi rugăciunea lui înaintea Ta este şi mai mare, şi este cu putere în ea, o, Doamne, şi cere el Ţie să-Ţi arăţi puterea şi adevărul Tău prin acest cuvânt, căci trufia celor ce s-au clătinat de pe un picior pe altul până ce au ameţit de tot, e ca un cariu care se vrea biruitor prin ei, şi nu ştiu aceştia că n-au putere împotriva Ta.

Să te gândeşti la durerea Domnului, o, popor slab în credinţă şi în iubire, şi să te gândeşti la durerea Lui cea de la tine dacă nu eşti împlinit întru voile Lui! Să te gândeşti la cei ce iubesc răbdând, ca să-ţi dea Domnul încă îndreptare, fiule! Este în cer popor rugător venit din mijlocul tău, fii care au ştiut să-şi păstreze credincioşia prin mers păstorit de Dumnezeu şi prin duh de pocăinţă. O, e mare în cer durerea de la un suflet care a plecat şi n-a mai stat cu Domnul şi cu izvorul Său de cuvânt, după ce a crezut o vreme şi a ascultat pentru voia Domnului! O, nu da tu, cel răzvrătit, nu da cu piatra în cei ce stau cu credincioşie lângă Domnul! Teme-te de îngâmfarea ta şi nu ţi-o înmulţi, că te prinde din urmă pedeapsă pentru acest păcat, şi plânsul îţi va fi amar, căci Domnul a spus că va da fiecăruia după cum este fapta sa, iar pentru aceasta ce a spus Domnul ar fi să vă fie teamă la toţi, vouă, celor răzvrătiţi şi obosiţi de duhul îngâmfării din voi. E bine, oare, voi să mergeţi împotriva lucrului Domnului şi să tacă Domnul şi să nu Se scoale El stavilă împotriva răzvrătirii cu inimă de om? O, dacă nu mai puteţi spre pocăinţă, lăsaţi măcar pietrele jos! Nu mai aruncaţi! Fie-vă teamă! Voi sunteţi fricoşi sub orice suferinţă. Nu vă agonisiţi suferinţă vouă prin lucrarea voastră cea plină de duh de duşmănie în ascuns şi pe faţă! Fiţi cuminţi, căci omul este ca umbra! Vă îndemn spre linişte. Lucraţi-vă scăparea şi nu uitaţi că prin ceea ce lucraţi vă atrageţi pedeapsă! Puterea voastră cea rea nu este putere, ci este slăbiciune, şi prin ea vă lucraţi lovituri, care se vor întoarce înapoi spre voi. Vă chem înapoi la Dumnezeu dacă nu-L mai iubiţi. Nimeni din cei smeriţi cu inima şi tari cu pocăinţa şi cu iubirea nu vor pieri din pricina răutăţii voastre, ci numai cei munciţi de duhul trufiei vor avea de pierdut. Mila Domnului şi a sfinţilor Lui curge spre cei neputincioşi spre putere de sus cu ei, dar nu şi pentru cei răzvrătiţi, care lovesc cu sete în cei slabi cu mersul şi cu fapta lor.

O, păstorule Daniel, te-am luat în ziua mea de serbare ca să-i privim pe cei ce ne ascultă şi se îndeamnă unul pe altul spre duhul credincioşiei. Eşti trist pentru cei ce se răzvrătesc de pe margini, şi eşti plin de râvnă pentru Domnul, aşa cum ai fost şi pe pământ. Să ne rugăm pentru biruinţa Domnului şi a făgăduinţelor Lui, iar pe cei trufaşi, care-şi atrag ceea ce lucrează, să-i lăsăm aşa, în seama faptelor lor, dacă nu se vor pocăi cu plâns şi cu trezie. Iată-L pe Domnul mergând prin mersul celor credincioşi, care sunt şi care vin şi care se vor întări prin harul dragostei dintâi, întru care vor fi ajutaţi din cer şi de pe pământ prin cei statornici în iubire! Eşti îndurerat şi plin de rugăciune tare pentru durerea Domnului, pentru poporul cel statornic pe cale şi pentru ispita care încearcă acum neamul român. E zi de mărturisire, şi vom întări pe cei din porţi ca să poată primi în carte grăirea noastră cea din ziua aceasta, durerea noastră în cer şi pe pământ şi ruga noastră de bine peste poporul cel cuminte şi peste cel ce a luat calea răzvrătirii, din pricina prea multei iubiri cu care Domnul i-a îngăduit încă aşa cum sunt ei.

Stăm la masă cu poporul cel de aproape şi privim la lucrul lui cel de azi. Dăm Domnului acum grăirea şi ne vom face loc în carte apoi, după ce vom sta cu poporul la masă pentru sfinţii sărbătoriţi, pentru toţi sfinţii Lui. Amin.

— O, Verginico, trebuie răgaz să avem. Să stăm acum la masă cu poporul cel tare prin credinţă, şi apoi să dăm putere în porţi ca să grăim Noi apoi poporului cel şovăielnic, cel ce nu poate scăpa de sub pecetea acestei lucrări de cuvânt, căci toţi cei care au stat la această masă, au semnul acesta pe ei.

O, poporul Meu de la izvor, şi voi, cei adunaţi cu credinţă în ziua aceasta lângă cei care trudesc pentru grăirea Mea cea de azi, Eu, Domnul, aduc vouă încă tărie de sus pentru duhul credincioşiei. Încă de la începutul Meu prin acest cuvânt satana a venit înaintea Mea şi a cerut să cearnă pe poporul cel care auzea cuvântul Meu prin trâmbiţa Mea, iar Eu şi cu ea ceream Tatălui credinţă pentru cei ce aveau să rămână poporul Meu. Eu, Domnul, lucrez cu putere nevăzută şi vă întăresc credinţa şi întăresc purtarea Mea de grijă pentru voi, căci vremea este cu cernere mare, când cei nestatornici şi nemulţumiţi se dau pe faţă prin însăşi lucrarea lor, dar voi, mergând, binecuvântaţi şi întăriţi pe Dumnezeu peste voi, fiilor ascultători. În ziua aceasta Eu şi trâmbiţa Mea vom lăsa cuvânt în carte şi va lucra cuvântul, căci lucrător este el. Amin.

Daţi acum curs duhului sărbătorii cea pentru toţi sfinţii Mei, o, fiilor! Daţi, tată, rugă cu putere cerului pentru voi şi aduceţi Domnului rugă pentru limpezirea duhului neamului român, căci duhul răzvrătirii îşi cere dreptul de la mijloc în mijlocul acestui neam. O, să am rugăciuni înaintea Mea aduse, fiilor, iar Eu, Domnul, să lucrez prin ele pe cele de la Dumnezeu peste acest neam greu încercat acum, şi căruia mereu, mereu i-am strigat trezirea, mereu, mereu i-am cerut duh de veghe pentru cele ce dau să vină peste el, şi iată-le, vin, şi trebuie veghe.

Fiţi veghetori ca Dumnezeu, fiilor! Să veghem, o, fiilor! Să cerem Tatălui ajutorul pentru cele grele care sunt şi pentru care Eu, Domnul, am spus să se vegheze, şi din timp am spus peste neamul român! O, rugăciunea cea tare aduce izbăvirea cea pentru bine şi aduce stavilă pentru rău, dar să fie împăcat cu Tatăl duhul celor ce mijlocesc cu rugăciunea, o, fiilor. Amin, amin, amin.

 

***
Partea a doua

 

Am stat cu sfinţii şi cu îngerii şi am privit lucrarea duhovnicească, creşterea celor ce se aleg pentru împărăţia Mea în ei, unii pe alţii dându-se Mie, unii altora dându-şi creştere, iar pentru aceasta unii lucrează mai mult, după inima lor dăruitoare de Dumnezeu în jur, după darul Duhului Sfânt, pus de Mine în ei.

Eu, Domnul, întăresc lucrarea cuvântului Meu, căci cu el Mă fac Păstor peste cei ce se fac popor al Meu. Am privit lucrul mărturisirii şi dau să îndemn din cer şi de pe pământ prin Duhul Meu, ca să ştie fiii poporului Meu să mărturisească celor ce vin despre lucrarea Mea cu ei timp de peste cincizeci de ani, lucrare cu milă şi cu răbdare multă şi cu nădejde cerească prin acestea două că Eu, Domnul, voi avea un popor frumos în mijlocul fiilor oamenilor, şi pe care Eu îl curăţesc mereu, îl primenesc mereu, îl împodobesc mereu cu duhul cunoştinţei de Dumnezeu şi al înţelepciunii tainelor de sus cu el pe pământ.

Te învăluiesc în cuvânt, poporul Meu cel credincios. Dau să te deprind şi pe tine să faci şi tu cu Mine tot aşa, să lucrezi şi tu cu Mine aşa cum lucrez Eu cu tine, căci aşa cum tu iei din cer, tot aşa şi cei din cer aşteaptă să ia de la tine şi să aibă de la tine. Să iei tu bine seama la cei ce s-au răzvrătit şi s-au tras în lături, că ei nu au astâmpăr, şi se luptă prin tot ceea ce fac ei să-Mi oprească cursul cuvântului, şi se luptă orbeşte, tată, dar în gol se luptă, căci Eu cuvintez şi voi da să-i amuţesc, că dacă-i las aşa, îşi adună prea mare osândă, prea multă judecată, şi îi voi face să înţeleagă bine că Eu sunt acest cuvânt, pe care ei din duh de trufie şi de răzvrătire dau să-l pună sub semnul minciunii înaintea celor crezuţi de ei slabi. O, măcar de-ar avea cu ce să se îngâmfe, bieţii de ei, căci diavolul i-a golit de daruri şi sunt lipsiţi de minte din cer şi îşi fac rost de pedeapsă, şi ei nu ştiu ce fac şi că-şi fac rău unul altuia, şi unul după altul se pitesc apoi, căci răzvrătirea omului e duh rău în el, duh străin de Dumnezeu în om şi în lucrarea omului.

O, ţi-am spus, măi creştine răzvrătit, că nu-ţi face nici un bine cel de un gând cu tine pentru răul din tine şi din el, şi nu te poate hrăni sau păzi de cădere, ci te poate ajuta să pieri, tată. Cei ce umblă singuri şi nevegheaţi de cei puşi veghetori de la Mine peste cei care se fac ai Mei, aceia îşi fac loruşi rău, dar Eu Îmi învăţ poporul să stea sub veghetor ca să scape de lup, zi şi noapte să caute să fie călăuzit, şi din unii în alţii să împartă veghea şi să o aducă înaintea Mea, că Eu am în mijlocul lui între Mine şi el fii aşezaţi înaintea Mea pentru el, şi care să mărturisească pentru mersul lui cu Mine, pentru creşterea sau necreşterea lui, şi pentru câte trebuie din cer în toată vremea, şi ca să-l învăţ să-şi păstreze credincioşia.

Mare bucurie se suie la Mine când văd duhul învăţăturii sfinte în zile de întâlniri sfinte între Mine şi poporul Meu, între fraţi şi fraţi, şi când de la mijloc se împarte sămânţă sănătoasă pentru hrană, pentru creştere, pentru omul cel nou în locul celui vechi din fiecare fiu care vine să Mă aibă apoi de viaţă a sa. Am spus nu de mult că dacă Eu, Domnul, aş fi om pe pământ şi Mi-ar da cineva acest cuvânt viu şi de viaţă dătător, aş spune despre cel ce Mi-l dă că este omul lui Dumnezeu şi că de la Dumnezeu Îmi dă, şi n-aş putea să spun că e diavol un aşa om, că e mincinos sau că e nevrednic ca să iau de la el viaţa acestui cuvânt. Dar Eu am spus: «Cine are urechi de auzit, acela să audă, nu oricine să audă ceea ce Duhul grăieşte bisericilor!».

Iată taină de înţelepciune: nu pot auzi cei ce nu au urechi de auzit sau cei ce şi le înfundă sau şi le vând altor şoapte, altor duhuri. Nu toţi ascultă de la Dumnezeu, şi mulţi ascultă de la oameni şi de la diavol, chiar şi între cei ce au venit să se facă fii ai acestui popor prin cuvântul Meu, care grăieşte. O, creştine greoi la înţelepciune, dacă n-ai pe Dumnezeu în tine, văzut în ceea ce faci tu întru El, sau El întru tine, să ştii, tată, că se lipesc muştele de tine, că trag muştele la tine, sau că te faci muscă plină de gunoi pentru semenul tău şi că poţi să-l omori cu lipsa de Dumnezeu din tine. Musca numai din gunoi culege, numai din ceea ce intră în stricăciune, şi apoi vine şi se aşează pe locuri curate fără să se ruşineze, şi e purtătoare de boală musca, şi iată, aşa se omoară om pe om, nu cu puşca, ci cu cuvântul unul împotriva altuia, şi se defaimă cu cuvintele rostite unii peste alţii oamenii, unii contra altora, unii despre alţii, iar dezbinarea este diavol, este muscă purtătoare de boală prin ceea ce strânge şi împarte ea din locuri murdare, din gunoi.

Te învăţ, poporul Meu, veghea, tată, şi înţelepciunea ei, căci cel ce Îl are pe Dumnezeu în el, Îl dă pe Dumnezeu, iar cel ce se are pe sine şi pe om în el, se dă pe sine omului şi strică omul la minte, şi apoi caută să iasă de sub vină şi s-o lase pe altul, că asta face omul care nu-L are pe Dumnezeu în el, şi ca diavolul face ceea ce face.

O, e primejdios să-şi pună omul sarcina sa pe alt om şi e mare laşitate această meteahnă. Feriţi-vă să vă căinaţi, voi, cei care veniţi să învăţaţi viaţa! Nu vă apăsaţi cu sarcinile unii pe alţii, că aceasta nu este frăţie, ci este moarte, tată, căci omul este neputincios şi este lipsit de Dumnezeu şi are omul nevoie de Dumnezeu, chiar dacă el nu-şi înţelege simţămintele şi căutarea şi nerăcoarea. Omul îşi ia singur drepturi, dar el n-are dreptul să fie nemulţumit nici spre Dumnezeu, nici spre om, şi că oricâte vin peste el, bune sau rele, toate sunt facerea lui cea de la Dumnezeu, facerea Mea de bine pentru mântuirea lui, pentru ţinerea lui în frâu, pentru ca să nu apuce el pe căi străine de duhul mântuirii şi al umilinţei, care-l fac pe om să semene cu Dumnezeu, să ia chipul şi asemănarea Mea, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima, şi pe toate le-am luat ca de la Tatăl cât am fost pe pământ.

O, nimic nu-i foloseşte omului nemulţumirea, ci numai spre moarte îl duce ea şi spre îngâmfare, şi nu spre umilinţă. Numai şi numai de învăţat are omul cel care are urechi de auzit ceea ce Duhul grăieşte. Te învăţ, poporul Meu, să nu te temi de omul trufaş, dar să te fereşti de el şi de lucrarea lui cea lipsită de toată pacea. Am în coborârea Mea cu trâmbiţa Mea pe păstorul Daniel, care priveşte la învăţătura Mea de peste tine şi la trufia unora, de la care nu se naşte învăţătură de minte pentru cei ce nu au urechi ca să audă cu ele şi să înveţe.

O, păstorule Daniel, e mult şi mereu de lucru şi de povăţuit poporul, căci diavolul trufiei din cei nemulţumiţi şi răzvrătiţi a prins putere mare în ei, tată, şi se încearcă din răsputeri să clatine pe ici pe colo pe cei slabi, ca să se îngâmfe apoi şi mai mult. Durerea noastră în cer şi pe pământ e mare, dar şi ruga noastră către Tatăl pentru poporul cel cuminte trebuie să ne fie mare, chiar şi pentru cei ce au luat calea trufiei şi a răzvrătirii în dreptul cuvântului Meu, aşa cum mereu, mereu a fost în poporul nostru din partea celor ce-şi luau dreptul să fie nemulţumiţi şi răzvrătiţi prin duhul trufiei din ei. Te-am luat rugător mare în cer lângă Mine şi lângă cei veniţi la noi dintre cei lucrători în mijlocul poporului cel de cincizeci de ani al Meu. Grăirea Mea cu poporul, şi pe care tu o ştii în cer acum, îţi dă de ştiut ţie de la Mine mersul celor credincioşi şi mersul celor răzvrătiţi. Iată-l pe cel ce se răzvrăteşte acum că nu are el drepturi mari peste taina Mea purtată cu tine, şi despre care el zice că trebuia să-i fie lui dată spre purtat. Iată-l, tată, pe acest nemulţumit şi cu limbă lungă pe unde poate să-şi verse veninul nemulţumirii lui şi dispreţul asupra celor cu care noi purtăm pe mai departe cursul cuvântului de sus. O, ce să facem, tată, cu acest fiu răzvrătit şi care dă să-şi facă ucenici ai răzvrătirii lui din mijlocul poporului rămas? O, cine, oare, îi dă lui dreptul să fie nemulţumit? De unde-şi ia el acest drept? De la cine? Duhul trufiei lui face aceasta înăuntrul lui. O, cine, oare, i-a luat lui partea pe care trebuia s-o aibă, de fiu împlinitor şi mulţumit şi credincios mersului nostru pe mai departe cu taina cuvântului Meu peste pământ? Tot duhul nemulţumirii şi al pretenţiei l-a făcut pe acesta să-şi piardă mersul cel frumos cu toţi fraţii şi să se tragă pe margine şi să aţâţe pe câţi mai poate ca să-i tragă la un gând cu el, la lucrarea răzvrătirii, tată, şi iată, găseşte pe cei neumiliţi şi pune în ei strânsură de muscă şi se face fiară creştinul şi înnebuneşte de-a binelea, că asta caută cei bolnavi de trufie. Eu însă vă am pe voi din poporul Meu de azi rugători în cer lângă Mine pentru el şi ne aşezăm înaintea Tatălui şi cerem cale limpede pentru lucrarea cuvântului Meu în mulţi peste pământ şi vom rosti cuvânt peste cei răzvrătiţi, ca să le cadă dinţii şi limba de fiară şi ca să nu mai sfâşie şi ca să nu mai lovească sau să defaime pe cei ce s-au ales pentru credincioşie, pentru lucrul mult cu noi.

O, păstorule, tată, e mult veninul cu care împroaşcă acum cei răzvrătiţi, doi, trei câţi s-au ales aşa. Dau să ies mereu în calea poporului şi să-l ţin treaz şi să vegheze el ca să nu i se spargă casa, căci hoţii de suflete s-au născut şi din acest popor, şi iată-i, îi scoatem ca să fie cunoscuţi cu lucrarea lor dosită, cu care ies la răspântii să mai găsească pe careva şi să-l doboare din mers.

O, nu vă mai ascuţiţi dinţii ca să muşcaţi cu ei şi nu mai scoateţi limba ca să batjocoriţi cu ea, voi, cei care v-aţi ales de partea diavolului defăimării şi al răzvrătirii şi al trufiei omorâtoare de suflet în om! O, nu Mă faceţi să vă pun jos în lupta voastră împotriva Mea ca să nu mai aveţi timp de pocăinţă pentru viaţa care vine după ce se va sfârşi lucrarea cea pentru cer nou şi pentru pământ nou şi pentru moştenitorii acestei faceri noi, vestită prin Scripturi să se facă şi să fie! O, căutaţi împăcarea cu Mine cât mai aveţi cum s-o faceţi, tată! Cei pe care voi îi batjocoriţi acum numai pentru că Eu, Domnul, Mă sprijinesc pe ei că Mi-au fost credincioşi mai mult decât voi, o, voi nu ştiţi că ei nu vă urăsc pe voi şi că nu vă judecă pentru ceea ce faceţi rău Mie sau lor sau poporului cel credincios. Ba, din contra, pe ei îi doare în ei inima voastră răzvrătită, inima voastră de fiară aşa cum voi vă dovediţi acum. Vă voi da satanei ca să vă pedepsească, aşa cum l-am dat pe Israel, care s-a răzvrătit asupra lui Moise, slujitorul Meu, că iată, lucraţi ca şi cei răzvrătiţi de atunci în Israel, căci voi nu cugetaţi cele ale lui Dumnezeu, ci pe cele ale diavolului îngâmfării şi al răzvrătirii, fiilor. O, mergeţi înapoia Mea, căci cele ce cugetaţi voi sunt ale diavolului! Pocăiţi-vă, tată, şi liniştiţi-vă, că am acum în cer din mijlocul poporului Meu rugători mari pentru mersul Meu cuvânt pe mai departe pe pământ! Şi iată ce-Mi spune păstorul Daniel, de lângă Mine rugător spre Tatăl şi spre Mine:

O, să le spunem, Doamne, lor că în vremea Ta cu trâmbiţa Ta Verginica nu ne-au dat ei bucurii, decât dor de căsătorie, nunţi şi botezuri, şi nu ne-au dat mâna ca să ieşim deasupra cu lucrarea cuvântului Tău. Au născut şi au tot născut fii, şi n-avem din fiii lor decât cât numărăm pe degete, iar pe ceilalţi i-au dat lumii. Celui ce mi-a fost fin, şi pe care am dat noi să ne sprijinim, să-i spunem lui acum că duhul lui trufaş şi dorul de sine al lui şi neascultarea şi neiubirea lui de Dumnezeu ne-au făcut pe noi să ne temem de necredincioşia lui, căci el era prea împărţit ca să ne poată sluji, iar credincioşia lui se vede acum cât de puţină a fost în vremea Ta cu noi pe pământ, chiar dacă noi am căutat să punem cumva încredere în el atunci. Acum, pentru că el bate cu atâta răzvrătire spre poporul Tău cel mic de azi, care a înţeles să fie după voia Ta, aşa cum trebuia să fie şi poporul cel de la început, fă Tu acum cum ştii cu acest fiu răzvrătit, care mi-a fost fin, căci el nu trage spre pocăinţă, Doamne, şi nu-i pare rău să facă faptele lui Iuda. Eu mă ruşinez cu el ca martor pentru el înaintea Ta, şi aşa cum m-am tras din calea lui pe pământ după ce el s-a ales fiu al neascultării, tot aşa lucrez şi azi din cer, şi las voia Ta să lucreze peste el, spre ocrotirea şi slava lucrării Tale, Doamne.

Dar durerea noastră de la cei răzvrătiţi e durere şi din altă parte a vântului, iar eu ştiu de ea, şi mă doare, ca şi pe Tine mă doare, ca şi pe Tatăl mă doare, ca şi pe trâmbiţa Ta, Doamne. O, Te rog plângând, pune stavilă la toţi cei care batjocoresc şi defaimă cu duşmănie pe poporul Noului Ierusalim, despre care eu am lăsat mărturie scrisă pe pământ, şi pentru care eu am suferit dacă m-am aplecat spre şoapta celor răzvrătitori şi clevetitori din poporul cel apropiat, după plecarea la cer a trâmbiţei Tale. Să afle tot poporul de peste tot credincios cuvântului Tău că eu cu mâna mea am scris şi am lăsat mărturie din partea Ta pe pământ pentru adevărul lucrării Tale pe mai departe, aşa cum merge ea acum, şi despre care eu am fost înştiinţat pe pământ de la Tine încă din vremea trâmbiţei Tale Verginica, Doamne.

Şi acum eu îi vestesc pe fiii şi fiicele mele după trup să nu se aplece să ia piatra şi să dea în mersul lucrării cuvântului Tău pe mai departe cu cei de azi purtători de Dumnezeu, ci să fie cuminţi şi credincioşi şi să facă faptele vieţii, căci cei răzvrătiţi, doi, trei câţi vor să lucreze aşa, şi-au pierdut firea şi nu-şi mai vin în fire şi s-au înjosit pe ei înşişi prin ceea ce-şi lucrează. Tot poporul creştin de nou Ierusalim, despre care eu am mărturisit în scris pe pământ, să stea sub steagul Noului Ierusalim şi să stea în corabie, căci pe pământ bat valuri mari, care nu se văd. Nici unul să nu se încumete să nu împlinească viaţa cuvântului lui Dumnezeu aşa cum cere El acum noului Său popor, ci toţi să vină la pocăinţă şi la duh de umilinţă şi să se aşeze toţi câţi sunt şi vin, în trăirea cea de nou Ierusalim, căci Tu, Doamne, ai plâns mereu pe poporul care a vrut carne şi păcat, însurat şi măritat, băut şi mâncat şi atât. O, unde sunt fiii acestui popor? Şi-au vândut pe plăceri alegerea lor. Au dat viaţa care trebuia trăită ca în cer, pe viaţă trăită ca pe pământ. Când nu vor mai fi pe pământ carne şi ouă, brânză şi lapte şi peşte, plăceri şi păcat şi căsătorie, atunci va plânge poporul care a fost al Tău că n-a luptat şi n-a iubit să ia din timp cununa vieţii de rai pe pământ, şi atunci ne va durea pe toţi, şi pe ei, şi pe noi.

O, Doamne, pune Tu răzvrătirii stăvilar şi caută, ca un milos ce eşti, scăpare cumva şi pentru cei ce nu mai vor să lucreze nimic mai bun, dar apără, mântuieşte şi miluieşte pe poporul Tău cel mic, cel din români, şi care merge cu călăuză pe calea Ta, şi întăreşte Tu cu mână tare pe cei ce se nasc acum popor de nou Ierusalim, popor al Tău pe pământ, şi pentru fiecare fă-le lor încredinţarea adevărului cuvântului Tău, cărare bătută cu pietre de cei ce s-au născut pentru lucrarea cea împotriva Ta pe pământ! Eu rămân fierbinte rugător înaintea Ta pentru poporul Tău cel de azi şi pentru cel de mâine, şi pentru pământul român şi neamul de pe el, atât de departe el de voia Ta din cer, o, Doamne, şi vom lucra, după făgăduinţele Tale, să gătim slava Ta cea pentru el.

Binecuvântarea mea de păstor o întăresc peste creştetul slujitorilor Tăi de biserică de nou Ierusalim şi le spun lor să-şi sporească râvna şi lucrarea şi nădejdea că Domnul este cu poporul, pe care ei trebuie să-l crească şi să-l întărească mereu pentru Dumnezeu, căci Tu, Doamne, grăieşti din porţi şi paşti pe poporul Tău cu mană din cer, şi el se va întări şi se va înmulţi şi se va slăvi pe pământ pentru numele Tău cel nou şi numele cetăţii Tale, Noul Ierusalim, născut pentru slava Ta prin cuvântul Tău, care este slava Ta în cer şi pe pământ, Doamne. Amin.

– Eu, trâmbiţa Ta, trâmbiţez şi eu acum lângă păstorul Daniel, mărturisitorul Tău în cer, din mijlocul poporului Tău venit, martor mare, Doamne, şi spun şi eu că din fiecare casă a celor ce se răzvrătesc acum cu atâta răutate, noi avem câte un vlăstar alăturat cu cei credincioşi, lucrător cu ei, şi le spun şi eu celor duşmănoşi şi răzvrătiţi, şi le spun aşa: o, ce aţi făcut voi pentru mersul lucrării Domnului în urma plecării mele la cer? Eu sunt cea care vă spun lucrarea voastră în urma mea. Aţi făcut nunţi şi botezuri ca şi lumea. Aţi făcut copii şi i-aţi dat lumii în primire, iar copiii voştri au făcut la fel cu copiii lor. O, dacă ai fi numai tu, cel care zici că mărturiseşti bine şi adevărat, dar iată-l pe cel din casa ta rămas cu Domnul, mărturisind împotriva ta şi pentru Domnul pentru că stă lângă Domnul şi nu lângă tine, şi iată, te dă de ruşine că eşti răzvrătit şi fiu rău. O, nu veţi putea voi, cei răzvrătiţi, să răsturnaţi corabia Domnului, ci îi veţi răsturna pe cei ce ziceţi că i-aţi ajutat cu răzvrătirea voastră, dar voi i-aţi răsturnat, că n-aţi voit binele lor, ci din duh de invidie i-aţi răsturnat de pe cale, ca să nu fiţi voi singuri căzuţi, şi n-aţi făcut aceasta din duh de iubire, căci iubirea zideşte, nu omoară. Se aud din cer cuvintele voastre de răzvrătire. Ziceţi că e omul şi că nu e Domnul această lucrare, şi că omul leagă cuvintele şi le dă pe seama Domnului. Uitaţi-vă în Evanghelia Domnului, o, nepricepuţilor, şi vedeţi în ea că Domnul grăia în ea din prooroci, şi lega cu Scripturile grăirea şi cartea Lui de atunci, şi grăia Domnul după cum se legau întâmplările şi cuvintele de atunci ale celor credincioşi sau ale celor răzvrătiţi. Citiţi Evanghelia, citiţi-o cu ochii deschişi şi citiţi cărţile Scripturilor apostolilor, că tot la fel grăiau şi ei, şi pomeneau cuvintele Scripturilor ca să crească prin ele biserica şi să se înalţe ea spre Domnul. Voi din răutatea din voi ziceţi că lucrează rău cuvântul cel de azi al Domnului, şi pe care voi îl aruncaţi pe seama minciunii şi a omului. O, uitaţi-vă la voi, uitaţi-vă bine cum vă iese pe ochi şi pe gură răutatea şi duhul rău din voi. Daţi să ziceţi că vă împiedicaţi în cine ştie ce vină a purtătorilor de Dumnezeu de acum, dar cine dintre cei sănătoşi cu inima şi cu mintea nu ştiu că un om răzvrătit şi nemulţumit naşte din gura lui vină pentru cei împotriva cărora ei se scoală trâmbiţând defăimare, spre răcoarea inimii lor doritoare de dreptate şi de cinste? O, cinstea nu se poate fura cu cuvinte amăgitoare, fiilor răzvrătiţi. Nu prin defăimare şi prin dispreţ spre semeni poate omul să-şi culeagă cinste, ci numai prin umilinţă şi prin nejudecată găseşte omul îndreptăţire şi slavă, iar slava este numai cea de la Dumnezeu şi pentru Dumnezeu, şi altfel de slavă este gunoi, este muscă sugătoare, care murdăreşte şi doboară omul.

Şi acum, eu, trâmbiţa Domnului, mărturisesc înaintea Lui pentru poporul Lui cel de ieri şi cel de azi şi aduc Domnului mărturie pentru adevărul lucrării Lui cea de azi, care este mersul înainte al lucrării Domnului din vremea mea pe pământ, şi spun Domnului rugă îndurerată: întăreşte Tu, Doamne, această lucrare, pe care ai făcut-o nouă şi desăvârşeşte-Te prin ea cu putere, spre adeverirea ei şi a Ta, şi stinge focul din inimile celor răzvrătiţi în dreptul lucrării cuvântului Tău cel de ieri şi cel de azi, căci una este lucrarea, de la începutul ei şi până azi, şi până mâine, Doamne, că puternic ai fost şi eşti să mergi şi să nu stai şi să cuvintezi peste pământ cuvântul Tău, până ce îl vei sfârşi de cuvântat. Amin.

Iar vouă, celor purtători de Dumnezeu acum, eu, ca şi păstorul Daniel, vă dau binecuvântare de păstor, de trâmbiţă a lui Dumnezeu, pentru râvnă mare în voi înaintea Domnului şi pentru nădejdea că veţi birui cu El, şi toţi potrivnicii voştri vor cunoaşte că noi, cei din cer, v-am iubit pentru că aţi stat mici şi aţi ascultat de Dumnezeu.

Eu, Doamne, îi rog pe cei ce s-au îngâmfat şi stau aşa în dreptul lucrării cuvântului Tău, şi le spun aşa: purtaţi-vă sarcinile unii altora, dar nu pe cele diavoleşti din voi, ci pe cele pentru drumul mântuirii, o, fiilor răzvrătiţi! V-aţi pus unii altora sarcini grele, dar n-aţi făcut bine aşa, şi v-aţi împins unii pe alţii ca să cădeţi, căci voi n-aţi avut iubire între voi, ci numai v-aţi folosit unii de alţii pentru rodul răutăţii, rod care vă va costa scump dacă nu vă veţi pocăi de duhul de judecată şi de defăimare, fiilor. Eu vă îndemn pe voi, încercaţi să vă vindecaţi, o, fiilor!

O, dă-le, Doamne, putere spre pocăinţă şi spre vindecare de diavol, căci diavolul a făcut din ei organe ale lui. Tu însă eşti vindecătorul. Arată-Te lor cu adevărul Tău cel de azi, spre vindecarea lor, o, Doamne. Amin.

– Eu, Domnul, stau de strajă cu sfinţii şi cu îngerii pentru poporul Meu cel de azi şi pentru mersul cuvântului Meu peste pământ, căci putere am să fac aceasta şi să lucrez pentru slava lui Dumnezeu, pentru care Tatăl M-a trimis. Întăresc spre sfinţenie mare şi spre duhul mărturisirii pe poporul Meu cu care lucrez ca să Mă împart peste pământ cuvânt.

Pace poporului Meu mărturisitor! Pace ţie, popor mititel! Păzeşte, tată, cuvântul Meu! Citeşte-l mereu, mereu, pune-l la masă cu tine ca să-l iei în tine de viaţă şi de faţă, tată! Nu uita: cuvântul Meu este ceea ce ai tu de lucrat mai întâi, şi toate ale Mele cu tine vor spori şi se vor lucra, dar să fii harnic, tată, şi să nu stai. Nici cu duhul, nici cu sufletul, nici cu trupul să nu stai, ci pune treimea ta mereu într-o singură lucrare şi stai descoperit prin ea aşa cum stă Dumnezeu, şi aşa să lucrezi şi aşa să mărturiseşti, şi vei fi martorul Meu, iar Eu martorul tău, şi cine are urechi de auzit, să audă cu ele şi să înţeleagă pe Dumnezeu, şi Domnul va putea prin tine, şi va putea Domnul cu orice piatră, poporul Meu. Amin.

O, fiţi veghetori ca Dumnezeu, fiilor! Amin, amin, amin.