Cuvântul Meu se face praznic în mijlocul poporului Meu şi îl învaţă pe el calea Mea cu el şi calea pentru cei ce vin să se apropie de muntele învăţăturii Mele ca să ia din gura Mea povaţă pentru sporirea credinţei, pentru desluşirea înţelesurilor toate, că nu mai este învăţătură curată în gura nimănui pe pământ pentru cei ce caută calea Mea, fiindcă cei ce stau sub nume de învăţători ai oamenilor fac altceva decât ceea ce ar fi să facă, iar dacă ar mai şi învăţa pe om calea Mea, îl învaţă fiecare după mintea sa, după nevoia sa, nu după voia Mea, căci cei ce stau sub nume de învăţători nu fac voia Mea, ci fac voia lor.

Mă aşez înaintea ta cu masă de cuvânt, cu praznic de bunăvestire, poporul Meu. O, ia, tată, cu multă grijă învăţătura Mea de pe masa Mea cu tine şi dă-o pe ea celor ce caută la tine după Mine, căci oamenii duc lipsă de învăţătură şi nu mai înţeleg ei cărarea Mea spre ei, cărarea lor spre Mine. Au oamenii nevoie de Dumnezeu pe pământ. Ei caută mereu, mereu şi nu-şi dau seama, săracii, ce le lipseşte. O, Dumnezeu le lipseşte, chiar dacă Eu nu lipsesc de lângă ei. N-au oamenii putere să Mă afle şi să Mă cunoască. A căzut pâcla între om şi Mine în ziua când omul s-a ascuns de Dumnezeu pentru voia sa cea fără Dumnezeu în ea. Mă caută omul mereu. Pe Mine Mă caută, chiar dacă el nu ştie aşa. Căutarea lui însă e departe să afle ceva, căci numai Dumnezeu este Cel ce este, şi toate câte sunt, în Dumnezeu sunt, nu în lumea aceasta, nu unde caută şi tot caută omul. O, cum să găsească omul care tot caută când el nu ştie ce caută atunci când caută? Vin Eu cuvânt pe pământ ca să-l lămuresc pe om pentru căutarea lui.

O, nu ştii ce cauţi, omule, dar Eu ştiu ce caut. Caut să Mă descopăr ţie ca să-ţi ostoieşti căutarea şi să înţelegi că nimic nu vei găsi dacă nu are cine să te facă să înţelegi pe Dumnezeu şi să-L cunoşti şi să-L ai apoi.

E praznic sfânt, poporul Meu, iar Eu grăiesc cu tine, şi grăiesc cu omul, tată. M-am descoperit prin înger acum două mii de ani Fecioarei care avea să Mă ia în pântece de la Duhul Sfânt şi să Mă nască pe pământ şi să Mă facă cunoscut oamenilor, şi s-a dus trimisul Meu în Galileea, la Nazaret, şi a urat bucurie Fecioarei mama Mea şi i-a spus ei că Domnul este cu ea umplându-o de har şi de dar şi binecuvântând-o pe ea între femei, şi a mângâiat-o pe ea în tulburarea ei la vederea lui şi i-a zis ei: «Nu te teme, tu ai aflat har la Dumnezeu şi vei zămisli în sânul tău şi vei naşte fiu pe Iisus, Fiul Celui Preaînalt, Împărat veşnic peste casa lui Israel, pe tronul părintelui Său David», iar Fecioara s-a supus vestirii prin înger şi Dumnezeu a împlinit apoi lucrarea Sa aşa cum a făgăduit. O, aşa lucrează darul credinţei în cei hărăziţi de Dumnezeu credincioşi până la sfârşit, până peste toată împlinirea, şi nu tot aşa sunt cei ce se clatină în credinţă pentru tainele cele de sus cu oamenii pe pământ. Cu frică şi cu cutremur trebuie să stea omul lângă Dumnezeu, că altfel diavolul, potrivnicul Meu, îl trage pe om de lângă Mine, aşa cum l-a tras pe Adam, omul cel zidit de mâna Mea, cel care nu şi-a păstrat credinţa şi credincioşia faţă de Făcătorul său, Dumnezeu.

Praznic de bunăvestire M-am făcut pe pământ prin cuvântul învăţăturii Mele peste om. Nu are însă omul credinţă în trimişii Mei aşa cum a avut mama Mea Fecioara când solul Meu a adus ei desluşirea tainei Mele cu ea. O, ce să-ţi fac, omule, dacă tu nu ai credinţă? N-ai cum să ai, de vreme ce cauţi şi tot cauţi şi nu ştii ce cauţi, iar ţie îţi lipseşte credinţa, tată. O, nimic n-ai să poţi fără de credinţă. Numai prin ea ar fi să poţi, dar cine să-ţi insufle ţie acest mare dar dacă tu nu primeşti pe solii Mei spre tine, şi apoi să arăţi supunere pentru poveţele Mele şi preţuire pentru solii Mei, că zice bisericii apostolul Meu: «Fiţi cu luare aminte pentru cei ce se ostenesc între voi ca să vă cârmuiască în Domnul şi bine să vă sfătuiască, iar pentru munca lor socotiţi-i vrednici de prisoselnică dragoste, şi veţi trăi între voi în pace, căci trebuie dojană peste cei fără de orânduială şi trebuie întărire peste cei slabi de înger şi trebuie sprijin peste cei neputincioşi, şi apoi îndelungă răbdare în toate şi peste toate, ca nu cumva careva să răsplătească cuiva răul cu rău, şi numai cele bune să fie ţinute, şi unul faţă cu altul în faţa lumii, care priveşte peste cei ce sunt biserică a lui Iisus Hristos, iar mulţumirea pentru toate să nu lipsească dinaintea Domnului, căci Duhul Sfânt trebuie să stea arzând, ca nu cumva să fie scoborâtă lucrarea proorociei, lucrarea bisericii pentru cele bune în toate faţă de orice înfăţişare a răului». Amin.

Aduc aminte la tot sufletul şi la tot trupul de cuvântul proorocesc, care spune: «Vai de cetatea peste care nu este cuvânt de prooroc, cuvânt povăţuitor peste ea, că pe aceea o paşte prăbuşirea, şi, iarăşi, vai de cetatea cu mulţi capi peste ea, că aceeaşi soartă are!». Cuvântul buneivestiri lipseşte peste tot pe pământ, şi nu ştiu cum s-o dau cu omul ca să Mă afle în acest izvor de cuvânt şi să-Mi caute povaţa şi să nu se joace cu coborârea Mea cuvânt după el, căci vai celor ce dispreţuiesc proorociile, celor ce suflă să stingă Duhul Meu, Care lucrează pe pământ prin soli, aşa cum în toată vremea am lucrat!

E praznicul Buneivestiri lângă praznicul Învierii Mele aşezat în acest an, şi îi spun omului să caute să înţeleagă ceea ce el mărturiseşte când spune: „Hristos a înviat din morţi cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le!“. O, dacă tu aşa spui, omule care te strângi ca să cânţi aşa, nu te gândeşti că asta e o mărturisire care trebuie să te pătrundă ca s-o şi înţelegi? Am călcat cu moartea pe moarte şi am coborât în locuinţa morţilor pe calea morţii Mele, ca să le dau viaţa Mea şi învierea Mea, şi apoi M-am înviat în faţa celor de pe pământ, iar morţilor li s-au deschis mormintele şi au ieşit în Ierusalim şi au vestit învierea Mea, şi tot n-au voit să creadă Anna şi Caiafa şi toţi cei care au plătit bani la străjeri ca să mintă ei că trupul Meu a fost furat de ucenici. Cântă omul „Hristos a înviat!“, cântă fără să ştie ce cântă şi de ce cântă. Am sculat morţii din morminte prin moartea Mea pe cruce. Am condamnat moartea în însuşi trupul Meu şi am dovedit neputincios boldul ei, dar trezeşte-te, omule, pentru această mărturisire şi caută să vezi ce să faci cu viaţa ta, cu mintea ta, cu credinţa ta, cu paşii tăi! O, de ce, oare, trăieşti tu pe pământ? Întreabă-te! Ce faci, ce vei face după aceea? Întreabă-te iar! Vin spre tine cu mult cuvânt de bunăvestire. Te voi întreba de el, căci ţi l-am dat să-l ai la îndemână, iar tu Îmi respingi ajutorul. Îmi strigau cu duşmănie şi cu invidie preoţii şi arhiereii şi fariseii şi spuneau: «Pe alţii i-a mântuit, iar pe Sine nu poate», dar Eu trebuia să gust moartea pentru salvarea omului, iar ei luau în râs Scripturile cele despre Mine. O, aşa fac şi azi preoţii şi cărturarii, nu-i lasă pe oameni să caute cu glasul Meu, care îi strigă la voia lui Dumnezeu în ei.

O, fiilor care staţi din partea Mea înaintea oamenilor cu glasul cuvântului Meu, căutaţi, tată, să mărunţiţi bine înţelesurile cele de pe calea Mea cu voi pentru cei ce se apropie să vadă sau să aleagă această cale, ca să nu păţim şi de la alţii aşa cum am păţit de la cei ce au venit să se alăture şi au dat apoi cu piatra în Mine şi în voi atât de urât, fiilor. O, trebuie sănătate de iubire în cei ce vor să se nască de sus, din nou prin acest cuvânt, căci iubirea de Dumnezeu este alta decât aceea pe care o aşteaptă cei ce se apropie ca să fie şi ei cu lucrarea Mea, cu drumul Meu cel cu spini pe el, cu cruce, fiilor, căci vai celor ce vin şi nu dau să semene cu Mine, sub cruce pe calea Mea cu omul. O, tu vrei să fii iubit, omule? Dar meriţi, tată? De ce nu te întrebi şi aşa? Eu ştiu ce meriţi, dar tu nu dai să ştii. Tu meriţi pocăinţă şi lacrimi curăţitoare pentru ranele Mele cele de la păcatele tale, care ustură pe Dumnezeu, şi tu vii să cauţi iubire, şi te vaiţi că nu găseşti, dar Eu sunt Cel drept şi caut la om după cum şi el caută după Mine. O, ţie îţi trebuie ispăşire de păcate şi dojană pe calea ta neascultătoare, nu iubire de care cauţi tu, ci iubire cum ştiu Eu să-ţi dau. La Mine iubirea lucrează ca Dumnezeu, nu ca omul, tată, căci omul trebuie curăţit de păcat şi de plata păcatului, şi la Mine iubirea este cea care însănătoşeşte pe om, nu cea care-i mângâie boala. O, nu suferinţa ta, ci suferinţa Mea în tine trebuie s-o ai tu, cel ce cauţi cu calea Mea. Cei ce dau să aibă suferinţa lor încă pe calea Mea cu poporul Meu, aceia dau în Mine pentru ei, căci vin şi vor apoi să le joc Eu în strună. O, Eu n-am stat să-i pigulesc pe cei bolnavi, ci le-am spus să se scoale şi să umble, nu să stea bolnavi ca să îngreuieze pe pământ, dar unde să mai fie credinţă cu sfială în ea în cei ce ar da şi ei să fie cu calea Mea de azi a cuvântului Meu de azi când ei dau să vină şi să se lase grei şi purtaţi în cârca celorlalţi cu toate defectele lor, cu toate pretenţiile lor, necunoscând ei cu mintea lor taina iubirii de Dumnezeu!

O, fiilor binevestitori din partea Mea, învăţaţi cereşte, tată, cum trebuie să staţi înaintea celor ce vin ca să vadă această lucrare a Mea cu voi! Nu le daţi inima din voi, ci păziţi-o numai pentru Mine, tată, iar lor daţi-le povaţă pentru credinţă mai întâi, şi apoi să stea ei pe picioarele lor înaintea Mea dacă vor să poată pentru viaţa lor cu Mine. Eu am avut şi am încă multe dureri pe calea Mea cu voi în mijlocul poporului Meu cu voi, că la unii a fost să le dau de lucru aşa cum au dorit ei, căci altfel Mă loveau pe Mine şi pe voi pentru ei, şi aşa a fost, şi nimeni dintre cei dispreţuitori de voi să nu spună, să nu creadă că au credinţă ziditoare pentru ei sau pentru alţii din lucrarea Mea, dacă pe voi vă dispreţuiesc dinspre unii spre alţii aceştia, meteahnă diavolească în cei ce lucrează aşa, nemaisfârşind ei cu nemulţumirile şi cu pretenţiile. O, nu pentru pretenţii trebuie să se apropie de Mine cel ce vine cu acest izvor de cuvânt, ci pentru pocăinţă să vină şi aşa să rămână pe calea Mea dacă vine.

O, fiilor, nu poate ura îmbrăca haina iubirii! Ea iese la suprafaţă şi se vede bine cu lucrarea ei. O, fiilor, nu poate fi dragostea înăbuşită de cei ce urăsc. Ea iese la suprafaţă prin lucrarea ei, tată. Fiţi liniştiţi! Eu sunt Cel ce veghez, Cel ce cântăresc totul, îndurându-Mă de cei binecredincioşi, care pot totul prin credinţă fără de cusur, iar cei ce-Mi resping ajutorul Meu cel prin voi, ei vor vedea. Amin.

Voi, cei care iubiţi să fiţi fii plăcuţi prin credinţă şi prin jertfă curată, nu fiţi fără de veghe pentru ispite! Feriţi-vă urechea dinspre cei ce clevetesc dispreţuind prin aceasta pe cei clevetiţi de ei. Fiţi curaţi în iubire şi în credincioşie, că e lucrul diavolului clevetirea şi căinarea, şi acestea cad pe cei ce le primesc pe ele de la cei nemulţumiţi. O, e vremea să veghez Eu şi să vă spun cum să lucraţi, iar cel ce ascultă de Mine numai pe jumătate, de unul ca acesta feriţi-vă viaţa, fiilor, căci Eu stau la cârmă şi veghez. O, aşa suferinţă era şi în vremea bisericii prin apostolii Mei cei de la început. Dădeau mulţi să se strecoare sub îngrijirea bisericească şi ridicau pretenţii pentru iubire şi pentru îngrijire şi îngreuiau anevoiosul mers al fiilor lui Dumnezeu, care cu greu mergeau, strâmtoraţi de peste tot prin fiii necredinţei, dar îngrijiţi de Mine prin îngerii Mei, prin binefăcătorii cei tainici, care primeau de la Mine pentru daruri bisericii.

Iar voi, străjeri ai bisericii Mele de nou Ierusalim, fiţi destoinici pentru veghe şi pentru povaţă peste cei ce primesc, şi fiţi răbdători pentru cei şovăielnici şi nemulţumiţi, căci Eu sunt Cel veghetor şi am grijă şi în vreme de pace, şi în vreme de război şi nu vă las singuri sub greu. Calea Mea este crucea. Tot aşa este şi a voastră, căci trebuie să fim asemenea, fiilor, şi aceia sunt ucenicii Mei, şi orice ucenic trebuie să fie ca Învăţătorul său înaintea celor ce caută sau nu caută pe Dumnezeu. Amin. Eu v-am scos din lume şi din veacul cel viclean ca să semănaţi cu Mine, fiilor. Aşa să-i povăţuiţi şi pe cei ce dau să se apropie de muntele învăţăturii Mele pentru cei ce au har şi credinţă cu har, căci lucrarea Mea cu voi nu trebuie ştirbită, nu trebuie muşcat din ea cu jefuire, ci trebuie păstrată sfântă pentru vremea care vine a celor ce se vor naşte prin ea întregi, şi nu pe jumătate, fiilor. Bunăvestirea Mea voi împărţiţi-o celor ce au putere s-o înţeleagă, şi fiţi ocrotitorii poporului Meu cel binecredincios, o, fiilor! Amin, amin, amin.