2009 08 Noi

Cuvantul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mare mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir

Sunt Domnul Iisus Hristos, Fiul Tatălui Savaot, şi Îmi spune Tatăl să grăiesc şi să împart duh de trezire, duh de învăţătură în mijlocul neamului român.

Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu, o, neam român. Eu sunt Domnul puterilor, căci am călcat cu moartea pe moarte şi M-am arătat Biruitorul şi am putere să grăiesc cu omul, căci Tatăl este în Mine, şi El este puterea Mea. Vin să te sprijin la greu şi să grăiesc ţie în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, şi te pecetluiesc cu această pecete, pecetea Dumnezeului Celui viu, ca să ai tu putere din puterea Mea, căci tu treci prin zile de cumpănă grea, ţara Mea de azi, şi Eu văd aceasta şi Mă aşez sprijinul tău, şi cu sfinţii lucrez pentru tine ca să te trec de vremea cea grea. Glasul Meu de peste tine te trezeşte spre veghe sfântă, o, patria Mea de azi, căci la tine vin cu graiul Meu cel de la sfârşit de timp şi grăiesc peste pământ şi peste om pe limba ta, o, neam român, şi te doresc biruitor şi te aştept să fii cunună peste popoare şi lumină mare peste pământ, căci Eu Mi-am făcut pe vatra ta întoarcerea Mea de la Tatăl la om acum, la sfârşit de timp, şi grăiesc în mijlocul tău cuvântul facerii, cuvântul naşterii din nou a lumii, ţara Mea de azi. Încep din mijlocul tău cerul cel nou şi pământul cel nou, taină adâncă şi tăinuită de Tatăl în Mine pentru sfârşit de timp şi pentru început de veşnicie pe pământ, şi te am cunună a slavei Mele şi tu nu ştii taina în care stai cuprinsă în Dumnezeu. Îţi grăiesc dulce şi stau izvor de cuvânt în mijlocul tău de cincizeci de ani şi mai bine şi Îmi pregătesc slava Mea cea de la sfârşit de timp şi Îmi fac în tine popor credincios şi îl învăţ pe el sfinţenia, căci ea este în om biruinţă asupra morţii, şi ea vede din om pe Dumnezeu şi se desăvârşeşte pe pământ cu taina ei cea de la sfârşit de timp.

Îţi fac iarăşi trezirea, o, neam român. O, lasă-te sub cuvântul Meu care te povăţuieşte în vreme de cumpănă, tată! Aprinde candela şi pune în ea o hârtiuţă mică, scrisă pe amândouă părţile, şi fă-o sul apoi şi cu ea să ardă candela ta cu untdelemn curat şi roagă-te pentru tine stând îngenuncheat înaintea Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh, că Dumnezeu îţi dă de veste să stai la rugăciune pentru soarta ta de azi şi de mâine, o, neam român. Ia hârtiuţa şi scrie pe ea aşa:

Tată, Fiule şi Duhule Sfinte, Dumnezeule al celor credincioşi, Tu, Cel viu în vecii vecilor, caută acum spre neamul român şi dă-i lui înţelepciunea cea de sus, şi duh de pocăinţă pune peste el ca să cunoască el cu duh aplecat sprijin de la Tine în vreme de răscruce pentru soarta lui. Noi, fiii neamului român, Te rugăm să aduci peste noi taina Duhului Sfânt, Care să ne înveţe să-Ţi cerem izbăvirea noastră de sub duhul întunericului de azi, care dă să cuprindă lumea de la margini la margini, întuneric cum n-a mai fost în vremile de până acum.

Se tocmeşte la porţi soarta noastră, Doamne, şi Te chemăm să veghezi pentru noi. Ne aşezăm înaintea Ta cu zile de post pentru ca să biruieşti pentru noi cu voia Ta cea de sus şi pentru ca să veghezi pentru alegerea cârmuitorului de peste noi, căci toate stăpânirile sunt de la Tine după cum este viaţa fiecărui neam, dar cerem Ţie iertarea păcatelor noastre, şi apoi voia Ta de sus peste noi, că nu este alt Dumnezeu afară de Tine, nici nume mai presus de numele Tău. Cu cercetarea Ta cea părintească întinde-Ţi peste noi mantia ocrotitoare şi biruieşte pentru noi ca să avem cârmuitori cu iubire şi cu milă în ei pentru noi, căci fără Tine umblăm în întuneric, Doamne. O, primeşte jertfa inimilor şi a trupurilor noastre şi dă-ne nouă din Duhul Tău Cel dătător de viaţă şi aprinde-ne în El ca să facem voia Ta, noi, şi cei ce vor cârmui pentru noi, şi ajută-ne să ne întoarcem cu faţa spre Tine, căci suntem rătăciţi de la căile Tale, de la calea vieţii, Doamne. Şi acum pune mâna Ta peste ranele noastre, neştiute de noi cum sunt, şi vindecă nestatornicia noastră şi vindecă viaţa noastră după voia Ta şi vindecă inimile noastre şi fă din noi neam slăvit, aplecat voii Tale, căci Tu singur eşti Dumnezeul nostru şi eşti Calea, Adevărul şi Viaţa, precum Cuvântul Tău a spus că eşti. O, ridică-Te pentru noi Mântuitor şi aprinde în noi iubirea Ta, iubirea cea de sus în noi, spre mântuirea noastră şi spre slava Ta în mijlocul neamului român, slavă de la care să ia lumină popoarele spre mântuirea cea de la Tine lor. Amin, amin, amin.

Iar Eu, Domnul, pecetluiesc acum învăţătura Mea de peste tine pentru duh de rugăciune cu strigare, o, neam român, dar strigă, tată, la Mine cu zile de post, înainte de ziua în care se va scrie pentru tine soarta ta cea de mâine şi cârmuitori peste tine pentru viaţa ta.

În săptămâna cea de dinaintea zilei de sorţi pentru cârmuirea cea de peste tine, Eu, Domnul, te aşez înaintea Mea cu trei zile de post: miercuri, joi şi vineri (18, 19, 20 noiembrie – n.r.) şi cu rugăciune sfântă aşa cum Eu te-am povăţuit, neam român, şi Eu voi asculta strigarea ta şi voi veghea spre ajutorul tău. Să mănânci bucate curate în aceste zile şi să le cureţi prin stropire cu apă sfinţită, şi Eu voi lucra atunci cu darul Duhului Sfânt pentru sfinţirea lor prin credinţa ta în cuvântul Meu cel sfinţitor. O, să te opreşti de la păcat şi să mănânci fructe şi legume după asfinţitul soarelui şi să mănânci pâine curată, neamestecată, iar pâinea curată este: făină, sare şi apă, închinate cu semnul sfintei cruci când le lucrezi şi când le mănânci. O, nu mai sunt bucate curate în pieţe, nu mai sunt. Nu mai are creştinul zile curate de post adevărat, cu bucate sfinte, căci Gog şi Magog s-a amestecat cu totul în toate câte omul foloseşte, spre durerea Mea cea de la om, iar Eu, Domnul, te aştept, neam român, şi te aşteaptă străbunii tăi să posteşti post sfânt pe pământ, aşa cum ei trăiau şi posteau post curat şi cu rugăciune sfântă înaintea Mea spre bucuria Mea şi spre folosul lor de la Dumnezeu. Şi acum, pace ţie, şi putere ţie ca să împlineşti voia Mea de peste tine spre ajutorul tău de la Dumnezeu! Amin.

Iar pe tine, popor al cuvântului Meu, în mijlocul căruia Eu Îmi deşert cuvântul când îl grăiesc, pe tine te aşez la veghe şi mai mare pentru neamul român şi pentru soarta lui cea de la Mine, pentru cârmuitor milos peste el şi pentru el. Tu eşti cel aşezat de Mine înaintea Mea pentru Mine şi pentru tine şi pentru neamul român, prin care voiesc să-Mi aşez pe pământ slava Mea şi biruinţa ei. Taina dintre Mine şi tine este mare şi lucrăm după ea. Prin credinţa ta cea sfântă voiesc să fac bine multora, căci mulţi vor primi darul credinţei sfinte, după cum Eu, Domnul, voi sufla peste ei ca să se ridice spre viaţă şi să mărească ei slava Mea pe pământ cu ei, şi multă de la ei peste mulţi, şi din unii în alţii să se reverse ea şi să fac pe pământ patrie cerească, căci pe pământul român stă Domnul şi cuvintează cuvântul Său de facere nouă a lumii la sfârşit de timp, precum este scris în Scripturi să fie naşterea din nou a lumii, Ierusalim nou pe pământ şi Domnul cu zecile de mii de sfinţi întru venirea Sa şi întru împărăţia Sa pe pământ ca şi în cer, iar cei credincioşi să spună mereu în rugăciunea lor cea sfântă: O, Tată, facă-se voia Ta cu vie împărăţia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Amin.

Şi acum, popor de la izvorul Meu de cuvânt, găteşte-Mi, tată, ziua de serbare a îngerilor şi te pregăteşte ca să-Mi primeşti poporul care vine la izvor! Îmi desfac braţele ca să-l îmbrăţişez şi să ridicăm împreună în ziua aceea mâinile spre Tatăl ca să cerem Lui pentru cârmuirea cea de la El peste neamul român. În ajunul zilei de sorţi pentru soarta neamului român, Eu, Domnul, şi cu sfinţii Mei şi cu toţi îngerii Mei, vom sta cu tine în rugăciune, poporul Meu de la izvor, şi vom sta rugători cu tot poporul care se va strânge la izvorul Meu pentru serbarea îngerilor, zi în care vom pomeni şi vom aduna şi pe cei adormiţi la masa Mea de cuvânt, dimpreună cu sfinţii neamului român, care aşteaptă cuvântul Meu cel din mijlocul tău pentru lucrul lor cu Mine lângă tine peste acest neam, căci sfinţii au putere pentru cei credincioşi şi pentru cei necredincioşi de pe pământ, au putere prin credinţa celor credincioşi. Amin.

O, popor care vii la izvor pentru serbarea îngerilor Mei şi ai tăi, te aştept, tată, cu dor. Îmi desfac braţele şi te aştept în prag şi-ţi binecuvintez paşii şi calea spre izvor, şi vom ridica spre Tatăl mâini rugătoare şi inimi strigând ca să sprijinească El duhul neamului român şi să facă milă şi minune sfântă pentru soarta acestui neam. Amin.

Iată zi de sărbătoare în mijlocul tău, popor de la izvor, căci sfinţii şi mucenicii au pe marele mucenic Dimitrie cu ziua lui de serbare între sfinţi. Acest mucenic al Meu a fost pildă de credinţă din ucenic în ucenic şi este mare între sfinţi, căci s-a întărit pentru mucenicie în numele Meu şi s-a mărit atunci pe pământ numele şi puterea lui Dumnezeu prin cei credincioşi. El rosteşte de lângă Mine cuvânt peste tine în ziua lui de serbare, poporul Meu, şi spune aşa:

– O, nu este mai mare sfinţenie în om ca şi credinţa cea plină de putere prin ea în inima celui credincios numelui Tău şi puterii Tale, Dumnezeule mare, căci puterea Ta e mare şi eşti Unul Dumnezeu: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt între cer şi pământ, iar cei ce slujesc idolilor lor şi dumnezeilor mincinoşi sunt fii ai desfrâului şi ai deşertăciunii şi a toată fărădelegea. Să nu se creadă aceia fii ai lui Dumnezeu în vremea deşertăciunii lor, ci să se căiască de faptele lor rele şi să caute curăţirea şi apoi învierea, căci cei morţi nu pot nimic, nu sunt nimic.

Aduc Ţie, Doamne, cu toată ceata mucenicilor din cer, rugăciune sfântă pentru biruinţa Ta peste neamul român spre cârmuirea lui pe mai departe. O, întăreşte-Ţi mâna peste acest neam ales Ţie de Tatăl pentru sfârşit de timp şi pune Tu cârma peste neamul român şi alege Tu cu puterea Ta pe cel mai bun dintre cei ce acum s-au înscris la sorţi pentru cârmuire peste acest neam! O, veghează, Doamne, şi scoală-Te biruitor al voii Tale şi întăreşte acest neam înaintea Ta şi arată-Te Cel minunat în mijlocul lui prin lucrarea cuvântului Tău de peste el! Vino în mijlocul lui cu Scriptura împlinirii cerului celui nou şi a pământului celui nou şi întinde-Ţi cortul Tău peste acest ţărm salvator, pământul român, ţara întoarcerii Tale după două mii de ani iarăşi de la Tatăl la om ca să rosteşti cuvântul înnoirii a toate şi să fie totul nou, căci Tu ai zis: «Iată, noi le facem pe toate!», şi apoi vei zice: «Făcutu-s-a!». Amin.

Te binevestesc cu toată ceata de mucenici mărturisitori, o, popor al cuvântului lui Dumnezeu, şi te vestesc locaş al Domnului pe pământ la sfârşit de timp. Toţi sfinţii vor sta cu tine în rugăciune pentru neamul român şi pentru cârmuirea cea bună peste el. Puterea ta e de la Domnul, iar puterea Lui e de la tine, de la credinţa ta, de la iubirea ta, de la jertfa ta cu care stai înaintea Lui şi slujeşti Lui şi slavei Lui de pe pământ în zilele acestea. O, totul este întuneric peste tot pământul, dar în mijlocul Tău stă Domnul lumină, El, lumina lumii. O, aşează-te acum lumină din lumină peste toţi cei care vin la izvor ca să ia lumina cuvântului lui Dumnezeu şi iubirea ta pentru cei ce cred venirii Domnului la tine cu duhul facerii omului, căci din fii credincioşi şi sfinţi se zideşte Ierusalimul cel nou, şi de la Domnul este aceasta, şi este! Amin.

O, mântuieşte, Doamne, poporul Tău şi binecuvintează moştenirea Ta şi biruieşte pentru ea împotriva a tot vrăjmaşul, şi prin cruce păstrează-i pe ei Evanghelie a Ta pe pământ, căci crucea lor este grea, şi este venirea Ta cu ei, şi diavolul răcneşte ca un leu de durerea lui cea de la venirea Ta la cei ce cred acum ca să vii, Doamne, căci cei cred sunt cei ce Te coboară ca să vii. Amin, amin, amin.

– Şi acum, poporul Meu, te-am pecetluit, Eu şi sfinţii Mei, cu putere de biruinţă, iar tu încălzeşte-ţi iubirea şi rugăciunea iubirii pentru biruinţa Domnului peste neamul român ca să fie voia Mea cu acest neam. O, aşează-Mi ziua de serbare a îngerilor, tată, căci Îmi desfac braţele ca să-l cuprind pe poporul care se strânge la izvor ca să-l binecuvintez pe el cu privirea Mea şi cu tot cuvântul iubirii Mele pentru cei credincioşi venirii Mele de acum. O, găteşte-Mi frumos ziua îngerilor, fiule! Eu, Domnul, îţi voi da putere şi trezie şi pricepere şi iubire şi vom sta în ziua aceea înaintea celor ce se strâng într-un duh al iubirii Mele pentru ei şi vom grăi îngereşte, căci îngerii vor grăi şi Mă vor slăvi cu slava pe care ei o au de la Mine pentru slava Mea. Eu, Domnul, te întăresc cu putere ca să poţi de la Mine, poporul Meu de la izvor, şi să poţi pentru cei ce vin, pentru cei ce iubesc glasul Meu şi vin spre el ca să le dau lor din bunul Meu cel păstrat pentru cei ce iubesc pe Dumnezeu în vreme de necredinţă pe pământ. Pace ţie şi multă putere pentru mărturisirea Mea îţi doresc Eu! Amin.

O, pace vouă, celor ce vă porniţi spre izvorul cuvântului Meu, spre locurile alese de Mine pentru slava Mea cea de azi! Vă întăresc paşii spre izvor. Vă dau îngeri însoţitori pe cale. Îmi desfac braţele ca să vă cuprind. Unii pe alţii întru îmbrăţişare sfântă să ne cuprindem şi să-L bucurăm pe Tatăl întru venirea Mea la voi, la cei credincioşi, care iubesc să facă voia Mea în ei. Pace vouă! Iubirea Mea e mare. Aşa să fiţi şi voi, mari pentru ea să fiţi, că vin cu ea din cer pe pământ ca s-o dau, aşa cum este ea s-o dau. Purtători de iubirea Mea să fiţi pe pământ, aşa vă vreau să fiţi, şi vă voi învăţa pe voi, iară şi iară vă voi învăţa să fiţi, şi vă voi mângâia. Eu sunt Cel ce sunt, şi voiesc şi voi să fiţi, şi ai Mei să fiţi voiesc Eu.

Eu sunt Cel ce sunt, Eu sunt Cel ce vin, Eu sunt Cel ce grăiesc! Amin, amin, amin.