Slava Mea cerească umple acum încăperea în care Eu, Domnul, Mă întâlnesc cu poporul care se strânge la izvorul Meu de cuvânt în sărbători, iar pe dinafara încăperii oştirile îngereşti, ca şi înăuntru, şi-au întocmit ziua serbării lor în cer şi pe pământ. Amin.

Sunt Domnul şi Învăţătorul tău, poporul Meu de lângă izvor, cu care-Mi împlinesc în zilele acestea lucrările Mele pe pământ şi cuvântul Meu de peste tine, şi cu care Mă împart acolo unde el trimite. Te-am aşezat, fiule, să-Mi găteşti frumos sărbătoarea îngerilor şi Mi-ai gătit-o, iar îngerii Mi-au gătit-o de sus, şi cu mare slavă stau cetele îngereşti înăuntru şi în afara casei întâlnirii Mele cu poporul cel venit la izvor. Ai trudit, tată, cu neodihnă ca să împlineşti cuvântul Meu, iar Eu îţi mulţumesc ca un Dumnezeu şi te cuprind în dragostea Mea şi te întăresc pe mai departe pentru zilele Mele de slavă, căci venirea pe nori a cuvântului oMeu la tine este slava cu care Eu vin şi te cuprind şi te ocrotesc ca pe bunul Meu cel de azi pe pământ.

Vouă, străjeri din porţi, vă dau, tată, vlagă înnoită ca să staţi înaintea cuvântului Meu şi să-l aşezaţi în carte, şi apoi înaintea poporului Meu adunat la izvor, şi apoi înaintea neamului român. O, privegheaţi, tată, înaintea Mea cu dăruire şi cu milă de calea Mea cea grea de la Tatăl la om, căci privegherea omului s-a stins pentru Dumnezeu, iar Dumnezeu este Cel ce dă viaţă la toate şi pentru ca să fie ele şi să slujească oamenilor din cer şi de pe pământ.

O, dacă n-aş fi Eu dăruitorul omului cum el nu ştie cum sunt şi cât sunt, n-ar mai fi nici omul pe pământ. L-aş opri pe om din calea mersului lui şi i-aş arăta cum are el viaţă în el şi pentru el, dar necredinţa lui este fără de oprire, şi chiar dacă el se zdruncină o clipă mai mică sau mai mare când Eu Mă apropii să-i deschid ochii mari şi fiorul din el ca să înţeleagă că e slab şi că el nu este dacă stă fără cele de la Mine peste el, omul se întoarce de fiecare dată la slăbiciunea de a nu-L iubi şi de a nu-L urma pe Dumnezeu pe pământ, şi iată, între cei cu suflet viu între pământ şi cer, omul este cel mai semeţ, cel mai gol de dragostea de Dumnezeu, Dătătorul vieţii, Duhul Care îl poartă pe om spre împărăţia Mea.

O, veseliţi-vă, oştiri îngereşti, şi voi, căpeteniile lor! Daţi Domnului slavă şi închinăciune şi înteţiţi cântările cerului pentru slava Mea! Ea este arătată în Scripturi cum este ea, iar omul credincios şi adevărat precum Eu sunt vede cu credinţa şi vede slava Mea cea scrisă în Scripturi cum este ea. Ne aşezăm acum la masă de cuvânt cu poporul adunat de peste tot la izvor. Ne aplecăm şi îl îmbrăţişăm cu slavă şi îl plângem pe omul necredincios, care trăieşte fără slava Mea peste el. Împlinirea Mea în om este slava Mea din om şi slava lui din Mine, căci cerul şi pământul îşi întocmesc lucrarea Mea în om când el stă în duhul credinţei şi al credincioşiei înaintea Mea pe pământ.

Te îmbrăţişez şi te sărut cu cuvântul Meu cel dătător de viaţă, popor venit la masa Mea de cuvânt pentru sărbătoarea îngerilor! Te privesc cu duh de Părinte milos şi de Păstor mângâios. Ţi-am însoţit paşii şi calea spre izvorul Meu de Duh Sfânt. Aşează-te acum, căci petrecerea îngerilor întocmeşte azi zi de serbare şi zi de rugăciune pentru neamul român în cer şi pe pământ. O, aşează-te înaintea Mea, că iată cum Mă aşez Eu înaintea ta cu podoaba cerului, cu slava îngerilor care Mă poartă în car de slavă ca pe Domnul lor, ca pe Unul Dumnezeu de peste toate cele ce se văd şi cele ce nu se văd cu ochiul cel trupesc al omului. Mă aplec şi Mă aşez cu tine în lucrare de cuvânt. Te cer să fii şi să rămâi întru Mine cu viaţa ta şi cu lumina ei cea din Mine, căci Eu sunt Lumina şi Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa, dar dacă rămâne numai să audă omul cine sunt Eu şi ce sunt pentru viaţa şi pentru paşii lui pe pământ, el nu se aşează să Mă împlinească în el aşa, căci dacă Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa, cel ce crede că acestea sunt Eu, se face şi acela ca şi Mine, calea, adevărul şi viaţa, căci pentru viaţa cea din om şi pentru paşii lui pe pământ am spus Eu, Domnul, ce sunt Eu, şi ca să se împlinească omul în acest cuvânt al Meu de peste el, cuvânt vechi de două mii de ani, dar care este mereu astăzi ca şi Dumnezeu.

Omul adevărat trebuie să trăiască pentru Dumnezeu pe pământ. Nu este cu neputinţă omului să trăiască aşa. El are în el putere să trăiască pentru Dumnezeu sau pentru sine pe pământ, dar fericit este acela care ştie cu totul că viaţa lui e de la Dumnezeu, şi ale Lui din ale Lui trebuie să-I dea Lui, şi pe toate din el să le aibă de la Dumnezeu şi aşa să se împartă în lături pentru lumina Mea între oameni, şi care să brăzdeze ea prin întunericul oamenilor şi să vadă ei fâşia de lumină cu care Eu Mă sălăşluiesc în el, în cel ce are în el de la Mine şi numai de la Mine calea, adevărul şi viaţa pentru viaţa lui, viaţă cu de-amănuntul în om, şi nu numai cu spusul.

Iată, găsiţi aici, la izvorul Meu între pământ şi cer toate bunurile vieţii, căci Eu atât de mult iubesc omul până ce, iată, Mă fac cuvânt nou între pământ şi cer, şi Îmi fac venirea la el ca să-l gătesc părinteşte şi ca să-l deprind apoi să se facă prunc pentru ascultare ca să-i dau lui împărăţia Mea şi să Mă zidesc în el şi să-Mi fac în om cerul Meu, scaun de domnie să-Mi fac în el, Împărat al vieţii omului să fiu prin viaţa lui cea vie, viaţa împărăţiei Mele în el. O, aveţi grijă, tată, să fiu Eu Împărat în voi, iar voi împărăţie a Mea să fiţi, şi nu uitaţi că nu puteţi să slujiţi la doi domni şi să mai fiţi şi cu inima curată. O, nu se poate aşa. Gustul trupului, gustul lumii vă şopteşte că se poate aşa. O, nu! Ce curăţenie de inimă mai poate dovedi cel ce slujeşte la doi stăpâni?

O, popor venit la şcoala Mea de învăţătură, îţi pun înainte cuvântul Meu prin care am spus: «Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu», iar acum, după două mii de ani, vă spun vouă că Dumnezeu Se vede în cei curaţi cu inima, şi aceia sunt cei cu inima curată. Amin. Îi veţi cunoaşte după roadele lor, nu după cuvintele lor, şi le veţi cunoaşte credinţa cea din fapte, căci adevărata credinţă şi lucrare a ei este fapta ei, care o desăvârşeşte pe ea însăşi la vedere.

Vă povăţuiesc pe voi, cei mai proaspăt veniţi la izvorul Meu de cuvânt, vă povăţuiesc să nu vă fie ruşine cu Mine şi cu faptele vieţii Mele în voi şi ale sfinţilor Mei în voi, căci cine se ruşinează cu Mine în el înaintea fiilor oamenilor, acela are în el doi dumnezei, şi pe nici unul nu-l slujeşte cu credincioşie. O, nu puteţi avea cinste mai mare între fiii oamenilor şi nici statură mai mare ca aceea care seamănă cu Dumnezeu în voi. Au oamenii nevoie de Dumnezeu şi nu Mă pot găsi, bieţii de ei. Faceţi-vă cu mare iubire chip al Meu şi al sfinţilor Mei pe pământ între oameni. Dacă acum aveţi de la Mine dăruit vouă darul credinţei sfinte în urma propovăduirii Mele până la voi de la gura izvorului Meu cel din mijlocul neamului român, apoi voi lăsaţi-vă lui şi plăcerii lui în voi cu totul, căci aşa se pune credinţă sfântă vouă în cuvântul Meu cel de atunci şi cel de acum. Curând, curând vor fi pe pământ peste tot stârvuri ale celor necredincioşi care s-au bizuit pe ei înşişi. Vă îmbrac în puterea de a fi, căci Eu sunt Cel ce sunt. Dragostea din voi vă poartă acum tot mai des spre izvorul Meu de cuvânt, şi prin voi binecuvintez cetatea din care veniţi spre Mine ca să luaţi de la Mine pentru voi şi pentru ea aşa cum a luat femeia samarineancă sămânţă de Duh Sfânt în ea de s-a dus în cetatea ei şi a semănat-o şi a ieşit rod însutit în ea pentru cărarea Mea cu ei pe pământ, şi samarinenii au crezut atunci mai mult decât poporul Israel în Fiul Tatălui Cel venit atunci pe pământ. Mergeţi cu credinţă şi cu duhul rugăciunii şi semănaţi sămânţa Mea în cetate la voi, iar cei ce vor crede şi se vor mântui de ei, se vor îmbrăca întru Mine aşa cum voi vă îmbrăcaţi. Nu uitaţi că duhul credincioşiei trebuie să însoţească darul credinţei sfinte. O, nu uitaţi că fericiţi sunt cei ce nu se smintesc întru Mine, fiindcă cei ce se smintesc cad din fericirea Mea. În cetatea din care voi veniţi spre Mine cu inima şi cu pasul am pe cel uns al Meu prin lucrarea cuvântului Meu de azi. Mi-am înscris prin el numele Meu cel nou pe pământ, lucrarea Mea de nou Ierusalim, căci cu el martor al Meu am aşezat iarăşi pe făgaşul ei cel dintâi biserica Mea, popor binecuvântat prin împlinirea Mea întru el. O, ridicaţi Mie rugă pentru ca să cadă de pe el legăturile urii celor ce îl urăsc pe el pentru numele Meu! Fiţi grai şi faptă de vestitori ai lucrării Mele cea de peste cincizeci de ani în mijlocul neamului român, lucrare cu istorie pe acest ţărm spre care Eu, Domnul, am tras acum, la sfârşit de timp, şi le grăiesc oamenilor ca şi acum două mii de ani cu graiul Meu de Învăţător cu putere de cuvânt. Îngerii Mei toţi vă spun vouă în ziua lor de serbare, şi le spun poporului tot adunat la izvor, şi spun aşa îngerii Mei:

– Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pace pe pământul român şi bunăvoire întru cei credincioşi! Lăudaţi pe Domnul ca îngerii şi ca sfinţii! Fiţi împărţitori de Duh Sfânt şi de puteri de sus peste neamul român şi de duh de rugăciune în ziua aceasta pentru soarta lui cea de mâine! Duhul Sfânt vă poartă pe aripi aşa cum îşi poartă vulturul pe aripi puii ca să-i înveţe să zboare, căci Duhul Sfânt Se roteşte deasupra voastră şi voieşte să Se aşeze în voi ca să vă fie de viaţă. Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul Dumnezeu Savaot şi plin este cerul şi pământul de slava Sa şi a Fiului Său Iisus Hristos, Cuvântul lui Dumnezeu! La porunca Lui toate cele din cer slujesc Lui pentru cei credincioşi Lui care se fac slujitorii Lui, căci omul cel adevărat trebuie să trăiască pentru Dumnezeu pe pământ. Veniţi la izvorul slavei Domnului, veniţi mereu, veniţi şi beţi! Noi, toate oştirile îngereşti vă înaripăm duhurile ca să veniţi să beţi din cupa iubirii lui Iisus Hristos pentru voi, cei ce credeţi Lui şi venirii Lui iarăşi de la Tatăl la om. Suntem de strajă pentru soarta neamului român dimpreună cu sfinţii toţi pe tot pământul român acum, când sorţii iar se bat pentru cel ce va fi să stea pe mai departe cârmaci al corăbiei Domnului, căci ţara română are scris pe catargul ei ţara Noului Ierusalim, trăire vestită în Scripturi să fie pe pământ cu oamenii şi să şteargă lacrimile de pe obrajii lor, pentru credinţa lor în făgăduinţele Domnului. Credeţi întru Unul Dumnezeu şi întru unul neamestecat izvor al Său de azi pe vatra neamului român! O, toate izvoarele s-au amestecat, toate râurile care dau să adape oamenii însetaţi de viaţă, căci duhul de om se doreşte a fi dumnezeu peste oameni, dar zice Domnul peste cei ce lucrează aşa peste oameni: „Faţa Mea şi lucrarea Mea se cunoaşte curată unde este, numai să vină omul să se dea Mie inimă curată şi neamestecată şi neîmpărţită, căci darul proorociei este scris în Scripturi cum să fie el şi cum să lucreze el acolo unde este şi face“. O, firea îngerilor vede bine aceasta ce zice Domnul, şi vai omului care nu vede din pricina mărginirii vederii lui şi nu are cum să să se ferească de ceea ce nu este Dumnezeu sau faţa lui Dumnezeu prin lucrările oamenilor.

Iată-L pe Domnul Cuvântul cum ne spune nouă, îngerilor, să aducem la masa Lui de cuvânt pe cei ce aşteaptă în morminte pe Domnul. Noi împlinim, şi Domnul Se apleacă apoi ca un Dumnezeu în semn de mulţumire, şi iată, am adus la masă pe cei adormiţi. Se face aici pomenirea lor în ziua îngereştilor puteri şi a firii îngereşti şi avem lucrare îngerească în ziua aceasta de serbare. O, lăudaţi pe Domnul ca şi îngerii Lui! Lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută, în glas de strigare, şi din strune lăudaţi-L, căci a Lui este toată slava, a Celui ce I se cuvine este ea! Amin.

Glas de îngeri a grăit vouă în zi de sărbătoare îngerească. Amin, amin, amin.

– Şi acum, Eu, Domnul, pecetluiesc grăirea îngerilor pentru cartea Mea cea de azi, şi ea este mărturia Mea şi a venirii Mele cu sfinţii şi cu îngerii toţi. Amin.

Odihnesc de aşteptare pe cei adormiţi. Le dau bucuria întâlnirii lor cu poporul Meu de azi cu care-Mi port venirea, le dau mângâierea cea din cuvântul Meu grăit în ziua de serbare a îngerilor şi le pregătesc prin masa Mea de azi încă şi încă clipa învierii depline, răscumpărarea trupurilor. Amin.

O, sunt vlăguiţi cei ce-Mi stau porţi pentru ca să vin cuvânt în carte, iar cuvântul Meu este mult. Am acum cu Mine pe Verginica, trâmbiţa Mea prin care Mi-am sunat venirea Mea de azi şi Mi-am pregătit şi Îmi tot pregătesc un popor până ce voi rămâne cu ceva mult prea scump în mână, căci poporul Meu trebuie să fie scump şi pus la scumpit şi tot pus la scumpit, şi fericiţi sunt cei ce Mă ascultă pentru lucrul Meu cel mult cu ei! Am cu Mine în sărbătoarea îngerilor pe trâmbiţa Mea.

O, trâmbiţă a Mea, o, tată, grăiesc cu tine în cer, căci ziua de serbare a îngerilor a întâmpinat duhul şi sufleţelul păstorului Daniel, păstor al poporului nostru azi. Eşti acum între cei din cer cu el. Mult îndurerat cum a fost pe pământ, el neobosit a lucrat la duhul şi la mintea şi la simţirea poporului care venea să-Mi fie popor. L-am slobozit de legături şi de dureri, de multele-i dureri ale lui şi ale Mele în el, iar în ziua de mâine îi aşezăm trupul spre odihnă. Mergem cu cei trudiţi mult, cu cei ce au trudit şi Mi-au gătit sărbătoarea îngerilor, şi pe care i-am pus îndoit să trudească şi să gătească şi aşezarea în odihnă a trupului păstorului Daniel. O, mult a lucrat el, mulţi diavoli a biruit din calea lui cu Mine prin credinţa lui cea statornică şi mult stăruitoare până la sfârşit! O, atât de credincios a fost! N-a mai fost altul în poporul Meu de azi ca şi el până la fiii cei de azi cu care Ne sprijinim acum pentru venirea Mea pe mai departe cuvânt. L-au părăsit copiii şi pe el şi pe Mine, dar iată, el are fii, are ucenici, care-l poartă pe el mai departe, pe Mine şi pe tine şi pe el, tată. Îmbrăţişaţi-vă acum, mângâiaţi-vă în dureri, întăriţi-vă unul lângă altul pentru veghea şi pentru mersul cel sfânt al poporului cel sfinţit cu care Eu, Domnul, Îmi lucrez azi lucrările Mele pe mai departe pe pământ, pe cele din zilele acestea, o, trâmbiţă a Mea! Ziua de azi e cu multă sărbătoare, iar mâine iarăşi vom serba sărbătoarea mergerii la cer a păstorului Daniel. Am arătat la cineva din satul lui cu mulţi ani în urmă în vedenie de noapte ce mare, ce răsunător şi ce purtat a fost numele lui între cei din cer în vremea lucrării lui cu Mine şi cu tine pe pământ, Verginica Mea. O, tată, scumpă este la Mine adormirea cuvioşilor Mei şi mare sărbătoare este ea pentru sfinţii Mei! Ţi-am dat mângâiere mare. Tu vezi acum în cer ce este mângâierea şi dorul cel pentru ea, căci avem popor pe pământ şi îl purtăm în dorul Nostru şi căutăm mângâierea de la el tot mai mult, o, mult mai mult decât caută el de la Noi, căci în cer e totul văzut şi totul treaz şi sfânt şi se vede bine totul. O, cerul este plin de dor de cele ce are el pe pământ parte a lui, căci pe pământ e totul sub stăpânirea omului şi nu mai avem oaze de odihnă pe pământ Noi, cei din cer, dar plata moştenirii Noastre este poporul cuvântului Meu, şi îngerul Meu este şi al său. Amin.

Te port pe slavă de îngeri în ziua serbării îngerilor, poporul Meu de la izvor, iar mâine vom merge pe aripile slavei lor cea Mie închinată şi vom aşeza în odihnă şi în tihnă trupul păstorului Daniel. Oştirile îngereşti s-au făcut lui cale netedă spre slăvile cele de sus. Îţi dau, tată, puteri înzecite, că mult trudit eşti. Ştii tu, oare, care este ajutorul tău în jertfa ta cea cu trudă? O, ascultarea îţi este uşurare în greu, căci greul Meu este greu de dus, şi cu tine îl duc, tată, îl duc şi pe cel din cer, şi pe cel de pe pământ. Poporul Meu, puţin cât este el, este mult şi greu pentru umerii tăi mici. Eu însă stau cu tine sub cruce şi salt de ea nu ca acum două mii de ani, ci cu toate puterile cereşti şi îngereşti şi te sprijin pentru lucrarea Mea cu tine, că n-am cu cine să Mă sprijin pe pământ. Mă sprijin cu tine, şi tu cu Mine şi cu grija Mea de tine. Unul de altul avem grijă, şi iată, mergem şi iar mergem. Mergem, poporul Meu, şi prin credinţă vom aduce la bine corabia cu care mergem pe deasupra stricăciunii de pe pământ. Nu mai este loc curat, drum curat şi nici un colţişor curat nu mai găsim pe pământ. O, poporul Meu, stai întru Mine, tată, şi fii mulţumit şi fii cuminte, poporul Meu! Eu sunt Cel ce pot pentru Mine şi pentru tine, iar tu eşti cel ce poţi Mie, fiule. Amin.

Şi dacă-Mi voi întări un picuţ pe cei din porţi, Eu, Domnul, voi căuta să mai aşez cuvânt lângă cel de acum, că vreau să-Mi săvârşesc mai întreg râul cuvântului Meu de câte ori el vine să se deşarte deplin în cartea sa cea de azi, cartea Mea cu tine, poporul Meu. Pace ţie! Pace ţie! Pace ţie! Amin.

Pace vouă, celor ce aţi venit şi Mi-aţi mângâiat Duhul şi privirea privindu-vă venind şi petrecând cereşte şi simţind fiorul întâlnirii voastre cu Mine! O, pace vouă, celor mai proaspăt născuţi din cuvântul Meu cel din zilele acestea pentru ca să-Mi fac prin el un popor sfânt pentru slava Mea cea de la sfârşit de timp! Duhul Meu vă iubeşte aşa cum voi Mă iubiţi. Duhul Meu vă învaţă aşa cum voiesc Eu să vă am. Duhul Meu vă aşteaptă să fiţi pe deplin răsădiţi în lucrarea Mea, cu care-Mi fac ogor de însămânţat sămânţa Mea cea nouă, Duhul Meu Cel dătător de viaţă pentru răscumpărarea omului. Vă iau în Duhul Meu. Dacă vreţi, rămâneţi întru El, rămâneţi în iubirea Mea! Vă pecetluiesc acum cuvântul glasului vostru cel dinăuntru şi prin care glăsuiţi în Duhul: „Voim, Doamne! Ajută Tu voinţei noastre!“. Amin.

Oştirile îngereşti rămân acum cu voi şi vă vor însoţi mâine pentru datoria cea sfântă, pentru ziua de serbare a păstorului Daniel, fii ai poporului Meu. Eu, Domnul, vă voi întări şi pe voi, cei ce aţi pregătit toate ale sărbătorii, şi îi voi întări şi pe cei ce vor merge la sărbătoare, şi cu oştirile îngereşti vă voi întări. Amin.

Pace vouă, oştiri îngereşti slujitoare ale slavei Mele, căci Eu pentru slava Mea v-am creat!

– Slavă şi închinare Mielului lui Dumnezeu, Domnul Cuvântul, Ţie, Iisuse Hristoase, Împăratul îngerilor şi al oamenilor credincioşi între fiii oamenilor! Slavă numelui Tău mare şi a împărăţiei Tale în cer şi pe pământ! Cerul este scaunul Tău de domnie şi Îţi este larg, iar pământul Îţi este aşternut picioarelor, şi este strâmt pentru Tine pe pământ din pricina necredinţei oamenilor care au luat pământul ca să-l stăpânească ei.

Slavă Ţie, Celui ce vei birui curând, curând peste tot şi peste toate, şi apoi le vei închina Tatălui ca un Fiu supus şi mare prin supunerea Ta, Îţi spun Ţie acum toate oştirile îngereşti în ziua lor de serbare în cer şi pe pământ. Amin, amin, amin.

***

 

Cu sărbătoare îngerească am petrecut în ziua care a trecut, şi mare a fost slava sărbătorii pentru tot cerul de sfinţi şi de îngeri, şi e mare minune că are cerul pe pământ aşternut pentru Mine ca să Mă fac cuvânt de venire, acum, la sfârşit de timp, şi să-Mi audă cei din cer cuvântul Meu cel mare şi să ia din el bucuria cea mult aşteptată lor, căci bucuria cea desăvârşită, cea întreagă, aşteaptă la capăt de timp, precum aşteaptă şi cei ce o nădăjduiesc pe ea cu credinţă, cei din cer şi cei de pe pământ, bucurie trecută prin multe dureri, prin mari suferinţe şi încercări, prin tot felul de ispitiri, spre plata ei cea întreagă apoi. Amin.

Eu, Domnul, aştept cu cei din cer ziua când toate Mi se vor supune ca să le pot pune înaintea Tatălui Savaot ca un Mieluţ biruitor, căci sunt Mieluţul Tatălui şi Îi sunt supus. M-am supus Lui când M-a trimis din cer pe pământ ca să Mă întrupez şi să cresc Fiu al omului, şi apoi să Mă las Mieluţ junghiat de poporul prin care Tatăl Meu M-a făcut cunoscut pe pământ, popor din care se trăgea mama Mea Fecioara. O, n-am stat împotriva celor ce M-au defăimat până la moarte pe cruce, batjocorindu-Mă ca pe cel mai mare răufăcător, ca pe cel mai mare păcătos, căci trupul Meu cel defăimat şi răstignit Mi-a fost aşezat între doi tâlhari pedepsiţi de lege pentru faptele lor tâlhăreşti. Aşa am stat Eu supus Tatălui pentru lucrarea pe care El M-a trimis s-o săvârşesc. El de aceea M-a trimis, şi M-a trimis ca să ajung defăimat de toţi cei care credeau că am venit să le iau împărăţia şi libertatea şi voia. O, M-a trimis Tatăl ca să fiu pedepsit pentru păcat în locul păcătoşilor toţi, care au fost şi care erau şi care vor păcătui pe pământ apoi, până la sfârşitul veacurilor. M-a trimis Tatăl să plătesc tributul pentru tot omul păcătos, care-şi scrie cu mâna lui pedeapsa faptelor lui vrednice de moarte, căci poruncile date de Dumnezeu pentru viaţă în om le-a călcat şi le tot calcă fiecare om, împotrivindu-se el Celui ce le-a dat pe ele de viaţă a oamenilor, iar pe Mine M-a trimis Tatăl să ispăşesc pentru om.

O, mare a fost sărbătoarea îngerilor lângă tine, poporul Meu de la izvor! Oaspeţii veniţi au fost plini de dor şi de fior sfânt înaintea cuvântului Meu şi a îngerilor Mei. Suitele cereşti au fost fără de număr, multe. Tu eşti mic încă, la fel şi vederea ta, dar slava sărbătorii a fost mare şi pentru cei din cer, căci cei adormiţi au fost fără de număr veniţi la pomenire, mulţi, de la începutul lumii şi până azi. S-a strâns cerul şi cămările Domnului cu toate cele din ele, suflete şi duhuri şi stihii, iar îngerii cu zecile de mii de mii în cete-cete au slăvit slava Mea cu tine, cuvântul Meu cel ce cheamă la viaţă pe pământ cerul şi pământul şi toate cele ale lor. Mulţi, mulţi sfinţi au văzut prin vremi, au văzut dinainte pe cele ce Eu, Domnul, le aduc şi le voi aduce tainic pe pământ prin credinţa unui neam cu duhul umilit înaintea Mea, căci Eu Îmi găsesc plăcerea în cei ce se lasă copleşiţi la cuvântul Meu, în cei ce tremură înaintea Mea ca să facă voia Mea cu credinţa lor, cu puterea lor cea mică, dar cu iubirea lor cea din cer.

O, te întăresc în darul credinţei sfinte, ca să fii tu aşternutul lucrărilor Mele cele tainice, poporul Meu de azi, căci mic şi puţin cum eşti, tu eşti, şi prin harul Meu eşti, căci prin tine sunt Eu pe pământ cuvânt, şi ce puteam Eu dacă nu găseam credinţă pe pământ pentru venirea Mea cea de acum cu atât de mult râu de cuvânt pentru spălarea cu el a pământului şi pentru ca să-l strig pe tot omul de la păcat la sfinţenie, de la nepăsare la veghe, de la moarte la viaţă? Măcar să Mă spăl pe mâini, măcar să-Mi scutur picioarele dacă, trimis fiind de Tatăl la om, nu Mă primeşte omul cu mântuirea cea de la Mine. Mărturia Mea de azi însă se scrie şi se face carte între pământ şi cer şi se face scaun de judecată pentru tot omul care aude şi nu face faptele vieţii, şi care nu voieşte să audă şi să creadă pe Cel ce vine de la Tatăl iarăşi, precum este scris să vină. Eu vin cuvânt pe pământ pentru că este scris să vin aşa, iar venirea Mea este cu mare taină şi este în miez de noapte. O, n-a fost noapte mai noapte ca cea de azi noapte. Dorm şi nu se trezesc la glasul Meu cei ce dorm. Dorm în păcate oamenii, căci somnul păcatului este dulce lor. Am găsit un sâmburel de credinţă, acum, în vremea când trebuia să vin şi să trâmbiţez să se scoale omul şi să se aşeze înaintea glasului venirii Mele, şi iată, Mi-am zidit locaş de venire din fii credincioşi tainei prin care Eu vin cuvânt pe pământ. O, am găsit credinţă pe pământ pentru împlinirea Scripturilor venirii Mele iarăşi de la Tatăl la om cuvânt plin de putere şi de duh de înviere, şi cu el, cu îngerul cuvânt, cu acela Mi-am trezit îngerii ca să-i adun cu ei la masa cuvântului Meu pe cei ce vor fi, pe aleşii Mei, care s-au ales şi care se aleg pentru Mine cu credinţa şi cu iubirea lor, şi lor Mă vestesc, şi apoi dau putere cosorului să meargă şi să-şi facă lucrarea pe pământ, lucrare proorocită ca să fie. Amin.

O, vă trebuie voinţă mare, fii ai poporului cuvântului Meu, şi vouă, celor ce veniţi să vă faceţi fii ai lui Dumnezeu prin puterea pe care Eu o dau iubirii din voi, credinţei din voi pentru venirea Mea. O, multă viaţă de Duh Sfânt pun Eu în voi, iar voi încingeţi-vă cu brâul nădejdii sfinte şi biruiţi lumea şi trupul. Amin. Le spun la toţi oamenii de pe pământ să biruiască lumea: pofta trupului, pofta ochilor şi trufia vieţii, căci acestea sunt duhul morţii, duhul care a prins putere în văzduh prin măiestria cea bolnavă a omului, căci omul îşi zideşte moarte prin tot ceea ce s-a deprins el să facă, şi cu care numai păreri de rău îşi pregăteşte lui, târzii păreri de rău şi tot mai târzii.

Post sfânt, rugăciune sfântă, statură cuviincioasă, părăsirea plăcerilor, ascultarea de poruncile vieţii şi multă, multă iubire şi credinţă şi multă credincioşie lângă Mine, aşa să împlineşti tu, popor credincios, şi strânge-te, tată, lângă Mine, ca să te bucuri şi ca să Mă bucuri, că nu sunt între cer şi pământ ceasuri şi locuri mai măreţe ca atunci şi ca acolo unde Eu cu tine ne întâlnim şi ne scriem pe pământ cu popasul cerului, Eu şi cu voi întru întâlnire cerească în zilele acestea. Cu zecile de mii se purtau după Mine acum două mii de ani suferinzii ca să le iau de pe ei tristeţea inimii şi lipsa sănătăţii trupurilor lor, dar ca să facă ei voia Mea apoi, o, puţini de tot se alegeau aşa între ei prin multa şi lucrătoarea Mea iconomie, dar mare şi înfierată era nevederea şi împietrirea inimii omului şi tăria cerbiciei lui între cele ce se văd de ochii omului, făcute de Dumnezeu.

Duhul trupului atrage duhul sufletului ca să-l facă numai trup pe omul cel slab de Dumnezeu, şi trupul pofteşte împotriva lui Dumnezeu în om, şi bietul de om nu se poate birui. Cuvântul Meu însă poate să-i dea omului puterea cea de sus ca să se biruiască pe sine omul, şi nu pe Mine în el, şi de aceea Mă fac cuvânt pe pământ, o, fii ai oamenilor rătăciţi de Tatăl Meu! O, nu Dumnezeu a făcut cerul şi pământul, văzutele şi nevăzutele lor, şi pe om, şi pe Fiul Său Cel Unul născut, Fiu al omului apoi pentru salvarea voastră din necunoştinţă de Dumnezeu? O, cât şi unde mai mergeţi fără toiag de păstor pentru viaţa voastră nevegheată, necârmuită de un cârmaci mântuitor pentru voi? Vin cu îngerii şi cu sfinţii şi păşesc cu ei pe pământ pas ceresc pentru voi, dar ochii voştri nu văd cerul călătorind cu voi ca să găsească prilej să vedeţi voi, să auziţi şi să credeţi apoi că este Dumnezeu pe urma voastră şi aşteaptă să-L iubiţi şi să vă faceţi fii ai Lui prin legătura de iubire dintre El şi voi, dintre voi şi El. O, învăţaţi, învăţaţi iubirea! Ea este cea fără de păcat şi fără de trup. Ea face din om făptură nouă, făptură de Duh Sfânt, trup duhovnicesc, supus Duhului Sfânt, Duhul lui Dumnezeu. O, biruiţi-vă trupul! Nu-i daţi ce vă cere el, căci carnea şi sângele se împotrivesc diavoleşte împotriva împărăţiei cerurilor în om! Boldul morţii este păcatul şi îl înţeapă în carnea omului pe om, şi înăuntrul omului este moartea, şi nu din afara lui, şi omul moare prin păcatul cel din trupul lui, vierme neadormit în om, vierme care-l scoală pe om din somn, din aşternut, ca să facă pofta lui cea vrăjmaşă omului în însuşi trupul lui.

O, din zi în zi mai mult şi mai îndurerat voi striga la om ca să-i spun că este vierme neadormit în el păcatul şi nu-l lasă să doarmă, ci îl scoală pentru păcat. Veni-va ziua să biruiesc moartea, să biruiesc Eu păcatul din om, şi omul îşi va vedea atunci faţă în faţă cu el păcătoşenia lui, moartea, pe care şi-a iubit-o şi şi-a înviat-o mereu, mereu în el, şi atunci Eu voi fi biruitorul omului păcătos, biruitorul morţii lui, căci moartea în om şi-a făcut culcuşul ei şi a sluţit viaţa omului şi faţa lui, cea de la Mine hărăzită lui prin facerea cea de la început a sa.

O, trebuie să se pocăiască omul şi trebuie să părăsească păcatul şi toată urma păcatului în el. Pot Eu să fac aceasta dacă omul nu vrea să asculte de porunca Mea pentru împărăţia Mea în el. Împărăţia Mea în om nu are nimic, nimic din lumea aceasta, şi aşa voiesc Eu să-l fac pe om, făptură nouă, după chipul şi asemănarea Fiului lui Dumnezeu, Care S-a făcut Fiu al omului şi Care S-a numărat cu păcătoşii ca pe toţi să-i atragă de pe pământ spre cer, de la stăpânitorul întunericului la Tatăl Savaot, Tatăl Meu, Cel fără de început şi fără de sfârşit ca şi Fiul Său. Amin.

Eu, Domnul Iisus Hristos, Dumnezeu Cuvântul, am grăit acestea în zile de serbare îngerească în cer şi pe pământ, spre bucuria şi spre mângâierea îngerilor şi a sfinţilor şi a celor credincioşi pe pământ, credincioşi şi adevăraţi, aşa cum sunt Eu. Amin.

O, neam român, o, neam român, o, neam român! Te povăţuiesc de mult, de mult să ai grijă de soarta ta de mâine, şi tu eşti prins în laţul celor ce te mint pe tine pentru viaţa ta. O, iată ce război, ce război de dorinţe şi de căutare de slavă omenească s-a zbătut în tine în ziua aceasta de sorţi pentru cel ce va fi să stea la cârmă pentru tine! O, tată, Eu, Domnul, te-am scos mereu pe tine din dureri şi de sub stăpâniri omeneşti în toată vremea istoriei tale zbuciumate, popor român, şi iată, tu nu veghezi bine azi pentru soarta ta aşa cum străbunii tăi vegheau pentru acest pământ. Ai creionul în mână ca să-ţi scrii soarta. O, nu te da în mâna celui ce nu are grijă de tine părinteşte! O, cum să fac cu tine ca să nu greşeşti acum pentru soarta ta? Deschide-ţi mintea şi apoi inima şi caută să simţi cu inima şi nu cu mintea, căci tu eşti în primejdie să cazi iarăşi în sângele tău şi să zaci în necunoştinţă şi în nepăsare, căci duhul omului dă să-ţi îmbrobodească mintea ca să-ţi scrii cu mâna ta întoarcerea iarăşi la cele din care Eu am dat, totuşi, să te scot, şi mult sânge s-a vărsat pentru dezrobirea ta cea de la Mine venită spre tine. O, nu căuta bunăstarea ta acum, ci aşează-te să cauţi să stârpeşti mai întâi duhul minciunii, pe tot omul care minte împotriva binelui tău cel de la Mine, căci nici un bine nu se clădeşte pe minciuna omului care te duce cu vorba ca să-l pui pe el căpetenie a ta cum că ţi-ar da el ceea ce nu are să-ţi dea, ceea ce doar tu poţi să-ţi dai. O, mergi, tată, înainte, şi nu te da acum înapoi. Eu privesc din cele cereşti peste tot pământul tău şi peste toţi cei care vorbesc acum în numele tău folosind puteri slabe şi minciuna ca să te încânte să dai înapoi.

O, nu da înapoi! Nu da înapoi, popor român! Nu-ţi vrea decât binele cel ce stă acum cârmaci pentru tine înaintea neamurilor de pe pământ, şi e curat cu inima pentru tine şi e dârz cu duhul, chiar dacă stricăciunea de pe pământ ţine toate neamurile de pe el sub piedica de a nu mai putea omul pe nicăieri pentru Dumnezeu şi cu El peste viaţa lui.

O, neam român, nu te vinde iarăşi robiei fiarei roşii, tată! Nu te da iar să cazi în capcana duhului minciunii omului care-ţi spune minciuna că va fi pentru tine cu cele din el. O, e numai duh de trufie în cei ce se zbat acum cu război pe faţă la porţile tale ca să pună mâna pe cârma corăbiei române prin valurile vremii de acum. Iată-i, îşi mărturisesc pe faţă dorinţele arzătoare de glorie a lor, şi nicidecum grija lor de soarta ta, ci sunt porniţi să-şi facă jocul propăşirii lor, nu să te scoată pe tine din cleşte, ţara Mea, neam român. O, mare-ţi este încercarea acum, dar Eu te-am povăţuit să stai cu duhul treaz şi să ceri Mie să-ţi dau duhul prevederii şi să nu alegi rău pentru tine când ai creionul în mână ca să hotărăşti tu, nu cei ce dau să domnească peste tine în numele tău şi fără milă de tine, ţara Mea. Cel ce stă acum cârmaci peste tine, acela este cel care te iubeşte cu inima mare, şi cu duh viteaz dă să stea el pentru tine înaintea ispitei grele, care iarăşi dă să te dărâme de pe stâncă, neam român. O, el nu te minte, tată. El dă să te ajute de la mijloc şi nu să te vândă fără de preţ. Trezeşte-te, o, trezeşte-te, iar dacă nu vei vrea Eu n-am vină pentru viaţa ta, că Eu te-am povăţuit, şi i-am dat duh de povaţă bună pentru tine şi celui ce te cârmuieşte acum. Războiul pentru răsturnarea lui e mare şi e din întuneric, şi e şi la lumină. Eu, Domnul, lupt şi încă voi lupta pentru binele tău între toate relele care dau să te prindă iarăşi sub robie şi voi sta de veghe cu îngerii şi cu sfinţii pe vatra ta şi voi privi lucrarea ta, inima ta, şi te voi insufla de la Mine tainic, căci războiul cel împotriva ta este aprig, şi nu împotriva celui de la cârma ta se războiesc aceştia, ci împotriva binelui tău, o, ţara Mea cea de azi.

O, ţie îţi zic acum, celui ce stai cârmaci pentru neamul român, pentru corabia Mea, pentru ţara Mea de venire acum, la sfârşit de timp cuvânt pe pământ pentru salvarea omului: lasă-Mi Mie lupta şi grija pentru sorţul care urmează să se bată pentru tine sau împotriva ta, căci forţele întunericului s-au întins peste tot şi se luptă orbeşte să tragă sub ele iarăşi neamul Meu român. Eu, Domnul, sunt peste tot cu îngerii şi cu sfinţii Mei în mijlocul neamului român, iar dacă neamul român va alege deşteptarea în clipele acestea grele, Eu îi voi da lui din Duhul Meu şi voi lucra pentru el şi pentru tine la cârmuirea lui, dar dacă el va alege minciuna şi dezbinarea şi trufia, care se împotrivesc din om unităţii şi frăţiei acestui neam, Mă spăl pe mâini de neînţelepciunea acestei clipe de răscruce a neamului român, şi el va suferi cădere şi înjosire sub omul care se vrea pe sine pentru el însuşi şi nu pentru acest neam la porţile lui. Tu însă nădăjduieşte şi stai în duhul iubirii de ţară şi de neam, iar Eu voi ţine pe poporul Meu în duhul rugăciunii şi al veghii sfinte, şi împreună cu cerul de sfinţi şi de îngeri vom sta şi vom lupta cu cerbicia cea tare a celor ce se vor pe ei înşişi, şi nu dreptatea şi pacea şi adevărul pe masa frăţiei neamului român. O, nu aşa, nu aşa a fost în vremile vechi frăţia neamului român, şi şi-au uitat străbunii bravi cei din acest neam care nu sunt drepţi pentru el acum. Tu însă aşează-te acum înaintea Mea cu bărbăţia nădejdii şi lasă-Mă pe Mine sprijin al tău, căci Eu, Domnul, voiesc să merg spre biruinţa lui cea de la Mine cu acest neam, numai să nu cadă el în duhul cel rău al rătăcirii de Dumnezeu tot mai mult, al desfrâului cel de peste tot pământul şi al lepădării de credinţă, semn înaintea venirii Mele cu ziua slavei întoarcerii Mele cu slavă pe pământ la om, iar lepădarea de credinţă este semnul că antichrist se zbate cu puteri aprige să şteargă urma şi numele Meu de pe pământ şi să domnească el. El însă va domni până la sfârşitul său, iar Eu voi fi, aşa cum am fost şi sunt, Împăratul făpturii şi Îmi voi desăvârşi din mijlocul neamului român taina cerului celui nou şi a pământului celui nou şi a Ierusalimului celui nou, precum este scris să fie pe pământ la sfârşit de timp, iar ţara română este scrisă cu numele de ţara strălucirii, şi din mijlocul ei Eu, Domnul, este scris în Scripturi să Mă arăt biruitorul morţii şi învierea a toate, naşterea din nou a lumii din cuvântul Meu cel nou, cartea cea de azi a cuvântului Meu. Pace ţie acum! Nimeni să nu cârtească pentru cuvântul Meu cu care azi am grăit ţie şi neamului român, neamul Meu cel de azi, Israelul Meu cel nou, cel de la sfârşit de timp. Amin.

Ia tu, popor al cuvântului Meu în mijlocul acestui neam, stai de veghe acum, stai, tată, cu mânuţele întinse spre Mine pentru ziua de sorţi şi în ziua aceea, când neamul român îşi va alege calea înainte sau înapoi, după cum el va voi să se aplece sau să nu se aplece tainei Mele, cu care dau acum să-l sprijinesc şi să-l ocrotesc pe el pentru soarta lui, pentru pe mai departe mersul său, căci războiul din mijlocul lui este mare acum pentru soarta lui, iar Eu, Domnul, i-am dat lui acum cuvântul deşteptării lui. Amin, amin, amin.

Am sfârşit şi ziua a doua de serbare acum, poporul Meu slujitor. Te-am aşezat, tată, să-Mi aşezi în tihnă şi în odihnă trupul păstorului Daniel, mare zi de sărbătoare pentru cei din cer. Vestea adormirii lui a strâns în ziua aceasta poporul care s-a hrănit în vremea celor cincizeci de ani şi mai bine din râul cuvântului Meu în tot acest timp ceresc pe pământ. Poporul Meu s-a strâns mult, şi mult popor din satul Măneşti, sat în care cuvântul Meu a trâmbiţat mult, mult şi a mărturisit cu multe mărturii, căci din acest sat l-am cules Eu, Domnul, pe însoţitorul trâmbiţei Mele Verginica, rudenie după trup cu păstorul Daniel, pe care apoi l-am luat păstor în slujba credinţei sfinte, în slujba cuvântului Meu şi a poporului care se năştea din cuvântul Meu pentru creştere, pentru credinţă cu viaţă, cu faptă în om.

A fost în ziua aceasta zi măreaţă de sărbătoare. M-am purtat de la ieslea cuvântului Meu cu poporul de la izvor şi cu cetele îngereşti şi s-a întocmit în satul Măneşti sărbătoarea ducerii la cer a păstorului Daniel, martorul Meu credincios, cel ce a stat şi a răspuns cu tărie pentru numele Meu înaintea celor ce atât de hain l-au adus pe el la înfăţişare pentru Mine şi pentru el şi pentru lucrarea Mea de nou Ierusalim pe pământ, lucrare începută de Mine prin trâmbiţa Mea Verginica în anul 1955 în satul Maluri, la Pucioasa, oraş cu nume din cer, prin care Eu Îmi răzbun prin cuvântul Meu pe cei binecredincioşi. Foc şi pucioasă este cuvântul Meu pentru cei necredincioşi de ieri şi de azi, şi este împlinirea cuvântului Meu numele acestui oraş, iar pentru cei credincioşi şi sfinţi el este rădăcina izvorului Meu şi este nume mare, numele Noul Ierusalim, cetatea sfântă Noul Ierusalim, din pricina colinei Mele de azi, pe care Mi-am aşezat un popor Mie slujitor în zilele acestea pe pământ, popor cuminte, pe care Eu l-am ales pentru slava Mea de azi şi pe care îl voi sfinţi din zi în zi mai mult, şi pentru Mine îl voi sfinţi. Amin.

Nu pot, o, nu pot să-i spun poporului care a băut din izvorul Meu în de-a lungul acestui timp ceresc, nu-i pot spune lui despre taina Mea cea de la celălalt capăt al cuvântului Meu, mântuitor cuvânt peste un popor. La începutul Meu de azi cu un popor chemat şi strigat la masa Mea, şi apoi spre mijlocul lucrării Mele, şi apoi tot mai spre capătul cel de azi, unde am ajuns cu cuvântul Meu în mijlocul unui popor mereu răzvrătit, mereu nestatornic din pricina nemulţumirii lui, căci s-a îngâmfat unul peste altul cel ce a ascultat glasul Meu, o, Eu n-am putut în tot acest timp să Mă desăvârşesc, nici la început, nici mai pe la mijloc şi nici mai apoi, aşa cum Mi-am putut acum aşeza împlinirea Mea cea atât de dorită peste un popor credincios şi sfânt cu credinţa înaintea Mea. Ca să fi fost Eu biruitor, în sfârşit, cu lucrarea cuvântului Meu Îmi trebuia ucenici credincioşi, statornici în lepădare de sine, în suferinţă şi în nădejde şi în iubire fără de seamăn, acum, între fiii poporului Meu din toată vremea trâmbiţării Mele de azi, dispreţuiţi pentru iubirea lor, nepreţuiţi aşa cum am fost Eu nepreţuit atunci, un dar frumos şi fără de preţ, dăruit de Mine poporului cel din vremea toată a trâmbiţării Mele de azi, căci cei nepreţuiţi sunt spre folosul multora din pricina umilinţei din ei, prin care Eu, Domnul, pot pentru mulţi din cei ce nu pot cu darul umilinţei sfinte în ei pentru mântuirea lor, pentru iertarea lor de multele supărări şi neascultări aduse Mie în tot cursul acestui timp de cincizeci de ani şi mai mult. Eu, Domnul, însă, am biruit şi am ieşit cu lucrarea Mea biruitor şi Mi-am început biruinţa şi lucrez cu mare taină, căci duhul lui antichrist şi al lui satana, care îmboldesc omul ca să-i facă voia, aceşti capi răzvrătiţi lucrează la vedere să răstoarne de pe pământ împărăţia Mea, dar este scris în Scripturi să biruiesc Eu, Mielul lui Dumnezeu, şi aşa va fi, precum este scris. Amin.

Binecuvintez cu îngerii şi cu sfinţii intrarea între cei din cer a păstorului Daniel, care Mi-a păstorit poporul cu iubire sfântă şi cu mustrare sfântă în vremea lucrului lui cu Mine prin puterea credinţei lui în lucrarea cuvântului Meu. Din urma lucrului lui cu Mine am bucurie şi rod Mie pe fiii cei de azi ai cuvântului Meu, care-Mi stau înainte mijlocitori pe mai departe şi mărturisitori ai venirii Mele pe mai departe cuvânt în mijlocul unui popor statornic cu iubirea, cu credinţa şi cu credincioşia, ucenici din ucenici, şi am durere şi nerodire pe cei ce atâţia ani au auzit din gura Mea cuvântul şi din gura păstorului veghea şi îndemnul pentru calea Mea cu ei şi n-au voit ei să-Mi aducă rod însutit, şi nici înzecit, ci Mi-au adus ei rod de necredinţă, de îndoială, de clătinare a lor şi a altora ca şi ei, căci n-au iubit aceştia cu lepădare de sine pe Dumnezeu, şi s-au răzvrătit ca şi Israel împotriva lui Moise şi s-au lăsat slabi pentru Mine şi tari pentru duhul răzvrătirii, duh care se naşte din nemulţumirea celor ce nu pot cu duhul umilinţei de duh, ci pot ca omul şi atât.

Voi grăi poporului Meu în ziua pomenirii de patruzeci de zile după această sărbătoare a aşezării în odihnă a păstorului Daniel şi-Mi voi arăta lucrarea Mea cu el pe pământ şi în cer şi-Mi voi îmbia poporul spre umilinţa de duh pentru darul înţelepciunii cea de sus peste el apoi. Amin.

O, pace ţie cu cei din cer de acum înainte, păstorule Daniel! Alături de trâmbiţa Mea Verginica şi a celorlalţi, care sunt între sfinţi în cer din mijlocul poporului Meu, staţi, staţi veghetori mersului Meu peste pământ acum şi poporului Meu celui binecredincios din vremea aceasta şi biruinţei Mele din mijlocul neamului român şi pentru el înaintea Mea. Amin.

O, pace ţie, poporul Meu, şi credinţă ţie pe calea ta cu Mine! Amin, amin, amin.