E zi sfântă, e zi de sărbătoare cerească în ziua aceasta, poporul Meu, şi vin la tine ca să stau cu tine în zi de sărbătoare, în duh de sărbătoare, şi ca să stai şi tu cu Mine tot aşa, fiule. Amin.

O, mult au iubit sfinţii statul lor cu Mine pe pământ în vremea vieţii lor cea cu trupul, iar Eu i-am făcut pe ei biruitori prin biruinţa lor asupra duhului morţii, căci ei au iubit viaţa, L-au iubit pe Dumnezeu pe pământ cu viaţa lor şi s-au despărţit de voia lor, luând în ei şi în afara lor voia Mea ca lucrare a lor. Amin.

Pace vouă în zi de sărbătoare, fiilor! Avem de strigat la Tatăl pentru voia Lui peste neamul român, căci fără Dumnezeu nimic nu este bun în lucrarea omului. Hai să ne aşezăm să cerem la Tatăl pentru acest neam, zbuciumat acum prin cei ce-l zbuciumă pe el pentru voia lor.

Să se deschidă mintea cea de sus în fiii neamului român şi să lucreze ei voia Tatălui şi a Fiului şi a Duhului Sfânt ca să aducă Tatăl biruinţă bună peste acest neam! Amin. Toţi sfinţii neamului român aşteaptă în mijlocul vostru cuvântul Meu de peste voi pentru rugăciune de strigare la Tatăl ca să aducă Tatăl voia Sa pentru cârmuirea pe mai departe peste acest neam, în care vă am pe voi popor al Meu în zilele acestea, căci Eu la voi vin şi-Mi rostesc cuvântul întoarcerii Mele de la Tatăl la om. Sărbătoarea de azi aduce cu Mine la voi pe cuvioasa Parascheva, veghetoare mare din mijlocul neamului român, căci stă cu trupul pe vatra acestui neam mărturie a nestricăciunii şi a răscumpărării trupurilor, care aşteaptă ridicarea lor la trâmbiţa arhanghelului. O, una este ceea ce vede omul mărginit, şi alta este cele ce nu se văd de om, căci sfinţii lucrează cu slavă mare, cu înviere mare a lor peste cei ce atât de puţin se îndreaptă spre Domnul cu viaţa lor. Numai pentru trupul lor cer oamenii care merg la trupul sfinţilor şi se închină lor cerând pentru ei la sfinţi. Pentru viaţa lor cea veşnică nu se pricep oamenii să creadă şi să ceară la sfinţi mijlocire, iar sfinţii nu le pot da lor decât ceea ce le cer ei. Mereu, mereu rămâne omul dator lui Dumnezeu pentru cele ce El le dă prin stăruinţa sfinţilor rugători pentru ei, iar datoria omului s-a strâns prea multă la Dumnezeu, şi de aceea se tot dărâmă viaţa omului, şi nicidecum nu se zideşte ea prin sfinţi, căci cine nu-I dă lui Dumnezeu, acela nu are nimic, şi pe toate le pierde, fiindcă numai pe cele trecătoare le cere el de la Dumnezeu. Nimic nu-I poate omul da lui Dumnezeu decât pe cele ale lui Dumnezeu în om, căci ale Sale dintru ale Sale îi cere Domnul omului, dar omul care nu-L are pe Domnul în el bogăţie, nu are ce să-I dea lui Dumnezeu, şi e prea dator omul înaintea Domnului.

O, cum să-ţi şterg Eu, omule, datoria ta dinaintea Mea? Abaterea ta de pe calea Mea e mare, iar tu Mă ştii pe Mine numai binefăcător al tău şi dator ţie, şi altfel nu vrei să Mă ştii. Iată-Mă cuvânt în mijlocul oamenilor şi nu vor oamenii să Mă ştie aşa cum sunt Eu! Eu sunt cuvânt, Eu sunt Cuvântul lui Dumnezeu şi aceasta este lucrarea Mea între oameni. O, Eu îl ascult pe om când el grăieşte către Mine cerând pentru el de la Mine. El poate vorbi cu Mine, şi Eu nu pot vorbi cu el? De ce, oare, nu se întreabă omul aceasta? De ce, oare, nu ia şi el de la Mine vorbire cu el?

O, neam român, Eu, Domnul Dumnezeul tău, ascult când tu grăieşti cu Mine cerându-Mi să-ţi dau ajutor şi să-ţi fiu binefăcător în cele ce-Mi ceri tu. Ia şi tu glasul Meu în urechile tale şi ascultă-Mă şi tu ce-ţi cer, ascultă-Mă şi tu, ascultă-Mă acum! Îţi cer să primeşti de la Mine Duh Sfânt pentru mintea ta. Nu lua sfat de pe pământ! Ia din cer sfat! Te-am povăţuit adesea să te laşi umbrit de Duhul Sfânt ca să ştii din cer ce să faci cu soarta ta şi cum să ţi-o ocroteşti, căci iată, peste tine s-au aşezat cei ce nu vor binele tău, ci pe al lor îl vor, o, ţara Mea de venire a doua oară de lângă Tatăl la om. Eu, Domnul Iisus Hristos, ies în mijlocul tău cuvânt cu a doua Mea venire şi cuvântând stau peste tine din mijlocul tău. Nu sunt de la Mine peste tine cei ce s-au aşezat peste tine, ci sunt de la ei aşezaţi şi de la cei ce seamănă cu ei, şi iată-i cum se răzvrătesc tocmind ei pentru soarta ta şi răsturnând pe cele bune de peste tine ca să aşeze peste tine voia lor şi să te zdrobească apoi, ţara Mea. O, scoală-te şi ia de la Mine sfat şi nu-ţi pune ţie tu cârmaci prin valuri pentru ca să te poarte, şi lasă-Mă pe Mine să te păstoresc şi să-ţi spun ce să faci, căci Eu văd pe cei ce-ţi vor bine şi pe cei ce nu-ţi vor bine, şi trebuie să vezi şi tu dacă vrei să vezi ca Mine.

Se scoală sfinţii tăi şi strigă la Mine să le dau lucrul cel de biruinţă pentru tine, ţara Mea de azi, căci ei cer de la Mine lucrul lor. Aşa să lucrezi şi tu pentru soarta ta, o, neam român. O, deschide-ţi mintea şi inima şi nu da de peste tine pe cel ce stă cu veghe pentru soarta ta, căci cel ce nu se gândeşte la sine, acela este bun pentru tine. Cel ce iubeşte adevărul şi nu minciuna, acela este bun pentru tine în zile de încercare şi de zbucium pentru soarta ta. O, aşează-te înaintea Mea cu strigare şi cu zile de post plăcut Mie, căci vremea pentru tine este grea şi eşti iarăşi la răscruce. Nu fă pas rău acum când este vremea să asculţi pe Dumnezeu pentru soarta ta. Îţi voi trimite curând, curând sfat bun de la izvorul Meu de cuvânt ca să stăruieşti în el pentru tine, şi ia sfinţii lângă tine, tată, căci ei iau de la Mine voia Mea pentru tine, iar tu nu ştii voia Mea, că eşti pe pământ, şi pe pământ e domn minciuna şi rătăcirea de Dumnezeu-Făcătorul peste om. Tu eşti ţară creştină. Ai grijă să fii aşa şi nu dezbrăca de peste tine cămăşuţa de creştin.

Îţi voi da sfat să lucrezi după el, numai să-l primeşti pe el, neam român. Îţi voi da, tată, zile de post ca să le împlineşti cu iubire şi cu sfinţenie pentru soarta ta cea bună. Zile rânduite de Dumnezeu îţi voi da pentru ca să biruieşti cu Mine, Fiul Tatălui Savaot, căci Eu am biruit cu moartea pe moarte, iar în ziua aceea te-am primit în dar de la Tatăl ca să fii acum ţara Mea de venire şi ca să împlinesc acum în tine Scriptura venirii Mele la sfârşit de timp. O, aşteaptă-Mă, aşteaptă-Mă ca să te păstoresc cu sfatul Meu! Voi veni cu sfinţii şi-ţi voi da cuvânt ca să-l asculţi, tată. Ascultarea înseamnă iubire, iar iubirea are răsplată scumpă pentru cei ce ascultă iubind. Voi veni să te povăţuiesc. Stai cu uşa deschisă, că te vestesc că vin să te povăţuiesc pentru soarta ta, o, neam român! Amin.

– O, Doamne al sfinţilor Tăi, eu sunt venită cu Tine în cuvântul Tău de azi şi sunt cu ceata cuvioaselor din cer în mijlocul poporului Tău de azi. Eu stau cu duhul şi cu trupul pe vatra neamului român, şi la cuvântul Tău mă ridic lucrătoare pentru el ca să-l ajut pe el să facă voia Ta acum, când este întrebat pentru soarta lui cea de azi şi cea de mâine, Doamne. O, mare este taina sfinţilor în mijlocul oamenilor! Sfinţii Tăi nu lucrează numai la cererea oamenilor, ci mai vârtos lucrează la cuvântul Tău, o, Doamne. Toţi sfinţii de pe vatra neamului român aşteptăm gata să lucrăm aşa cum Tu ne dai să facem. Amin.

O, ridică-te cu rugăciunea cea cu strigare, popor de azi al Domnului pe vatra neamului român! Se face Domnul peste tine cuvânt, iar cei din cer se fac ochi şi urechi ca să-L audă pe Domnul cuvântând în mijlocul tău, căci El Se descoperă acum prin taina Lui cea de azi cu tine puterilor şi măririlor, domniilor şi stăpâniilor cele din cereştile locaşuri, aşa cum nu S-a descoperit până acum şi mare este taina care te poartă pe tine acum în ea din partea Tatălui Savaot, Care este în Fiul Său Iisus Hristos, trimisul Tatălui la tine acum în mijlocul neamului român. Noi, cei din cer, şi voi de pe pământ, ne aşezăm la rugăciune cu strigare pentru voia Domnului peste neamul român, pentru cârma cea bună peste acest popor binecuvântat încă de la începuturile lui. Fiţi veghetori de la Domnul, odată cu tot ceea ce aveţi de lucrat pentru lucrarea Sa de azi. Vegheaţi cu Domnul peste acest neam, căci noi cu Domnul lucrăm şi veghem pentru toată lucrarea Lui peste pământ în zilele acestea mai mult decât oricând, că e vremea cea mare, în care slava Domnului se apropie pregătindu-se în cer şi pe pământ de însăşi voia Sa şi de însăşi puterea Sa. Amin, amin, amin.

– Eu, Domnul, aşez pe poporul Meu la veghe pentru neamul român, căci voiesc acum să-l pregătesc pe el pentru voia Mea peste el, căci voia lui este a lui. Eu, Domnul, Mă înarmez de la Tatăl cu voia Sa, căci Eu voia Sa o fac, şi nimic de la Mine nu fac, căci aşa este adevăratul fiu şi lucrarea lui fiască înaintea tatălui său. Amin.

O, poporul Meu, nu pot, tată, să stau mult cu tine în cuvânt în ziua aceasta. Îmi sunt slăbiţi cei din porţi, căci Eu sunt Dumnezeu mare. Te-am povăţuit adesea care să fie grija ta cea mai de căpătâi ca să ne fie, ţie şi Mie, bine pe pământ şi în cer, căci Eu Îmi port cu greu lucrarea între cer şi pământ şi Îmi trebuie ca punte de uşurare iubirea ta, grija ta de Mine şi de lucrarea Mea, trăirea ta cea dătătoare de viaţă între frate şi frate, căci Duhul este Cel ce dă viaţă, nu trupul, tată. O, ai grijă de Duhul, fiule, căci trupul stă împotriva duhului cu lucrarea sa. Ai grijă de Mine, poporul Meu, ai grijă de Mine mai mult decât de tine, tată, căci de tine am Eu grijă, fiule. O, învaţă să ai grijă de Mine şi de tot ce am Eu de lucrat prin tine peste pământ şi peste om, şi unii altora ne vom fi slavă când slava Mea cea de sus se va arăta pe pământ jos pentru mărturia Mea înaintea muntelui de necredinţă, căci multă necredinţă pentru Mine este în oameni din pricina iubirii de sine din ei, iar Eu te voi lua în mâna Mea şi te voi arăta în ziua Mea de slavă celor necredincioşi, şi tu vei fi cununa Mea de slavă, iar Eu cununa ta de biruinţă peste vremea cea rea, căci vin, poporul Meu, vin şi tot vin, şi vin să Mă desăvârşesc şi vin să Mă arăt, şi în ziua arătării Mele va înceta orice limbă şi numai Eu voi mai grăi în ziua aceea, numai Eu şi tu, numai noi, numai noi, pentru duhul mărturiei, poporul Meu. Amin, amin, amin.