E praznic de Duh Sfânt în cer şi pe pământ, iar în mijlocul poporului Meu de azi sunt Eu, Domnul, cuvânt mângâietor şi trezitor spre veghe şi spre lucrare cu veghe pentru mântuirea cea de la Mine peste tine, poporul Meu, căci tu ai nevoie de Mine şi de sfinţi şi de îngeri acum mai mult decât oricând, fiindcă duhul rău dă să lovească în tine şi în Mine, căci cine loveşte în tine, în Mine se loveşte, căci Eu te ocrotesc cu mare milă, poporul Meu.

O, popor de la izvor, şi cu care îmi port greul pentru ca să hrănesc pe cei ce vin la izvorul Meu de cuvânt, o, Mi-e milă de tine, tată! Am spus la cea din urmă întâlnire cu cei mulţi care s-au strâns, am spus binecuvântarea Mea pentru strângerea cea de azi a celor ce vin adesea la izvor şi le-am binecuvântat călătoria ca să vină. Duhul rău s-a pus apoi să ne îndurereze, pe Mine şi pe tine, ca să nu mai fie strângerea cea de azi, dar cuvântul Meu cel rostit din vreme îşi cere împlinirea sa, şi am dat de veste să se deschidă porţile grădinii întâlnirii şi să vină cei ce vin. O, grea Mi s-a făcut coborârea cuvântului Meu cel din zilele acestea! Binecuvântarea Mea însă răzbeşte prin toate neputinţele care se aşează în calea Mea şi a ta, dar să nu ne lăsăm biruiţi, tată. Voi sunteţi familia Mea din zilele acestea şi vă preţuiesc, tată. Preţuiţi şi voi învăţătura Mea, iar dacă vreţi să nu pierdeţi credinţa în venirea Mea, luptaţi-vă din răsputeri să nu vă judecaţi unii pe alţii, fiilor, căci unde este judecată pentru neputinţele firii omeneşti, acolo este cădere în judecată apoi. O, căutaţi cu mare veghe să nu cadă cineva din învăţătura Mea, căci cei fără de învăţătură cad mereu, cad în nepăsare, cad în necredinţă, şi orice sculare este cu putinţă omului care cade, dar căderea în necredinţă nu are sculare, ci are numai şi numai răzbunare apoi, şi numai judecată are în fire cel care cade din lumină. Eu însă am spus: «Cui îi este sete, să vină să bea, căci cel ce crede în Mine, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui», precum a zis Scriptura, şi am proorocit atunci pe Duhul Sfânt, pe Care aveau să-L primească acei ce cred în Mine şi am spus pentru ei: «Cel ce vine după Mine nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii». Amin.

O, popor venit la izvor, dacă ţi-e sete, vino şi bea, tată, dar nu numai să bei, ci să şi crezi dacă vrei să vezi minunea Duhului Sfânt. Fii ochi şi urechi la ce-ţi spun Eu, căci cel ce crede în Mine, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui, şi acesta este semnul celor ce cred în Mine, şi ei nu mai umblă în întuneric, ci au lumina vieţii. Scrie tu o tăbliţă mică şi pune-o în ramă cu acestea ce ţi-am spus, şi aşa să-i cunoşti pe cei credincioşi şi aşa să te adăpi din apa vie, care vine spre tine de la ei, căci aceia au semnul Duhului Sfânt peste ei, şi au pentru tine lumina vieţii, cuvântul vieţii, popor care înveţi de la izvor. O, dau să te învăţ, tată, căci necredinţa celor ce se desprind din braţul Meu ca să nu mai stea sub cuvântul Meu cel de viaţă dătător, această lucrare a lor dă să lovească în cei cărora le este sete şi vin ca să bea. Dar nu aşa, tată, ci tu vino şi ia, căci nu e omul, ci sunt Eu, Domnul, cu râul Duhului Sfânt prin cei credincioşi venirii Mele de azi, proorocită să fie încă de acum două mii de ani de însăşi gura Mea. O, ţie numai să-ţi fie sete, fiule, şi Eu îţi şi pregătesc să bei, tată, şi vin şi după tine dacă te văd însetat şi dacă văd că se strâmtorează locul Meu cel pentru întâlnirea Mea cu tine, şi pe care Eu am dat şi dau să-l fac tot mai frumos, tot mai cald, tot mai bogat în iubire şi în primire de oaspeţi din cer şi de pe pământ, căci pentru aceasta am pregătit Eu cu poporul Meu în zilele acestea locuri binecuvântate pentru Mine pe pământ şi pentru cei credincioşi ai Mei, care nu iubesc să umble în întuneric, ci caută lumină să ia, Duh Sfânt să ia, iar în zilele grele care vin, omul va chema numele Domnului şi se va mântui, aşa cum Duhul lui Dumnezeu a proorocit şi a făgăduit prin prooroci. Amin.

O, cum va fi aceasta ce s-a spus prin prooroci? O, poporul Meu, şi voi, cei veniţi ca să beţi cu sete din izvorul Meu, trebuie să aibă omul pocăinţă, şi apoi să-L cheme pe Domnul să-i ierte păcatele ca să se mântuiască de ele şi ca să scape de mânia cea pentru păcate, să scape sub numele Domnului, şi apoi să facă roade de pocăinţă mereu, mereu, căci cine nu stă mereu în pocăinţă, acela este om trufaş, şi aşa se şi arată în jurul său, om drept, care nu are nevoie de pocăinţă, şi iată de ce este scris că păcatul întăreşte pocăinţa şi apoi harul cel de după ea, dar cel ce se dă drept îşi înmulţeşte trufia şi îşi face ucenici de acelaşi fel, căci cine se aseamănă se adună, şi iată, e de vegheat pentru calea credinţei, pentru calea pocăinţei înăuntrul tău, şi trebuie mereu hrană multă pentru suflet şi pentru vederea lui cea din cer.

Am pornit mai înainte de zori să cobor în grădiniţa cuvântului Meu pentru cei veniţi la izvor şi să rostesc Eu însumi binecuvântarea pentru coborârea Duhului Sfânt peste ei, şi să le dau râuri de apă vie prin cei credincioşi ai Mei, căci numai ei au, numai cei credincioşi, şi de aceea ei dau, căci Eu le dau pentru credinţa lor, pentru iubirea lor, pentru setea lor după Mine, şi aşa Eu Mă împart prin ei, şi te învăţ prin ei în ziua aceasta neclătinarea, popor care vii ca să bei, şi te învăţ, tată, răbdarea cea de sub cruce, dar să nu stai fără cruce dacă vrei să te învăţ răbdarea şi calea cea cu răbdare pe ea, căci iată ce aud! Aud pe creştinul şovăielnic cum spune: „Nu mai pot, nu mai pot să rabd!”. Acest cuvânt greu vine de la neiubire, vine de la răutate, de la iubirea de sine vine, şi omul se suportă pe sine, iar pe altul nu. O, cum să aibă răbdare cel ce nu iubeşte? O, cât de mult l-am iubit Eu pe om şi cât de puţin iubeşte omul pe semenul său! Nu este fiul Meu cel ce nu iubeşte pe semenul său, şi unul ca acela umblă în întuneric şi nu are lumina vieţii, nu are iubire. Mă numeau păcătos cu multul cei din vremea trupului Meu care nu Mă iubeau, care Mă învinuiau cu mintea şi cu vederea lor. Eu însă îi învăţam pe mulţi iubirea cea de la Tatăl şi îi îndemnam să-şi ia crucea, şi aşa să-Mi urmeze, fiindcă cel fără cruce este dintre cei mulţi ai lumii, dar cei cu cruce sunt cei dispreţuiţi pentru numele Meu, pentru viaţa lor cea cu cruce ca şi viaţa Mea, şi îi îndemnam pe ei să semene cu Mine, şi M-am arătat apoi lor cu crucea în spate, căzând sub ea şi răbdând pentru ea fără de cârtire, fără de părere de rău, aşa cum numai Dumnezeu poate, El, şi cei credincioşi Lui pe pământ.

O, Eu n-aş mai avea popor dacă nu l-aş hrăni mereu cu slava cuvântului Meu! O, vai celui fără de învăţătură din cer peste el! Om fără Dumnezeu este un aşa om. Feriţi-vă, voi, cei ce beţi de la Mine, feriţi-vă de nepăsare, căci lipsa de învăţătură din cer vă duce la goliciune şi la mare ruşine apoi, fiilor! Vă învăţ neclătinarea, tată. în orice greşale aţi cădea, îndreptaţi-vă prin pocăinţă şi chemaţi numele Domnului ca să vă mântuiţi. Nu staţi în voi cu bube ascunse, ci vindecaţi-vă de ele, şi aşa se face mântuirea peste cei ce poartă numele Meu chemându-Mă să-i izbăvesc de sub vină, dar feriţi-vă ca de foc să-i apăsaţi pe semenii voştri greşiţi, căci chiar dacă ochii voştri, sănătoşi sau bolnavi, văd bine sau rău păcate ale semenilor voştri, nu ştiţi, nu ştiţi voi curăţenia inimii lor înaintea Mea, duhul cel blând şi smerit din ei, pocăinţa în care ei stau, ispitele şi încercările de peste sufletele lor şi lupta lor dusă cu răbdare pentru mântuirea lor, iar Eu sunt Cel ce am putere să iert păcatele celor umiliţi, şi am putere să osândesc neumilinţa celor trufaşi, căci neumilinţa îl osândeşte pe om, aşa cum i-a osândit pe toţi cei care au împins-o înaintea Mea pe femeia cea păcătoasă, uitând ei de păcatele lor, şi aşa fiind ei osândiţi de însăşi neumilinţa lor, cu care au venit la Mine ca să judece pe cel păcătos.

O, aşa îl învăţam pe om şi acum două mii de ani, şi nu încetam să-l învăţ, iar pentru aceasta cei trufaşi M-au dat spre osândire, M-au dat spre batjocură. Râuri de apă vie curgeau din Mine peste cei umiliţi şi însetaţi, şi tot aşa lucrez şi azi, şi iubirea Mea cea pentru om Mă coboară de lângă Tatăl în zilele acestea, şi Mi-am făcut coborâre pe pământ la om prin credinţa celor credincioşi, celor sfinţi cu credinţa, iar cei sfinţi cu credinţa nu cad din credinţă, ci se fac râuri de apă vie şi credinţă pentru mulţi, şi doctori de suflete se fac ei înaintea Mea pentru cei ce caută.

Dar iată, lucrarea Mea de azi este biciuită, este lovită de duhul cel rău, care se încuibează în omul cel nestatornic cu credinţa şi cu inima, dar Eu, Domnul, caut să-Mi cruţ de cădere calea Mea spre om. Mai e puţin, puţin timp, şi voi birui cu slavă cu această cale a Mea de azi, dar până atunci calea cuvântului Meu e bulgărită pe faţă şi pe ascuns, şi sunt biciuiţi cu duşmănie cei cu care Mă port de la Tatăl la om. Duhul invidiei se face duhul necredinţei în om, iar necredinţa întăreşte răutatea omului şi îi aspreşte faţa şi inima şi limba şi lucrarea, dar Eu vă învăţ pe voi, cei ce Mă daţi cuvânt oamenilor, vă învăţ, tată, să vă feriţi de lovituri, să fugiţi de cuvintele cele pline de răutate ale celor ce atât de murdar vă lovesc, iar pe Mine să nu Mă lăsaţi jos, căci dacă ei vă ştiu pe voi păcătoşi în ochii lor, Eu le spun lor că Eu sunt Cel ce iert păcatele voastre şi pe ale lor, şi că Mă sprijin pe credinţa voastră şi pe inima cea sfântă în voi pentru Mine, că sfântă vă este credinţa şi inimioara, fiilor copii. O, diavolul a stricat ochii celor ce vă prigonesc, căci ceea ce caută, aceea le dă diavolul, şi uită ei apoi că pe omul cel dinăuntru nu-l ştie decât Dumnezeu, dar voi să fiţi blânzi şi smeriţi cu inima, că mulţi din cei de demult credincioşi ai Mei căutau cu lumânarea batjocuri şi îşi făceau rost de ele, făcându-se ei privelişte păcătoasă ca să fie defăimaţi pe pământ, şi n-au pierit aceia, ba au câştigat pe mulţi lui Dumnezeu, căci mare este iconomia Mea pentru mântuirea multora din cei credincioşi, care Mă ascund în taina inimii lor, dar cum să înţeleagă aceasta cei ce se bizuie pe mintea şi pe vederea lor? O, povăţuiţi, tată, cu lucrarea Duhului Sfânt credinţa şi neclătinarea celor ce beau din izvorul Meu de la voi! învăţaţi-i să se uite la Mine, nu la voi, căci de la Mine voi aveţi, şi voi frumos îi învăţaţi pe ei. O, nu vă temeţi sub lovituri. Ele se opresc în Mine, şi de la Mine vor lua răspuns cei ce lovesc în voi ca nişte drepţi, cum se cred ei. Pomul în care se aruncă cu zburătura e pom cu roade, nu e pom sterp, şi după roadele lor se cunosc şi cei ce dau în voi cu ocară, tată, căci aşa se dovedeşte aluatul omului. Voiesc să fiţi mereu gata să-i îmbrăţişaţi, şi fiţi ca şi Mine, nepomenitori de rău cu răutate, căci una este să vorbeşti despre răul omului, şi alta este să-l vorbeşti de rău pe om, căci când vorbeşti despre răul care este, înseamnă veghe şi luare aminte, iar când îl vorbeşti de rău pe om, aceasta este din răutate, din răzbunare, din duhul trufiei, tată. O, fiţi umiliţi, şi aşa învăţaţi poporul şi pe cei ce vin la izvor, şi daţi-le putere să Mă urmeze, tată. Fiţi cuminţi şi răbdaţi cuminţi, spre mântuirea şi spre iertarea celor ce vă dispreţuiesc, şi aşa voi veţi semăna cu Mine, şi aşa vom arăta, Eu şi cu voi, ai cui fii suntem, şi cine ne este nouă tată, şi aşa, prin răbdarea şi credinţa noastră să se mântuiască şi cei necredincioşi, fiilor. Amin.

O, popor strâns la izvorul cuvântului Meu, o, fiilor, luaţi Duh Sfânt, căci e bine cu El, şi nu e bine cu duhul vostru! Limbile Duhului Sfânt să se descopere vouă prin cuvântul Meu de peste voi! O, nu vă încercaţi cu amestecarea limbilor, căci Domnul trebuie urmat, nu ispitit! Nu fiţi întrebători de greutăţile prin care trec cei pe care Eu îmi port şi îmi ocrotesc coborârea cuvântului Meu cel pentru voi, ci fiţi credincioşi şi răbdători şi plângeţi cu Mine, ca să stau Eu pe pământ cu venirea Mea cea de azi, iar Eu vă voi iubi pe voi şi vă voi îngriji cu Duhul Sfânt. Mi-am învăţat mereu poporul să se ascundă de păcatul lepădării de credinţă, iar cel ce s-a făcut necredincios venirii Mele de azi n-a vegheat. Vă voi da cuvântul Meu iarăşi, şi el se va ţine după voi, iar voi să învăţaţi din el, tată. Feriţi-vă de iscodire şi îmbrăcaţi-vă în iubire. Eu nu voi întârzia, şi celor ce rabdă îndelung le voi răspunde, ca şi celor ce au lepădat răbdarea şi pacea şi inima curată în ei. La unii le voi da pocăinţă şi se vor ridica pentru mers curat, iar la alţii le voi da ceea ce ei îşi lucrează, iar Eu vă îndemn pe voi, chemaţi numele Domnului ca să vă mântuiţi, chemaţi-Mă, şi sunt lângă voi ca să vă ţin pe cale, ca să vă ţin în Mine! Pace vouă! V-am dat pe Duhul Sfânt Mângâietorul. V-am dat ce am, şi vă învăţ pacea duhului umilit. El, numai el singur este duhul păcii sfinte, pacea care mângâie, fiilor. Altfel de pace şi altfel de duh, toate vin de la înşelătorul acestui veac. O, nu fiţi făţarnici! O, nu fiţi răzbunători, nu fiţi lacomi, nu răsplătiţi răul cu rău, căci vremea este să înceapă judecata, şi să vă găsească în umilinţă şi în pocăinţă, şi aşa veţi fi socotiţi, căci în ceea ce va fi găsit, în aceea va fi omul judecat. Amin.

O, poporul Meu cu care-Mi port sarcinile Mele cele pentru lucrarea Mea de cuvânt şi cele pentru îngrijirea noii Mele împărăţii cu voi! îţi dăruiesc duhul veghii sfinte ziua şi noaptea, tată. Fiţi veghetori, fiilor, căci diavolul nu doarme, şi dă să vă atace. Vegheaţi peste locurile Mele cu voi şi peste voi, şi unii peste alţii, unii pentru alţii, tată. începeţi veghe mai multă, mai trează, căci între voi sunt dintre cei care se fac lupi cu colţi, şi Mă doare că nu le place să fie oi până la sfârşit, ci le place să muşte şi să latre şi să împrăştie nelinişte, tată. întăriţi veghea la hotare, căci s-a dat la o parte această veghe, şi nu este bine aşa. Puneţi înapoi orânduielile date de Mine vouă! Fiţi străjeri curaţi cu inima, iar cine nu are inima curată să nu fie între cei de strajă, ci să stea ei străjuiţi dacă vor să stea. Eu am spus: «Privegheaţi!», dar omul necredincios vă spune: „Nu privegheaţi!”, căci se vrea liber, şi vrea ca nimeni să nu ştie ce face el, şi iată, aşa iese din planul Meu cel ce lucrează aşa. Dar celor ascultători le spun Eu, Domnul, să vegheze ziua şi noaptea rând pe rând, şi niciodată numai unul să vegheze, ci să vegheze cu orânduială, căci locurile Mele cu voi sunt veghea Mea peste pământ, şi stau sfinţii şi îngerii de veghe aici pentru tot pământul, şi sunt plini de ochi. Aşa să fiţi şi voi pentru locurile Mele cu voi şi pentru mersul Meu cuvânt peste pământ, fiilor. Amin.

O, poporul Meu, ai grijă, tată, de puterea inimii celor ce îţi dau ţie de la Mine! Ai grijă, tată, de pacea lor, de mângâiere pentru ei, căci Mie Mi le faci pe acestea, nu lor, iar ei să poată pentru Mine şi pentru tine, tată. Amin.

O, poporul Meu, hrăneşte-te frate pe frate cu Duhul Sfânt, şi altfel de cuvânt să nu fie între voi, iar cei ce iscodesc ca să dea la duşmani, să nu mai aibă de lucru, ci să dea de Duhul Sfânt lucrător în voi şi între voi, fiilor. Amin.

Pace ţie, poporul Meu! Mă întorc în carte iarăşi ca să-Mi pun capul pe umărul tău, căci sunt îndurerat şi rănit, şi mersul îmi este greu. Te curăţ de toate greşalele tale, dar să-Mi fii credincios, tată, şi să-l înveţi pe cel ce iscodeşte să se lase spre înviere ca să nu piară prin duhul rău, ci să se deştepte prin pocăinţă şi prin umilinţă, căci aşa se face învierea. Amin.

Pace vouă, celor ce aţi băut, venind de peste tot la izvor ca să beţi! O, simţiţi-Mi durerea, tată! Fiţi credincioşi faţă de durerile Mele, căci lucrarea cuvântului Meu este mereu biciuită, mereu lovită, mereu sub cruce grea încă de la începutul ei. Te voi hrăni prin ea, că Mă doare de tine, popor care vii la izvor. Ia cu bogăţie din el şi fii curat pentru el, aşa cum este el pentru tine, aşa cum el îţi dă ca să creşti. Amin.

Pacea Mea şi sărutarea Mea las peste voi toţi, iar duhul mângâierii să vă înveţe să fiţi ca el. Eu vă iubesc. Eu nu pot fără iubire. Eu sunt însăşi iubirea, fiilor, şi fii ai ei voiesc Eu să fiţi voi. Amin, amin, amin.