2009 17 Mai

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a cincea după Paşti, a samarinencei

Vine Domnul pe pământ cuvânt şi Se vesteşte venind şi cuvântând peste poporul cuvântului Său din mijlocul neamului român. Cete de sfinţi şi de îngeri vin cu El şi se aşează să cuvinteze cuvânt de sărbătoare în mijlocul poporului Său cel credincios venirii Lui de ieri şi de azi. Amin.

Eu, Domnul, sunt Cel ce Mă vestesc cu coborârea Mea la tine, poporul Meu de azi. Vin cu sfinţii, venim purtaţi de îngeri şi poposim cu sărbătoare cerească la fântâna întâlnirii, lucrată de Mine prin cuvânt mai întâi, şi apoi aşezată aici, în curţile Mele cele pentru poporul Meu de lângă izvor, poporul Meu cel de azi, pe care Mă sprijin Eu cu lucrările Mele cele pentru venirea Mea pe pământ la om, popor pe care Eu Mi-l iubesc cu iubire mare şi Mi-l ocrotesc cu grijă dumnezeiască pentru ca să-l am şi să Mă sprijin cu el în bucurii şi în dureri, în lucrul Meu şi în odihna Mea. Amin.

Pace ţie, poporul Meu de lângă izvor! Poposesc cu masă de cuvânt pentru sărbătoarea fântânii întâlnirii şi care are de la Mine înger ocrotitor pe femeia samarineancă, pe cea cu care Eu, Domnul, am stat de vorbă la fântâna lui Iacov, de am făcut din ea apoi apostol vestitor venirii Mele celei de atunci de la Tatăl la om, crezut de cei ce ştiau din Scripturi că voi veni pe pământ pentru salvarea omului. O, fiilor, în această sărbătoare trebuie cănuţe şi băncuţe la fântână pentru sfinţi şi pentru Domnul lor şi al vostru, şi în mare taină Domnul stă cu sfinţii Lui şi cu voi şi vă dă din Duhul Lui, iar voi să luaţi şi să împărţiţi la cei ce beau din izvorul Meu de cuvânt şi la toţi oamenii care nu-şi dau silinţa să creadă şi să se facă fii ai lui Dumnezeu prin credinţă şi prin iubire şi prin jertfire pentru venirea Mea pe pământ, că e vremea venirii Mele pentru vii şi pentru morţi, iar cei din morminte aud şi se mângâie la glasul Meu cel plin de înviere şi de uşurare pentru ei, fiindcă această lucrare de cuvânt este pentru învierea morţilor mai întâi, şi este pentru ridicarea din păcat a celor ce sunt în trup şi care nu se uită spre cer până ce Eu, Domnul, nu-i strig pe ei ca să vadă şi să strige din dureri la Mine şi să-i ridic Eu apoi aşa cum am ridicat-o pe femeia samarineancă în ziua când M-am întâlnit cu ea la fântâna lui Israel.

O, ce mare uşurare, ce multă mângâiere pentru cei adormiţi cu trupul este lucrarea cuvântului Meu de peste tine, poporul Meu de azi al cuvântului Meu! Pentru ei nu mai este alt ajutor decât cuvântul Meu cel din zilele acestea şi tot ce se ridică spre Mine de la voi pentru pomenirea lor, aşa cum Eu v-am învăţat să-i pomeniţi pe ei, pe toţi, de la Adam şi până la venirea Mea născuţi pe pământ şi aşezaţi apoi în aşteptarea învierii lor prin Mine, Cel înviat din morţi pentru fiecare om şi Cel ce trâmbiţez acum pic cu pic scularea lor, căci este scris în Scripturi să audă cei din morminte glasul Meu şi să se scoale spre răsplata lor, bună sau rea, dar Eu am venit acum cuvânt pe pământ ca să uşurez plata păcatelor omului şi să dau mângâiere celor adormiţi, căci mai mult decât cei vii aud cei adormiţi glasul Meu de azi şi se adună lângă izvor şi sunt fără de număr şi se pregătesc pic cu pic pentru ridicarea lor, şi mulţi din ei vor mărturisi lucrarea Mea de ieri şi de azi, aşa cum a fost şi acum două mii de ani, când Eu M-am ridicat dintre morţi, şi cu Mine s-au sculat mulţi şi au mărturisit, adeverind ei dumnezeirea şi învierea Mea, ca să rămână cu oamenii credinţa că Eu sunt Cel ce sunt şi că sunt viu în vecii vecilor, precum este scris.

O, aş sta mult cu tine în cuvânt în ziua aceasta, poporul Meu, şi te-aş învăţa, tată, mereu, mereu te-aş învăţa, iar cel mai mult te-aş învăţa să iubeşti învăţătura, căci dacă n-o iubeşti, înveţi de la tine, din mintea ta, şi nu e bine aşa pentru om, ci e rău pentru el aceasta, şi e fără Dumnezeu cel ce nu ia de la Dumnezeu pentru el. O, să nu te saturi de statul Meu cu tine, fiule. Eu dacă stau cu tine ce altceva ar fi să fac decât să te învăţ mereu, să te îndemn mereu întru cele ce sunt de sus pentru om pe pământ? O, tot aşa fac şi oamenii peste oameni, dar omul ia din el şi dă altui om, şi se hrăneşte om pe om cu cele din om, bune şi rele, şi aşa se petrece vreme după vreme mereu cu omul, căci după ce omul a căzut din binele lui cel de la Mine hărăzit lui la facerea lui, nu s-a mai lepădat apoi de sine, ci M-a lepădat pe Mine mereu, căci aşa s-a învăţat omul să facă încă de la începutul lui. O, şi când îl aud că are de la Dumnezeu în el minte şi daruri, Mă frâng sub jalea Mea cea de la om şi stau mic sub mintea lui şi n-am paşi spre el, şi nici el spre Mine n-are, şi jalea Mea e mare de la om, şi Eu mult de tot te-aş învăţa când vin să-ţi grăiesc în sărbători, poporul Meu, măcar în sărbători, tată, căci cel ce nu învaţă de la Mine învaţă de la el şi de aceea moare omul, moare mereu omul, şi Eu plâng şi tot plâng pentru om şi de la om şi n-am mângâiere în jalea Mea.

M-am întâlnit la fântâna lui Israel cu femeia samarineancă şi am stat de vorbă cu ea pe pământ ca şi în cer, nu ca pe pământ, şi am ajutat-o să ştie cum să grăiască cu Mine şi apoi să Mă cunoască prin grăirea Mea cu ea, şi i-am grăit ei în pilde şi i-am dat putere să înţeleagă, căci avea în ea credinţă în Mine şi în venirea Mea, şi de aceea i-am hărăzit Eu întâlnirea Mea cu ea la fântâna aceea şi nu oriunde întâlnire, şi i-am spus ei că cel ce bea din apa pe care i-o voi da Eu nu va mai înseta niciodată, iar ea îmi cerea să-i dau.

O, poporul Meu, cel ce ia de la Mine învăţătură, acela nu mai însetează după păcat, şi aşa am făcut Eu cu samarineanca cu care am grăit la fântână atunci. I-am dat apă, i-am dat cuvântul Meu, şi cu el am adăpat-o pe ea, şi duhul cuvântului Meu a cuprins-o pe ea şi a făcut credinţa ei trează şi s-a dus ea apoi cu credinţă şi a trezit spre Mine cetatea ei şi M-au cunoscut samarinenii că Eu sunt Mesia Cel trimis de Tatăl, precum era scris în Scripturi să vin. O, aşa Mă descopăr şi azi celor cu care grăiesc în zilele acestea pe pământ. Ca şi samarinencei îi grăiesc şi azi omului şi îi dau să bea din apa Mea, căci am venit pe pământ să-i dau omului să bea de la Mine şi să nu mai bea de la el, că dacă tot de la el bea, nu mai ajunge să Mă cunoască şi să Mă vestească şi să Mă urmeze apoi până în cer, aşa cum samarineanca M-a urmat de la izvorul lui Israel şi până sus, în cer.

O, fiule învăţat de Dumnezeu, să ia omul de pe pământ povaţa Mea de peste tine şi să dorească după învăţătura Mea, după apa Mea! Le-am spus într-o zi celor prin care-Mi fac venirea Mea în cuvânt, le-am spus despre smerenie şi despre mândrie, ca să se ştie ce fac acestea în om. O, fiule, învaţă de la Mine, că Eu sunt blând şi smerit cu inima fiindcă sunt Dumnezeu, şi aşa voiesc să fie şi omul, ca Mine voiesc să fie şi el, şi apoi să Mă bucur de el, de cel ce seamănă cu Mine, căci omul nu se bucură de propăşirea altui om, şi acela este un om bolnav dacă face aşa. O, fiule, o, tată, să nu-ţi faci loc peste nimeni, dar să-ţi faci loc în toţi! Aceasta este ceea ce-ţi face ţie bine şi la toţi cei din jurul tău. Aceasta este smerenia care-l face frumos şi scump pe om. Dacă omul nu are smerenie, atunci el are mândrie, şi aceasta este ceea ce stă împotriva smereniei, iar dacă el nu are mândrie, atunci are smerenie, şi aceasta este ceea ce stă împotriva mândriei, şi aşa trebuie să ştii tu, omule, că Domnul vine la tine şi-ţi spune ţie ca să ştii aşa.

O, poporul Meu, a avut smerenie în ea samarineanca şi de aceea a avut în ea darul credinţei, iar Eu am ieşit în calea ei şi i-am dat din apa Mea, din învăţătura Mea. Iat-o pe ea în ziua aceasta la izvorul fântânii întâlnirii, însoţită de mucenici şi de muceniţe, de mărturisitori şi de apostoli în grădinile Mele de azi, iar Eu, Domnul, în mijlocul lor, şi toţi cu tine la masa Mea de cuvânt, grăind samarineanca cu tine dintre sfinţi, poporul Meu.

O, binecuvântată să-ţi fie ţie grăirea cu poporul Meu de azi, muceniţă mărturisitoare. Eu, Domnul, îţi fac intrarea la masa Mea de cuvânt în ziua ta de serbare, şi vei fi ca şi Mine, cu duh de învăţătură peste poporul Meu şi peste om. Amin, amin, amin.

– Mărire multă se cuvine Ţie, Doamne, că minunat eşti Tu întru sfinţii Tăi şi între ei apoi în cer şi pe pământ! întâlnirea Ta cu mine la fântâna lui Israel atunci mi-a dat cuvântul Tău cel plin de Duh Sfânt şi m-a cuprins în Tine Duhul Sfânt, Duhul Tău, Doamne. Grăiesc poporului Tău de azi despre Tine şi despre mine, iar el să audă şi să înveţe.

Eram tot o neputinţă, biata de mine, o, fiilor ai Domnului azi pe pământ, dar aveam în mine o credinţă frumoasă tare, şi cu ea aşteptam venirea lui Mesia, după cum ştiam şi credeam din Scripturi, şi într-o clipă Domnul m-a făcut apostol al Său, trimiţându-mă să fac aceasta, ca să-L vestesc pe El venit pe pământ, Mesia Cel trimis de la Tatăl la om. O, întregiţi-vă credinţa, că numai şi numai prin credinţa omului a putut Domnul în toate vremile cu lucrările Lui. Nu aşteptaţi să fiţi sfinţi ca să-L urmaţi pe El şi ca să-L ajutaţi să vină, ci credeţi în El, iar El vă va face apoi asemenea Lui aşa cum m-a făcut pe mine, şi apoi eu m-am dus şi L-am vestit pe El la toată casa mea, la toată cetatea mea. Am plâns apoi mereu cu teamă de plata păcatelor mele, şi aceasta venea de la harul Lui spre mine, şi m-am prins cu toată credinţa de El şi de mărturisirea Lui, şi am plătit păcatele mele ispăşind pe pământ prin chinuri muceniceşti, eu şi toată casa mea, şi am fost apostol al Său, mărturisindu-L pe El ca un mucenic al numelui Său.

O, căutaţi cu dor spre El, voi, fii ai oamenilor, ca să vă ierte El vouă păcatele trecute! Veniţi spre izvorul cuvântului Său de azi şi învăţaţi din el! Nimeni nu se poate sfinţi până nu crede mai întâi, iar cel ce nu se sfinţeşte este cel ce nu crede în El. O, nu vă bateţi joc, nu râdeţi de cei păcătoşi, căci veţi cădea mai rău ca ei, dar de cei plăcuţi Domnului nicidecum să nu râdeţi cu ocară, că veţi suferi nemângâiaţi, căci harurile Domnului sunt de nebănuit şi nu ştiţi unde-Şi poate face El sălaşul între voi! O, mai mult preţuieşte la Domnul un păcătos umilit, care-şi vede neputinţa sa, decât un drept trufaş, care vede păcatul semenului său, dispreţuindu-l pe el fără să cunoască iubirea şi lacrima din el şi smerenia, care vin din umilinţa inimii lui, duioasă şi durută pentru neputinţa sa, aşa cum şi eu am fost pe pământ, iar Domnul le-a spus oamenilor: «Nu judecaţi mai înainte de Domnul!», căci fiecare om este într-un fel judecat, după cum este inima lui, bună sau rea în el. O, învăţaţi să vă rugaţi, şi veţi vedea harurile Domnului ajutându-vă pe voi! Rugaţi-vă dimineaţa, rugaţi-vă seara, rugaţi-vă la miezul nopţii şi ziceţi cu suflet plâns, cerându-l pe îngeraşul cel păzitor să vă ajute şi spuneţi-i lui aşa: o, îngeraşul meu cel bun, îngeraş al vieţii mele, ridică-mă din păcat, căci sunt slab, sunt om neputincios, iar tu îmi eşti ajutător şi ocrotitor şi îngrijitor. Ajută-mă ca să nu pier, căci păcatul mă biruieşte; ridică-mă de sub el pe mine, cel căzut, cel urmărit de pieire, şi dă-mi mereu mâna, pentru numele cel mare al lui Iisus Hristos, Care iartă păcatele lumii după mare mila Sa când omul se umileşte pentru neputinţa sa. Amin.

O, învaţă-i, Doamne, în ziua mea de pomenire aşa cum şi pe mine m-ai învăţat, iar eu primind, Tu m-ai umplut atunci de harul Tău. O, întoarce-i la credinţă pe cei ce dau să sară din bărcuţa Ta cea cu fii în ea şi învaţă-i pe ei să nu învinuiască, să nu se dezvinovăţească învinuind, căci cel ce învinuieşte cade. învaţă-i să ierte, învaţă-i să iubească şi să creadă, căci credinţă cauţi Tu la om, ca să-i dai lui apoi salvarea aşa cum mie mi-ai dat-o când atât de blând şi de cald Te-ai purtat cu mine pentru credinţa mea în Tine! M-ai învăţat atunci să beau din apa Ta ca să nu mai însetez, şi mi-ai dat putere să fac aşa şi să Te porţi apoi cu mine din loc în loc şi să Te aşez eu în oamenii din cetatea mea, şi Te-am slujit pe Tine apoi, şi fericită am fost în lucrul meu cel pentru Tine şi în suferinţa mea apoi, prin care Te mărturiseam. Mărire mare să-Ţi dea poporul Tău de azi în mijlocul lui, şi dă-le mângâierea Ta celor zdrobiţi între ei sub lovituri, căci necredinţa este hrănită de îndoială, iar îndoiala vine în om de la semeţie, şi apoi acel om asupreşte prin duhul semeţiei lui, prin neînţelepciunea lucrărilor lui mai înainte de Tine, Cel ce ştii să lucrezi peste cei păcătoşi şi peste cei drepţi, dar cei mai drepţi sunt cei credincioşi, Doamne, şi nu ştie omul nepriceput cine sunt drepţii Tăi, cine sunt cei ce Te iubesc. Slavă Ţie în cuvântul Tău cel plin de har, şi bucurie mare sfinţilor Tăi în ziua mea de serbare, căci am poposit la fântână şi am băut din ea cu sfinţii Tăi şi tainic stăm la masa Ta de cuvânt cu Tine în mijlocul poporului Tău de azi! Pace Ţie, o, Doamne, şi la toţi cei îndureraţi pentru Tine, şi apoi pace peste fiii şi fiicele poporului Tău! O, să înveţe fiii şi fiicele poporului Tău înţelepciunea cuvântului Tău de azi, care spune: fiule, să nu-ţi faci loc peste nimeni, dar să-ţi faci loc în toţi, că aceasta este smerenia care-l face frumos şi scump pe om. Amin.

O, învăţaţi de la Domnul, învăţaţi de la sfinţii Săi în zi de învăţătură, fii şi fiice ale şcolii de sus pentru voi! Iubiţi pacea, şi de la Domnul s-o luaţi pe ea în voi şi între voi, şi veţi învăţa de la El smerenia Sa. Amin.

Binecuvintează, Doamne, intrarea şi ieşirea sfinţilor Tăi, căci cu Tine venim, Tu ne eşti calea şi Tu ne eşti mângâierea, şi eşti Cel veşnic, şi acolo unde eşti Tu, acolo suntem şi noi, sfinţii Tăi. Amin, amin, amin.

– Pace vouă, celor din cer veniţi cu Mine şi cu duhul mărturisirii! Pace vouă, şi pace poporului Meu de pe pământ! E multă nevoie de pace pe pământ şi în mijlocul poporului Meu de azi, şi e mare taină pacea Mea cu el, căci diavolul s-a încordat cu tărie asupra lucrării venirii Mele cuvânt pe pământ şi dă să-Mi culce la pământ pe cei ce stau la masa Mea.

O, poporul Meu, să fii statornic în credinţă, tată, că vremea e cu mare cutremur peste tine şi e vreme de purtat doliu după cei ce dau să cadă din bărcuţa Mea, din dragostea Mea cea pentru om, căci am venit de la Tatăl la om cu bărcuţă de salvare, dar omul e ca omul şi nu dă să asculte când îi cer lui aceasta, că zice că poate el sau că pot Eu pentru el dacă el nu ascultă, o, şi nu-Mi cunoaşte paşii când vin spre el ca să-l sprijin, aşa cum în toate vremile am făcut când i-am dat omului viaţă şi cale pentru el pe pământ, şi apoi spre cer.

O, poporul Meu, dau să fac această colină de la izvorul Meu cale a Mea spre oameni, şi a oamenilor spre Mine, şi de aceea cer ascultare, tată, că în cer e mare ordine, şi tot aşa şi în locurile Mele cu tine să fie, şi nu tot ca pe pământ să fie cu tine. O, frumos va fi pe colina Mea cu tine, şi dau să Mă apropii cu voia Mea, dar îmi trebuie iubire şi ascultare ca să poată poporul Meu cu Mine şi pentru Mine, însoţit de îngeri, tată, în zilele acestea de lucru al Meu pe pământ, căci Eu atrag la Mine sufleţele noi, fiindcă voiesc să am mai mult decât omul, mai frumos decât omul să am Eu.

Toată împotrivirea care se scoală să-Mi stea în cale Eu o voi domoli, şi prin lacrimi vom merge şi nu vom sta, tată, iar voi, cei ce plângeţi pentru Mine şi cu Mine, ştergeţi-vă lacrimile, pe care Eu vi le văd mereu, şi mângâiaţi-vă sub greu şi sub grăirile de rău de peste voi de la cei ce s-au întors şi dau încă să se întoarcă cu spatele la Mine şi la voi, şi cărora Eu le ridic ce le-am dat dacă aşa fac ei; le ridic credinţa şi iubirea şi înţelepciunea cea de sus dacă ei nu le-au vrut pe acestea pentru slujirea Mea cu ei şi a lor cu Mine, prin izvorul Meu de cuvânt şi nu altfel, căci cei ce se întorc cu spatele sunt răzbunători apoi din pricina împietririi care cade peste ei pentru învârtoşarea credinţei lor, tată, că iată lacrimă apăsătoare pe Duhul Meu, că am rugat prin servii Mei pe un sufleţel care ştia şi iubea lucrarea Mea cu voi şi care trăgea cu voi cu inima din el, şi l-am rugat cerându-i un ajutor, şi n-a voit să Mă asculte, de teamă că vă ascultă pe voi şi nu pe Mine, şi a fost pus aşa la cale de către cei ce nu Mă mai vor peste ei, şi l-au îndemnat să stea cu spatele la rugămintea Mea de peste el, iar Eu M-am îndurerat adânc şi am lăcrimat mult în cer şi pe pământ, şi am coborât în voi această durere, copii purtători de dureri pentru Dumnezeu, şi iată ce spun Eu acum: aşa voi lucra şi Eu pentru cei ce-Mi arată spatele când Eu îi rog pe ei pentru un păhăruţ de apă pe calea Mea cu voi. Precum M-au ajutat ei pe Mine când le-am cerut, tot aşa îi voi ajuta şi Eu pe ei, iar măsura aceasta fiecare şi-o face, şi nu Eu. Amin.

O, nu ştie omul ce înseamnă o împotrivire mai ales când sunt Eu sub vălul cel tainic când ies în calea omului ca să-i încerc iubirea şi dăruirea şi inima ei! Aşa îi voi da şi Eu lui, celui ce se împotriveşte să-Mi dea când îi cer, şi unul pentru altul vom lucra la fel. Aşa cum îmi dă Mie omul, tot aşa Mă voi purta şi Eu cu el, căci aşa Mă învaţă el să fac, şi sunt Domnul dreptăţii. Amin.

O, nu vă îngrijiţi voi, fiilor, nu, tată, nu. Eu pentru lucrul Meu cu voi vă sprijin tainic, tată, şi-Mi fac loc lângă voi cu tot ajutorul Meu şi-Mi netezesc calea de toată împotrivirea omului, că am voit şi voiesc de mult să-Mi fac frumos şi tot mai frumos pe locurile Mele cu voi, sfinţite de cuvântul Meu pentru slava Mea, dar necredinţa omului îmi stă împotrivă şi Mă apasă împotrivirea lui când Eu nu ştiu cum să mai fac să-Mi rostesc cuvântul şi să-l pot împlini apoi prin toată strâmtorarea de credinţă şi de ascultare de la om. O, Eu n-am voit nici până acum să cadă sub pedeapsă cei ce au lovit în slava Mea şi nu în voi pe calea Mea cu voi prin toată vremea Mea cu voi, dar hula şi necredinţa şi îndoiala se fac tari în cei tari prin ele şi apoi se fac faptă cu pedeapsă pentru cei ce lovesc aşa, şi uitaţi-vă înapoi cum şi-au agonisit aceştia durere şi pieire mulţi dintre ei.

O, cine să mai fie ca samarineanca, tată? Cine mai crede ca ea în zilele acestea, cunoscându-Mă aşa cum M-a cunoscut ea la fântâna lui Israel şi ascultându-Mă aşa cum i-am spus Eu şi umilindu-se ea atât cât umilinţa s-o facă pe ea apostol mare al lui Hristos într-o clipită peste cetatea ei? Acum iată ce greu Mă ascultă omul, că zice că nu sunt Eu, şi zice că samarinencei M-am arătat în trup. O, dar acum sunt în duh, şi am spus atunci că Mă duc la Tatăl, iar cel ce va păcătui asupra Duhului Sfânt, Care iese în calea lui ca să-i încerce credinţa, acela îşi atrage luişi ceea ce Eu am spus pentru acest păcat. Amin.

O, poporul Meu, nu uita povaţa Mea de azi! Să nu-ţi faci loc peste nimeni, dar să-ţi faci loc în toţi, că aceasta este smerenia care-l face frumos şi scump pe om! Dă-Mi Mie loc, tată, fă-Mi Mie cale, nu ţie, căci Eu sunt calea, numai să vrea să Mă cunoască şi să Mă primească omul! Eu voi fi pentru tine mereu, poporul Meu, şi-Mi voi croi cale pentru tine şi cu tine, tată, că numai Eu sunt Cel ce aduc ţie bine, iar tu să fii cel ce asculţi ca un copil al Meu, şi vei fi împărăţia Mea, iar Eu voi fi patria ta, patria celor mici, celor ce iubesc să fie copilaşi, patrie din cer pe pământ pentru cei ce se fac cerul Meu, odihna Mea pe pământ, împărăţie de veacuri aşteptată şi dorită să fie, iar Eu, Domnul, şi cerul Meu de sfinţi şi de îngeri vom împlini, şi voi fi pe pământ curând, curând cu patria Mea, cu împărăţia Mea şi voi lumina cu ea de aproape şi de departe, şi ea este făptura cea nouă în om, Dumnezeu în om, în mulţi şi cât mai mulţi, şi vor fi ei patria cerului pe pământ, patria care vine, patria cea de sus. Amin, amin, amin.