2009 22 Mar

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia a Postului mare; sărbătoarea sfinţilor patruzeci de mucenici din iezerul Sevasta

Mă vestesc la porţi ca să intru cuvânt în cartea Mea din zilele acestea şi ca să-Mi întăresc sub cruce pe poporul cuvântului Meu de azi. Sunt Domnul Iisus Hristos, Cel ce am fost răstignit pe cruce acum două mii de ani de poporul iudeu, după ce am fost învinuit de el că-l stric pe el şi legea lui cea din părinţi şi casa lui de închinare şi cinstea lui cea de la Dumnezeu pe pământ. Sunt Domnul, Cel ce am stat pe cruce între doi tâlhari, dintre care unul s-a pocăit şi s-a alipit cu Mine, dându-şi duhul în mâna Mea mai înainte de moarte, iar celălalt M-a hulit, căci îi auzea pe cărturari şi pe căpeteniile iudeilor hulindu-Mă ei în vremea morţii Mele pe crucea de pe Golgota.

Mă fac cuvânt de sărbătoare şi duh de odihnă a sufletelor voastre, căci stau în mijlocul vostru cuvânt, fii ai poporului Meu, iar Tatăl este în Mine când grăiesc cu voi. Vin la masă cu voi cu mucenicii care au mărturisit credinţa cea sfântă a lor, pentru care ei au rămas ai Mei în vreme de prigoană şi M-au mărturisit prin moartea lor mucenicească în iezerul din Sevasta, şi doresc de voi sfinţii Mei mărturisitori, şi fericiţi sunt ei că au murit întru Hristos şi sunt vii în vecii vecilor ca şi Mine, şi nu este pieire întru cei vii, ci este viaţă şi înviere, precum este scris. Amin.

Vin la voi cu sărbătoarea crucii, fiilor, căci părinţii cei sfinţi ai credinţei au aşezat în vremea postului cel pentru pregătirea sufletelor înaintea serbării învierii Mele, au aşezat crucea cea odihnitoare de osteneli, crucea prin care omul trece ca să fie cu Mine apoi, şi nimeni, nimeni nu poate să guste odihna lui cea de la Mine decât dacă-l văd că are cruce şi că şi-o lasă jos când vine spre odihna ostenelilor lui, aşa cum sfinţii cei patruzeci, sărbătoriţi azi, au trecut şi au venit spre odihna lor cu Mine, căci M-au iubit cu credinţă aceşti fii. Vin la voi cuvânt de mângâiere ca să vă dau puteri, tată, şi fericiţi sunteţi voi dacă luaţi din cuvântul Meu puteri sfinte, credinţă şi iubire duhovnicească între voi, nădejde şi statornicie pe cale cu Mine şi lepădare de sine prin cruce, căci crucea îl ajută pe om să nu cadă şi să nu iasă de sub ea, iar lipsa crucii îl cade pe om în sine şi pierde omul răbdarea şi pierde omul calea lui cu Mine, căci crucea pentru cel credincios întru Mine nu şi-o face singur omul, ci i-o dau Eu, după cum socotesc Eu că-i trebuie fiecărui om nevoinţa cea pentru mântuire şi puterea care spală păcatele omului, căci fiecare om păcătos are trebuinţă de ispăşire de păcat şi de curăţire prin cruce, aşa cum sfinţii cei patruzeci din Sevasta s-au izbăvit de păcate prin crucea credinţei lor şi au venit apoi în braţul Meu mântuitor de fii. Este scris că cine pierde sufletul său pentru Mine şi pentru Evanghelia Mea, acela se va mântui, iar cel ce se va ruşina cu Mine şi cu cuvintele Mele în mijlocul neamului păcătos şi preacurvar, şi Eu Mă voi ruşina cu el când voi veni întru mărirea Tatălui Meu cu sfinţii îngeri. Oricât ar fi omul de greşit înaintea Mea, dacă el pierde sufletul său pentru mărturisirea cuvântului Meu neruşinându-se cu Mine în mijlocul oamenilor, aceluia Eu îi dau scăparea, mai ales dacă-Mi aduce şi rod suflete care se scoală spre credinţă şi spre voia Mea apoi, spre viaţă sub cruce, spre duh de ascultare cu iubire, căci cel ce nu ascultă cu iubire, acela îşi pierde ascultarea, îşi pierde crucea şi rămâne fără toiag, rămâne fără povaţa Mea peste el.

O, Mă doare că nu ştie omul ce este crucea ca să poată iubi pentru el viaţa cea de sub cruce. O, mult şi greu Mă doare de cei ce ies de sub crucea Mea! O, cum să fac cu cei ce ies de la Mine şi nu mărturisesc cuvântul Meu, care cheamă omul de la moarte la viaţă? O, poporul Meu, iubeşte, tată, cu putere viaţa cea de sub cruce şi nu te teme de cruce, căci vai celui ce nu are de purtat dureri! Nimic nu albeşte viaţa şi duhul omului ca şi durerea cea de sub cruce şi care rabdă cu iubire pentru răspândirea peste oameni a Evangheliei Mele, căci Eu pentru aceasta am venit pe pământ, şi tot pentru aceasta trebuie să trăiască şi cel credincios Mie între oameni.

O, poporul Meu, sfinţeşte-ţi duhul şi limba şi iubirea mărturisindu-Mă pe Mine, iar Eu îţi voi plăti, tată. O, fiule, pune la lucru credinţa ta în Mine şi roagă-te Mie pentru ea ca să nu ţi-o strivească satana, tată, căci nimeni nu pleacă de la Mine decât după ce satana îi striveşte credinţa, măi tată. Credinţa ta te mântuieşte, n-o pierde pe ea din inima ta, că ţi-am dat bogăţie mare, ţi-am dat cuvântul Meu cel sfânt ca să trăieşti după el pe pământ, iar ca să faci aceasta tu trebuie să crezi în cuvântul Meu cel de ieri şi cel de azi, poporul Meu. O, curăţeşte-te de necredinţă, fiule, şi cere la Mine doctorie, căci singur nu ai cum să te ajuţi. O, nu căuta să cazi în dureri ca să crezi şi ca să vrei ca Mine! Credinţa ta trebuie dovedită înaintea Mea, tată. Să vadă îngerii şi sfinţii puterea credinţei tale, şi prin ea să te ştie ei al Meu, tată. Iată, afară e mare, mare întuneric, şi nu este lumină pe calea Mea spre om, căci omul care stă peste oameni nu are de la Mine, şi este orb cel ce nu-L are pe Dumnezeu. O, îndumnezeieşte-te, poporul Meu, căci toate, toate s-au clătinat pe pământ, iar clătinare ca aceasta n-a fost de când sunt veacurile, tată, dar tu ţine-te de Mine, ţine-te peste tine cu cuvântul Meu cel îngrijitor de fii, căci duhul rău îşi ascunde faţa, iar tu trebuie să întăreşti peste tine Duhul Meu, fiule de azi. O, să nu ieşi de sub cruce, poporul Meu. Peste tot se clatină pământul cu tot cu omul de pe el, dar cel ce stă pe cruce nu se clatină, ci se izbăveşte prin ea, căci crucea înseamnă izbăvire, fiule. Ai pildă cutremurătoare pe cel ce a ieşit de sub cruce între cei patruzeci care au pătimit pentru numele Meu în iezerul din Sevasta şi care şi-a pierdut izbăvirea sufletului său. îţi întăresc credinţa şi statornicia, poporul Meu, numai să nu uiţi cuvântul cel rostit de Mine ţie, tată. Cel ce nu citeşte cu iubire cuvântul Meu, cel ce nu-l caută cu dor, acela cade, tată. O, e mare taină să ştii să citeşti cuvântul Meu, tată. între cei doi tâlhari de pe cruce în vremea răstignirii Mele pe cruce, unul din ei a ştiut să se bizuie pe Mine, iar altul nu, bietul de el, şi dacă el n-a înţeles ziua aceea şi cuvântul ei, a pierdut biruinţa, tată.

Te învăţ, poporul Meu, iubirea cea de sub cruce şi înţelepciunea ei şi răbdarea ei. O, nu-ţi alege crucea, nu ţi-o alege tu. E mai bine să ţi-o aleg Eu, tată. Fiecare om are nevoie de doctor. E mai bine să aleagă pentru tine cel ce vede, cel ce ştie de sus, şi iată, trufia nu-l lasă pe om să-L lase pe Domnul să cârmuiască viaţa lui, şi se conduce singur omul chiar şi pentru credinţă, dar credinţa este cea care aduce roadă, şi altfel ea nu are plată, căci roadele ei sunt plata ei pe pământ şi în cer apoi, iar tu să deschizi cartea cuvântului Meu şi să iei din ea doctorie pentru tine, poporul Meu, căci nu este boală fără leac, numai să iei din carte vindecare, tată. Amin.

Şi acum, poporul Meu, iată, Verginica stă între Mine şi tine cu cel ce a fost însoţitorul ei pe pământ la începutul lucrării Mele cu ea şi care acum a fost ridicat de la locul lui. S-au scurs patruzeci de zile de când el a fost ridicat, iar ea stă înaintea Mea şi înaintea ta cu el. Faptele lui le cântăresc Eu, dar mai mult cântăresc credinţa lui în lucrarea cuvântului Meu şi căinţa lui înaintea sfârşitului lui. Verginica pune în cântar multa lui iubire şi ascultare la începutul lui cu lucrarea Mea, căci apoi el a ieşit de sub ascultare şi a fost smuls din braţul Meu. Am dat acum cuvânt ca să fie adusă pentru el jertfă de ispăşire şi de împăcare patruzeci de zile, până la sărbătoarea învierii Mele, iar lucrarea Mea este mare, şi prin ea Eu am aşezat cu puterea Mea rânduială de rugăciune, jertfă de împăcare înaintea Mea a făpturii, şi tot ce este aşezat de cuvântul Meu are putere prin Mine, iar cel ce trece cu trupul în poporul Meu vede aceasta, şi e mare taină învierea morţilor, numai omul este mic la credinţă, mic la minte de nu pricepe taina învierii celor adormiţi. Am spus la cei ce Mă poartă cuvânt de la Tatăl la om, le-am spus că trupul omului ţine sufletul lui în el aşa cum puiul neieşit din ou stă şi se desăvârşeşte în învelişul lui când cloşca încălzeşte oul cu trupul ei şi cu iubirea ei jertfitoare ca să crească în ou viaţa puiului, şi apoi să iasă puiul din ou, iar când trebuie să iasă, el dă cu cioculeţul în coaja care-l acoperă şi o sparge ca să iasă şi ca să învieze întru lumină. O, aşa trebuie înţeleasă ieşirea omului din trup spre viaţa cea de după trup, şi fericiţi sunt cei ce au pe Domnul de doică în viaţa cea din trup, căci şi după aceea îl au pe El de mângâiere, de creştere a vieţii cea cu fericire în vecii, şi iată, gătim hrană şi mângâiere pe pământ ca să aibă cel ce pleacă din trup, şi ca să-l hrănesc apoi din cer ca să crească desăvârşit şi să se facă cetăţean deplin al cerului, împreună cu cei odihniţi întru Hristos!

O, mila Mea este fără de margini, dar şi dreptatea Mea lucrează lângă ea. Iată, am dat cuvânt în mijlocul tău, poporul Meu, să se pomenească în grădiniţa cuvântului Meu pe jertfelnicul dumnezeieştii liturghii jertfa Mea cea fără de sânge, la care să se numească iertarea acestui sufleţel plecat nepregătit de pe pământ, căci el a fost neputincios pentru sine, pentru trup şi pentru suflet, fiindcă satana l-a robit pe el prin neascultarea lui şi apoi prin neputinţa lui de a se ridica din slăbiciuni, din cursa diavolului, în care el a stat prins până la sfârşitul trupului lui, căci legăturile puse peste el au fost mari, prin cea care l-a smuls pe el de lângă trâmbiţa Mea, căci duhul rău s-a răzbunat în toată vremea împotriva vasului Meu, prin care-Mi coboram Duhul şi cuvântul pe pământ. Eu, Domnul, voi lucra acum izbândă mare pentru acest sufleţel şi îl voi răcori apoi pe el în ziua de prăznuire a învierii Mele, iar până atunci am pus să se aducă pentru el jertfă de ispăşire aici, în grădiniţa cuvântului Meu, pe jertfelnicul împăcării Tatălui cu omul, prin Mine, Mielul Cel junghiat pentru cei credincioşi.

O, e mare putere această putere a Mea, prin care de două mii de ani Mă dau, prin cei sfinţi şi plăcuţi Mie, jertfă de împăcare pentru ca să mijlocesc la Tatăl pentru om, dar azi am îmbrăcat cu putere mare aşezarea Mea cea nouă şi am numit-o pe ea izbăvitoare pentru făptura cea de până acum, căci Eu, Domnul, voiesc prin rânduiala Mea de azi să-i împac pe toţi cu Tatăl, şi aşa voiesc Eu acum şi pentru acest sufleţel, pe care-l port acum pe altarul Meu de jertfă înaintea Mea. Căci iată, tată, sfinţii părinţi au lăsat scrisă descoperire de la Mine pentru puterea jertfei Mele cea fără de sânge şi care izbăveşte suflete din iad, căci a fost un frate între fraţi mulţi, care, venind spre sfârşitul lui prin suferinţă, a spus stareţului lui că el se duce dintre fraţi şi a spus că are trei galbeni, pe care i-a tăinuit de fraţi, iar când stareţul a aflat aceasta s-a îndurerat adânc pentru mântuirea sufletului fratelui lacom, şi, fiind duhovnicesc, s-a gândit cum să aducă pe acesta la pocăinţă înainte de despărţirea lui de trup, şi a pus la cale să-l aducă pe el la mâhnire mare, şi aşa să plece acesta din trup, şi să-l îngroape apoi în gunoi. Apoi a adunat pe ceilalţi fraţi spre duhul învăţăturii adânci pentru mântuirea lor şi, fiind ei sub ascultarea lui, le-a spus lor că dacă vor fi chemaţi de cel ce suferea spre moarte între ei, ei să nu se ducă lângă el, căci trebuie adus spre pocăinţă acel frate, iar ei aduşi spre mare înţelepţire, iar când au fost chemaţi la căpătâiul celui bolnav, stareţul i-a spus lui că nu vin fraţii fiindcă se scârbesc de el pentru galbenii tăinuiţi şi că pentru aceasta va fi îngropat în gunoi. Aşa a făcut stareţul cînd s-a despărţit de trup cel bolnav, şi a fost pus în gunoi după cum a hotărât, iar după treizeci de zile li s-a făcut la toţi milă de el şi s-au sfătuit să aducă pe jertfelnic mijlocire pentru el ca să fie iertat, şi li s-a descoperit lor apoi despre cel plecat, şi a fost întrebat de ei cel plecat cum o duce acolo, iar el le-a răspuns lor: „Am dus-o rău până acum, dar după ce m-am împărtăşit cu trupul lui Hristos la treizeci de zile pomenite pentru sufletul meu, m-am mutat la lumină şi sunt în pace şi sunt mângâiat şi scăpat de la rău, căci s-au adus rugăciunile cele pentru mine din partea fraţilor şi a părinţilor”.

O, poporul Meu, mare este puterea Mea şi a cuvântului Meu rostit pentru izbăvirea făpturii, dar mare trebuie să fie credinţa în Mine şi în cuvântul Meu şi în toate câte Eu aşez prin el. Acest sufleţel, pomenit de Noi şi de voi astăzi, a fost mereu sub păcat, dar lucrarea Mea a lucrat pentru el şi Mi-am mângâiat pe trâmbiţa Mea, căci ea a avut de la Mine iubire mare pentru acest fiu, care a ascultat-o pe ea în vremea cea de la început a lucrării Mele, şi apoi el a plecat şi n-a mai ascultat, dar n-a mai făcut vreun altfel de rău, vreo altă vătămare lucrării Mele, şi s-a dus şi a stat căzut, săracul, sub pizma celui rău, care a pândit mereu lucrarea Mea ca să Mi-o strice şi ca să nu mai fie ea. Acum Eu, Domnul, am întins mâna spre el şi l-am smuls din cursă şi l-am pregătit pentru plecarea din trup, l-am pregătit prin credinţă şi apoi prin suferinţă şi prin iubire pentru aşezarea Mea de azi, şi apoi l-am trecut pe el hotarul, iar în clipa despărţirii lui de trup am avut la căpătâiul lui pe păstorul cel pus de Mine pentru poporul Meu, iar acesta l-a dat Mie, şi iată, după cum am făgăduit trâmbiţei Mele că Mă voi arunca Eu după el ca să-l scot din apele tulburi în care el s-a înecat, aşa am făcut, aşa am lucrat şi aşa l-am scos ca să-l izbăvesc, dar el a plecat nepregătit, căci n-a avut putere să-şi pregătească trupul pentru unirea lui cu Mine prin jertfa Mea cea fără de sânge pentru om. Acum însă am dat cuvânt pentru pomenirea lui, pentru iertarea lui, şi îl voi învia pe el în ziua de prăznuire a învierii Mele, când Eu îl voi aduce ca să ia de pe masa Mea merindea vieţii, şi va fi salvat. Amin.

O, să nu se mire cei necredincioşi de lucrarea Mea cea cu atâta biruinţă, căci cei credincioşi pot totul prin credinţă, precum este scris, iar Eu pot prin ei. Amin. O, necăjit a fost acest sufleţel şi mult robit de satana! O, să nu-l izbăvesc Eu pe el? îl voi izbăvi, îl voi izbăvi! Eu, Domnul, am făgăduit de mult aceasta, şi acum împlinesc. Amin.

O, e mult mai greu de cei bogaţi şi de cei cu înţelepciune de pe pământ agonisită, căci când Eu am adus spre ştire despre bogatul din iad şi despre săracul Lazăr cel din sânul lui Avraam, am desluşit atunci cât de greu intră un bogat între cei din cer, şi a grăit prin Mine bogatul cel fără de nume pomenit şi a spus soarta lui cea după plecarea lui din trup, şi iată, să se înfricoşeze acum toţi când aud pe cei din morminte mărturisind, aşa cum a mărturisit bogatul pomenit de Mine în Evanghelia Mea cea de acum două mii de ani, şi acum când mărturisesc mulţi din cei plecaţi din trup, având ei de mijlocire cuvântul Evangheliei Mele de azi. Iată, azi pomenim acest sufleţel după patruzeci de zile de la trecerea lui cu trupul, iar după ce vor fi săvârşite patruzeci de sfinte liturghii pentru ispăşirea şi iertarea lui, prin Mine, Mielul Cel jertfit, Eu, Domnul, îi voi da lui împăcarea cu Tatăl, căci am putere să iert păcatele omului, şi pentru aceasta am aşezat Eu acum între pământ şi cer lucrarea Mea de cuvânt din zilele acestea.

O, Mi-e milă de tot sufletul pierdut în păcate şi voiesc să-i izbăvesc pe oameni, iar voi, cei ce staţi înaintea Mea pentru împăcarea cu Tatăl a făpturii, staţi de mânuţă cu Mine şi fiţi plini de umilinţă, şi tot mai mult să căutaţi să vă asemănaţi Mie, căci Eu sunt blând şi smerit, fiilor. Căutaţi, tată, să fiţi curaţi cu inima şi cu fapta, curaţi între frate şi frate în toată vremea, curaţi între Mine şi voi, şi căutaţi să ţineţi poporul pe cale cu Mine aşa, tată, şi ca Mine să lucraţi cu el, spre bucuria Mea, iar Eu vă voi dărui pe voi cu iertare şi cu milă şi cu mângâiere, tată. Amin.

Iar voi, copii din porţi, întăriţi-Mi lucrarea, întăriţi-o pentru venirea Mea cuvânt la poporul Meu şi la om, tată. O, cât de mult aş avea de grăit, cât de mult! Grăiesc însă aşa cum pot, aşa cum se poate grăi, şi cu multă răbdare grăiesc. O, fiţi şi voi ca Mine! Să răbdăm, tată, să suferim răbdând, căci plata cea de la Tatăl e dulce în cei ce rabdă, şi va fi ea mângâierea lor. Amin.

Tot poporul Meu să stea sub cruce! Amin. Vreau să te învăţ iubirea de sub cruce, poporul Meu. Eu am avut iubire de om şi sub cruce şi pe cruce, tată. O, înfiripează-ţi iubirea, fiule, şi vom fi unii pentru alţii mângâiere şi putere, căci crucea ne dă, şi ea ne păzeşte de rău. Amin.

Fericiţi, fericiţi sunt şi vor fi cei de sub cruce, cei de sub ascultare de Dumnezeu prin lucrarea cuvântului Meu de azi, care cheamă sub toiag de păstor pe cei mântuiţi, pe cei credincioşi, pe cei săraci cu duhul, care-şi iubesc aşa mântuirea! Amin.

Pace ţie, poporul Meu! îndulceşte-ţi cugetul şi inima şi sufletul cu tot cuvântul Meu de peste tine, căci sfinţii şi îngerii stau cete-cete la glasul Meu de peste tine, la grăirea Mea de azi cu tine, poporul Meu. Amin, amin, amin.