Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfinţilor trei ierarhi: Vasile, Grigorie şi Ioan
Eu sunt Păstorul Cel bun, şi Mă vestesc cine sunt Eu, Cel ce grăiesc. Amin.
Eu sunt Domnul Iisus Hristos, şi Mă cobor pe pământ cuvânt, şi Mă vestesc când cobor ca să-l păstoresc pe om, căci M-am dus la Tatăl ca să vin, şi nu stau în cer, ci lucrez pe pământ, căci sunt Păstor.
Deschideţi-Mi, voi, cei ce staţi înaintea Mea când Mă vestesc să Mă cobor cuvânt în cartea Mea de azi, căci îmi sunteţi cărare spre om, aşa cum Tatăl a orânduit. Vine Domnul ca să-Şi hrănească poporul, căci azi e sărbătoare de arhierei cereşti, şi vin cu ei în carte şi cuvântăm peste pământ! Pace vouă!
Pace ţie, poporul Meu! Sunt cu tine în cuvânt. Eu sunt Dumnezeul celor vii, al lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov şi al tuturor celor ce au ascultat de cuvântul Meu în vreme, şi sunt Dumnezeul lui Vasile, al lui Grigorie şi al lui Ioan, şi vin pe pământ cu sfinţii Mei şi grăiesc cu ei, şi ei cu Mine şi cu poporul Meu de pe pământ şi cu tot omul care se apleacă să audă din cer, căci cine aude numai de pe pământ cu urechile lui, acela nu mai are urechi de auzit pe cele din cer.
Pace ţie, poporul Meu cel din români deosebit de Duhul Sfânt Mângâietorul, Care îl învaţă de la Dumnezeu pe om! E sărbătoarea Mea cu tine şi a sfinţilor Mei sărbătoriţi azi în sobor în cer şi pe pământ. Aceşti arhierei au fost hărăziţi de Mine să lucreze în zilele acestea peste pământ şi să pecetluiască începutul lucrării Mele de cuvânt prin trâmbiţa Mea Verginica acum cincizeci şi cinci de ani. Le-am dat atunci cuvânt să coboare din cer dintre sfinţi şi să vină să binecuvinteze coborârea Mea din zilele acestea şi să binecuvinteze vasul prin care Eu, Domnul, aveam să trâmbiţez peste pământ prin trâmbiţa a şasea, ca apoi să Mă fac râu de cuvânt şi să-Mi pecetluiesc un loc aparte şi un popor mititel, şi de deasupra lui să grăiesc şi să Mă aşez în carte cuvânt şi să păstoresc cu toiag de fier pe tot omul căruia îi este dat de Dumnezeu să audă glasul Păstorului Cel cu crucea. Amin.
Eu sunt Păstorul Cel bun. Acum două mii de ani am coborât din cer de la Tatăl şi M-am născut pe pământ din trup fecioresc şi am stat treizeci şi trei de ani pe pământ, iar la sfârşit Mi-am pus viaţa pe cruce pentru oi ca să Mă fac cunoscut Păstorul Cel cu crucea. O, cum să nu spun Eu cine sunt de fiecare dată când Mă cobor pe pământ cuvânt ca să păstoresc cu el? Dacă este scris în Scripturi să vin să păstoresc neamurile cu toiag de fier, cum să nu împlinesc Eu, Domnul, pe cele scrise despre Mine prin prooroci? Toiagul Meu de fier este cuvântul, şi sunt Păstorul Cel tainic, şi întăresc credinţa omului când îi grăiesc lui. O, cel ce spune că nu este Dumnezeu acest cuvânt, acela este scris între cei necredincioşi, care iubesc minciuna, căci stăpânitorul acestui veac este tatăl minciunii şi îl ţine pe om în necredinţă şi îi dă omului această hrană, hrana necredinţei, dar iată, vin şi Eu să-l hrănesc pe om, şi fiecare îi dă omului ceea ce are. Eu sunt Cel ce dau omului viaţă şi sunt dintru început Cuvântul lui Dumnezeu, şi întru Mine este viaţă, şi viaţa este lumina oamenilor, precum este scris.
Mă mângâi cu Tatăl când grăiesc cu omul pe pământ, şi se mângâie de la Mine şi de la Tatăl omul credincios, care aşteaptă venirea Mea cu sfinţii, căci Eu nu umblu singur când călătoresc pe calea Mea spre om, ci umblu cu sfinţii, căci scris este: «El vine pe cal alb, şi oşti din cer vin după El, călare pe cai albi, şi numele Lui se cheamă Cuvântul lui Dumnezeu şi păstoreşte neamurile cu toiag de fier şi Se numeşte Credincios şi Adevărat». Amin, amin, amin.
–O, Dumnezeule al lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov! O, Doamne al nostru, al sfinţilor Tăi cei de după venirea Ta pe pământ, născut din trupul cel fecioresc al mamei Tale Fecioara! O, Doamne al nostru, al lui Vasile, al lui Grigorie şi al lui Ioan, Tu eşti Dumnezeul celor vii! Omul de pe pământ nu grăieşte cu morţii când grăieşte cu sfinţii Tăi, cerându-le lor ajutor în durerile lui şi în greul vieţii lui pe pământ. Toţi sfinţii Tăi sunt vii, precum vii sunt Avraam, Isaac şi Iacov, şi n-ar fi să fie altă fericire pe pământ pentru om ca şi atunci când el grăieşte cu Tine şi cu sfinţii Tăi. Tu eşti Cel viu, şi tot aşa sunt şi sfinţii Tăi, care au luat din Tine viaţa. Tu, Doamne, eşti atât de tainic şi atât de măreţ întru sfinţii Tăi! Tu, Doamne, eşti puterea cuvântului Tău împlinitor, dar prea mult l-a orbit pe om stăpânitorul acestui veac, satana, care curând, curând îşi va sfârşi goana lui după suflete de oameni din pricina duhului invidiei în care a căzut la început când a căzut din cer prin om, căci omul cel zidit de mâna Ta la început s-a semeţit ca să nu Te asculte aşa cum i-ai poruncit să asculte, şi prin neascultare a căzut omul din rai, şi a căzut atunci şi îngerul care îl slujea îndeaproape pe om, şi a căzut cu el toată ceata lui cea slujitoare omului, şi de atunci se hrăneşte el cu duhul invidiei asupra Ta, Doamne, şi de atunci dă să-i tragă pe oameni şi să-şi facă împărăţie mereu şi să stea cu ea în luptă împotriva Ta, dar iată, Tu ai armie de sfinţi, iar proorocii din toate vremile au fost locaşe ale Tale, din care Tu mereu, mereu rosteai cuvânt de biruinţă a Ta împotriva duşmanului Tău, satana, ca să-l umileşti pe el şi să-l tragi pe om de sub asuprirea lui, de sub întunericul lui, aşa cum ai grăit acum două mii de ani cuvânt proorocesc prin Ioan, cel iubit al Tău. Iată, de lângă Tine cuvântăm cuvânt de învăţătură peste cei credincioşi şi peste cei necredincioşi pe pământ şi suntem mărturisitori, căci mărturia Ta, Doamne, este duhul proorociei, duhul prin care Tu ai lucrat şi lucrezi peste pământ. Amin.
Noi suntem slujitorii Celui viu, Celui Credincios şi Adevărat şi suntem sfinţii Lui cei vii, arhierei după rang, prin alegerea Lui, slujitori ai Dumnezeului Celui viu. Acum cincizeci şi cinci de ani El ne-a dat cuvânt să coborâm pe pământ şi să aşezăm binecuvântare arhierească peste lucrarea Lui de trâmbiţare din zilele acestea, şi ne-am coborât cu trupul şi am binecuvântat şi am împărtăşit cu sfintele taine pe cea care avea apoi să fie trâmbiţa Domnului pe pământ mai înainte de venirea Lui cu taina râului vieţii. La începutul acestei trâmbiţări am fost slujitori, şi tot aşa am fost aşezaţi şi apoi, pentru a pecetlui grădiniţa cea de azi a cuvântului Domnului şi pe cei aşezaţi de El şi de noi şi de martorul Lui cel de azi din biserică, slujitori ai bisericii Domnului acum, la sfârşit, şi tainic am lucrat, aşa cum şi Domnul a lucrat tainic când a venit şi Şi-a aşezat împărăţia Sa peste cei puţini ai Săi acum două mii de ani, căci atunci, ca şi acum, El n-a fost crezut şi primit de cei la care a venit să le dea izbăvirea, care este împărăţia Sa.
Grăim ţie, popor al Domnului, cel din neamul român deosebit de El pentru lucrările Sale cele de azi, şi grăim fiilor oamenilor. O, cei ce ascultă de Dumnezeu pe pământ, aceia sunt fiii lui Dumnezeu, iar cei ce nu ascultă de El pe pământ, aceia sunt fiii oamenilor şi au de tată pe diavolul, căruia ei îi slujesc, şi n-are cine să le desfacă mintea ca să priceapă şi să vadă lucrarea lui Dumnezeu şi lucrarea lui satana, căci n-au învăţător cu milă peste ei, şi venim spre ei ca să-i păstorim şi să le spunem că împărăţia cerurilor pe pământ nu este din lumea aceasta, ci este din cer de la Dumnezeu pentru cei credincioşi şi sfinţi ai Lui.
O, pace ţie, poporul Meu cel luat de Mine în slujba Mea din mijlocul neamului român! Veghează, tată, peste acest neam! Tu eşti binecuvântat aparte. Veghează, dar! Eu sunt ocrotitorul tău, şi cu tine veghez peste neamul român, şi cereşte veghem. Pace ţie! Azi e sărbătoare de arhierei cereşti în mijlocul tău. Amin.
Şi acum, trâmbiţa Mea Verginica se pregăteşte pentru locul cel din cer al însoţitorului ei dat ei de Mine la începutul acestei lucrări şi apoi răpit de lângă ea de lucrarea satanei. Ea a venit acum şi l-a luat ca să-l dezrobească de sub satana, care-l ţinea legat, căci altfel acesta nu putea fi dezlegat de sub legăturile atât de tari cu care a fost legat de satana. Voi, cei trei slujitori ai jertfelnicului cel de foc din grădiniţa cuvântului Meu de azi, numiţi de acum numele acestui fiu cu rugăciune pe masă timp de patruzeci de zile în patruzeci de sfinte liturghii pentru el, aşa cum Eu i-am învăţat pe ai Mei să lucreze pentru cei ce pleacă nepregătiţi din trup. Eu, Domnul, vă voi povăţui pe voi îndeaproape şi vom birui pentru calea cea bună spre cer a acestui sufleţel, căci satana e tare supărat acum, când i s-a stricat biruinţa lui prin care Mi-a ţinut acest fiu în lanţurile lui prin cea care l-a smuls pe el demult, demult din braţul Meu de Păstor. Pace vouă, fiilor! V-am dat ajutor mare să puteţi pentru acest fiu dezlegat acum de sub legături ca să-l puneţi voi la locul lui, voi, şi nu cea care l-a robit pe el sub satana, căci altfel n-am putut să-l scot, decât aşa cum am lucrat acum cu el. Amin.
Pace ţie, poporul Meu! Veghează, tată, pentru biruinţa Mea şi a ta! Fii credincios şi învaţă tot mai mult să ştii să Mă primeşti când vin cu veşti la tine, căci cel ce nu Mă primeşte, acela nu Mă cunoaşte, fiindcă aşa vrea el.
Pace ţie, poporul Meu! Eu sunt Păstorul Cel bun, Domnul Iisus Hristos! Eu sunt Păstorul tău, poporul Meu. Amin, amin, amin.