2009 07 Ian

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Naşterii Domnului

Mai întâi aduc înapoi şi aşez la locul ei puterea Mea cea pentru coborârea Mea cuvânt pe pământ. Eu, Domnul Iisus Hristos, îmi întăresc porţile ca să intru cuvânt în cartea Mea de azi cu sărbătoarea cea pentru naşterea Mea între oameni, din mamă Fecioară născut în mijlocul poporului Israel acum două mii de ani.

Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt Mângâietorul, acesta este numele lui Dumnezeu. Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov, dar dacă aceştia ar fi acum pe pământ purtând numele Meu, n-ar crede lumea în ei pentru Mine, căci lumea e tare la cerbice şi nu ştie să vadă şi să audă ca Dumnezeu, şi face acestea ca omul, iar cine este om şi atât, acela lucrează cu mintea, iar mintea îl duce departe de Dumnezeu pe om.

Pace vouă, copii din porţi! Duhul Sfânt Mângâietorul vă mângâie pe voi pentru zdrobirile de peste voi. Nu spun aceasta pentru voi, ci pentru duhul rău spun, ca să audă el din gura Mea cuvântul puterii Mele şi să se depărteze de la voi cu toată lucrarea zdrobitoare pe care o aduce peste voi. Vă numesc mereu copii, pentru cei mari vă numesc aşa, căci cei mari nu ştiu să fie copii ca voi. Voi aveţi iubire de copil, iar cei mari au altceva în ei, şi sunt chinuiţi cei mari, şi tot aşa şi văd, şi tot aşa şi aud, şi tot aşa şi cred aceştia, dar inima şi aşezarea cea dinăuntrul omului n-o ştie decât omul şi Dumnezeu, iar ce este în afară de aceasta este de la diavol, care-i strică omului ochiul, şi apoi tot trupul, precum Eu, Domnul, am spus că dacă ochiul omului este rău, tot trupul lui este rău, iar duhul trupului este mintea.

Eu, Domnul, am putere să depărtez de peste voi zdrobirile care se nasc din duhul întunericului să dea în voi ca să-Mi slăbească puterea Mea de peste voi. Eu, Domnul, vă aşez pe voi în Duhul Sfânt Mângâietorul şi lucrez în ziua aceasta cuvânt de naştere de sus pentru cei ce vă iubesc pentru numele Meu şi pentru cei ce vă urăsc pentru numele lor, copii din porţi. Cei ce vă iubesc pentru numele Meu, nu greşesc aceia că fac aceasta, căci aceia pentru Mine şi nu pentru voi fac aceasta, şi aşa Mi-am cules şi îmi culeg Eu din spini un popor, şi vă am pe voi culegătorii Mei ca să Mă ajutaţi să-i culeg pe cei ce iubesc duhul învierii din păcat, şi sunteţi ajutaţi de oştirile îngereşti, tată, precum este scris despre lucrarea venirii Mele cu ziua judecăţii de apoi. Amin.

O, ce de necredinţă pe pământ! O, poporul Meu, cobor la tine cu sărbătoarea naşterii Mele din mamă Fecioară şi îţi spun cuvântul durerii lui Dumnezeu. O, ce de necredinţă pe pământ, tată! O, cât de mult se înteţeşte acest duh rău pe pământ, tată! O, cum să te scap Eu pe tine de acest duh rău, omorâtor de om pe pământ? Păcatul care îl zdrobeşte pe om, aceasta este plămada din care vreau să-l nasc pe om, să-l înviez pe om din moartea aceasta, căci altfel de aluat nu este omul, bietul de el. Te-am învăţat, fiule, să nu te uiţi pe fereastră, că afară e numai moarte, tată. Te-am învăţat să ieşi din lume şi i-am spus duhului lumii să iasă din tine, şi te învăţ mereu Duhul lui Dumnezeu, poporul Meu, căci duhul cel potrivnic lui Dumnezeu e sculat acum cu sculare mare şi intră cu carele lui în ţara Mea şi a ta ca să semene în ea sămânţa lui cea rea, neghina lui cea neagră, care înnegreşte sufletul omului. E vremea lepădării de credinţă pe pământ. A venit acest pârjol şi în ţara Mea de azi, căci iată unde Mi-am făcut casă de venire acum, la sfârşit de timp! M-am aciuat pe vatra neamului român, şi din ţara lui străluceşte cuvântul Meu întru cea de a doua venire a Mea de la Tatăl la om, iar din pricina strălucirii Duhului Sfânt Mângâietorul în mijlocul acestui neam, ţara lui se numeşte prin Scripturi ţara strălucirii, pe care au văzut-o de departe proorocii, ţara Duhului Sfânt, Care trâmbiţează peste pământ vestea venirii Fiului lui Dumnezeu cu noua împărăţie. Amin.

O, poporul Meu, împărăţia lui Dumnezeu nu este din lumea aceasta, şi zadarnic o aşteaptă omul să vină, căci ea vine, dar omul nu ştie nimic, nimic despre ea, iar când Eu îi spun lui că ea vine, şi el nu vede venirea ei aşa cum Eu îi spun lui, atunci el se scoală şi Mă face mincinos şi Mă defaimă cu mintea lui, aşa cum M-au defăimat cei ce au râs de Mine acum două mii de ani, de M-au numit smintitor. Mi-a spus atunci poporul iudeu că am demon, şi tot aşa îmi spune şi azi. Mi-a spus că petrec cu păcat şi cu păcătoşii pe pământ, şi tot aşa îmi spune şi azi. Era scris de Mine în Scripturile cele de demult că voi veni prin mamă Fecioară născut pe pământ şi că voi fi împăratul făpturii, însoţit de împărăţia Mea, iar poporul iudeu s-a speriat şi M-a strivit ca să nu mai fiu, şi a scos de minciună tot ce am vestit Eu în vremea Mea cu el pe pământ, dar Eu am fost şi sunt împăratul făpturii, şi sunt cu împărăţia Mea în cei credincioşi, iar cei credincioşi Mie nu sunt din lumea aceasta, precum şi cei necredincioşi Mie nu sunt din împărăţia Mea.

O, nu sunt mincinos, omule, prin ceea ce Eu am spus şi spun pe pământ, dar eşti tu neputincios cu mintea, şi mai neputincios cu inima şi cu credinţa ca să ştii tu ce înseamnă Dumnezeu pe pământ cu omul. Cel ce nu se naşte de sus, acela este de jos, şi nu ştie unul ca acela să vadă şi să înţeleagă. Nu înseamnă că Eu dacă nu M-am aşezat văzut să cârmuiesc pe pământ cu toiag de fier noroadele, nu înseamnă aceasta că Scripturile au minţit. Am cârmuit noroadele şi până să vin născut pe pământ, şi am făcut aceasta şi după ce am înviat din moartea pe care Mi-a dat-o poporul Israel, şi nu sunt mincinos, ci omul este mincinos, pentru că este necredincios, pentru că nu-L iubeşte pe Dumnezeu. Cel necredincios este aşa pentru că nu-L iubeşte pe Dumnezeu, căci Dumnezeu nu-i poate da omului aşa cum ştie omul să primească şi să aibă. Eu caut să Mă dau Eu omului, nu să-i dau lui altceva să aibă. Eu pe Mine voiesc să Mă aibă omul, şi nimic altceva să nu aibă el, dar iată, Eu nu sunt din lumea aceasta, iar omul iubeşte ca pe pământ, îi iubeşte pe ai lui, nu pe Mine.

O, mamă Fecioară, o, mamă a Mea! Omul iubeşte ca pe pământ, mamă. Nu pot să-l ajut pe om, mamă.

– Cuvântul Tău cel ceresc e dulce, Fiule ceresc, dar omul este departe, departe de duhul iubirii cereşti, departe de Tine, şi de aceea e atât de necăjit omul şi nu-şi găseşte mângâierea. Dulce Ţi-a fost Ţie duhul meu cel credincios şi despărţit de lumea aceasta, şi Te-ai sălăşluit acum două mii de ani în pântecele meu cel fecioresc şi ai venit pe pământ. M-ai făcut cale a Ta de venire şi ai venit pe pământ. Atât de tainic ai venit, atât de tainic ai trăit, atât de tainic ai lucrat şi ai cuvântat cuvântul împărăţiei cerurilor şi venirea ei pe pământ la oameni, dar poporul iudeu Te-a scos mincinos şi Te-a dat la pieire, Dumnezeule-Fiu. Suspini de atunci şi până azi, iar azi suspini ca azi, Dumnezeule-Fiu. O, tot atât de tainic lucrezi şi azi, nici azi nu găseşti inimi care să Te cunoască şi să se facă ele împărăţie a Ta, frumoasă ca şi Tine, frumoasă prin credinţă, căci numai cu credinţa poate omul lua şi cunoaşte faţa Ta şi împărăţia Ta lucrătoare în om. Vai celui ce aşteaptă ca pe pământ venirea Ta şi împărăţia Ta, Dumnezeule-Fiu, şi acest vai se vede peste tot, de parcă omul ar fi vrednic şi gata pentru ca Tu să vii şi să-i dai lui după aşteptările lui, dar fericit este omul care Te cunoaşte şi care Te poartă apoi, după înţelepciunea Ta cea pentru cei credincioşi Ţie! Acum două mii de ani Te-ai născut din trupul meu cel fecioresc, Dumnezeule-copil, iar azi naşterea Ta pe vatra neamului român este cuvântul Duhului Sfânt, Dumnezeule-Fiu, Cuvinte al Tatălui, căci Tatăl este în Tine, este în cuvântul Tău, şi Tu eşti Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt Mângâietorul, şi nu eşti singur, iar naşterea lui Dumnezeu pe pământul român se face râu al vieţii şi lucrează tainic, căci omul nu ştie ce înseamnă Dumnezeu pe pământ şi în cer, în cer şi pe pământ deodată.

O, popor hrănit de Fiul meu Cuvântul, nu putem să-l ajutăm pe om! Omul iubeşte ca pe pământ. Le-a dat Fiul meu daruri oamenilor, dar oamenii nu ştiu să le ia de la Dumnezeu, căci nu au credinţă, bieţii de ei, şi nu au cunoştinţă pentru credinţă, că mare dar este să aibă omul această cunoştinţă. O, ce de necredinţă pe pământ! O, cum să te scape Dumnezeu pe tine de acest duh rău, omorâtor de om pe pământ? Nu mă doare de Fiul meu, Cel batjocorit şi azi de cei ce L-au răstignit atunci, ci mă doare de om, şi mă doare de ei. O, cum să fac să strig la ei să le dau de ştire că Fiul meu nu a fost nici atunci şi nu e nici acum din lumea aceasta ca să-L judece omul ca pe un om.

O, popor care L-ai răstignit pe Fiul meu Cel Unul născut din Tatăl şi din mine apoi! Răzvrătirea ta e lungă de două mii de ani. O, ce lung e acest păcat al tău, poporule iudeu! A voit Fiul meu să te altoiască, şi ca să fii de soi bun apoi, şi tu n-ai voit aşa. Din pricina îngâmfării n-ai voit aşa, iar îngâmfarea ţi-a omorât credinţa şi puterea ei şi te-a smuls din braţele iubirii. Puteai să crezi în Fiul meu, în Dumnezeul meu şi al tău, dar n-ai voit. Din pricina îngâmfării n-ai voit. Te-ai uitat la El ca un om, ca la unul asemenea ţie, şi ai văzut ca tine dacă te-ai uitat ca tine şi nu ca El. Era scris în prooroci venirea Lui, iar tu ai stat la pândă când a venit şi I-ai strivit trupul şi ai zis că nu mai este, şi ai spus atunci această minciună, şi o spui şi azi, pentru că eşti fiul minciunii, fiul tatălui ei. Ai hulit atunci pe Fiul meu şi L-ai numit prieten al vameşilor şi al desfrânatelor ca să-L poţi ucide ca un drept ce te credeai. O, tot aşa lucrezi şi azi cu duhul tău cel unul peste toţi ai tăi, căci tu voieşti să fii dumnezeu, dar Dumnezeu nu moare aşa cum mori tu, ci El înviază, aşa cum tu nu poţi să înviezi, dar poate El, şi ai văzut că poate, şi ar fi putut şi pentru tine dacă n-ai fi fost îngâmfat. Ai însă la El din mijlocul tău martori împotriva necredinţei tale, ai o rămăşiţă mică, şi care ţi-a scăpat de sub mână şi s-a dat lui Dumnezeu Fiul meu, şi din această rămăşiţă aleasă prin har s-au născut apostolii, vestitorii Fiului meu peste pământ, şi aceştia stau înaintea neamurilor pământului şi înaintea cerului martori ai răstignirii şi ai învierii Fiului meu, şi aceştia s-au aşezat pe scaune, precum este scris, şi judecă de pe ele poporul Israel pentru necredinţa lui în Fiul meu Iisus Hristos. Nu poţi să ieşi nevinovat oricât ai umbla tu să nimiceşti şi azi fiinţa Fiului meu. El Se ridică cu mare putere şi va fi biruitor, dar poţi să fii iertat de vina ta cea de atunci şi cea de acum, poţi prin iubirea Fiului meu şi prin cuvântul Lui de azi, căci stă mărturie de două mii de ani iubirea Lui cea de pe cruce. O, întinde mâna, întinde-o cu umilinţă spre El, căci împărăţia ta nu e din lumea aceasta aşa cum dai tu să ţi-o faci şi să ţi-o aşezi, căci tu mori cu trupul şi te aşezi atunci vrând-nevrând înaintea Fiului meu, Judecătorul făpturii, şi ochii tăi îl vor vedea pe El împărat al făpturii. Te chem şi te aştept sub crucea Lui, sub care eu L-am plâns dumnezeieşte după ce tu L-ai chinuit şi L-ai omorât apoi. Te chem cu iubire şi cu iertare, căci aşa ştie să facă iubirea. Suferinţa Lui de pe cruce e dovada iubirii Lui pentru tine mai întâi, şi apoi pentru restul popoarelor. Inima mea de mamă a Lui, mamă veşnic Fecioară, te cheamă la pocăinţă şi la spălare de păcatul hulei asupra Fiului lui Dumnezeu, Hristos, Copilul meu Cel de atunci şi de acum. El este Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Iacov, fiindcă El este Dumnezeul celor vii, nu al celor morţi, şi este Dumnezeul lui Moise, care a spus vouă: «Vine Unul după mine, Care este mai mare ca mine; de Acela să ascultaţi!», dar voi nu ştiţi să citiţi lucrarea proorocilor, căci proorocii vorbesc pe limba lui Dumnezeu, nu pe cea a oamenilor, iar dacă v-aş mai spune şi despre Ioan, cel ce v-a vestit vouă pocăinţa, aţi fi tot aşa de necredincioşi şi pentru el.

O, daţi drumul de pe voi legăturii care vă ţine legaţi în ea ca să nu vă pocăiţi, ca să nu fiţi luminaţi! Iisus Hristos, Fiul Tatălui Savaot şi Fiul meu, Cel Unul născut din pântecele meu fecioresc acum două mii de ani, precum a fost proorocia cea din Scripturi, şi născut în peşteră la Betleem, El vă cheamă la împăcare cu El, la nunta Lui cu mireasa Lui cea din români. în vreme ce voi îl huliţi şi azi ca pe un desfrânat numai pentru că a iubit lumea, ca pe toţi cei păcătoşi să-i mântuiască din păcat, El vă cheamă şi pe voi ca şi pe aceia la iubirea Lui cea mântuitoare. Iubiţi, şi vi se va ierta vouă! Amin. Credeţi în El, şi veţi avea viaţă veşnică, după promisiunea Lui! Amin. Lăsaţi pietrele jos, sau aruncaţi-le în voi spre umilinţa voastră, căci Fiul meu Iisus Hristos este Dumnezeul părinţilor voştri Avraam, Isaac şi Iacov şi Moise şi toţi cei de până la voi popor Israel, şi este şi Dumnezeul vostru, chiar dacă voi nu credeţi în El, dar El este şi va fi, şi nici un cuvânt născut din gura Lui nu va fi să nu se împlinească! Amin.

Iar tu, popor micuţ, ales de Fiul meu Cuvântul din neamul român, tu care te-ai lăsat să fii iatac Fiului meu Dumnezeu, Care vine în zilele acestea şi grăieşte peste pământ cuvântul întoarcerii Lui după două mii de ani de la Tatăl la om, tu ascunde-te puţine clipe, căci păcatul necredinţei s-a făcut om şi bântuie peste tot ca să tragă la pământ stelele cerului. Păcatul acesta este om, şi îţi spun aceasta ca să poţi să cunoşti acest păcat şi să ajuţi oamenii să scape de cursa lui, de faţa lui ascunsă. Stai înaintea Domnului, stai cu credincioşie, ca să poată El veni la tine învăţător peste pământ. Eu L-am purtat în braţe şi L-am mângâiat mult şi am plâns cu El mereu, iar tu să-L porţi în tine şi să-L mângâi şi mai mult şi să plângi cu El pentru tot omul pierdut prin necredinţă, şi eu te voi mângâia pentru jertfa ta cea pentru Fiul meu iubit, Cel chinuit de poporul Israel, care nu L-a primit pe El din partea Tatălui Savaot, Care L-a trimis.

O, Dumnezeule-Fiu, o, Fiule scump, e mare războiul cel împotriva Ta, Fiule scump, dar eu din cer de lângă Tine aduc pe pământ cale dulce spre oameni pentru salvarea Ta. Amin, amin, amin.

– O, mamă a Mea, Eu sunt Dumnezeu-Fiul, mamă! Nu Mă doare pentru Mine, ci pentru om, mamă. Tot ca şi pe tine Mă doare şi pe Mine, şi tot aşa îi doare şi pe cei ce Ne poartă ca să fim pe pământ cu cei credincioşi de azi venirii Mele de acum. Nu de ei îi doare, ci de cei ce dau în ei azi aşa cum a dat în Mine cu învinuiri poporul Israel, şi aşa cum şi azi dă el în Mine cu aceleaşi învinuiri, căci ochiul lor este rău ca şi trupul lor tot, iar trupul lor e din părinţi, şi Noi grăim cu omul, mamă, şi îl vom trezi pe om dacă va vrea să se trezească şi să vegheze să nu i se spargă casa, să nu i se fure avuţia, mamă, căci casa Mea în om este credinţa, iar avuţia lui sunt Eu. Amin.

O, poporul Meu, să fii, tată, ostaş curat la credinţă şi să veghezi cu Mine, fiule. E sărbătoare de naştere, iar Eu te-am învăţat ca să veghezi, şi am întins mâna spre cei ce Mă defaimă şi azi, căutând şi spre ţara Mea de azi ca să semene şi în ea la vedere sămânţa dezbinării între fraţi, sămânţa necredinţei în Iisus Hristos, dar tu rămâi în duhul naşterii de sus, rămâi pe stâncă, fiule, rămâi de strajă, tată, căci nimic, nimic n-au de câştigat pe pământ şi în cer cei ce se apleacă spre hulă asupra Fiului Tatălui Savaot, şi iată, acum, duhul desfrânării îi va arăta pe fiii lui, şi toţi cei ce îl iubesc pe el, toţi cei ce iubesc minciuna se vor apleca spre hulă asupra curăţiei Mele şi a mamei Mele Fecioara, şi va fi ca în vremea lui Moise, când tot aşa au primit şi aceia prin păcatul cel iubit de ei şi au pierit prin acest păcat.

Pace ţie, popor binecuvântat pentru credinţa ta în lucrarea Mea de ieri şi de azi! Credinţa ta te mântuieşte, tată, din orice greu, din orice strâmtorare, şi iată, suntem în sărbătoare de naştere şi ne vom mângâia din râul cuvântului Meu, în care Eu te ţin, ca şi sfinţii Mei. Amin.

îl mângâi pe poporul Meu, care vine azi spre izvorul cuvântului Meu cu colindele naşterii Mele din mamă Fecioară şi îl îndemn pe el la veghe cerească în vreme de mare întuneric, de mare necredinţă peste pământ.

Te mângâi cu duhul înţelepciunii cereşti, poporul Meu. îţi ascult colindul cel pentru Mine, fiule. O, învaţă şi tu să mângâi durerea Mea de pe pământ şi leagă-Mă la rane, poporul Meu, ca să pot să-ţi spun când voi veni cu ziua dreptăţii că rănit am fost, şi tu Mi-ai legat rana şi M-ai mângâiat şi Mi-ai dat putere şi vindecare, şi Mi-ai dat ca să ai, ca să-ţi dau şi Eu ţie, poporul Meu. Amin, amin, amin.