2008 04 Dec

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Maicii Domnului în biserică

Cine are urechi de auzit de la Dumnezeu, să audă cu ele cuvântul lui Dumnezeu şi să-l aşeze pe pământ! Amin.

Eu, Domnul, bat ca să intru în carte cuvânt. Bat, şi Mi se deschide, iar fără să bat nu intru.

Cei ce staţi de strajă pentru venirea Mea, după cum a fost orânduiala Mea, deschideţi-Mi, fiilor copii! E sărbătoare pentru mama Mea Fecioara, iar cartea Mea, înfiinţată de cuvântul Meu, care vine cu norii, Mă aşteaptă în ea cu sărbătoarea cea de azi. Aşteaptă sfinţii din cer intrarea Mea în carte, căci bucuria celor din cer este cuvântul Meu atunci când îl grăiesc cu omul, şi altă bucurie nu au sfinţii, căci cuvântul Meu este mângâierea şi este taina mângâierii. Amin.

Doresc şi iar doresc, din adâncul Duhului Meu doresc să-l văd pe om că pricepe şi umblă după taina mângâierii aşa cum umblă sfinţii pe pământ şi în cer. Cuvântul lui Dumnezeu este mângâierea. El este Duhul Sfânt Mângâietorul, şi cu El am făcut Eu, Domnul, cerul şi pământul, văzutele şi nevăzutele, şi apoi pe om, şi apoi mângâierea pentru om, căci omul este fără de mângâiere dacă M-a părăsit. Dau să-l chem pe om spre taina mângâierii, căci omul este străin între pământ şi cer, şi este călător şi nu ştie să-Mi iasă în cale ca să-l mângâi Eu pe el, căci calea este grea pentru om, şi omul suspină mereu pe cale, căci căutarea înseamnă suspin. Omul caută tot timpul, dar ca să găsească mângâierea nu ştie cum să şi-o găsească, fiindcă nu ştie s-o caute.

O, vezi tu, omule, de ce ies Eu, Domnul, în calea ta cuvânt? Dacă tu nu Mă cauţi, te caut Eu, tată. Dacă tu nu ştii să cauţi, te caut Eu, tată. Te caut şi suspin după tine, fiindcă tu nu Mă cunoşti. Tu nu cunoşti pe Dumnezeu, şi nici taina Lui nu vrei s-o înţelegi ca să te mângâi cu ea pe calea ta. Acum două mii de ani am ieşit cu taina mângâierii înaintea omului îndurerat pe cale, iar când aflau de Mine din unul în altul cei îndureraţi pe cale veneau cu miile şi Mă aflau şi-Mi cereau mângâierea, şi Eu le dădeam la toţi, şi era atâta, atâta iubire pe pământ atunci, cum nu mai fusese de la începutul făpturii şi până la venirea Mea cea de atunci, şi erau lacrimi de iubire pe inima şi pe obrazul omului care Mă afla de mângâiere a lui.

O, poporul Meu cel din români, intru la tine, tată, cu sărbătoarea cea pentru mama Mea Fecioara. Taina Mea pe pământ este mângâierea omului care iubeşte mângâierea. Cine Mă află pe Mine în acest cuvânt şi-Mi deschide ca să intru în el, acela se face casa mângâierii, casa lui Dumnezeu Mângâietorul, căci omul trebuie să-L iubească pe Dumnezeu şi să-L primească întru el mângâiere, şi aşa îl poate omul mângâia pe Domnul, pe Cel ce umblă după mângâiere, poporul Meu.

Nu este mângâiere decât Eu. între om şi om nu poate fi duhul mângâierii decât dacă sunt Eu între unul şi celălalt mângâierea, iar cel ce înţelege aceasta, acela nu Mă văduveşte de iubirea lui cea pentru Mine, ci şi-o creşte în el pentru mângâierea Mea, şi această taină numai sfinţii ştiu a o lucra şi a o purta. Omul nu este cel ce-l învaţă pe om taina lui Dumnezeu dinăuntrul omului, căci duhul omului îl învaţă pe om să se iubească pe sine, să-şi caute luişi, nu să caute pentru Dumnezeu, căci e mare taina mângâierii, şi numai cel ce se leapădă de sine poate să-L aibă în el pe Dumnezeu şi să se dea Lui casă şi să se facă el cerul cel deschis al lui Dumnezeu spre oameni ca să-L vadă oamenii pe Dumnezeu pe pământ şi iubirea Lui, taina lui Dumnezeu cu omul, duhul mângâierii între pământ şi cer. Amin.

O, mamă a Mea, îl îmbiu pe om spre iubire de Dumnezeu, mamă, căci Eu din iubire şi cu iubire l-am zidit pe om atunci când l-am zidit din pământ. Din iubire pentru om şi cu slujire de îngeri am scris apoi omului cu foc pe piatră porunca iubirii, şi i-am spus că Dumnezeu este iubire, şi i-am spus omului să-L iubească pe Dumnezeu cu toată fiinţa lui. O, mamă a Mea, am pus în tine prin slujire de îngeri toată taina iubirii, mamă, şi apoi fructul ei, şi apoi naşterea lui pe pământ între oameni, mamă, căci tu Mi-ai făgăduit iubirea încă de la zămislirea ta, şi cuvântul cel făgăduit s-a împlinit în tine şi Mi-ai fost dată Mie, şi Eu te-am făcut locaş al Meu, şi M-am făcut locaş al tău, aşa cum Eu eram şi sunt în Tatăl, şi Tatăl în Mine, dar greu a înţeles şi greu mai înţelege omul taina Mea cu el, taina Mea cu omul, mamă, iar Eu am spus acum două mii de ani: «Cel ce crede în Mine, Eu voi veni la el şi voi face casă la el şi voi cina cu el şi Mă voi arăta lui», iar acest cuvânt al Meu este adevărat în toţi sfinţii Mei, şi este atât de adevărat în venirea Mea de azi la poporul Meu de azi, poporul Meu cel din români, mamă. O, ce bine, ce mângâiere şi ce slavă cerească ar fi între neamuri peste neamul român dacă el ar avea dragoste de a primi pe Dumnezeu prin acest cuvânt al Meu, care vine cu norii, precum este scris, mamă! O, aşa grăiam Eu prin prooroci ca să fac oamenii să Mă cunoască şi să Mă primească, dar cele ce se văd îl ţin pe om departe de Dumnezeu şi aproape de om, iar omul loveşte în Mine prin iubirea de sine şi îşi face luişi mângâiere omul, şi iată călcarea poruncii iubirii cea pentru Dumnezeu, şi îmi scoate omul ochii că Mă iubeşte iubindu-l pe aproapele său, dar vai lui, vai celui ce numeşte amarul dulce, mamă. Tot omul iubeşte ceea ce va fi amar pentru el şi lacrimi fără de mângâiere pentru el, căci Scriptura spune: «Bucură-te, omule, dar să ştii că pentru toate acestea vei da seama înaintea lui Dumnezeu!».

Omul s-a făcut nouă numai durere, mamă. Hai să-l învăţăm pe om, căci păcatul învaţă pe om să se depărteze de Domnul şi să iubească omul păcatul, mamă. Hai, mama Mea, să Ne dăm omului cu taina mângâierii, cu duhul vieţii, mamă! Amin, amin, amin.

– O, hai, după cuvântul Tău să lucrăm, căci eu, Fiule al Tatălui şi al meu şi al celor ce poartă în ei fiinţa Ta, din veac şi până în veac, eu m-am aşezat între oameni pildă de iubire, şi tot aşa i-am învăţat şi pe ei. Nu m-am dat pe mine, ci Te-am dat pe Tine oamenilor. Căutam inimi mari şi curate şi primitoare şi le învăţam calea spre Tine şi le spuneam că Tu eşti mângâierea. Nimeni între oameni nu le-a dat lor iubirea toată atât cât eu le-am dat-o, căci Te-am adus pe Tine pe pământ ca să-i fii omului viaţă şi mângâiere, Fiule scump, dar omul este cuprins în cele ce se văd, şi de om din părţi este cuprins, şi omul îl iubeşte pe om şi se strică om pe om şi se nimiceşte om pe om, căci omul nu cunoaşte iubirea şi taina ei, pentru că nu se uită în Scripturi, Fiule scump al meu. O, nimeni nu citeşte în Scripturi ca să şi înţeleagă din ele taina mângâierii, Dumnezeu cu omul pe pământ. Cine citeşte în Scripturi, le citeşte ca să ştie ce scrie în ele, dar ca să pătrundă omul taina lui Dumnezeu, nu poate el aceasta cu mintea lui cea atât de pământească. O, nu poate omul să-L înţeleagă pe Dumnezeu prin Scripturi, şi de aceea caută el mângâierea şi nu şi-o găseşte, căci fără Dumnezeu nu găseşte omul.

O, popor al Fiului meu, Mângâietorul tău! Fereşte-te, fiule, de păcat. De iubire de sine fereşte-te. De părere de sine, de vedere de sine fereşte-te, căci aşa păcate nasc păcate grele şi cade omul sub ele şi nu ştie de ele, căci păcatul îşi ascunde faţa lui cea de deasupra când intră în mintea omului şi apoi în inima lui, înnegrindu-o pe ea. O, nu poate omul să-şi ascundă păcatele, căci ele ies prin pielea omului şi îl fac urât pe om. Iubirea de sine îl duce pe om la păcatul invidiei, şi de la acest păcat se naşte moartea în om cu toate păcatele ei. Fereşte-te, fiule, de invidie şi de păcatele ei, căci ea aduce în om păcatul vorbirii de rău, ura, gelozia, învinuirea, dezvinovăţirea, pâra, pânda, părerea de sine, vederea de sine, minciuna, şi apoi teama de la acestea şi apoi necredinţa, îndoiala şi necredinţa. Este scris în Scripturi: «Dacă ochiul tău este bun, tot trupul tău este bun». O, caută şi priveşte ca Dumnezeu, fiule, căci Dumnezeu este bun. O, caută să-I laşi lui Dumnezeu dreptul pe care îl are peste om, şi vei fi copilul Lui dacă vei lucra aşa. învaţă, învaţă neîncetat, învaţă să-L iubeşti pe Dumnezeu cu toată fiinţa ta, ca să stea Domnul în tine cu toată slava Sa şi să Se arate cu ea în tot jurul Său ca să faci bine în jur. O, nu te teme! Dacă eşti cu Domnul în tine nu te teme de nimic, iar dacă te temi, vezi, căci numai cel vinovat se teme, şi cel neumilit se teme, şi se teme din pricina lipsei lui Dumnezeu din el. O, ferice de inima umilită, căci inima umilită îl ţine pe Domnul în om, şi Domnul îi dă lui mângâiere. Amin.

O, popor al Fiului meu! Iubeşte, fiule, rugăciunea şi fiorul ei cel sfânt, căci acesta poartă în el împlinirea rugăciunii tale. Cere izbăvirea ta, dar cere mai întâi pentru aproapele tău. O, roagă-te pentru neamul român, că e în grea cumpănă acest neam. Ridică-te mare în rugăciune spre Tatăl, spre Fiul şi spre Duhul Sfânt, ca să ajuţi tu acest neam cu rugăciunea ta spre Dumnezeu, căci în bisericile lumii nu mai este viaţă, nu mai este rugăciune, ci este numai carte de rugăciune, şi este numai omul, iar Dumnezeu nu mai poate nimic acolo unde omul stă ca să poată el. O, nu mai este pe pământ rugăciune plăcută lui Dumnezeu. Tot omul cere numai pentru el, iar pentru Dumnezeu nu mai cere nimeni pe pământ, şi de aceea nu mai este credinţă pe pământ, şi de aceea vine Domnul pe pământ cuvânt.

O, popor al Fiului meu Cuvântul, te-aş învăţa mult, dar pe toate ţi le-a spus ţie Fiul meu în toată vremea Lui cu tine, El şi sfinţii Lui. Deschide înaintea ta cartea învăţăturii şi împlineşte în tine învăţătura învăţătorului tău, ca să-I spui Lui prin aceasta că-L iubeşti pe El. Cu frică de Dumnezeu împlineşte tu cuvântul Lui, şi împlineşte-l cu credinţă şi cu dragoste, căci aşa se apropie de Dumnezeu cei ce-L iubesc pe El, iar cel ce se apropie altfel, acela nu-L iubeşte pe El. Tot ce înseamnă Dumnezeu, aceea să luaţi şi să aveţi, iar tot ce înseamnă om, aceea să nu iubiţi, fiilor, căci scris este: «Vor fi asemenea Lui cei ce-L iubesc pe El». Amin.

Eu, Fiule al Tatălui şi al meu şi al celor ce poartă în ei fiinţa Ta, din veac şi până în veac, eu m-am dat omului pildă de iubire pentru Tine, şi tot aşa i-am şi învăţat pe oameni. Pe toţi îi îmbrăţişam în iubirea Ta ca să-i fac prunci născuţi din ea şi să-i ai ai Tăi pe cei ce pătrundeau cu inima lor taina mângâierii. Cel ce se iubeşte pe sine, acela caută pentru sine mângâierea, dar cel ce Te iubeşte pe Tine, acela Te dă oamenilor pe Tine ca să ai Tu, Doamne, şi apoi să-i dai omului bucuria trudei lui cea pentru Tine, şi aşa să-şi adune omul la Tine ca să aibă, iar altfel nu, Fiule scump. Amin.

O, copii care staţi îmbrăţişaţi cu Fiul meu şi îl daţi pe El oamenilor! Faceţi-I Lui rod mult! Celor ce vin spre El daţi-le putere să se facă fii ai Lui, aşa cum eu lucram pentru cei ce puteau să-L iubească pe El apoi. Aveţi grijă de tainele Domnului. Aveţi grijă de lucrul Domnului, şi El vă va plăti vouă cu mângâierea. Daţi putere şi vestire lucrării cereşti peste pământ, şi Domnul vă va învăţa pe voi cum să împliniţi aşa. Amin.

O, popor călăuzit de Dumnezeu-Cuvântul, fă-te cuvânt de slavă şi de rugăciune şi de iubire de Dumnezeu, căci aşa ţi-a fost chemarea când Domnul a chemat la El pe om prin acest înnoit cuvânt. Porunca iubirii de Dumnezeu să n-o călcaţi, fiilor. învăţaţi-o mereu pe ea de la cei ce vă dau vouă pe Dumnezeu. Feriţi-vă de păcat, căci păcatul este om! Feriţi-vă de voi înşivă! învăţaţi cum să împliniţi această rugă a mea spre voi: feriţi-vă pe voi de voi înşivă, că nu poate nimeni să-i facă omului rău, decât el însuşi. Staţi în Dumnezeu! El este Cel ce vede, Cel ce ştie şi Cel ce poate. O, ce bine este omului să nu uite că este om, şi atunci Dumnezeu îşi va face casă în el şi va ieşi spre oameni şi îşi va face lucrarea Sa, şi aşa va fi Domnul cu oamenii, precum este scris în Scripturi. Amin, amin, amin.

– O, mamă dulce la iubire şi la cuvânt, o, mama Mea cea dulce, ai intrat în casa Mea, în biserica Mea, ai intrat la poporul Meu şi Mi-ai slăvit iubirea. Cei ce-i învaţă pe oameni de la Dumnezeu, aceia îmi slăvesc iubirea, mamă. Eu sunt iubirea şi cuvântul ei. Voiesc să fie omul purtător de Dumnezeu, mamă, şi atunci va afla el mângâierea, mamă. Amin.

Duhul Meu pluteşte pe deasupra şi se poartă din loc în loc după om ca să Mă ia omul înăuntrul lui. Cuvântul Meu din zilele acestea va cuprinde tot mai mult pământul şi omul, căci Eu sunt peste pământ cu cea de-a doua Mea venire de la Tatăl la om. Cine are urechi de auzit, să audă ceea ce grăieşte Dumnezeu peste pământ! Să audă cerul şi pământul şi să se înnoiască ele, precum este scris! Amin. Să audă tot omul şi să aleagă înnoirea lui cea de la Dumnezeu, căci taina facerii cerului nou şi a pământului nou vine spre împlinirea ei, precum este scris. Amin.

Pace ţie, poporul Meu! îndumnezeirea ta este tot ceea ce-ţi doresc Eu ţie. Nu uita că Eu sunt Domnul Dumnezeul tău! Nu uita aceasta! Cel ce uită pe Dumnezeu, acela se face slujitor la idoli. Pune-ţi veghea la probă, tată, căci Eu am zis tuturor: «Privegheaţi!». O, priveghează, poporul Meu! Din zori şi până-n zori priveghează, tată, şi Eu voi fi Izbăvitorul tău în vreme grea, după cum vezi că sunt, şi va rămâne pe pământ numai cel ce-L iubeşte pe Dumnezeu lucrând iubirea Lui şi faţa Lui în el, numai acela, poporul Meu. Amin, amin, amin.