Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfântului mare mucenic Dimitrie, izvorâtorul de mir
Vine Domnul Iisus Hristos şi Se aşează în cartea Sa din zilele acestea.
Deschideţi Domnului voi, cei ce aveţi urechi de auzit de la Dumnezeu cuvântul gurii Sale, după cum a fost voia Sa şi proorocia Sa pentru vremea aceasta a venirii Sale cuvânt peste pământ ca să-Şi pregătească un popor credincios poruncilor lui Dumnezeu, dătătoare de viaţă peste cei ce le împlinesc pe ele spre viaţa lor cea de veci! Deschideţi-Mi, fiilor copii, căci Eu, Domnul, am făcut urechea voastră să-Mi audă grăirea Mea de azi şi să Mă împărţiţi apoi, să-L împărţiţi oamenilor pe Dumnezeu şi să se adune sub dragostea Mea cei credincioşi, căci Eu îl chem pe om de la moarte la viaţă, de la rău la bine, de la întuneric la lumină, tată, iar Eu Mă îndur de cine voiesc Eu şi nu dau nimănui socoteală pentru cele ce lucrez cu fiecare om, pentru că Eu caut la inima omului, la cel ce se îndură de Mine caut, şi iată, caut la cel ce Mă ajută sub greu, la cel umilit cu inima caut Eu, la cel ce-i ajută pe oameni să vină la Mine, la iubirea de Dumnezeu şi de fraţi, aşa precum este iubirea Mea în om, şi, în sfârşit, caut la credinţa omului în Mine şi în lucrările Mele şi în proorociile Mele şi în făgăduinţele Mele cele scrise în ele pentru vremea de acum şi cea care va să fie, şi aşa lucrez Eu pentru omul credincios, căci Avraam a fost şi el om cu slăbiciuni, la fel şi David, dar credinţă ca a lor a fost şi este sprijin pentru Mine pe pământ, şi Eu Mă numesc cu numele lor pe pământ, căci ei au fost sprijinitorii Mei în Israel. Iată, aşa Mă sprijin Eu şi azi cu cei ce Mă aduc pe Mine spre oameni şi prin care Eu Mă fac pe pământ duhul proorociei, căci Dumnezeu este Duh pe pământ, aşa cum a fost şi atunci când prin vreme a grăit prin prooroci, şi prin Duhul Sfânt a grăit peste ei ca să-i facă pe ei vestitori ai cuvântului Său pe pământ. Eu sunt Cel ce locuiesc întru cele înalte, şi spre cele smerite privesc în cer şi pe pământ, precum este scris, şi aşa îmi aleg Eu calea dinspre Mine spre om şi pentru om apoi cu tot cuvântul Meu care trimite glasul Meu la locul unde el merge. Amin.
Grăiesc cu voi, copii din porţi, şi grăiesc cu poporul Meu, şi grăiesc cu oamenii, tată, şi trec prin urechea voastră ca să pot grăi. Cu voi grăiesc mult, căci sunt multe apăsări peste voi, peste Mine şi peste voi, tată, apoi. Grăiesc cu voi mult, ca să Mă alin de dureri, şi ca să vă alin şi pe voi, căci pe voi nimeni nu vă întreabă de durerile Mele din voi. Cei ce s-au sfătuit să doboare cinstea voastră, aceia grăiesc din gură cu voi, dar cu inima vă defaimă, şi aşa plângea împăratul David, bietul de el, în mijlocul celor mari în Israel, care-l pizmuiau pe el, şi zicea David în durerea sa: «Locuiesc lângă mine şi se ascund ca să păzească ei călcâiul meu căutând sufletul meu». O, fiilor copii, nimeni nu ştie, nimeni nu poate purta durerile Mele din voi de vreme ce ştiu numai să le facă, tată. O, cât de greu le purtaţi! O, cât de greu le-aş purta fără voi! O, cât de mari sunt rănile Mele din voi, şi sunteţi fără sprijin, tată, dar fiţi rugători Mie pentru cei ce vă dispreţuiesc şi fie-vă milă de ei, căci ei nu ştiu ce fac cu mintea lor, cu inima lor, cu vederea lor! O, ce rău este de cel ce se iubeşte pe sine, de cel ce se încrede în sine şi în vederea minţii lui! Unul ca acela nu poate iubi, săracul, căci nici lui nu-i ajunge iubirea lui, dară să mai dea din ea şi la altul! Voi, fiilor copii, aveţi în voi inimă de copil, iubire de copil. Păstraţi-o Mie toată, măi tată, toată, fiilor, şi să vadă poporul cuvântului Meu cum trebuie să fie cel ce iubeşte ca Dumnezeu în mijlocul multor fraţi. O, nu staţi neputincioşi cu duhul sub nesocotinţa celor fără de socoteală din cer peste ei şi care vă tot apasă pe voi, căci cel ce se dă a fi şi a şti şi a putea, acela este tot mai neînsemnat în ochii Mei, şi se cunoaşte unul ca acela ce duh are în el, căci lucrarea omului îl arată pe cel ce este, şi nu grăirea lui, ci lucrarea lui şi roadele ei apoi. O, staţi, tată, cu credinţă sfântă şi cu lucrul sfânt şi cu cuvânt sfânt peste poporul Meu şi peste cei ce Mă caută la voi, căci lucrarea unui aşa fiu îmi aduce Mie rod de ucenici, în care Eu să Mă aşez cu împărăţia Mea şi să Mă înmulţesc cu ea din om în om apoi. Sprijiniţi-Mi, tată, venirea, căci greu se mai întoarce omul la Mine de la el iubire şi credinţă, şi trebuie să strig Eu la el să se lepede de sine şi să vină la Mine cu viaţa sa apoi. O, Eu mult grăiesc cu voi, şi nu ştie poporul Meu părtăşia Mea cu voi câtă este, dar Eu n-am pe pământ om cu credincioşie ca să-Mi caute la răni şi să Mi le ştie, şi de aceea stau Eu cu voi suferind şi vă spun ale Mele, căci voi purtaţi durerile Mele, tată, căci dacă ar fi vorba de voi, cum că vă doare pentru voi, nu v-ar durea atât, dar pe voi pentru Mine vă doare, şi uneori atât de adânc vă doare că abia mai puteţi să ascundeţi înăuntrul vostru jalea cea din Mine ca să nu striviţi cu greutatea ei pe poporul Meu cel de lângă voi şi pe cel ce se strânge pe lângă voi din timp în timp, că mulţi din ei ar vrea să luaţi de peste ei durerile lor, neajunsurile lor, greul vieţii lor, pe care singuri şi l-au făcut şi şi-l fac, şi caută la voi aceştia, pentru că ei cred că voi aveţi puteri sau că nu aveţi greu mult peste voi. O, bieţii de ei! Eu îi învăţ pe toţi aceştia că suferinţa e cunună pentru om, iar bunăstarea cea de pe pământ e pagubă pentru sufletul omului, e depărtare de Dumnezeu viaţa cea liniştită şi fără de dureri peste om.
E zi de sărbătoare de sfinţi şi de mucenici. Aceştia Mi-au fost ucenici pe pământ, şi prin poarta mărturisirii au venit în sânul Meu cel plin de fii credincioşi şi luptători pentru Mine pe pământ. O, fii ai poporului Meu, mare este cuvântul binecuvântării care vine peste om prin credinţa cea din inima lui! Intraţi sub mâna păstorilor pentru binecuvântare, căci voi aţi ştiut şi ştiţi orânduiala cea de la Mine peste voi. Iată-l pe unul din cei doi păstori de peste voi, e plin acum de neputinţe fel de fel după multa-i osteneală pentru viaţa poporului Meu de azi, dar mâna lui are în ea putere de har pentru voi. Căutaţi pecetea Mea peste voi din mâna lor, căutaţi binele vostru, căci cei binecuvântaţi sunt cei pe care Eu, Domnul, îi cunosc în vreme de furtună pe pământ. O, preţuiţi, fiilor, mâna cea de la Mine şi faceţi-o peste voi lucrătoare de binecuvântare, tată, şi împliniţi în voi voia împărăţiei cerurilor, nu voile voastre, care nu rămân peste voi în vreme de cumpănă, ci, din contra, vă trag de sub binecuvântare, căci vai oilor fără păstor. E zi de sobor de sfinţi şi de ucenici, iar Eu, Domnul, dau să vă sprijin cu învăţătura cuvântului Meu aşa cum făceam cu voi când vă strângeaţi pentru binecuvântare. Vă aduc aminte de aşezarea Mea de peste voi, tată. Voi, cei de demult credincioşi mersului Meu cu voi, întoarceţi-vă la dragostea dintâi, ca să nu se mute sfeşnicul vostru! întoarceţi-vă sub ocrotirea Domnului, întoarceţi-vă, tată! Eu, Domnul, vă chem. Căutaţi peste voi binecuvântarea şi mâinile care binecuvintează, căci vremea se strică cu fiecare zi, cu fiecare clipă, şi fericiţi şi sfinţi vor fi cei binecuvântaţi. învăţaţi viaţa cea binecuvântată peste voi, aşa cum Eu vă povăţuiam adesea prin gura trâmbiţei Mele prin care Eu vă păstoream pe voi. O, nu staţi răzleţi! O, nu mai staţi aşa, căci voi aveţi de dat răspuns lui Dumnezeu mai mult decât credeţi voi că veţi da, fiindcă voi aţi fost cei ce aţi auzit cuvântul lui Dumnezeu, tată. O, căutaţi în mâna păstorilor pecetea care vă va fi de mare folos în zilele ce vin, şi căutaţi la ceea ce ei vă îndeamnă să fiţi şi să puteţi, căci cuvântul lor de peste voi este pentru viaţa voastră, tată. Trupul lor este neputincios, la fel şi duhul din ei, dar harul Meu este în binecuvântarea mâinii lor, cea de la Mine aşezată pentru voi şi peste voi, căci Eu pentru voi vi i-am dat păstori. Fiţi binecuvântaţi, ca să fiţi, fiilor, căci numai cei binecuvântaţi, numai aceia sunt. Amin, amin, amin.
– O, Bunule şi Blândule Păstor! Sunt cel sărbătorit în ziua aceasta în sobor de mucenici mărturisitori. Le dau şi eu vlagă sfântă şi râvnă sfântă ca a mea, le dau şi eu celor ce au fost şi sunt poporul Tău de azi şi le spun că toţi cei ce sunt ai Tăi pe pământ, aceia sunt cei ce-Ţi aduc Ţie rod de ucenici şi de mărturisitori ai Tăi. Aşa lucrare au cei ce sunt ai Tăi pe pământ. Amin.
O, Păstorule al păstorilor, ai venit cuvânt pe pământ pentru că n-au oamenii păstor. Vie împărăţia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh pe pământ ca şi în cer! Amin. O, mare este iubirea Ta, şi nici un cuvânt nu este de ajuns să o arate pe ea în cuvinte! Ai venit pe pământ cuvânt şi păstoreşti cu mare iubire pe cel ce stă sub păşunea Ta, dar nu mai sunt oi, Doamne, căci oile ascultă de glasul păstorului care le paşte pe ele, şi nu merg după păstor străin, ci după cel ce le aduce pe ele spre hrană. O, nu au oamenii harul înţelepciunii cea pentru binecuvântare, Doamne, pentru că nu mai sunt păstori de suflete pe pământ, iar Tu ai venit şi nu găseşti credinţă în oameni pentru venirea Ta, căci oamenii pasc păcatul peste tot, şi nu mai ştiu să pască hrana cea spre viaţa lor cea de la Tine în ei. O, nu mai sunt creştini care să mărturisească până la sânge pentru Tine ca să Te vadă oamenii în ei şi să se înmulţească cei ce Te iubesc purtându-Te în trupul lor. O, nu mai sunt oameni sfinţi cu credinţa, putincioşi prin credinţă, Doamne. Nu se mai luptă nimeni cu fiarele de suflet ca să-i scape pe oameni de sub lespedea minciunii cea de pe pământ. Cei ce-şi zic păstori de biserici n-au habar de sufletele de la care ei sug ca să aibă ei pentru trup, dar ai venit Tu să păstoreşti şi să trezeşti cu toiagul pe cei ce nu mai ştiu ce zi este azi.
O, sunt tare osteniţi cu duhul şi cu trupul cei ce-Ţi fac intrarea în carte, şi cuvântul Tău este mult, că e lipsă de Dumnezeu peste oameni, şi e lipsă de sfinţi, Doamne. Venim cu Tine în venirea Ta şi suntem lucrători din cer pentru cei de pe pământ, credincioşi şi necredincioşi, liberi şi robi, mari şi mici. Voim să le grăim lor, dar, Doamne, fă-Te Tu putere în porţi, căci Tu eşti Dumnezeu, Bunule Păstor! Amin, amin, amin.
– După iubirea voastră voi lucra, o, fiilor cereşti, căci rugăciunile sfinţilor stau înaintea Mea, iar Eu le împlinesc. Amin. Eu, Domnul, dau loc puterii Mele să-Mi întărească porţile ca să stea ele deschise pentru cuvântul cel de sus. Amin.
întăriţi-vă de la Mine vlaga duhului şi a trupului, copii din porţi, căci am de stat cu sfinţii în sfat în mijlocul poporului Meu şi am de rostit cuvânt de binecuvântare pentru sărbătoarea îngerilor, tată, căci se apropie această sărbătoare peste cei vii şi peste cei morţi. Dar acum mergeţi şi daţi cinstire zilei de serbare a mărturisitorilor Mei cei sfinţi, căci mucenicul Dimitrie este cu Mine întru venirea Mea, şi cu el ceată de mărturisitori, tată. Fiţi-Mi intrare a Mea şi a sfinţilor Mei după ce Eu, Domnul, vă voi odihni, vă voi întări şi vă voi aşeza să-Mi deschideţi iarăşi zilei de azi a cuvântului Meu, fiilor. Amin, amin, amin.
***
Eu, Domnul, îmi fac intrarea cu sfinţii în cartea Mea cea de azi, şi porţile se deschid la glasul Meu, la vestea că Eu intru în carte. Amin.
Să se înmulţească iubirea de Dumnezeu, şi prin ea să se înmulţească darul credinţei sfinte în toţi fiii poporului Meu, căci iubirea trebuie să crească mare şi tot mai mare, şi nicidecum să scadă, căci cine pierde iubirea, acela pierde şi darul credinţei, şi vai celui ce a mâncat cu Mine la masa aceasta şi apoi M-a părăsit pentru alţi dumnezei! Mai fericită este o stârpitură decât unul ca acela, care va fi să dea răspuns lui Dumnezeu pentru necredincioşia şi nestatornicia lui, şi, iată, poporul Meu, sufletul feciorelnic este mai mare decât trupul cel feciorelnic. Cel ce este feciorelnic cu sufletul nu se duce după alţi dumnezei, nu se duce, tată, ci îl iubeşte pe Domnul cu inima în care el petrece şi cu cugetul în care se desfată în Domnul, şi nu are alt dumnezeu afară de Mine, şi se aseamănă cu Avraam şi cu David, al cărui nume Eu, Domnul, îl port pe pământ, Eu, şi cei ce sunt ai Mei. Amin.
– Binecuvintează intrarea sfinţilor Tăi, Doamne, ca să mărturisim lucrarea Ta poporului Tău şi oamenilor, căci fericiţi sunt cei ce sunt de partea Ta pe pământ, iar fericirea lor este veşnică în cer apoi. Amin.
– O, fiilor cereşti, sunteţi locuitorii raiului, căci Eu până şi tâlharului din dreapta crucii Mele, care M-a mărturisit atunci, şi peste vreme de atunci şi până azi prin Scripturile Mele împlinite pe pământ, până şi lui pentru că a fost de partea Mea în vremea durerii Mele, până şi lui i-am ascultat rugăciunea ca să-l pomenesc fiu al împărăţiei Mele şi i-am spus: «Astăzi vei fi cu Mine în rai». O, binecuvântată să vă fie mărturisirea voastră cea din corturile cereşti ale sfinţilor Mei. Amin, amin, amin.
– O, mucenicul Nestor şi-a împuternicit darul credinţei când el a cerut de la mine cuvânt peste râvna lui cea pentru Dumnezeu şi pentru oameni, poporule al harului. O, aşa şi tu să lucrezi în via aceasta, căci cel ce nu lucrează după Dumnezeu, acela dă foc agoniselii cea cu trudă a Domnului, căci sunt peste cincizeci de ani de când Domnul a venit pe pământ cu facere nouă de om nou, de popor nou, şi apoi cuvânt de facere a Ierusalimului nou, precum scrie în Scripturi, iar Scripturile se împlinesc. O, nu vă temeţi de oameni, nu vă temeţi de trupuri, dar temeţi-vă de Dumnezeu, şi prin aceasta daţi cale în voi înţelepciunii cea fără de păcat, căci înţelepciunea lumii este nebună, este deşertăciune, ca şi tot ceea ce piere şi nu mai este apoi. Vine vremea să vi se probeze statura prin darul înţelepciunii cea de sus, căreia nu-i pot sta împotrivă toţi potrivnicii voştri, după cum este scris, dar staţi sub binecuvântare şi învăţaţi taina sufletului feciorelnic, căci mai mare este fecioria inimii decât cea a trupului, fiindcă trupul nu foloseşte la nimic, ci duhul este cel ce dă viaţă trupului şi iubirii din ea şi credinţei din ea, şi nu trupul face toate acestea, ci Dumnezeul duhurilor. Amin.
O, Păstorule Doamne, binecuvintează iubirea cuvântului meu care a venit cu Tine pe pământ în ziua aceasta de mărturisire, şi dă-i poporului Tău toate împlinirile Scripturilor venirii Tale cu ţara cea de sus a sfinţilor Tăi, şi cu care să îmbraci în slava cea de la început cerul şi pământul şi pe om. Pace poporului Tău cel credincios lucrărilor Tale de nou Ierusalim pe pământ, lucrare tainică, ascunsă de ochiul şi de mintea omului pământesc, care nu poate vedea pe cele cereşti, pe cele ce nu se văd şi sunt! Pace Ţie în mijlocul celor credincioşi ai Tăi, între care Tu Ţi-ai zidit casa Ta, biserica Ta, Doamne, şi începutul Tău cel nou! Amin, amin, amin.
– Eu, Domnul, Cel mărturisit de sfinţi, binecuvintez sărbătoarea care se apropie şi care va strânge popor la izvor, sărbătoarea îngerilor. Le fac trimitere îngerilor să iasă în cale celor care vin la sărbătoarea lor şi să le-o păzească şi să le-o mângâie şi să le-o călăuzească spre izvor. Aici Eu şi îngerii Mei le vom grăi lor şi tuturor oştirilor cereşti, care vin cu Mine însoţindu-Mă peste tot în cer şi pe pământ, şi le voi grăi celor din morminte şi le voi da putere de înviere, căci cu cuvântul Eu le fac pe toate, şi noi le fac. Amin.
Iar vouă, celor ce sunteţi ai Mei la izvor, vă dau, tată, putere şi bucurie în truda voastră cea pentru gătirea sărbătorii îngerilor, cu care vom sta înaintea oaspeţilor şi le vom da lor din masa aceasta, de sus şi de jos le vom da. O, faceţi-vă frumoşi cu lucrarea cea pentru cer şi daţi din ea celor ce vin, fiilor, căci cei ce sunt ai Mei sunt asemenea Mie, măi fiilor, aşa cum este scris pentru cei ce văd pe Dumnezeu, Cel văzut în ei. O, învăţaţi mersul frumos, mersul lin pe calea spre cer, tată. O, fiilor, să am la ce să Mă uit când Mă uit între voi, că Eu numai dureri am şi n-am cu cine să Mi le alin. Fiţi alin durerilor Mele, tată, şi nu veţi avea dureri, ci veţi fi asemenea Mie, fii de Dumnezeu, precum Eu sunt. Amin.
Binecuvintez ziua serbării îngerilor. Să fie zi de mângâiere şi de duhul înţelegerii tainelor lui Dumnezeu! Să fie zi de binecuvântare cerească peste creştetul şi peste sufletul neamului român, pus în cumpănă acum pentru viaţa cea de sus sau cea de jos a acestui neam! Să se înţelepţească din cer, de la Duhul lui Dumnezeu neamul român, şi să nu poată el să facă voia sa, ci să facă voia Mea pe pământ, ca să fie Dumnezeu tatăl lui, iar el să fie neamul lui Dumnezeu pe pământ între oameni, că mare este taina acestui neam, şi va fi acest pământ pământul celor sfinţi, pământ binecuvântat la sfârşit, patrie cerească va fi el înaintea Mea. Amin.
Duhul păcii Mele se coboară încă de pe acum peste duhul sărbătorii îngerilor. Cei ce-Mi stau porţi, să fie cu toată veghea peste gătirea sărbătorii şi a poporului Meu pentru sărbătoare îngerească, căci cei din porţi cu Mine veghează peste cetate. Amin.
Fiţi străjeri lucrători, copii din porţi! Staţi, tată, porţi ale Mele, şi nu slăbiţi să staţi aşa, căci Eu, Domnul, voi face izbândă mare prin mărirea cuvântului Meu, care vine pe pământ în zilele acestea, şi voi da poporului Meu cel credincios salba biruinţei, pecetea celor biruitori cu Dumnezeu, fiilor. Amin.
Te aştept la izvor, poporul Meu. Te aştept aici, tată. De peste tot te aştept ca să te învăţ iarăşi calea, ca să-ţi împrospătez iubirea şi credinţa şi împlinirea Mea în tine, fiule. O, să nu te găsesc departe când voi veni cu ziua răsplătirii pentru bine sau pentru rău peste fiecare om. Strânge-ţi mult la Mine, tată, şi nu-ţi strânge pe pământ, fiule, şi să te găsesc la sânul Meu cel sfânt când voi veni, poporul Meu. O, vino, tată, la izvor. Te aştept. Ţi-am binecuvântat calea. Vino, ca să nu fii şters din cartea Mea de către îngerii răi. Vino şi îngroaşă-ţi numele în carte. O, nu te despărţi de calea cuvântului Meu, care vine să învieze morţii, ci vino şi intră în baia naşterii de sus, căci tu trebuieşti primenit şi trebuieşti sfinţit, iară şi iară sfinţit, poporul Meu! Amin, amin, amin.