Din sărbătoare în sărbătoare Mă las cuvânt în cartea Mea de azi pentru hrana ta cea din cer, popor care eşti credincios venirii Mele iarăşi de la Tatăl la om. Sunt Fiul Tatălui Savaot, născut din Tatăl mai înainte de vecii. La facerea cerului şi a pământului am făcut apoi pe om din pământ şi am pus din Mine duh de viaţă în el, şi după chipul Meu M-am uitat când l-am plămădit. Şi după ce el s-a smuls din Mine ca să fie de sine, Eu şi cu Tatăl am plâns cu plâns dumnezeiesc după om cinci mii de ani şi mai bine, şi apoi Tatăl M-a trimis pe pământ ca să întocmească prin Mine întoarcerea omului la Tatăl. Toată sarcina păcatelor omului am purtat-o pe pământ, şi apoi le-am pironit pe cruce împreună cu Mine, şi apoi am înviat pentru om şi l-am luat şi M-am dus cu el la Tatăl cu lucrarea salvării lui întocmită şi I-am spus Tatălui: Tată, iată Omul! Aşa am lucrat Eu atunci salvarea omului pierdut din rai, iar acum Mă fac cuvânt peste pământ şi vin din Tatăl pe calea aceasta şi îl învăţ mult pe om, îl învăţ să treacă din trup în duh, de la moarte la viaţă, de la întuneric la lumină, de la păcat la sfinţenie, căci voia Mea aceasta este: sfinţirea omului. Amin. O, şi de ce sfinţirea omului? De ce aceasta, o, Tată al Meu?

– O, Fiule scump, după ce Noi în vremea facerii a toate câte s-au făcut am grăit Unul către Altul să facem om după chipul şi asemănarea Noastră, Tu M-ai ascultat, şi din pământ l-ai plămădit pe om şi apoi ai suflat peste el şi ai ridicat pe picioarele lui om cu suflet viu. L-ai despărţit apoi în două şi l-ai numit bărbat şi femeie, aşa precum l-ai zidit, şi ai făcut aşa ca să nu se simtă singur omul, dar numaidecât el s-a semeţit şi mai mult dacă nu s-a mai simţit singur, s-a semeţit mai mult ca atunci când şi-a zis în sinea lui că el este mare şi când s-a ridicat cu gândul deasupra lui Dumnezeu, iar îngerii care-i slujeau au început să cadă odată cu înălţarea omului care a căzut prin înălţare, şi atunci gura Ta a rostit peste îngerul Mihail să dea poruncă îngerilor să aibă frică de Dumnezeu şi să ia aminte la El şi nu la om.

O, omul s-a semeţit şi mai mult apoi dacă s-a văzut că nu este singur. Căzuse ceata cea dintâi a îngerilor, căzuse din cinstea în care era, căzuse odată cu căderea omului care s-a înălţat pe sine peste Dumnezeu, iar răul acesta lucrat de om s-a numit satană şi a căzut din cer cu tot cu om, iar Tu, Fiule scump, ai fost martor la această durere, şi martor eşti şi de atunci până azi, căci îngerii căzuţi prin înălţarea omului se războiesc de atunci împotriva omului prin care ei şi-au pierdut statul şi slava din care au căzut. O, câtă durere pe Noi de atunci şi până azi, Fiule Unule al Meu! De atunci s-a înfiinţat timpul, tată, şi de atunci Noi suferim în timp, şi tot aşa şi omul, tată. Am coborât acum, la sfârşit de timp, cu slava cuvântului Tău pe pământ, şi iarăşi Tu lucrezi cuvânt de facere a omului aşa cum lucrai când îi grăiai lui Moise pentru poporul Israel ca să-l faci pe el împărăţie a lui Dumnezeu. împărăţia lui Dumnezeu este acolo unde Dumnezeu grăieşte şi unde poate cu puterea Sa, dar omul s-a ridicat tot mereu şi s-a semeţit faţă în faţă cu Dumnezeu, aşa cum a fost şi cu poporul cel din vremea lui Moise, căruia Tu i-ai grăit atât de mult timp de patruzeci de ani, şi în mijlocul căruia Ne-am arătat cu multul slava şi puterea cea prin cuvânt rostită să fie şi să lucreze la vedere ca să aibă Dumnezeu un popor pe pământ între popoare.

Cel mai mare duşman din om împotriva Noastră nu este păcatul lui, o, Fiule îndurerat ca şi Mine, Tatăl, ci este necredinţa din el, căci ea îl dezbracă pe om de Dumnezeu. O, Te-am trimis apoi pe pământ acum două mii de ani şi nu Ţi-a încurcat venirea şi lucrarea de facere iarăşi a omului, nu Ţi-au încurcat-o păcatele omului, ci Ţi-a încurcat-o necredinţa lui, tată, căci cei plini de păcate Te-au cunoscut şi Te-au primit în ei şi Te-au purtat apoi şi Te-au arătat lumii prin smerenia lor, căci mai smerit este un păcătos, străin de Noi prin păcat, decât un drept care se îndreptăţeşte pe sine înaintea lui Dumnezeu prin faptele dreptăţii lui şi ale slujirii lui înaintea Noastră, Fiule scump. Acum două mii de ani i-ai luat pe cei trei dintre ucenicii pe care Ţi-i descoperisem ca să-Ţi arăţi cu ei lucrarea între oameni şi Te-ai suit cu ei pe munte înalt şi Ţi-ai lăsat văzută slava pe care o ai de la Mine mai înainte de întemeierea lumii, căci faţa Ta şi veşmintele Tale au strălucit ca soarele şi s-au făcut albe ca lumina, şi Te-ai arătat cu Moise şi cu Ilie şi ai grăit cu ei înaintea celor cu credincioşie şi spuneai despre patima Ta, care avea să urmeze pentru răscumpărarea omului, iar Petru a dat să-Ţi spună să rămâi pe munte şi să facă trei colibe, Ţie şi lui Moise şi lui Ilie, dar voia Ta a fost să pătimeşti pentru salvarea omului, şi atunci Tu prin nor luminos ai umbrit priveliştea de pe munte, iar Eu, Tatăl, am rostit peste ei din nor şi am spus: «Acesta este Fiul Meu iubit, întru Care am binevoit şi pe Acesta să-L ascultaţi». După ce Tu i-ai ridicat de jos, din spaima lor, ei au văzut că numai Tu mai erai cu ei, şi le-ai spus lor să nu spună nimănui de slava Ta cu ei până ce Tu nu Te vei ridica prin învierea Ta. O, Fiule scump, îţi arătasei lor Scriptura venirii lui Ilie, precum era scris în Scripturi să fie, şi ai făcut înţeleasă lucrarea lui Ioan Botezătorul, care vestise în vremea aceea tuturor împărăţia cerurilor şi pocăinţa oamenilor spre Dumnezeu, ca să Se milostivească Domnul de ei. O, Fiule scump, tot aşa Mi-am slobozit Eu în ziua aceasta de sărbătoare glasul Meu peste cei de azi credincioşi lucrării Tale peste pământ şi peste om, şi tot aşa le grăiesc şi lor şi le spun aşa: Cuvântul Acesta este Fiul Meu, întru Care binevoiesc; de El să ascultaţi! Amin.

– Iar Eu sunt cuvântul Tău, o, Tată al Meu, şi le spun lor: Cel ce Mă ascultă pe Mine ascultă pe Tatăl, Care M-a trimis, căci în Mine Tatăl Se slăveşte cu tot cuvântul Său, cu toată lucrarea Sa. Amin.

O, poporul Meu, nu-i place duhului potrivnic când aude de la Mine că-ţi zic poporul Meu; nu-i place să audă că ţarina neamului român e patria Mea cea de azi, patria venirii Mele pe pământ după două mii de ani pentru Scriptura naşterii din nou a lumii, precum este scris în Scripturi să lucrez. Iată, Eu nu Mă încurc nici azi în păcatele omului, ci Mă încurc în necredinţa lui, iar tu să iubeşti slava Mea din mijlocul tău şi să-i fii credincios, căci împărăţia Mea nu este din lumea aceasta, şi de aceea lumea n-o primeşte şi n-o vrea pe ea, fiindcă ea se are pe ea, şi altfel ea nu mai vrea. Eu însă îi spun ei că vine biciul lui Ilie şi va cădea în usturime după usturime lumea, şi pace nu va fi, şi va fi facere cu durere, şi va fi Dumnezeu cu lucrarea Sa peste pământ şi Se va slăvi prin ea, precum este scris să se împlinească aşa. Amin.

O, poporul Meu de la izvor, scoală-te dis-de-dimineaţă şi iarăşi să-Mi aşezi sărbătoare cu strângere la izvor, că vin la izvor ca să bea cei ce însetează după Mine şi după tine, iar tu să-I aşezi Domnului popas cu ei, căci El îi strânge lângă El şi îi hrăneşte pe cei ce-L caută, pe cei ce vor să înveţe să fie. Cere la Mine vreme slujitoare Mie şi ţie pentru cei ce vin după hrană din cer, că e frumos să ceri la Dumnezeu, fiule, şi e frumos să fii fiu al Său, fiu care cere Tatălui pe cele care Tatăl îi spune lui să le ceară. Amin.

Binecuvântată să fie strângerea poporului cel plin de dor, căci iată, se îndreaptă spre izvor cu inima, cu dorirea şi apoi cu pasul şi apoi cu hrănirea lui din gura Mea! Amin.

Binecuvântat să fii tu, cel ce pregăteşti masă de sărbătoare şi popas Domnului ca să fie cu oamenii, cu cei ce vin crezând şi învăţând să creadă ca să fie! Amin.

Binecuvântată să-ţi fie înţelepciunea şi fapta ei pentru care tu te pregăteşti înaintea celor ce vin la izvor, o, poporul Meu! Eu, Domnul, îţi dau de la Mine ca să ai şi ca să poţi pentru mărturisirea Mea, căci am voit şi vreau să-Mi fii mărturisitor, tată. Vremea blândă să te însoţească la sărbătoarea cea pentru mama Mea Fecioară, şi tot şi toate să fie pentru slujirea sărbătorii, poporul Meu. Amin.

O, poporul Meu, să nu judeci cu judecată pe aproapele tău, ci numai pe tine, tată, căci altfel nu este mântuire, ci este judecată. Cel ce ştie această minunată lucrare, acela scapă de judecata faptelor lui rele înaintea lui Dumnezeu, iar cine lucrează altfel, acela a şi fost judecat, căci a călcat peste Dumnezeu, Care nu vrea moartea celui greşit, ci voieşte învierea lui. Amin. Ai grijă de mântuirea ta, fiule, căci Eu ţi-o lucrez, numai tu s-o doreşti şi s-o ai. Eu sunt Cel ce lucrez înaintea şi în urma omului neputincios, aşa cum am lucrat mereu. în ziua de joi M-am făcut trup şi sânge pe masă la cină şi M-am dăruit ucenicilor Mei, şi numai a doua zi am împlinit ceea ce Eu le-am dat lor la cina cea de taină, şi am lucrat mai dinainte ceea ce le-am dat prin jertfa Mea, şi, iarăşi, Mă fac pâine şi vin pe altar şi apoi se duce cu Mine la bolnav sau la cel credincios şi Mă împarte cel ce Mă împarte spre viaţa omului. Lucrez şi înaintea şi în urma omului, aşa cum lucrez şi cu acest cuvânt ieşit din gura Mea odată cu taina cea de pe altar a jertfei Mele cea pentru om. Mă fac trup şi cuvânt pe masa Mea de azi, şi prin cuvânt lucrez şi Mă fac şi Mă dau ţie trup şi cuvânt, poporul Meu. Voiesc să-l vindec de necredinţă şi de îndoială pe cel ce stă aşa în poporul Meu, şi nu ştiu cum s-o mai dau ca să Mă desluşesc Eu şi lucrul Meu din mijlocul tău, alături cu cei prin care Eu vin la tine ca să te cresc cu duh din cer, cu dragoste din cer şi nu de pe pământ, tată. Naşterea cea de sus, aceasta este dorirea Mea peste om, dorire care Mă arde în piept, poporul Meu. Sfinţirea ta este cărarea Mea spre tine, iar tu să fii ca Mine, blând şi smerit cu inima, şi să stai cu credincioşie înaintea Mea pentru lucrul tău cu Mine, că am nevoie mai mult decât oricând de fii cu credincioşie, iubitori şi plini de dor de cer în ei, căci cerul este scaunul Meu de domnie, poporul Meu, şi de pe el împărăţesc peste tot şi peste toate dacă-l am în om. Amin.

Voi, copii din porţi, fiţi-Mi copii, tată, căci dragostea din voi este de copil, iar cei ce vă judecă pe voi şi nu vă iubesc, aceia nu sunt copii, ci sunt judecători, şi tot aşa şi văd. Voi însă fiţi plini de planul Meu cel dumnezeiesc şi nu vă potriviţi durerii care dă mereu să vă doboare puterea cea pentru Mine, şi cu ea în voi aşa să puteţi pentru Mine, căci vai celui fără cruce ca şi a Mea, şi vai celui ce-şi face el crucea lui ca s-o poarte! Fiţi îndelung răbdători, tată, şi slujiţi-Mi cu iubire, că am nevoie de slujirea voastră, tată, şi prin răbdarea şi slujirea voastră cea pentru Mine Eu, Domnul, voi câştiga Tatălui pe mulţi, şi apoi voi lucra mult ca să împlinesc Scripturile cele din urmă: naşterea din nou a lumii, cer nou şi pământ nou şi slavă de nou Ierusalim pe pământ, precum este scris. Amin.

O, calea Mea cu tine, poporul Meu, este calea Mea, tată, şi pe ea Eu trebuie să grăiesc şi nu să tac, iar tu să lucrezi după cuvântul Meu ca un fiu, căci fiul Meu este cel ce ascultă de Mine aşa cum Eu ascult de Tatăl şi îi sunt Lui Fiu iubit, întru Care El binevoieşte, şi de Care tu să asculţi, o, poporul Meu. Amin, amin, amin.