2008 11 Mai

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a treia după Paşti, a mironosiţelor

Eu sunt Cel ce sunt. Sunt Fiul Tatălui Savaot şi al mamei Fecioare şi sunt Domnul Dumnezeul poporului cuvântului Meu de azi, popor ales din neamul român ca să-Mi fie cale şi casă şi primire acum, la sfârşit de timp. Eu sunt în Tatăl, iar Tatăl este în Mine, şi aşa grăiesc Eu pe pământ. Amin.

Deschideţi ca să intru, copii veghetori în porţi, că e zi de petrecere între cer şi pământ. Vin sfinţii cu Mine pe pământ ca să mărturisească venirea Mea cu ei. Pace vouă! Hristos a înviat! Suntem în duh de sărbătoare de înviere, căci după ce am înviat a rămas pe pământ acest duh al învierii Mele dintre cei morţi. Iată, tată, a venit popor la izvor şi trebuie înviorat duhul lui cu duhul învierii Mele, iar voi întăriţi-Mi intrarea Mea de azi, că am venit cu ucenicii şi cu uceniţele învierii Mele, tată, şi am venit cu cei adormiţi, care-Mi aşteaptă de şapte mii de ani venirea Mea de azi, mai mult decât au aşteptat ei vremea Mea cea de acum două mii de ani; şi am venit, tată, cu cei ce M-au condamnat la răstignire atunci, căci sunt şi ei pomeniţi pe jertfelnicul de la voi şi aşteaptă şi ei mila Mea pentru ei, tată. O, să alinăm şi duhul lor! Să le stingem arsura duhului, căci mila Mea şi a voastră ne arată că suntem fiii lui Dumnezeu, fiii Tatălui. Amin.

Hristos a înviat, poporul Meu, îţi spune ţie Domnul Cel înviat dintre morţi acum două mii de ani! Pace ţie! Te-ai adunat la izvor, iar Eu îţi dau din el dacă bei, îţi dau când vii, şi-ţi doresc venirea mai mult decât Mi-o doreşti tu pe a Mea. Ţi-am spus că-i voi povăţui spre mers sfânt şi pe cei ce dau să vină să te vadă pe tine în sărbători şi să Mă audă pe Mine când te învăţ şi cum te învăţ, căci dacă omul nu-Mi dă Mie locul puterii în el, el nu poate pe calea cea cu Dumnezeu pe pământ, de vreme ce este cuprins de plăceri şi de multe slăbiciuni, iar Eu le dau şi lor când îţi dau ţie, şi ferice de cel ce ştie să citească şi să înţeleagă voia Mea şi cuvântul Meu cel dătător de viaţă, care vine pe pământ pentru cei vii şi pentru cei morţi, căci Eu sunt Domnul învierii, şi când vin cuvânt de viaţă peste pământ Mă lovesc mereu în necredinţa omului şi în neîmplinirea voii lui Dumnezeu peste viaţa lui şi plâng de jalea Mea cea de la om, aşa cum am plâns pe cruce plâng. Acum două mii de ani s-a împlinit cu Mine tot ceea ce era scris despre Mine în legea lui Moise, în prooroci şi în psalmi, şi tot aşa se împlineşte şi azi, şi ştiu aceasta cei învăţaţi din Scripturi, dar ca şi atunci, aşa şi acum stau toţi împotriva lucrării Duhului Sfânt, Care, iată, împlineşte în zilele acestea Scripturile venirii Mele cu slava cuvântului Meu la om pe pământ, şi iată, aceasta îmi este calea de la Tatăl la om. Amin.

Vă spun vouă, celor ce veniţi la izvorul Meu de cuvânt ca să-Mi vedeţi poporul şi să auziţi cuvântul Meu în mijlocul lui coborât din gura Mea, vă spun vouă că acest popor Mi-e calea şi casa şi semnul cel de dinaintea venirii Mele. Vă povăţuiesc şi pe voi la duh de înviere dacă auziţi din gura Mea cuvântul învăţăturii Mele de azi. Acum două mii de ani se ţinea după Mine adesea mulţime multă ca să vadă slava minunilor Mele peste cei neputincioşi, dar nu rămâneau cu viaţa Mea în ei, şi se întorceau apoi iarăşi în ale firii lor, căci omul pe pământ îşi trăieşte viaţa ca el, nu ca după Dumnezeu. Vă povăţuiesc şi pe voi în ziua aceasta de serbare de sfinţi pentru amintirea învierii Mele. O, nu vă mulţumiţi să luaţi şi să auziţi cuvântul Meu cel pentru învierea omului. O, nu-i de ajuns, ci trebuie lepădare de sine, căci altfel omul nu-I poate sluji lui Dumnezeu, ci se slujeşte tot pe sine. O, împliniţi în voi şi peste voi faţa lui Hristos, faţa sfinţilor Lui, şi fiţi atenţi că Eu am spus acum două mii de ani că fericit este cel ce nu se sminteşte întru Mine. Acum vă îndemn să învăţaţi întreagă iubirea şi purtarea ei, care stă în puterea voastră de a voi pentru ea, şi apoi Eu, Domnul, voi privi peste voi şi voi vedea şi Mă voi bucura sau Mă voi întrista, căci omul pe cât poate de mult pe atât se şi lasă neputincios, şi toate stau în voinţa lui. O, dacă veniţi la izvor, schimbaţi-vă viaţa, şi fiţi atenţi că este scris că trupul nu foloseşte la nimic, ci duhul este cel ce dă viaţă. O, nu-i mai daţi trupului. Daţi-i duhului, căci duhul dă viaţă. Eu, Domnul, vă voi da vouă putere pentru cele sfinte şi plăcute Mie în om dacă veţi lua şi dacă veţi vrea să vă încununaţi cu faţa Mea peste voi, cu viaţa Mea în voi. Cereţi, şi vi se va da. Iubiţi-Mi venirea, şi vă voi ajuta să fiţi pe voia Mea ca unii care vreţi să vă depărtaţi de deşertăciunea vieţii trecătoare. Fiţi credincioşi, că e vremea lepădării de credinţă, şi mulţi vin şi se întorc iarăşi în cele de dinainte rele ale lor. Fiţi blânzi şi smeriţi cu inima, ca să vă poată da Dumnezeu har şi apoi iubire pentru cele din cer peste voi, căci Eu, Domnul, am înviat pentru fiecare om, numai să vrea omul aceasta. Amin.

Şi acum, poporul Meu, intru pe porţi cu ucenicii Mei şi cu mironosiţele Mele şi ale învierii Mele, şi vin la masa ta cu cei ce M-au condamnat la moarte acum două mii de ani, căci sunt pomeniţi aici pentru iertare şi ei, fiindcă Eu am spus că tot cel ce va păcătui asupra Fiului Omului, i se va ierta, iar ei au dat să se înţeleagă atunci că sunt apărătorii lui Dumnezeu, că sunt cei ce voiesc binele pentru Israel.

E zi de serbare cu iubire cerească în ea. E zi de pomenire a celor ce Mă aşteaptă în locuinţa morţilor ca să le dau mâna spre învierea lor, spre iertarea lor, iar ucenicii şi uceniţele Mele le dau lor rând, le dau celor îndureraţi rând acum, la masa Mea de cuvânt. E chemată la masa Mea făptura toată care a fost. Cei adormiţi întru nădejdea învierii nu aşteaptă zadarnic şi se vor alina curând, iar alţii aşteaptă la hotarul dintre Mine şi om ca să mărturisească ei durerea lor. Amin.

– Lumea celor adormiţi, Doamne, vine mereu cu Tine la serbarea de pomenire a acestei lumi, şi Te numim pe Tine Salvatorul celor ce au adormit întru nădejdea învierii prin Tine, Cel făgăduit de Tatăl ca să vii pe pământ pentru vii şi pentru morţi. îţi privim poporul şi îl mărturisim al Tău, pe el şi pe tot cel ce se face după cuvântul Tău şi după voia Ta trup al poporului Tău, care s-a făcut cale a Ta, casă a Ta pentru venirea Ta cea de acum. O, vino, Doamne, şi împlineşte-Ţi făgăduinţele Tale cele despre cer nou şi despre pământ nou, scrise în Scripturi să vină şi să fie, şi iată cum vii şi împlineşti! Şi ne iartă nouă greşalele cu care am plecat de pe pământ, că avem la Tine mijlocire, Doamne, avem din mijlocul poporului Tău. Amin, amin, amin.

– Amin, amin zic vouă, Eu sunt Cel îndurător şi aud plânsul celor însuspinaţi. Amin.

Şi acum, Eu, Domnul, îi strig pe cei ce M-au condamnat atunci, îi chem şi îi aşez la masa Mea de cuvânt, iar ei să vină şi să mărturisească. Eu sunt Cel ce sunt, şi sunt Cel răstignit şi înviat şi am putere peste vii şi peste morţi, peste robi şi peste liberi. Să vină să mărturisească despre Mine Caiafa, Anna, Pilat şi Iuda, căci Eu sunt Cel îndurerat de şapte mii de ani. Amin.

– O, atâta milă nu poţi avea decât Tu, Cel milos pentru chinuitorii Tăi, pentru care ai plâns pe cruce spre Tatăl şi Te-ai rugat Lui spunând: «Tată, iartă-i, că ei nu ştiu ce fac». Ai spus atunci că s-a împlinit cu Tine tot ceea ce era scris în cartea lui Moise, în prooroci şi în psalmi, iar noi, cei de acum două mii de ani, am căzut înfăptuitorii Scripturilor cele despre răstignirea Ta. O, dacă vrei, dacă poţi, scrie-ne ca împlinitori ai Scripturilor care s-au împlinit cu Tine precum era scris. Noi vrând-nevrând Te-am mărturisit de Dumnezeu adevărat, căci dacă Te-am condamnat ca pe un om, Tu ai înviat dintre morţi ca un Dumnezeu, şi dacă nu Te condamnam, Tu nu Te-ai fi putut slăvi prin înviere pentru învierea fiecărui om care voieşte înviere. O, scrie-ne ca ucenici, căci noi am plătit pe pământ cu chin al sufletului şi al trupului apoi, iar când ne-am dat sufletul Tu ai fost Acela Care ai venit şi Te-ai întâlnit cu noi, arătându-ne semnele cuielor pe trupul Tău, Stăpâne al vieţii şi al morţii. Am fost neputincioşi, am fost slabi, ne-am dus unul pe altul cu vorba pentru moartea Ta. Te-am trimis de la unul la altul şi apoi am făcut norodul să spună că Tu eşti Om împotriva lui Dumnezeu, iar duhul necredinţei s-a ridicat mare apoi în norod şi s-a împlinit durerea Ta de pe Golgota, o, Fiule al lui Dumnezeu, iar noi eram atunci ca orbii, şi ochii noştri erau ţinuţi să vadă, şi aşa am împlinit noi Scriptura cea pentru dispreţ asupra Ta şi pentru jertfa Ta pe cruce pentru neamul omenesc cel vinovat de păcat. Acum suntem chemaţi de Tine la masă de pomenire pentru lumea celor adormiţi, şi cine poate să se împotrivească lucrărilor Tale? Iată-ne! Stăm vinovaţi înaintea Ta şi a poporului Tău, care Te mărturiseşte azi în mijlocul neamului român cale a venirii Tale cuvânt de judecată de la Tatăl la om pe pământ. Dacă voieşti, poţi să ne curăţeşti de păcatul nostru prin iertare şi să nu ne laşi pentru vecii în foc, căci duhul nostru arde cu durere mare, dar nădăjduieşte în Tine, Cel ce ai murit pe cruce pus de noi şi Cel ce ai înviat prin cruce. Ne-am ruşinat atunci cu Tine şi cu slava Ta cea plină de umilinţă, şi iată, ruşinaţi stăm acum înaintea Ta şi a Tatălui Tău şi a sfinţilor Tăi şi a poporului Tău de azi. Iar acum facă-se voia Ta cu noi, dar nu uita că Tu eşti milos, că eşti îndurător dacă voieşti, căci ai venit acum pe pământ cu putere mare, cu mult, cu mult cuvânt, şi cuvântul Tău este râu în care omul se poate spăla de vină. Noi nu mai putem, dar poţi Tu să ne speli. Tu, şi poporul Tău cel mijlocitor acum pentru izbăvirea făpturii. Facă-se voia Ta, dar ştim că eşti îndurător ca şi acum două mii de ani când ai răbdat cu iubire împlinirea a toate câte despre Tine mai dinainte s-au scris, despre Tine şi despre noi, cei ce am făptuit asupra Ta suferinţa Ta cea pentru ispăşirea păcatelor lumii. Noi am fost atunci judecători, noi şi lumea, iar acum eşti Tu, şi eşti drept, dar eşti îndurător, căci eşti Dumnezeu, eşti Fiul Tatălui Savaot şi al mamei Fecioară şi eşti Cel ce vii ca să judeci viii şi morţii, şi eşti Cel fără de început şi fără de sfârşit, şi eşti începutul şi sfârşitul şi eşti. Amin. Şi acum, dacă voieşti şi pentru noi, Tu ştii aceasta, iar noi primim. O, primeşte-ne, primeşte-ne pentru rugăciunile celor ce se roagă pe pământ pentru vina noastră şi pentru iertarea ei înaintea Ta! Amin, amin, amin.

– Eu, Domnul Cel înviat din răstignire, sunt îndurător ca şi pe cruce acum două mii de ani când am cerut la Tatăl iertarea pentru cei ce au împlinit Scripturile cele despre Mine ca să fiu răstignit şi ca să port sarcina păcatelor lumii şi ca să-Mi dau viaţa pentru ispăşirea lor şi apoi să înviez biruitor, iar învierea Mea a şters vina celor ce M-au condamnat ca pe un om, căci Eu am înviat ca un Dumnezeu adevărat.

Hristos a înviat pentru voi! Eu, Domnul Cel înviat, vă alin acum suspinul vostru cel greu şi lung, căci îndurarea Mea e mare. Aţi împlinit ca nişte slugi pe cele scrise despre Mine, vrând-nevrând aţi împlinit, şi am împlinit şi Eu aşa cum era scris. Mângâiaţi-vă cu îndurarea Mea! Fiţi în aşteptare! Eu vin curând, îmbrăcat în toată slava pe care o am de la Tatăl mai înainte de întemeierea lumii. Vin să fac ceruri noi şi pământ nou şi Ierusalim nou, şi vin şi am venit şi împlinesc precum este scris, precum am împlinit şi acum două mii de ani pe cele scrise despre Mine ca să se împlinească atunci. Eu sunt Cel ce sunt, şi sunt Stăpânul vieţii şi al morţii, şi am cheile adâncului, iar duhul cel potrivnic nu va mai fi, curând, curând nu va mai fi, şi va fi pe pământ Duhul Domnului. Amin.

O, ucenici şi uceniţe, martori ai învierii Mele! Veniţi pe rând, veniţi la masa cuvântului! Amin.

– O, Doamne, iată, şi noi, ucenicii Tăi şi mironosiţele învierii Tale, Te mărturisim Domn al învierii.

Noi, mironosiţele, Te slăvim în sărbătoarea cea pentru noi, căci Ţi-am fost ucenici şi Te-am iubit cu putere, şi tot aşa Te-am şi mărturisit, căci nimic nu mai făceam noi pe pământ după ce Te-am aflat pe Tine, nimic decât mărturisirea Ta şi iubirea pentru Tine, Doamne. Mijlocim azi înaintea Ta pentru biruinţa lucrării cuvântului Tău de azi. Te rugăm pentru putere sfântă peste poporul Tău, care Te mărturiseşte azi Dumnezeu adevărat. Dă-i lui cerească iubire, iar el să Ţi-o dea Ţie şi să Te slăvească înaintea oamenilor de pe pământ!

O, împrejmuieşte, Doamne, ţara română cu brâul îndurărilor Tale şi ascultă rugăciunea poporului Tău de azi pentru ea! Mijlocim pe lângă Tine pentru ţara venirii Tale. Facă-se voia Ta peste ea, şi aşa să biruieşti Tu pentru ea şi pentru Tine cu ea. Aşa îţi cerem noi pentru ea. Amin.

O, sunt osteniţi fiii din porţi purtându-Ţi venirea Ta de la Tatăl la om, Tu şi sfinţii Tăi. Tu eşti Cel mare, iar ei sunt mici şi n-au ajutor de pe pământ pentru venirea Ta, căci pe pământ este necredinţă. Tu însă eşti lucrătorul şi îi întăreşti pe ei. Dă-le lor din cer, Doamne, că pe pământ e necredinţă şi e lipsă de lumină în om. Ucenicii Tăi sunt aici, şi suntem toţi martorii învierii Tale de atunci. Slăveşte-Te, Doamne, căci eşti Domnul slavei, Domnul Care a biruit prin cruce, şi eşti Cel îndurător şi eşti Cel preaiubit de toţi sfinţii Tăi. Amin, amin, amin.

– O, sfinţi ucenici şi scumpe uceniţe! Să le dăm un picuţ de odihnă celor ce ne ţin cu venirea, şi apoi ne vom aşeza în carte cu tot cuvântul cel de azi, al Meu şi al vostru. Eu sunt îndurerat pentru necredinţa din oameni şi rabd îndurător. Acum două mii de ani cei de atunci ziceau că sunt înşelător şi împotriva lui Dumnezeu şi a legii Lui, şi aşa au zis oamenii mereu apoi pentru toţi cei care M-au purtat în timp, şi prin care Eu am fost mereu dispreţuit şi omorât, căci şi de Mine şi de ei au zis oamenii necredincioşi că săvârşim minuni cu diavolul. învăţătura Mea a fost socotită mereu înşelătoare din pricină că Eu grăiam cele ce erau scrise în Scripturi. Cei mari de atunci îmi ziceau că Mă semeţesc, că Mă dau drept, şi mai mare ca Dumnezeu, şi Mă socoteau ca pe o primejdie şi îmi condamnau învăţătura, dar tot ceea ce se petrecea, se petrecea şi se petrece şi azi precum era scris să fie şi precum este scris să se împlinească, dar oamenii nu înţelegeau pentru că nu voiau, şi oamenii nu înţeleg de la Dumnezeu pentru că nu vor să înţeleagă. Eu însă am venit şi am aruncat foc pe pământ, iar cei ce sar să-l stingă îl aprind şi mai tare, căci focul Meu se aprinde şi nu se stinge, şi cei ce dau să-l stingă se ard în el, căci sunt necredincioşi, şi toate se petrec aşa fiindcă aşa este scris. Amin.

Eu, Domnul, te cuprind în pacea Mea, în duhul învierii Mele, popor adunat la izvor. Te voi mângâia, te voi păstori cu toate cele ce voi aşeza înaintea ta în ziua aceasta de sărbătoare a Mea cu ucenicii şi cu uceniţele Mele în mijlocul tău, şi apoi tu vei merge la locul tău, iar Eu iarăşi voi cuvânta peste această sărbătoare şi îţi voi da de veste ţie cuvântul Meu, Eu şi sfinţii Mei. O, dă-I lui Dumnezeu iubirea ta şi viaţa ta şi puterea ta. Dă-I Lui ca să ai, căci dacă-ţi dai ţie nu ai. Dar fii înţelept ca să nu greşeşti, tată. O, să nu-L supui pe El apoi la voile tale cele fără Dumnezeu, şi să nu-L numeşti pe Dumnezeu peste lucrările tale cele fără Dumnezeu, că e păcat aceasta, căci omul este dator lui Dumnezeu, şi nu Domnul. Amin.

Pace ţie, popor adunat la izvor! Te-am hrănit, tată, cu duh de Dumnezeu şi de sfinţi. Hristos a înviat! Paşte iarba Mea, popor hrănit cu hrană din cer! Dacă mănânci, mănâncă cu folos, tată, nu mânca zadarnic din masa Mea, că hrana de pe ea e scumpă şi e cu trudă gătită hrana aceasta. Pace ţie pentru înţelepciune de sus în duhul tău!

Hristos a înviat, poporul Meu, îţi spune ţie azi Domnul învierii, Fiul Tatălui Savaot şi Dumnezeul celor credincioşi Lui! Amin, amin, amin.

***

 

Şi, dacă au mers acum la locurile lor cei ce s-au strâns la izvorul Meu de cuvânt şi de har împărţitor prin cuvânt, Eu, Domnul, şi cu sfinţii Mei, aşezăm în carte toată grăirea Noastră de azi peste cei ce s-au hrănit din masa cea de azi a venirii Mele cu sfinţii.

Hai, copii veghetori pentru venirea Mea, că aş vrea, tată, să-l pot curăţi pe om de cele ce îi mănâncă lui pe dinăuntru viaţa şi să-l scap de moarte pe omul care Mă află la voi. Şi hai, tată, să înviorăm poporul cu duhul adevărului, căci sfinţii Mei sunt plini de dor după om, aşa cum erau acum două mii de ani cei care s-au purtat prin trimiterea Mea de la margini la margini ca să vestească oamenilor toate cele petrecute cu Mine în Ierusalim, după cum era scris în Scripturi despre Mesia Izbăvitorul, şi iată, învăţătura Mea curge din gura Mea şi azi ca şi atunci şi dau să-l ajut pe om ca să se lase curăţat de cele ce pe dinăuntrul lui îi sug viaţa, şi care se văd pe dinafară.

O, Eu am lăsat peste toată firea orânduiala Mea cea binefăcătoare împotriva a tot duşmanul firii şi al vieţii, şi firea are lege sfântă pusă de Mine şi se supune ei, căci pomul dacă este bolnav pe dinăuntru i-am hărăzit lui doctor vindecător ca să-i cerceteze viaţa şi am din păsările cerului pasăre vindecătoare de boala cea de pe dinăuntru a pomului. Ea vine şi cercetează pe deasupra pomul, şi unde vede coaja lui bolnavă dă cu cioculeţul ei şi pătrunde sub coajă pe unde este vierme şi, pătrunzând, găseşte viermele şi îl scoate din pom şi aşa îngrijeşte Dumnezeu pomii, iar alţi doctori dintre păsările cerului vin şi culeg din pom omizile stricătoare de roade şi aşa curăţă Domnul pomii de duşmani, şi tot aşa îi curăţă şi îi îngrijeşte El şi pe oamenii care stau şi care nu stau la îngrijit. O, dacă oamenii n-ar mai da pe pomi şi pe iarbă cu mulţime de doctorii făcute de oameni şi care strică firea acestora, aş trimite Eu, Domnul, pe doctorii cei de la Mine lăsaţi, aşa cum trimiteam la sfinţii cei năpădiţi de plăgi duşmane, de păduchi şi de muşte rele şi trimiteam alte vietăţi curăţitoare de răul de peste om şi îi scăpam pe sfinţi de năpaste, iar sfinţii se umileau prin rugăciune şi nu se semeţeau cu mintea, ci îmi slăveau purtarea de grijă a Mea pentru viaţa lor. Când însă am venit Eu însumi ca să-l vindec pe om de duşmanii vieţii lui, de păcatul care mănâncă pe dinăuntru viaţa omului, o, nu M-au primit oamenii să le fac bine, aşa cum nu i-au primit nici pe cei trimişi de Mine la ei curăţitori ai nelegiuirilor lor, cu care-şi porneau asupra lor pedeapsă pentru faptă. Iată, omul nu stă ca şi pomul la curăţat când doctorul vine ca să-l cureţe de viermele de sub scoarţa lui cea bolnavă şi de omizile care îl năpădesc ca să-i sugă fructul şi să-l lase fără rod. O, nu ştiu oamenii să cunoască ajutorul cel de la Domnul peste ei, lucrare tainică şi plină de milă pentru om, iar dacă primeşte de la Domnul când Domnul îi dă lui, se semeţeşte omul, şi apoi îl uită pe Cel Care-i face lui bine din cer prin slugile Lui de pe pământ.

A fost odată în Iudeea lui David un fiu de rege care, luând tronul tatălui său, făcea cele plăcute în ochii Domnului, îndemnându-i pe cei din Iuda să caute la împlinirea legii şi a poruncilor lui Dumnezeu, stricând din ţară dumnezeii străini şi zidind cetăţi şi întărituri de zid împrejurul lor, şi Domnul i-a dat lui tihnă în ţară şi de jur împrejurul ei. Şi văzând el într-o zi oştire duşmană cu arme şi cu care multe ridicându-se împotriva lui, i-a ieşit înainte şi şi-a aşezat oştirea şi apoi a strigat către Domnul şi a zis: «Numai Tu, Doamne, poţi să ajuţi pe cel slab împotriva celui tare. în Tine nădăjduim şi în numele Tău ne apărăm vatra, şi Ţie nu Ţi se poate împotrivi omul». Atunci Domnul a lovit oştirea duşmană şi aceasta a luat-o la goană, iar regele lui Iuda a urmărit-o până în cetăţile ei, cuprinse de groaza Domnului şi aşa a biruit cel ce a nădăjduit în Domnul. Şi S-a coborât Duhul Domnului în întâmpinarea regelui lui Iuda şi a zis lui şi celor din Iuda: «Domnul a fost cu voi cât timp voi aţi fost cu El. Dacă-L veţi căuta veţi da de El, iar dacă vă veţi răzleţi de El, şi El vă va părăsi, căci vreme multă a fost Israel fără Dumnezeul Cel adevărat, fără preot, fără învăţător şi fără lege, dar când în strâmtorarea lui s-a întors către Domnul căutându-L, L-a aflat pe El. în vremile acelea era răzmeriţă între împăraţi, şi ţinut peste ţinut se ridica, şi se ciocnea cetate cu cetate, fiindcă Domnul îi lovea cu încercări. Voi însă umpleţi-vă de bărbăţie, întăriţi-vă mâinile zidind şi întărind cetăţile Domnului şi veţi lua plată pentru faptă». Când regele a auzit de la văzător cuvântul Domnului, a luat poporul şi a adus în Ierusalim mulţumire Domnului şi i-a pus pe toţi cei de sub el sub legământ, ca să caute pe Domnul din toată inima lor, iar cel ce nu va împlini aşa, să moară. Aşa a păstrat regele acesta pacea în ţara lui, dar când i-a fost încercată nădejdea în Dumnezeu, fiind iarăşi strâmtorat de regi, s-a supus regele sfătuirii de sine şi a greşit bizuindu-se pe oameni. Şi a venit atunci la el văzătorul de Dumnezeu şi i-a zis lui: «Te-ai bizuit pe regi şi n-ai căutat sprijin la Domnul aşa cum ai căutat odinioară, căci ochii Domnului cutreieră pământul tot ca să întărească inima celor ce neclintit nădăjduiesc în El, dar tu acum te-ai făcut ca un nebun, şi de aceea vei avea de acum duşmani şi războaie». O, şi a prins regele mânie pe văzătorul de la Dumnezeu şi l-a pus în temniţă şi a asuprit pe mulţi din popor şi apoi Domnul l-a lovit cu boală cumplită, şi în vremea bolii lui n-a căutat ajutor la Domnul, ci şi-a pus nădejdea în doctori mai mult decât în Dumnezeu şi nu s-a mai însănătoşit până în ziua sfârşitului lui.

Iată, poporul Meu, aşa păţeşte omul care se bizuie pe sine uitând de Dumnezeu, căci omul în vreme de bine se semeţeşte şi apoi nu-l mai primeşte pe cel care-l poate curăţa de cele dinăuntru ale lui, cu care apoi el se ascunde chiar şi faţă în faţă cu Dumnezeu. O, omul nu este ca pomul care se supune pentru curăţirea lui de duşmani, şi se ascunde omul chiar şi faţă de Dumnezeu ca şi Adam în rai, tată.

– O, Doamne, noi, ucenicii Tăi, învăţaţi de Tine pentru lucrarea apostoliei peste popoarele de pe pământ, ne scriem cu Tine în carte în ziua aceasta de mărturie a venirii Tale cu sfinţii şi cu duh de sărbătoare cu poporul Tău de pe pământ, poporul Tău cel din neamul român ales. Noi am mărturisit împăraţilor şi regilor, Doamne, şi tot aşa am păţit şi noi de la ei, de la cei ce nu primeau curăţirea de păcat şi de semeţia cea pe deasupra văzută la ei, şi care ascunde sub ea păcatul omului. Dintre ucenicii Tăi, eu, cel ce am fost adeveritorul trupului Tău cel înviat, le spun fiilor poporului Tău şi le spun celor ce vin să-Ţi vadă poporul şi să-Ţi audă cuvântul, şi spun la toţi fiii oamenilor de pe pământ că păcatul din om se împotriveşte lui Dumnezeu dacă omul nu condamnă în el păcatul. Eu i-am învăţat şi pe împăraţi şi pe robi să părăsească păcatul cel din trupul lor şi Te-am vestit pe Tine prin semne şi minuni văzute apoi, prin rostirea numelui Tău peste vestirea mea, dar cei ce-şi zic ucenici şi învăţători din partea Ta astăzi peste oameni, ca şi alţii de ieri ca ei, aceştia îi lasă pe oameni în păcate şi nu sunt vindecători ca să scoată viermele din om şi să-l salveze pe om de păcatul care-i mănâncă pe dinăuntru trupul şi sufletul. Eu i-am învăţat pe cei uniţi prin păcat, împăraţi şi supuşi, să moară în ei faţă de simţul păcatului şi să fie cuvioşi şi să se lupte pentru ca să fie ca Tine şi ca mine, curăţiţi şi eliberaţi de păcat în ei. Aşa am făcut noi, ucenicii Tăi cei de atunci, când am plecat peste pământ ca să vestim împărăţia Ta venită peste oameni, şi îi povăţuiam pe oameni s-o cunoască şi s-o primească şi mulţi o primeau, şi apoi noi îi aşezam în ea, şi aşezam preoţi şi diaconi peste ei şi se zidea biserica Ta, împărăţia Ta pe pământ. O, nu mai sunt azi trupuri curate între cei ce se numesc pe ei înşişi ucenici ai Tăi şi învăţători de biserică, şi între cei ce-şi zic biserică a Ta pe pământ, şi oamenii iubesc păcatul şi zic că de la Tine a fost lăsat aşa! O, nu e biserică a Ta aceea care trăieşte în ea odată cu păcatul din trupul omului! Biserica Ta este trupul cel curat de păcat al omului şi mulţi laolaltă iubitori de sfinţenia Ta în ei prin trăire şi prin înfăţişare sfântă, după plăcerea Ta şi nu a lumii, Doamne. Noi aşa am vestit Evanghelia Ta, aşa, şi nu pentru păcat. Iată, le este ruşine oamenilor cu chipul Tău pe chipul lor. Le este ruşine femeilor de rând şi doamnelor semeţe, care-şi zic unele altora doamne, le este ruşine să se facă ele între oameni semne şi pilde de urmat după plăcerea Ta, iar eu am povăţuit spre smerenie mare pe împărătese şi pe slujnicele lor, şi au fost ele apoi mirese ale Tale, curate cu trupul şi cu purtarea, şi apoi au fost jertfe ale iubirii Tale, căci nu s-au ruşinat cu Tine, ci, din contra, Te-au mărturisit prin jertfire.

O, fii şi fiice ale pământului, prindeţi curaj pentru Domnul şi sfinţiţi-vă dacă auziţi glasul Lui! Opriţi-vă de la păcat şi urâţi-l de moarte şi apoi omorâţi-l în voi, iar voi înviaţi! Opriţi-vă de la păcat ca să nu vă oprească Domnul! Păcatul vine de la trup şi de la diavol, iar diavolul este tatăl păcatului şi al minciunii şi este potrivnicul lui Dumnezeu şi al vostru şi al tuturor oamenilor de pe pământ. Cine vrea să fie al cerurilor Domnului, să se oprească de la păcat şi de la semeţia cea de la păcat, căci păcatul va fi osândit cu osândă mare curând, curând. Orice sunteţi voi pe pământ, după nume şi după rang, smeriţi-vă, căci sunteţi păcătoşi, şi păcatul vostru vă umileşte, nu vă hrăneşte şi nici nu vă înalţă! Ieşiţi din foc şi aruncaţi afară din trupurile voastre focul cel pedepsitor în om, căci păcatul arde în voi ca focul; ieşiţi, şi intraţi în flacăra Duhului Sfânt, Care curăţă prin cuvânt omul! A venit Domnul cuvânt pe pământ în mijlocul neamului român. El nu e omul, El nu e diavolul, ci e Domnul-Cuvântul şi lucrează peste voi şi pentru voi şi nu vă puteţi ascunde sub neînţelepciunea voastră, cu care daţi să spuneţi că nu e Domnul Cel Care grăieşte în mijlocul neamului român sfârşitul păcatului şi începutul cel nou, iarăşi un început, căci cele dintâi trec cu trosnet, şi veţi vedea curând, curând împlinită această Scriptură. Eu sunt ucenicul cel care I-am prins în mâna mea ranele trupului Lui cel răstignit pe cruce de către oameni, de Anna şi Caiafa şi de Pilat, care, ruşinându-se pentru păcatul din ei, n-au putut să se supună adevărului lui Hristos, ci s-au ascuns şi au lovit în ascuns şi au pedepsit la cruce pe Cel drept, că nu altceva face păcatul din om când omul se ascunde ca să nu fie văzut cu păcatul din el. Aceştia l-au cumpărat pe Iuda şi apoi l-au lepădat ca pe singurul vinovat după ce s-au folosit de el, şi aceasta fac preoţii şi toţi cei ce iubesc păcatul, cheltuind pentru păcat trupul şi sufletul lor.

O, fii şi fiice ale pământului român, opriţi-vă de la păcatul cel bătrân de şapte mii de ani şi staţi curaţi în trupurile voastre şi între voi, căci dacă cerul vă cere, şi voi nu vă veţi opri, aveţi păcat peste păcat. Domnul aşteaptă să fiţi sfinţii Lui pe vatra neamului român, ţarina venirii Domnului cu sfinţii Lui, precum este scris să fie, iar om sfânt este omul care nu păcătuieşte păcat în însuşi trupul său, iubindu-L pe Dumnezeu şi iubindu-şi vrăjmaşii. Opriţi-vă de la carne, căci dacă nu vă veţi opri, vă veţi umple de toate bolile, de toate bubele rele, pe care Domnul le trimite pe pământ peste oamenii care ucid vietate cu suflet în ea şi apoi o ia ucisă în pântece! Căutaţi spre acest izvor de cuvânt, căci Dumnezeu-Cuvântul este izvorând din gura Sa cuvânt în mijlocul neamului român acum, la sfârşit de timp! O, căutaţi spre Dumnezeu! Amin.

Iar Tu, Doamne al sfinţilor Tăi, cu care vii, dă-le oamenilor trezirea, că dor mult este în mine pentru Tine şi mi-e dor să fii în oameni ca şi în mine dacă oamenii vor fi credincioşi cuvântului Tău ca să-l împlinească pe el. Noi, ucenicii Tăi cei de atunci, le spunem tuturor să nu le fie ruşine cu Dumnezeu, ci să le fie ruşine cu diavolul şi cu lumea lui cea largă şi plină de şerpi muşcători de suflete şi de trupuri, iar de Dumnezeu să se teamă oamenii, căci cel fără de temere de Dumnezeu păcătuieşte numaidecât, iar păcatul, o dată făcut, nu-l mai lasă pe om pentru Dumnezeu, aşa cum Anna şi Caiafa n-au putut să-L primească pe Domnul, căci erau prea păcătoşi, şi se ascundeau sub haina slavei cea de sus cu toate relele din ei, şi pentru ei L-au dat crucii pe Domnul şi L-au dat defăimării ca pe un păcătos.

Ai milă şi ai grijă de patria română, o, Doamne! Din dreapta Ta o binecuvântăm şi îţi aducem rugăciune pentru slava Ta în ea şi pentru lucrarea cuvântului Tău, biruitor pentru Tine peste ea. Amin.

– Aşa şi noi, uceniţele şi mironosiţele Tale şi ale învierii Tale, îţi dorim tot mai văzută, tot mai cunoscută pe pământ slava Ta cea din mijlocul neamului român, o, Doamne, şi fă din fiii şi fiicele acestui neam morţi înviaţi, aşa cum pe noi ne-ai înviat şi ne-ai umplut de dragostea Ta şi Ţi-am fost ucenici.

O, fii şi fiice de neam român, înviaţi şi voi pentru Domnul aşa cum am înviat noi şi apoi am vestit împăraţilor împărăţia Domnului şi ne-am făcut cerul Lui pe pământ! Deschideţi bine ochii, căci sunteţi în vreme de cumpănă! Căutaţi pentru voi cu dreptatea şi nu vă aşezaţi oricum sub căpetenii alese de voi, căci cei ce stau acum fără păsare de voi peste voi vă vând străinilor pământul de sub voi, vă vând duşmanilor de ţară şi de suflet. Veniţi şi întrebaţi pe Domnul, ca El să vă povăţuiască de sus, căci sunteţi în vreme de cumpănă şi nu ştiţi din cer, ci ştiţi de pe pământ! Luaţi seama la pilda dată vouă de Domnul azi despre regele Iudeii, care, împlinind cu tot norodul legea şi poruncile Domnului, a avut vreme multă de pace. înviaţi şi lăsaţi-vă călăuziţi de Cel înviat, căci Domnul Cel înviat a venit cuvânt pe pământ şi El este învăţătorul. Hristos a înviat pentru noi şi pentru voi! înviaţi şi voi şi faceţi-vă fii şi fiice ale lui Dumnezeu ca şi noi, plini de iubirea Lui, căci păcatul nu va mai fi, ci va fi numai Domnul şi fiii Lui. Amin, amin, amin.

– O, ucenici şi uceniţe, scumpe şi râvnitoare îndemnuri aţi slobozit voi acum peste oameni dintre sfinţi! Hai să şi împlinim peste ei împărăţia cea care nu cade! Amin.

Eu, Domnul, scriu acum cu mila Mea iertarea celor ce din slăbiciune M-au condamnat la cruce şi sting focul lor cel de două mii de ani de peste duhul lor.

O, odihniţi-vă acum, fiilor! Am aşteptat cu lacrimi uşurarea voastră. Plângeţi cu Mine acum în duh de mângâiere. Lacrimi de mângâiere vă dau acum. Daţi de la voi lacrimile de până acum şi luaţi mângâierea Mea. Un picuţ, şi va rămâne mângâierea cea veşnică între pământ şi cer, şi veţi fi şi voi cei mângâiaţi pentru durerea voastră cea de două mii de ani, după ce aţi stat faţă în faţă cu păcatul săvârşit de voi. Pace vouă! Amin, amin, amin.

– O, Doamne al îndurării, Tu eşti Domnul Dumnezeul celor ce Te-au dat spre răstignire pe cruce acum două mii de ani! Tu ai fost şi eşti Domnul Dumnezeul nostru, dar noi Te-am umplut de dureri atunci, şi din slăbiciune am lucrat aşa. Fă ca toţi oamenii din slăbiciune păcătoşi să Te caute şi să Te afle, şi apoi să se lase înviaţi de cei ce au milă ca şi Tine de oameni! O, mai este pe pământ vreun loc unde noi să auzim rugăciune de iertare spre Tine pentru noi, Anna şi Caiafa, Pilat şi Iuda?

O, oamenilor, aceasta înseamnă să ia omul povaţă de la Dumnezeu. Acest popor, ales de Domnul din mijlocul neamului român, ia de la Domnul sfat şi aşa lucrează el între pământ şi cer, lucrează ca Fiul Tatălui, căci Hristos ascultă de Tatăl întru toate. O, preoţi de pe pământ, fugiţi de slava cea de la oameni, fugiţi de slăbiciuni, căci pentru ele vă ascundeţi de oameni şi de Dumnezeu aşa cum am făcut noi! Veniţi, veniţi la cei ce ştiu azi de la Dumnezeu cuvânt pentru voi şi pentru oameni! Nu mai staţi în păcate! Nu mai slujiţi la altare păcătoşi fiind! Nu mai minţiţi oamenii, căci păcatul nu va mai fi pe pământ! Curăţiţi-vă într-o clipă, că noi am murit păcătuind şi am plâns din foc două mii de ani! Am dat să credem că Hristos nu este Dumnezeu adevărat, deşi ştiam bine din Scripturi vremea Lui şi slava Lui, dar fiind plini de slăbiciuni ne-am ascuns unul în spatele altuia şi aşa am păcătuit, şi aşa păcătuiţi şi voi azi faţă de venirea Lui de azi şi faţă de poporul Lui de azi, de care toţi aţi auzit. O, veniţi-vă în fire câtă vreme lumina este cu voi, căci cuvântul Domnului trâmbiţează pe pământ pe vatra neamului român! Sfinţiţi-vă mintea şi inima şi trupul! Iubiţi împărăţia lui Dumnezeu în voi! Faceţi-vă morţi faţă de păcat, căci păcatul nu va mai fi pe pământ! Amin.

Iar Tu, Bunule şi îndurătorule Doamne, învăţătorul viilor şi al morţilor, mângâie-Te acum de durerea Ta cea de la noi, că mare este această zi a îndurării Tale peste noi. O, slavă Ţie, iar nouă izbăvirea de sub păcatul cel greu apăsător peste noi, de atunci şi până azi. Amin, amin, amin.

– Fiţi plini de mângâiere, fiilor! Fiţi de acum fiii păcii Mele, tată. S-au împlinit şi atunci, se împlinesc şi acum cele scrise în Scripturi. Eu eram învinuit de oamenii cărturari şi de căpetenii numai pentru că grăiam din Scripturi peste cei cu care grăiam, şi aceasta era urgie mare peste duhul lor şi peste duhul rău. O, mai vorbeşte azi cineva pe pământ cele scrise în Scripturi să se împlinească aşa cum Eu grăiam, citind din Scripturi şi împlinind precum era scris să se împlinească şi aşa cum Eu grăiam? O, numai Eu am grăit aşa. Eu, şi ucenicii Mei. Tot aşa grăiesc şi azi, şi grăirea Mea adevereşte Scripturile şi de aceea nu M-au iubit şi nu Mă iubesc slujitorii de altare şi învăţătorii de lege.

Eu sunt glasul celui de-al şaptelea înger şi sun din trâmbiţă ca să fac biruinţă sfântă peste pământ. Amin. Sun din trâmbiţă, căci sunt preotul lui Dumnezeu, şi aceasta este de la Dumnezeu rânduiala preoţească: să sune din trâmbiţă preoţii. Amin.

Pace ţie, poporul Meu! Te-am hrănit cu mult cuvânt. Această zi a fost o zi de mângâiere, o zi de împăcare. Amin, amin, amin.