2007 04 Dec

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Intrării Maicii Domnului în biserică

Coboară Domnul pe pământ şi Se face cuvânt, şi Tatăl este în Fiul, căci Dumnezeu înseamnă Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Amin.

Mă fac cuvânt de Duh Sfânt, şi Tatăl este în Mine, precum Eu sunt întru El, şi aşa îmi fac intrarea în carte, căci am carte deschisă pe pământ şi Mă aştern în ea cu duhul vieţii ca să-i dau omului să citească şi să înveţe carte, că de pe pământ omul învaţă numai deşertăciune, iar deşertăciunea este cea care nu rămâne, ca şi omul care o are pe ea de dumnezeu al său.

Deschideţi Domnului, fiilor copii, care-Mi vegheaţi pentru venirea Mea cu duh dătător de viaţă la voi şi ca să-L daţi poporului Meu spre viaţă! întăresc statul vostru înaintea Mea, iar sfinţii şi îngerii îmi sunt slujitori a tot cuvântul Meu cel dăruitor peste voi, căci Eu lucrez cu sobor de sfinţi şi cu oştiri îngereşti ca un Făcător mare, cum sunt, peste cele văzute şi peste cele nevăzute şi îmi pregătesc prin cuvânt rostit slava cu care îl voi pune faţă în faţă pe om, iar cel ce a gustat din masa aceasta cu Mine lângă tine, poporul Meu, nu va putea scăpa de răspuns, căci îngerii l-au scris şi i-au scris şi gândul şi inima şi fapta şi i-au scris credinţa sau necredinţa, păsarea sau nepăsarea, împlinirea sau neîmplinirea cuvântului Meu, cu care îmi fac venirea şi slava, căci cuvântul Meu este slava Mea cea de la Tatăl, şi pe care din vecii Mi-a dat-o Tatăl, ca să fiu cuvântul Său, şi cu el să le facem pe toate, după cum este scris pentru facerea cea de la început, şi, iarăşi, pentru facerea din nou a toate cele ce vor fi noi pe vecii prin omul cel nou, care voieşte prin ascultare să se facă după chipul şi asemănarea Mea între pământ şi cer. Amin.

O, poporul Meu, ridică, fiule, rugăciune spre Dumnezeu pentru întărirea darului credinţei sfinte peste fiinţa ta, căci vremea e vopsită peste tot şi dă să te smulgă de lângă Dumnezeu dacă te uiţi la ea. Nu fugi de dureri, nu fugi de întristări şi de lacrimi, căci cine fuge de aceşti îngeri tainici ai vieţii veşnice pentru om, acela fuge de el însuşi şi nu ştie ce face. Fugi, fiule, spre cei ce se mângâie cu Dumnezeu în toate zilele vieţii lor, căci viaţa omului e scumpă şi nu trebuie să lase omul moarte peste ea. îţi dau povaţă dulce, rămâi după chipul şi asemănarea Mea întru toate, tată, că Eu am de şapte mii de ani durere şi întristare şi lacrimi suspinânde, şi prin ele am pentru om duh dătător de viaţă, duh care îl ţine treaz pentru Mine pe om, căci cel ce nu are întristări nu stă cu Dumnezeu, precum cel fără dureri se duce spre mângâieri trecătoare, se duce spre duhul lumii, poporul Meu.

Am coborât la tine cu praznic sfânt pentru mama Mea Fecioara, Ierusalime, noul Meu popor, şi te învăţ prin el duhul ascultării, care se naşte din iubire de Dumnezeu în om, tată, şi care se face copil în om, ca să-l înveţe pe om duhul cel dulce de copil. Adevăr adevărat am spus Eu că pruncii vor moşteni împărăţia lui Dumnezeu şi că cine nu se face copil nu o moşteneşte pe ea. Am venit la tine cu mama Mea Fecioara, cu mama Mea copilă, poporul Meu, ca să ţi-o dau pildă de viaţă şi ca să am Eu în tine împărăţie, tată, şi ca să petrec în ea cu slujire de îngeri, şi nici un vrăjmaş al împărăţiei Mele să nu poată să strice ceva în fiinţa ta, în locaşul Meu de slavă de Duh Sfânt.

O, mamă copilă, mama Mea cea mică, sărbătorită azi de sfinţi şi de îngeri şi de poporul Meu de azi, căci tu ai fost din vecii mama Mea, iar când Tatăl şi Cuvântul, Fiul Său, ţi-a dat trup pe pământ, tu ai rămas pruncă, mama Mea, ai rămas supusă ca un copil, ai rămas împărăţia Mea, pe care nu poate să o aibă în ei decât cei ce sunt ca pruncii, mamă. Tu nu mai trebuia să fugi de durere, căci ea a fost iubirea cea care te-a cuprins în ea de la leagănul cel din braţul mamei tale şi până la leagănul cel din braţul Meu, căci Eu M-am aşezat iarăşi înapoi în Tatăl, după ce am înviat din durerile şi întristările şi lacrimile răstignirii, şi după aceea şi tu, mamă, şi Eu ţi-am fost leagăn când te-ai întors în cele ce sunt şi care dau viaţă oamenilor, mamă, căci mare este lucrarea tainică a vieţii peste toate câte sunt viaţă, mama Mea!

E dulce între sfinţi şi între îngeri sărbătoarea ta, mamă copilă, căci duhul ascultării de făgăduinţa dată Mie i-a făcut pe cei ce te-au născut cu trup pe pământ să te aducă Domnului pruncă la trei ani de la naşterea ta. O, dulce a fost în cer ziua aceea, mama Mea, şi am avut slujitor pentru ea pe pământ pe Zaharia, căruia i-am încredinţat tainica Mea lucrare de venire a ta şi a Mea pe pământ între oameni, mamă. Iată cum lucrează taina lui Dumnezeu între oameni, şi în nici o vreme ea n-a lucrat cu răsunet, căci Dumnezeu este taină, mama Mea, aşa cum viaţa din trupul omului este, o, mamă şi stăpână a sărbătorii de azi! Amin.

– O, dulce copil al Tatălui şi al meu, nu vrea omul să se oprească din alergarea lui şi să caute să priceapă lucrarea cea de taină dintre cer şi pământ, Fiule Doamne. Nu numai viaţa trupului omului este o taină, ci şi trupul omului este, căci la naşterea omului Tu intri suflet în trupul lui, Doamne, şi omul se face fiinţă vie, trup viu.

îşi pierde omul viaţa cu duhurile deşertăciunii, iar când Tu dai să-l cuprinzi în taină şi să-i călăuzeşti mintea spre duhul adevărului a toate, el nu-Ţi înţelege şoapta şi chemarea Ta şi nu vine spre Tine să se nască din nou cu viaţa lui pentru împărăţia Ta în el aşa cum şi în mine ai avut Tu împărăţie pentru tainele vieţii Tale în trup pe pământ cu oamenii, Doamne. L-aş întreba pe om dacă ştie ce vrea, Stăpâne, Doamne. O, nu ştie omul ce vrea, pentru că nu ştie să vrea, iar cum ştie el aceasta, nu înseamnă că ştie. O, nu ştie omul să creadă în Tine, Dumnezeule copil, şi de aceea nu ştie el ce vrea între pământ şi cer. Când omul nu vrea să ştie despre viaţa lui cea de veci, el rămâne fiul deşertăciunii, care-l trece pe om, care îi veştejeşte sufletul în el până ce sufletul lui se întoarce în Tine sleit de trupul care l-a purtat pe el şi care n-a cunoscut în el taina împărăţiei cerurilor, Doamne. O, nu poate omul să fie al Tău fără călăuză peste el, fără ascultare de Tine, Dumnezeule copil. Eu am stat sub ascultare şi aşa am fost copil şi am fost împărăţie a Ta. L-am ascultat pe Zaharia, arhiereul cel credincios tainelor Tale şi duhurilor proorocilor, care au vestit venirea Ta în lume, Doamne, şi aşa am fost eu copil înaintea Ta.

O, popor scump lui Dumnezeu pentru credinţa ta în venirea Lui cuvânt de Duh Sfânt pe pământ! Uită-te ca Zaharia în prooroci, uită-te, ca să fii ca el şi ca să poată să împlinească Domnul cu tine proorociile care mai sunt, căci ele sunt cele care se împlinesc iotă cu iotă, Ierusalime de azi. Voi, cei ce aţi primit în dar credinţa în cuvântul Său, auziţi pe Domnul, fiilor, căci cuvântul Lui de peste voi aduce la lumină împlinirile Lui cele scrise în Scripturi să fie. O, nu vă miraţi că nimeni pe pământ nu înţelege taina voastră cu Domnul, taina de nou Ierusalim pe pământ, căci nici în vremea mea nu era altfel. Treceau oamenii pe lângă împlinirile Domnului peste pământ şi nu le înţelegeau, şi de aceea nu le vedeau, căci omul este fiu al necredinţei pentru cele ce nu se văd spre desluşirea lor, fiindcă om pe om se înşeală cu cele ce se văd, şi care trec, iar dacă omul nu caută să priceapă lucrarea cea tainică a vieţii pe pământ şi roadele ei bune sau rele, el rămâne neînţeleptul care-şi zideşte viaţa pe nisip, după cum este scris. O, ferice celui care iubeşte durerea şi adevărul ei, întristarea şi taina ei cea dătătoare de viaţă, lacrima şi curăţia ei pentru inima omului care primeşte facerea ei în ea! Iată de ce am spus eu acum două mii de ani că mă vor ferici toate neamurile! Domnul mi-a văzut umilinţa, care era lucrată în mine de la dureri, de la întristări şi de la lacrimi şi a căutat spre smerenia mea şi a făcut în mine facerea Lui, de care s-au bucurat şi se bucură neamurile pământului, de atunci şi până azi fericindu-mă pentru venirea în lume prin mine a Fiului lui Dumnezeu, Hristosul Tatălui Savaot, dar oamenii nu se bucură aşa cum m-am bucurat eu de Dumnezeu, ci se bucură ca oamenii, căci sărbătorile lui Dumnezeu sunt cinstite păgâneşte de către oameni şi nu caută Domnul spre ele, ci numai diavolul, numai duhul cel potrivnic lui Dumnezeu se hrăneşte de la o zi de sărbătoare cu nume ceresc pe pământ între fiii lumii.

O, Ierusalime de azi, Domnul vine la tine cuvânt de Duh Sfânt şi te învaţă facerea ta. învaţ-o cum am învăţat-o eu, popor învăţat de Dumnezeu, şi vei fi slăvit pe pământ şi în cer pentru credinţa ta şi pentru faptele ei peste fiinţa ta, căci Domnul întru tine binevoieşte cu venirea Sa, şi are sfinţii şi îngerii în coborârea Sa la tine. O, ai grijă să crezi cereşte în Dumnezeu, ai grijă, popor nou, să fii nou mereu prin faptele credinţei cereşti în fiinţa ta, căci greu mai stă omul cu Dumnezeu în statul lui pe pământ, şi dacă vine să fie şi să înveţe să fie, nu învaţă omul facerea peste el şi nu poate cu duhul de copil în el, nu poate omul aşa cum am putut eu, de I-am fost Domnului mamă, aşa cum fiecare om ar trebui să fie pentru Domnul pe pământ, şi iată, nu poate omul pe pământ cu înţelepciunea vieţii, şi apoi el plânge cu arsură de duh după ce îi trece trupul cel văzut al lui. Stai sub călăuză aşa cum am stat eu, popor al Făcătorului Dumnezeu, şi aşa vei fi tu al lui Dumnezeu pe pământ şi aşa vei pricepe tainele lui Dumnezeu şi nu vei slăbi în înţelegerea lor şi în credinţa cea statornică şi care îţi hrăneşte viaţa ca să nu piară de la Dumnezeu viaţa ta. Amin.

Sunt mamă a milei de om şi îl învăţ pe tot omul să se aplece aşa cum m-am aplecat eu de L-am purtat pe Domnul în duhul meu şi apoi în trupul meu şi apoi în inima mea, care era locaşul Lui. Apleacă-te, omule, să crezi, căci Domnul S-a aplecat până la tine. Ce câştigi dacă te zbaţi să nu crezi taina cuvântului care vine cu norii ca să te cheme şi să te aleagă între cei credincioşi? Câştigi plata celor necredincioşi, care este plânsul şi scrâşnirea dinţilor şi întunericul cel mai din afară; câştigi duhul lumii, care îl hrăneşte pe om cu deşertăciunea şi cu fărădelegile ei, lucrate de om şi care sunt pieirea omului. O, nu te lua după omul care-ţi ucide duhul, care-ţi ucide credinţa în faptele vieţii celei plăcute lui Dumnezeu; nu te lua după cel care nu crede şi care este mort faţă de cuvântul chemării la viaţă! întreabă-l pe acela ce-ţi dă în schimb dacă te face să nu crezi în duhul vieţii, şi întreabă-l unde este duhul vieţii şi cum lucrează el viaţa în om dacă el este în altă parte în lucru pe pământ! O, cei necredincioşi nu-L văd pe Dumnezeu în cei ce-L iubesc pe El, şi sunt orbi cei ce nu văd. Nu te lăsa călăuzit de orb, ci lasă-te sub duhul iubirii şi vino pe calea lui, căci calea lui are pe ea pe cei ce-L slujesc pe Domnul pe pământ între oameni, aşa cum Zaharia proorocul a ascultat de duhul proorociei şi a împlinit Scripturile Fiului lui Dumnezeu pentru venirea Sa de la Tatăl la om acum două mii de ani, şi iată, iarăşi, acum, Scriptura Cuvântului lui Dumnezeu, Care vine cu norii ca să-i hrănească pe oameni cu înţelepciunea cea de sus. Amin.

O, Fiule Doamne, eu ca o mamă am grăit în ziua aceasta a sărbătorii mele, ziua când am fost adusă înaintea Ta şi dată lui Zaharia arhiereul ca să mă pregătească el pentru taina naşterii Tale între oameni, ca să mă facă locaş al Tău, cărare a Ta spre oameni, Dumnezeule copil. Amin, amin, amin.

– O, mamă copilă, frumos este omul copil, mama Mea! Mă doare cu durere înlăcrimată în cuvânt pentru tot fiul acestui nou popor al Meu, fiul care nu pricepe îndeajuns taina supunerii, taina care ocroteşte viaţa Mea în om, şi pe om pentru ea, mamă. Mă doare, mama Mea, Mă doare de cel ce vine şi vede şi se uită doar, şi apoi se duce iarăşi de unde a venit şi se face de şapte ori mai dezbrăcat de Dumnezeu. O, mama Mea, Eu i-am ales pe cei doisprezece, şi unul din ei a fost diavol şi a umblat singur şi cu ascunsul, iar aceasta l-a tras spre păcatul trădării, mamă. Nu a umblat cu învăţător peste el Iuda, ci a umblat cu duhul întunericului, mamă.

O, poporul Meu, fereşte-te de şoapta lui Iuda, fereşte-te, tată, căci ea vrea să te murdărească cu păcatul lui Iuda, tată. Stai, fiule, cu veghe, căci cine nu stă sub veghe şi sub iubirea care îl creşte pe el, acela păţeşte ce-a păţit Iuda, care a trădat, ducând la cumpărători Duhul Meu şi lucrarea Lui între ucenicii Mei. E mare, mare durere în cer de la cel trădător, care vine şi ia din mijlocul tău ca să umple apoi omul de necredinţă, ca să-i facă rău vieţii omului, dar lumea parcă nu mai merită decât necredinţă, tată, căci nu se lasă de deşertăciune lumea şi cade în păcatul necredinţei după ce M-a auzit strigând la ea din mijlocul tău. Stai sub călăuză, poporul Meu, stai sub Duhul lui Dumnezeu, tată, căci Eu te călăuzesc spre sfinţenie, şi cu ea îl ştii şi îl vezi pe Domnul în tine, şi nu altfel, tată, căci Duhul lui Hristos este Duhul Care-L mărturiseşte pe Hristos venit în trupul omului, împărăţind în om cu toate ale Lui, aşa cum Eu am spus la oameni: «împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru dacă ajungeţi să fiţi ai ei». Amin.

E sărbătoare pentru mama Mea, Ierusalime, şi ţi-am grăit cuvânt de viaţă, tată, ca să înveţi din el, şi să înveţe omul de pe pământ. Taina omului copil, aceasta este taina în care dau să te învăluiesc de când tu ai venit să fii al Meu, poporul Meu. Această taină, pe care Eu am desăvârşit-o în mama Mea Fecioara şi apoi în Mine prin supunerea Mea până la moarte pe cruce pentru viaţa omului, voiesc această taină s-o fac în tine cetate tare a duhurilor lui Dumnezeu, duhurile lucrătoare prin îngeri, căci cele şapte duhuri ale lui Dumnezeu, aceasta este lucrarea pe care o am Eu azi peste tine şi prin tine, poporul Meu de azi, şi vreau s-o porţi, tată, şi să lucrezi prin ea. Amin.

Voi lucra curând peste tine desluşit cuvânt pentru taina Mea cu tine pe pământ şi te voi înţelepţi şi te voi învăţa, poporul Meu. Amin.

Binecuvântată să fie lucrarea care a mai rămas de lucrat pentru veşmântul cel nou al casei în care Eu, Domnul, am coborât pe pământ prin trâmbiţa Mea Verginica în vremea trupului ei. Vă dau puteri de îngeri, fiilor care-Mi lucraţi pământul cel nou pentru cerul cel nou din loc în loc, căci minunat am lucrat şi acum pentru slava cea nouă a locului casei Domnului. Eu, Domnul, vă ajut, tată, aşa cum voi Mă ajutaţi pentru slava Mea pe pământ. Pace vouă! Pace între voi şi pentru tot lucrul care mai este de săvârşit acolo, şi apoi vom rosti duh de sfinţire peste locul acela. Amin.

Rostesc acum binecuvântare de tată pentru cei doi fii, Marian şi Victoria, care merg acum în călătorie, departe de ţara Mea de alegere acum, la sfârşit de timp. Le dau lor îngeri însoţitori şi ocrotitori şi le dau lor pe trâmbiţa Mea Verginica aşa cum le-am dat-o mereu când au fost călători. îi povăţuiesc pe ei pentru duhul veghii sfinte peste ei întru toate, şi aşa să ştie ei că lucrează veghea Mea peste ei. Amin. îi aştept apoi să-i curăţ de toate câte din lume îi ating pe ei, căci sufletul trebuie mereu curăţat de lume, şi îi povăţuiesc pe ei să fie fii copii, căci taina aceasta este mare între pământ şi cer şi este slujită de oştirile îngereşti.

Aplecaţi-vă pentru binecuvântare, fiilor, aplecaţi-vă, tată, căci Eu Mă aplec ca să pun pe voi mai multă acum pecetea Mea, pecetea fiilor poporului Meu de azi, poporul venirii Mele a doua iarăşi de la Tatăl la om. Vă dau pe îngerul Meu Mihail, care este îngerul poporului Meu, şi cu el oştire îngerească, fiindcă pe pământ e pe pământ, tată, şi trebuie să meargă cerul cu cei călători ai Mei pe pământ. Fiţi ai Mei, şi nu vă sfiiţi să fiţi ai Mei în chip văzut cu duhul şi cu cuvântul care iese din voi. Nu umblaţi pe pământ fără casă. Luaţi casa cu voi, că Eu aşa Mi-am învăţat poporul la orice ieşire a Mea cu el între oameni. Luaţi, iarăşi, cu voi apă sfinţită prin cuvânt şi stropiţi-vă paşii şi trupul şi tot împrejurul vostru şi locul pe care vă aşezaţi. Luaţi cu voi pâine sfinţită şi începeţi cu ea fiecare zi, şi luaţi pe Duhul Sfânt Călăuzitorul, tată, iar poporul Meu va stărui pentru voi în toată vremea călătoriei voastre. Vorbirea voastră cu fiii oamenilor să fie sub călăuza Duhului Sfânt, şi de alt duh voi să nu vă călăuziţi din loc în loc pe pământ. Amin. Binecuvântată să vă fie călătoria şi întoarcerea, şi spuneţi la cei ce puteţi să le spuneţi din partea Mea, spuneţi-le să nu le fie ruşine cu Dumnezeu, ci să le fie ruşine fără Dumnezeu pe pământ, căci cu Dumnezeu nu este oricum omul, aşa cum obişnuieşte el când crede că e cu Dumnezeu peste el. Pace vouă! Şi apoi pace Mie de la voi, că multă îmi este lacrima pentru lucrarea Mea de venire pe pământ şi pentru cei ce Mă poartă cu ea de la Tatăl la om!

Mihaile! De peste tot şi peste tot să-ţi fie veghea Mea cu ei şi peste ei şi peste lucrarea lor şi apoi peste întoarcerea lor! Amin.

Fiţi veghetori buni peste voi, fiilor călători, ajutând aşa peste voi veghea îngerului Meu şi a oştirii sale. Amin, amin, amin.