În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, aşa rostesc Eu, Domnul, cuvântul Meu cel sfânt peste pământ ca să încălzesc spre Mine inima omului, căci omul s-a răcit de Dumnezeu şi-şi caută liniştea întru ale sale şi nu-i place cu cruce, şi dacă nu-i place aşa, el rătăceşte până cade, dar Eu, Domnul, îmi cobor după el cuvântul Meu şi îl călăuzesc pe el spre bucuria drumului crucii, care are la capătul lui odihna sfinţilor, odihna celor credincioşi, care caută cu Dumnezeu pe cale, mângâindu-se cu El în durerile de pe pământ şi mângâind, ca unii care ştiu trăirea cea cu Dumnezeu, asemănarea lor cu Dumnezeu. Amin.

O, poporul Meu de azi, să nu cauţi, tată, bucurii, căci bucuriile omului se fac spini pe fruntea Mea, se fac hotar pentru calea slavei Mele pe pământ. Voia liberă a omului Mi-a luat pământul sub stăpânire şi Mi-a pus cerul în jale, tată, căci aceasta face omul fără de cruce sfântă pe umerii lui. Dar Eu te-am chemat la Mine şi te-am ales al Meu, şi te îndemn mereu să fii credincios, tată, şi mai ales să-ţi păstrezi credincioşia şi să ţi-o hrăneşti de la Mine, ca să nu Mă părăseşti din lipsa ei, căci cei ce nu-şi statornicesc credincioşia cea pentru Mine pe calea aceasta a slavei venirii Mele, se fac aceştia durerea Mea, se fac rana Mea, şi aceştia îmi vor vedea ranele cele de la ei, căci fiecare om se întoarce vrând-nevrând la cele agonisite de el pe pământ pentru viaţa lui de veci, fie dureri de veci, fie bucurii de veci.

Te învăţ, poporul Meu, să-ţi strângi pentru viaţa ta, tată. O, fii credincios în cuvântul Meu de peste tine, căci bucuriile vieţii se strâng cu trudă, ca orice lucrare pe care cu trudă o face omul ca să se bucure apoi de ea, iar durerile vieţii se fac din bucurii, aşa cum mulţi fără de veste au pierit în vremea bucuriilor lor, căci prin bucuriile lor pier oamenii, ba chiar şi cei de pe calea Mea care nu înţeleg cu ce-şi pot ei păstra credincioşia pe calea lor cu Mine.

O, poporul Meu, urâtă şi goală este viaţa omului cel fără de măsură cerească pe calea vieţii lui! O, gol este omul cel ce trăieşte pe pământ prin ale sale! Cine să-i spună omului că el nu este dacă trăieşte aşa? Cel ce este, este cel ce va fi apoi pe veci cu fiinţa slăvită, aşa cum Eu sunt. Cel ce este, este cel ce învaţă să fie, şi apoi lucrează aşa. Cel ce-L iubeşte pe Dumnezeu cu viaţa lui cea plină de lumină în el, împărţind-o pe ea în jur cu multul, acela este cel ce este, iar Eu sunt Cel îndurerat de la nedragostea omului, şi tot ca Mine sunt cei ce sunt purtând faţa Mea în ei şi ajutându-Mă ei sub crucea Mea cea grea şi prea îngreuiată pe umerii Mei de la cei şapte mii de ani de când omul s-a învăţat fără Mine pe pământ, şi din pricina voii lui a păţit el aceasta, căci omul n-a mai vrut şi apoi n-a mai putut să fie purtător de Dumnezeu în viaţa lui pe pământ.

O, poporul Meu, fericiţi sunt cei ce M-au purtat în viaţa lor de pe pământ cu slava suferinţei Mele, căci Eu suferind după Tatăl şi după om am petrecut pe pământ, şi aceasta este cea mai mare putere a vieţii omului purtător de Dumnezeu, precum şi voia liberă a omului este cea mai mare slăbiciune pentru cel nepurtător de Dumnezeu în viaţa lui pe pământ. Te-am ales să iubeşti faţa Mea pe faţa ta, poporul Meu. Te-am ales dintre oameni, fiule, ca să Mă porţi pe Mine, căci Eu sunt plin de slava suferinţei cea plină de blândeţe, după ce omul M-a lepădat şi Mă leapădă mereu pentru viaţa lui cea fără viaţa Mea în ea. O, nu e frumoasă viaţa cea fără cruce. E tare urât omul cel fără de cruce, tată, şi acela are de tată pe diavolul, vrăjmaşul Meu şi al omului, fiilor.

O fărâmiţă de cuvânt aşez azi în cartea Mea cu tine ca să cinstim sărbătoarea crucii, poporul Meu. încununează-ţi, tată, viaţa cu slava crucii, şi prin cruce să fii plin de nădejde precum Eu sunt, căci cei ce nu iubesc crucea, care-i poartă pe ei după Mine, aceia sunt fără de nădejde, poporul Meu. Ţi-am dat cea mai slăvită cruce, tată. Ţi-am dat să faci voia Mea pe pământ, şi prin ea să te păstrezi în duhul ascultării, în duhul credincioşiei, căci Eu aşa sunt înaintea Tatălui, şi nimic, nimic nu fac în afară de voia Lui în toată lucrarea Mea, poporul Meu. Am în mijlocul tău mereu, mereu cărarea Mea spre tine, şi prin care Eu îţi aduc de ştire mereu voia Mea, şi prin ea te ţin de mânuţă ca să nu cazi, poporul Meu. O, cât de mult te-aş învăţa Eu pe tine, tată, o, cât de mult! învăţătura Mea are putere şi venire peste cei ce o iubesc pe ea de călăuză a lor după plăcerea Mea, dar Eu, poporul Meu, te-am povăţuit să cauţi, mai mult decât orice altă lucrare a ta, să-Mi dai stat şi primire în mijlocul tău şi să duci viaţă binecuvântată înaintea Mea, ca să-ţi slujească îngerii şi sfinţii, tată, precum Mie, Celui binecuvântat, îmi slujesc aceştia. îţi amintesc învăţătura chemării Mele pentru cei ce vor cu Mine cu viaţa lor: «Cel ce voieşte să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie». O, poporul Meu, ai grijă mare, tată, că mulţi au voit şi voiesc să vină după Mine, dar această lucrare se suie cu anevoie la mintea şi la inima omului, căci omul nu poate să se lepede de sine ca să aibă cruce şi s-o iubească pe ea aşa cum Eu am iubit-o şi o iubesc. Eu sunt Păstorul Cel cu crucea, aşa am spus celor ce au dat şi dau să ia pe deasupra lor haină de păstor peste oamenii nepăstoriţi, dar oamenii tot nepăstoriţi rămân, bieţii de ei, căci păstorul fără cruce pe umerii lui şi peste viaţa lui este lup pentru oi, nu este păstor. Eu sunt Păstorul, şi prin cruce M-am arătat că sunt, iar cei ce dau să se arate prin slavă omenească păstori, aceia sunt lupi, aceia nu sunt de la Mine, ci sunt de la ei şi de la oameni, tată. Iată, vin Eu pe pământ Păstor, căci cel ce nu se leapădă de sine şi de slava cea vremelnică, nu poate fi păstor, dar oile au nevoie de păstor, şi Eu le chem şi le îmbiu pe ele la apa vieţii ca să le mângâi şi să le dau din viaţa Mea. Amin.

O, veniţi, oilor fără păstori! Veniţi să auziţi glasul Meu de Păstor, căci hrana gurii Mele este multă şi este scumpă şi este duh dătător de viaţă, iar cel ce crede în Mine, are viaţă veşnică, tată. Veniţi, că noaptea e pe sfârşite şi Eu vin cu dimineaţa vieţii şi îl învăţ pe om să trăiască frumos ca şi Mine, şi să fie el apoi fiu al Tatălui Meu, copil hrănit la masa veşniciei şi odihnit apoi la sânul Tatălui Meu! Amin.

O, fii ai poporului Meu, am zis vouă că prin lucrarea Mea de cuvânt Eu îmi fac fii, şi din fii îmi fac copii. Iubiţi această facere a Mea peste voi, căci Eu, tată, nu pot trece peste cele scrise în Scripturi, iar în ele Eu am spus tuturor: «Până nu veţi fi ca pruncii, nu veţi putea avea împărăţia Mea», şi iarăşi am zis: «Cine nu primeşte împărăţia Mea ca un copil, nu este vrednic de ea». O, învaţă această lucrare, tată, căci aceasta înseamnă ceea ce Eu am spus pentru cei ce voiesc să vină după Mine, aceasta înseamnă să-şi ia omul crucea, să-şi ia omul viaţa şi să-Mi urmeze Mie cu ea. Amin.

În ziua sărbătorii crucii te-am povăţuit cu duhul vieţii veşnice, poporul Meu, şi nu uita că-Mi este tare, tare îngreuiată calea venirii Mele la tine, şi nu uita să Mi-o netezeşti, tată, că te-am învăţat şi te-am rugat aceasta, şi nu uita că am de lucru duhovniceşte cu tine, poporul Meu, şi nu uita că dacă n-ai lucrare duhovnicească înaintea Mea şi înaintea omului, tu eşti fără rod de viaţă, căci omul cel fără lucru dumnezeiesc în el, este bob sec, bob care nu prinde rod pe pământ şi în cer.

În ziua aceasta binecuvintez iarăşi mânuţele şi lucrarea celor ce lucrează haina cea nouă peste casa coborârii Mele odinioară prin trâmbiţa Mea Verginica. Lucraţi, fiilor, cu mulţumire şi cu pace, căci Eu voi plăti truda voastră, aşa cum voi o plătiţi pe a Mea. Binecuvintez cu duh ceresc şi tămăduitor fântâna sfinţilor trei ierarhi, Vasile, Grigorie şi Ioan, ieşită acum deasupra în grădiniţa intrării în casă, şi las duhul binecuvântării şi al păcii peste toate lucrările pe mai departe ale casei coborârii Mele. Pacea lucrărilor să vă fie mare, tată, dar nu uitaţi să cereţi ajutorul Meu în toată truda voastră, căci voi sunteţi lipsiţi de puteri şi de cele trebuincioase în toate câte sunt de făcut peste tot pentru lucrarea Mea cu voi şi cu poporul şi cu omul care se apropie să fie al Meu ca şi voi, dar Eu, Domnul, înlesnesc spre voi ajutorul Meu din cer şi de pe pământ, şi vă aştept pe voi să înlesniţi şi voi ajutorul vostru spre Mine pentru cele duhovniceşti între voi şi în părţi apoi, că mult, mult este de lucrat pentru împărăţia Mea peste om şi peste pământ, şi îmi trebuiţi pentru aceasta, tată, căci Eu pentru lucrul cel cu duhul v-am ales, şi nu uitaţi aceasta în vremea lucrului vostru cel cu mâna în lucrarea Mea cu voi. Aştept, tată, mereu, mereu aştept de la voi mângâieri, căci sunt îndurerat mereu, fiilor. O, nu uitaţi că sunt mereu îndurerat, nu uitaţi, nu uitaţi, tată. Căutaţi să semănaţi cu Mine şi cu durerile Mele în voi, ca să scăpaţi de durerile voastre, fiilor. Amin.

O, copii din porţi, v-am aplecat ca să pot să grăiesc şi în ziua aceasta cuvântul Meu. încingeţi-vă cu răbdarea cea sfântă şi strigaţi la Mine în toate neputinţele voastre, că lucrarea Mea de peste voi e tare, tare grea, şi nu sunteţi ajutaţi pentru ea. Staţi în Mine, tată! Fiţi pe pământ şi în cer deodată, şi mult aş vrea să înţeleagă cei care Mă aud prin voi că Eu, Domnul, sunt cu voia Mea prin voi, căci voi staţi întru Mine, şi din Mine luaţi, căci Eu îmi am sălaşul în voi, am scaun în voi, şi pe el stau şi cârmuiesc lucrarea Mea cu voi, lucrarea Mea peste pământ, şi fericiţi sunt şi vor fi cei ce se lasă cârmuiţi de Mine prin voi, căci Eu sunt Cel din voi, fiilor copii, Eu, şi nu voi. Amin, amin, amin.