2007 28 Aug

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Adormirii Maicii Domnului

Cobor cuvânt în grădină, căci sunt Domnul puterilor cereşti şi am putere să cobor pe pământ la om, şi grăiesc cuvântul Meu la cei credincioşi, la cei ce Mă iubesc cu venirea Mea pe pământ. Amin.

Pace ţie, popor adunat la izvor! Sunt Domnul. Numele Meu este Cuvântul lui Dumnezeu, şi sunt Fiul Tatălui Savaot. Eu sunt Cel ce sunt, şi te-am chemat şi te-am adunat la masă cerească şi pun pe ea înaintea ta cuvântul Meu şi te hrănesc cu el, ca să fii şi tu, precum Eu sunt, căci Eu sunt Cel ce sunt. Slavă Celui ce M-a trimis la tine, căci Eu fără trimiterea Lui nu vin, şi fără de cuvântul Lui în Mine Eu nu pot să grăiesc, căci sunt una cu Tatăl, de o fiinţă cu El sunt, şi tot aşa îmi este şi lucrul. Când Eu îţi spun aceasta, Mă fac învăţătorul tău ca să înveţi de la Mine să-L iubeşti tu pe Tatăl Savaot aşa cum Eu îl iubesc, şi prin ascultare îl iubesc, căci sunt Fiul Lui, şi nimeni nu-L poate asculta pe Dumnezeu decât prin iubire. Amin.

O, te-am adunat, poporul Meu, ca să te bucur Eu cu venirea Mea spre tine, şi să te ajut să vii şi tu spre Mine cu bucuria ta, cu venirea ta la izvorul Meu de cuvânt. Am întocmit pentru Mine şi pentru tine grădini cereşti pe pământ, ca să ne întâlnim pe păşunea lor şi să te învăţ să fii locaş al împărăţiei Mele pe pământ, căci dacă nu te faci împărăţie a Mea, vine duhul rău şi-şi face el în tine stăpânire, tată, şi Mă laşi fără locaş în tine, fiule. Un popor ascultător şi iubitor de Dumnezeu în mijlocul oamenilor este cea mai mare comoară de pe pământ, când el trăieşte în Duhul Meu Cel bun frate cu frate, lucrare cu lucrare între fraţi, lumină din Lumină între Dumnezeu şi om, şi între om şi om apoi, ca să am Eu cale cu hrană pe ea când vin de la Tatăl ca să păstoresc pe poporul cel ascultător şi iubitor de Dumnezeu. Duhul cel bun din om îl atrage pe Dumnezeu spre om şi îl umple de daruri scumpe pe om şi îl odihneşte pe Dumnezeu în om, poporul Meu. O, caută, tată, cu această fericire a Mea în tine, că Eu tânjesc după odihnă, tată, tânjesc după pacea Mea între Mine şi om. Sunt cincizeci de ani de când te învăţ făcându-Mi cale la tine cu învăţătura Mea de cer nou şi de pământ nou pe pământ şi de înveşnicire a ta pe pământ prin ascultarea ta de Mine, tată. în ziua aceasta de mare sărbătoare pentru mama Mea Fecioara, Eu, Domnul, te cuprind la sân şi te mângâi cu Duhul Meu Cel bun şi te rog, tată, să fii tu asemenea Mie între frate şi frate, căci duhul cel bun din om poate aceasta între om şi Dumnezeu şi între om şi om pe pământ. Duhul cel bun din om este cel care poate ca Dumnezeu în om, şi nu ca omul cel bun cu omul, iar duhul cel rău din om este duh care nu poate ca Dumnezeu şi pentru Dumnezeu în om şi pentru om. Mă fac învăţătorul tău când îţi spun aceasta, poporul Meu, căci te voiesc sălaş al Meu pe pământ, tată.

O, ce frumos este omul prin care Eu, Domnul, privesc şi înţeleg şi grăiesc şi lucrez şi pot! Ce frumos este omul care se face locaş al voii lui Dumnezeu pe pământ! Ce frumos este cel ce se întoarce de-a pururi de la el la Dumnezeu! Mă fac învăţătorul tău când îţi spun acestea, şi te învăţ slava Mea în tine, poporul Meu cel de demult al Meu, şi tu, cel de azi şi cel de mâine popor al Meu. Primeşte, tată, de la Mine facerea ta şi fă-te primitor de oaspeţi cereşti în tine, căci îngerii şi sfinţii dau să se veselească în tine şi să-ţi dea ţie faţa lor, fiule. O, să nu-ţi fie ruşine cu Dumnezeu pe pământ în fiinţa ta cea revărsătoare în părţi. Cu diavolul şi cu lucrarea lui cea largă să-ţi fie ruşine, dar nu cu Dumnezeu, poporul Meu. O, caută să ai temere de Dumnezeu, căci ea te ţine să nu păcătuieşti cu păcat când ştii că e păcat ceea ce dai tu să păcătuieşti. Cel fără de temere de Dumnezeu păcătuieşte numaidecât, iar păcatul, odată făcut, nu te mai lasă să te îngrijeşti de Dumnezeu în trupul tău şi în inima ta, ci te duce spre nepăsare de viaţa Mea în tine şi în sânul Meu cel curat, şi unde-şi are loc omul curăţat de păcat şi de neascultare, tată.

O, a venit cu Mine pe pământ vremea cea sfântă, cea din Dumnezeu, căci pe pământ e vreme rea, poporul Meu, fiindcă omul s-a depărtat de Dumnezeu şi trăieşte întru ale sale, nu întru ale lui Dumnezeu, iar Eu, Domnul, Cel ce am făcut cerul şi pământul, plâng biruit de om, căci omul Mă pune pe Mine jos ca să trăiască el în el viaţa sa, iar pe Mine Mă pedepseşte la netrăire, la nefiinţă în el, căci Fiinţa Mea e dulce când ea este în om, şi se numeşte Duhul învierii din moarte în om, căci aşa este lucrarea fiinţei Mele în om.

O, poporul Meu, am venit cu sânul plin de daruri, tată, şi voiesc să ţi le împart. Duhul Meu Cel bun, Cel blând şi smerit cu inima, are în El toate darurile cereşti, şi ele sunt cuprinse în darul dragostei de Dumnezeu, dragostea cu care iubeşte Dumnezeu, cea care niciodată nu cade din Dumnezeu, cea care nu poate fi strivită în om când ea îşi are sălaş din Mine în om. Dulce este izvorul învăţăturii Mele de peste tine, poporul Meu, şi iată, Mă întâlnesc cu tine la izvor aşa cum M-am întâlnit cu samarineanca la fântâna lui Israel şi când am deprins-o pe ea să Mă cunoască şi să Mă primească şi să Mă poarte în ea, şi apoi să Mă vestească Mesia Cel venit de la Tatăl pentru mântuirea lui Israel.

Ia creion şi hârtie şi scrie roadele duhului bun şi roadele duhului rău, căci unde nu locuieşte duhul cel bun, locuieşte duhul cel rău, poporul Meu, dar Eu te învăţ şi mai mult de atât în vremea Mea cu tine, căci tu eşti poporul venirii Mele a doua oară de la Tatăl, şi-ţi cer să fii mai sfânt decât toţi sfinţii care au fost pe pământ sfinţi înaintea Mea, şi apoi în cerul Meu cel de sfinţi, îţi cer mai mult pentru că Eu stau în mijlocul tău cuvânt, şi învăluit în cuvânt stau, ca să Mă poţi purta cu slava cuvântului Meu, care este râul vieţii, şi despre care scrie Scriptura că va să curgă el peste pământ din tronul Meu, fiule poporul Meu. Sfinţii M-au iubit pe pământ cu virtuţile lor încărcate de dorul şi de dragostea lor de Dumnezeu, cu mare nevoinţă lucrate acestea, dar tu trebuie să Mă iubeşti cu ascultare de cuvântul Meu cel de la sfârşit de timp, şi prin care Eu pregătesc omul pentru împlinirea lui cu Mine şi cu ziua judecăţii faptelor, tată. O, nu te supăra că-ţi cer iubire fără margini în împlinirea ta, căci Eu fără de margini te iubesc şi te cresc ca să fii, şi n-am iubit pe nimeni până la tine ca şi pe tine; şi precum mama îşi alăptează pruncul fără încetare ca să crească el, aşa te-am hrănit şi aşa te hrănesc Eu pe tine cu laptele veşniciei ca să creşti om veşnic şi nu vremelnic, tată; şi iată, îţi spun şi Eu ţie, acum, că Mă doare să te văd că nu poţi fi pe pământ ca şi în cer, când Eu, Domnul Dumnezeul tău, te hrănesc atât de sfânt, atât de mult, atât de dulce, tată. O, nu te supăra pe Mine când îţi cer să fii ca Mine pe pământ între oameni, căci vederea trupului Meu se apropie spre ochii oamenilor, pic cu pic se apropie, şi tu trebuie să fii fereastra prin care omul îl va vedea pe Dumnezeu, tată. Fii înţelept, poporul Meu cel atâta de hrănit, căci oamenii te vor şti pe tine, cel hrănit de Mine cu laptele cerului, căci se va vedea pe tine semnul Meu, cuvântul Meu cel scris pe fruntea şi pe trupul tău, fiindcă Eu mereu te-am învăluit în taina cuvântului Meu cel dătător de viaţă, şi taina aceasta se va lăsa descoperită în ziua mărturiilor, şi tu te vei vădi dacă ai ascultat sau dacă n-ai ascultat de învăţătorul tău. O, nu te supăra pe Mine că-ţi cer să fii ca Mine, căci cei prin care Eu Mă voi vedea, vor fi asemenea Mie atunci, şi iată, te rog plângând, ia lacrima Mea şi pune-o la inimioara ta şi să nu-ţi fie ruşine cu Dumnezeu pe pământ, ci să-ţi fie ruşine cu diavolul şi cu lumea lui cea largă, iar de Dumnezeu caută să ai temere sfântă, căci cel fără temere de Dumnezeu păcătuieşte numaidecât, iar păcatul, odată făcut, te duce apoi în nepăsare de suflet şi de curăţire de păcat şi te lasă neputincios pentru ridicarea ta, măi tată.

O, poporul Meu cel hrănit din cer pe pământ! Sfinţeşte-te, tată, şi nu te ruşina să fii sfânt pe pământ. O, fiilor, curăţiţi-vă inimile şi sufletele şi trupurile şi lăsaţi-vă spre veşnicie cu viaţa, căci Eu, Domnul, Mă pregătesc să aşez pe pământ veşnicia, tată, şi să vă cuprind în ea dacă Mă veţi asculta. O, Mă doare să văd în viaţa ta şi în casa ta şi în curtea ta neascultare de Dumnezeu şi de venirea Lui la tine, poporul Meu.

O, fiule care încă nu asculţi de pasul venirii Mele la tine cu veşnicia! Scoate, tată, din casa ta şi din curtea ta tot ce Eu am zis că nu încape la Mine. Nu te supăra pe Mine că-ţi cer să fii sfânt în tine şi în jurul tău. Plânge pământul, tată, după veşnicie pe el. S-a umplut pământul de ucideri, iar Eu i-am spus la început omului să nu ucidă, şi apoi i-am spus celelalte păcate la care ajunge omul prin ucidere. Sunt şapte mii de ani de atunci, şi omul încă dă să nu înţeleagă ce i-am spus Eu lui să nu facă. Mă aplec plângând înaintea ta, poporul Meu cel de demult al Meu, căci te-am strâns la izvor ca să plâng cu tine şi să te rog să Mă asculţi. Opriţi-vă de la ucidere, fiilor! Opriţi-vă de la carne, tată! Nu mai mâncaţi carne, tată! Şi dacă nu vă veţi opri, veţi rămâne cu mâinile pline de sângele cel de la ucidere şi vă va ajunge spaima în care mor sub mâinile voastre vietăţile ucise de voi ca să le mâncaţi şi ca să vă faceţi lor mormânt, şi vă veţi umple de bolile cele de la durerile pe care Eu, Domnul, le trimit acum pe pământ peste toţi oamenii care ucid vietate cu suflet în ea pentru ca să mănânce carnea ei. O, nu mai mâncaţi carne, tată! Fiecare să mănânce de la mama lui, fiilor. Nu mai amestecaţi trupurile, nu mai faceţi acest păcat atât de mare, tată, căci de la acest păcat greu, a bătut de la începutul lumii peste om viforul duhului desfrânării şi al părăsirii de Dumnezeu apoi pentru pofta cea din om. Eu când am făcut om din om, aşa cum ar fi fost să se înmulţească omul, am lucrat altfel, am lucrat ca Dumnezeu, şi am luat din bărbat pe femeie pe când bărbatul dormea adânc, şi am umplut locul înapoi cu carne şi am făcut om din carnea luată din om. Am făcut aşa fiindcă atunci când l-am zidit pe om, l-am zidit să fie bărbat şi femeie, şi apoi am arătat că aşa l-am zidit. Pe când cei doi erau un singur trup, nu era păcatul cel doborâtor în trupul omului, dar când am făcut două trupuri din trupul cel unul, atunci omul L-a depărtat pe Dumnezeu pentru trupul său şi s-a făcut pe sine dumnezeu peste sine, iar Eu de atunci plâng doborât de om, plâng fără casă şi plâng de şapte mii de ani, şi am spus că vulpile au vizuine, iar păsările, cuiburi, dar Eu n-am unde să-Mi plec capul şi să Mă odihnesc, căci omul M-a pedepsit la neodihnă şi la plâns, poporul Meu. O, tată, nu mai mânca de la animal; nu mai mânca nici animal, nici mâncare de la animal. Nu mai mâncaţi carne, fiilor! Mâncaţi de la pântecele cel sfânt, pe care Eu l-am făcut să vă dea vouă laptele lui. Mănâncă, fiule, ceea ce am zis Eu în rai să mănânce omul şi fă-te sfânt, tată, şi nu mai sta aşa cum stai tu, că vine Domnul la tine cu sfinţii, tată. învaţă-te să primeşti şi să odihneşti pe Domnul, că e pribeag şi e obosit Domnul tău, fiule scump. O, tu eşti poporul venirii Mele când vin de la Tatăl, acum, a doua oară, şi pentru aceasta sfinţeşte-te, şi sfânt să fii mereu, poporul Meu. O, nu iubi viaţa cea trecătoare, şi învaţă să te foloseşti de ea numai pentru Dumnezeu, iar pentru tine nici un strop să nu iei din ea, că largă este calea cea cu păcat. Dă-te Domnului, căci Domnul S-a dat ţie şi te-a luat la sân ca să te crească sfânt, poporul Meu. O, iubeşte, tată, adunarea ta la sărbătorile cereşti în grădinile cele sfinţite de Mine, şi dor şi tot mai dor să-ţi fie să vii să te întâlneşti cu Mine în cuvânt şi în slavă de cuvânt. Nici un fel de deşertăciune şi de vorbiri deşarte să nu aduci în grădinile sfinţite de Mine pentru sfinţi şi pentru Mine şi pentru tine cu Mine pe pământ, ci să te aduci pe tine Mie, fiule, şi să stai la împodobit, hrănind tu Duhul Meu Cel iubitor de fii curaţi şi sfinţi şi ascultători, că vreau să iau de peste tine toată durerea, toată rana, toată apăsarea, tată, şi să te cuprind apoi în duhul veşniciei, că mult şi de prea mult timp aştept să am un popor care să Mă legene în durerile Mele de la om şi să Mă mângâie în leagănul iubirii lui de Dumnezeu, aşa cum şi Eu îl mângâi pe el în leagănul aşteptării Mele cu răbdare şi cu iubire şi cu povaţă peste el şi după el.

Desparte-te de lume, poporul Meu! E vremea, tată. Scoate-o pe ea din inima ta şi ia-Mă pe Mine în tine, căci Eu sunt Domnul Dumnezeul tău. Să nu te temi că-ţi este greu cu Mine şi cu viaţa Mea în tine. Teme-te de viaţa de care tu nu poţi să te desparţi, căci iată cât te-a însemnat ea pe tine în trup şi în duh! O, fă-te locaş al Meu, fiule atât de aşteptat de Dumnezeu! Te-am hrănit, tată, cu mare aşteptare după tine. Nu vei avea cum să te furişezi de locul tău de lângă Mine atâţia ani cât ai mers pe cale cu Mine ascultând glasul Meu de peste tine.

Petrece acum, poporul Meu, în duhul sărbătorii mamei Mele, căci Eu şi cerul Meu de sfinţi şi de îngeri petrecem cu tine, şi apoi, spre scursul zilei, te cuprind iarăşi în cuvânt, şi iarăşi te povăţuiesc spre Mine, tată. Mama Mea te cuprinde şi ea acum, şi te mângâie cu duhul ei cel plin de cuvânt şi te ajută pentru ascultarea ta de Dumnezeu, poporul Meu. Amin, amin, amin.

– O, mântuieşte, Doamne, poporul Tău, şi binecuvintează moştenirea Ta de azi şi paşte-o pe ea, că Tu eşti Păstoraşul Cel venit de la Tatăl Savaot ca să înalţi un popor spre Tatăl. Amin.

Mângâierea mea de mamă, Fiule, îţi mângâie acum Fiinţa Ta şi trupul Tău cu care iată cum stai, măreţ şi iubitor, cu chip iubitor în mijlocul poporului Tău cu mine în ziua mea de serbare a unirii trupului meu iarăşi lângă trupul Tău cel veşnic, când Tu ai venit şi mi-ai îmbrăţişat trupul şi l-ai suit în văzduh şi l-ai făcut veşnic ca şi pe al Tău, Fiule al meu. îţi mângâi poporul, Fiule scump, şi îi spun lui aşa:

Mângâie-L pe Cel ce te mângâie, popor mângâiat de Dumnezeu. O, nu te ruşina cu Domnul pe pământ, ci ruşinează-te să stai fără Dumnezeu între pământ şi cer, iar statul cu Dumnezeu este cu fapta şi cu vederea, ca nu cumva inima ta, care ar spune că ea are pe Dumnezeu în ea, să mărturisească ea strâmb când n-ar avea pe Dumnezeu faptă împlinită a inimii tale credincioase. Scoală-te frumos şi fă voia Celui ce te cere să fii ca El, căci Domnul este Cel ce-ţi grăieşte chemându-te de la moarte la viaţă, de la păcat la sfinţenie, de la vremelnicie la veşnicie pe pământ, căci pământul înnoi-se-va acum din loc în loc, începând de la tine, de la pământul de sub tine, şi ocrotit fiind el pentru înnoirea şi pentru sfinţirea lui de către cei sfinţi de pe el. Amin.

Şi acum, Fiul meu Se lasă cu sărbătoarea mea cea plină de îngeri şi de sfinţi în grădinile Lui cu tine, şi iarăşi te vom îmbrăţişa apoi în cuvânt la capătul sărbătorii, şi va merge după tine apoi duhul învăţăturii Lui şi te va povăţui în paşii tăi pe mai departe cu Domnul Dumnezeul tău pe pământ între oameni, o, popor al slavei venirii Fiului meu. El, Fiul meu, nu te-a smuls din lume, dar vrea să te aşeze în mijlocul oamenilor lumină a Sa pe pământ. O, ascultă glasul Fiului lui Dumnezeu! Acesta este Fiul Tatălui Savaot şi Fiul meu Cel Unul născut, iar tu să fii al Lui, şi după chipul şi asemănarea Lui să te aşezi să fii pe pământ, popor al venirii Lui la tine după două mii de ani de la naşterea Sa pe pământ, Om şi Dumnezeu desăvârşit între oameni. Amin, amin, amin.

– O, mama Mea, Ne vom aşterne apoi cu toată slava zilei tale de serbare înaintea poporului cel hrănit cu mila Noastră de el, mamă. îl vom îngriji, mamă, ca să aibă el cum să Ne slăvească pe Noi pe pământ prin lucrări cereşti, aşternute de Noi şi de el pe pământ prin mânuţele lui, căci cei ascultători sunt mâinile şi picioarele lui Dumnezeu pe pământ, mamă. Le vom da fiilor ascultători de povaţa Mea, le vom da lor tot sprijinul cel din cer şi cel de pe pământ, ca să aibă ei grijă de toate ale Noastre care sunt şi care vor fi spre mângâierea celor ce se vor ridica din trupul lor spre Noi ca să fie şi ei cu Noi, cereşti pe pământ, mamă. Amin.

Iar tu, popor adunat la izvor, bea, tată, cu dor şi cu iubire şi cu ascultare bea, şi schimbă-te la faţă şi la iubire şi la inimă; bea şi înseninează-ţi mersul spre voia Mea în tine pe pământ. O, nu mai fii vremelnic, tată, că am venit la tine cu sânul plin de darurile veşniciei şi voiesc pe toate să ţi le dau ca să le porţi, tată, şi vino mereu la izvor ca să te păstoresc, ca să te primenesc şi ca să-ţi dau putere să poţi ca Dumnezeu, poporul Meu. Eu te îndulcesc cu toate ale Mele. Adu-Mi şi tu alinare, tată, şi îndulceşte-Mă cu ea, că plâng de dorul tău, poporul Meu cel de demult al Meu. Alipeşte-te, tată, cu cei mici ai Mei care M-au ascultat cu toată supunerea; şi pentru că ei M-au ascultat şi M-au ajutat şi-Mi ajută sub crucea venirii Mele după om, ascultă-i tu pe ei în vremea aceasta, poporul Meu, căci iată, cu ei voi încheia Eu veacul cel păcătos de pe pământ şi cu ei voi deschide porţile veşniciei, căci Eu aşa am făgăduit că voi împlini, şi sunt adevărat în cuvântul Meu cel de peste tine, poporul Meu, o, poporul Meu cel mângâiat de Dumnezeu, şi cu care Eu, Domnul, Mă mângâi venind la el cu slava Mea cea de azi. Amin, amin, amin.

***

 

Acum, dacă am hrănit poporul cu cuvântul vieţii şi dacă l-am slobozit pe el întru ale sale, veghindu-i calea înapoi prin îngeri, fiindcă prin cuvânt şi prin îngeri l-am adunat pe el la izvor, hai, copii din porţi, hai să ne strângem puterile cele sfinte şi să ne aşezăm iarăşi încă în carte pentru tot lucrul zilei, căci este încă în Mine cuvânt pentru poporul cel hrănit din cer, iar voi să-i trimiteţi lui apoi toată hrana zilei, ca să ia el din Duhul Meu şi să poată apoi voia Mea cu el pe pământ, fiilor copii. Amin.

– O, Fiule Emanuel, e ziua mea cea de ridicare la Tine a trupului meu cel sfânt pe scară de îngeri şi pe braţele Tale, căci Tu Te porţi pe heruvimi, Fiule Doamne. Mă aşez lângă Tine cuvânt pentru poporul Tău cel de demult al Tău, şi pentru cel de azi şi de mâine popor al Tău, ca să dăm noi hrană de viaţă celor ce iubesc viaţa lor în Tine şi să întărim dorul de viaţă a Ta în ei, în cei ce cu mult mai puţin se străduiesc prin temerea de Dumnezeu să facă ei pe cele ale vieţii peste viaţa lor pe pământ. Le spunem lor că viaţa pe care o au ei ţinută de Tine în ei, este timpul când ei trebuie să-şi crească şi să-şi culeagă roadele vieţii, roadele Tale în ei, Doamne al vieţii. Ei trebuie să înveţe de la Tine viaţa dacă Tu îi hrăneşti pe ei cu învăţătura vieţii, şi trebuie să înveţe pe dinafară cu mintea şi cu inima lor că Tu eşti blând şi smerit cu inima, Doamne şi Fiule al meu. Cel blând şi smerit cu inima este cel mulţumit, iar cel mulţumit este cel plin de Tine, şi cel plin de Tine Te arată pe Tine pe pământ între oameni blând şi smerit cu inima, şi se face unul ca acela fereastra Ta, prin care Tu Te vezi cu oamenii pe pământ, făcându-le lor bine, Doamne blând, căci cu blândeţe fără de margini cuvintezi Tu cuvântul vieţii peste cei ce Te ascultă ca nişte fii ai Tăi, şi peste cei ce ascultă să facă voia Ta atât cât le rămâne lor să facă din toate voile lor pentru viaţa lor pe pământ. O, aşa a fost poporul Tău cel de demult al Tău, care n-a stat la făcut după viaţa Ta, după placul Tău, ca un popor chemat şi ales şi credincios acum, la venirea Ta iarăşi de la Tatăl la om ca să-Ţi pregăteşti cea cu slavă văzută venirea Ta apoi, precum scrie despre ea în Scripturile venirii Tale, când toate neamurile care vor fi atunci pe pământ se vor plânge văzând înfricoşata Ta slavă, căci vei fi învăluit în haina judecăţii făpturii, şi oamenii vor muri de frică văzând venirea Fiului Omului cu putere şi cu slavă multă, dar fiii cei crescuţi cu hrana cuvântului Tău, ascultători de Tine întru toate, Te vor asculta şi atunci când Tu le vei zice lor: «Veniţi, copii binecuvântaţi ai Tatălui Meu, căci voi M-aţi iubit întru toate câte Eu am suferit sau am fost lipsit, şi pe toate Mi le-aţi împlinit ca să am şi ca să pot fi pe pământ prin iubirea voastră şi prin voia Mea în voi zi după zi până la venirea Mea cu putere şi cu slavă multă, căci slava Mea e slavă ca a Unui Dumnezeu adevărat ce sunt». Amin.

O, în ziua mea de serbare întru sfinţii Tăi, dau să Te mângâi pe Tine, Dumnezeule îndurerat, că adânc Te doare rana cea de la poporul Tău cel de demult al Tău şi care a părăsit împlinirea Ta cea pentru slava Ta în fiul cel hrănit din gura Ta prin trâmbiţa Ta Verginica, cea care ca şi Tine plânge şi aşteaptă venirea înapoi a poporului Tău cu care ai petrecut pe pământ cu cuvântul gurii Tale în mijlocul lui în vremea ei de pe pământ. Te mângâi, Copil îndurerat, căci omul care ştie despre Tine şi nu Te creşte în el şi nu Te slăveşte în el apoi, îţi face Ţie rană cu neiubirea lui, cu nevegherea lui pentru viaţa şi pentru faţa Ta în el, Doamne al răbdării şi al aşteptării. Tu îl tot chemi la sânul Tău pe cel căzut din slava venirii Tale la om, dar el venind, nu vine, căci ca să vină iarăşi la sânul Tău poporul, aceasta înseamnă să asculte de Tine cel ce vine ca să fie iar al Tău. O, nu mai plânge, nu mai plânge cu atâta jale, Dumnezeule duios şi Fiule al meu, căci Tu eşti Cel ce ai spus că tot ce este cu neputinţă omului, poţi Tu, Stăpâne şi Doamne al puterilor în cer şi pe pământ, şi poţi ca un Dumnezeu adevărat ce eşti. Omul îţi stă împotrivă, dar Tu nu faci tot aşa cu el, ci, din contra, îi ajuţi lui putinţa ca să poată el ca Tine sau măcar să nu mai poată ca el, Doamne şi Fiule al meu. O, aşa ai făcut Tu cu tânărul cel bogat, care nu putea să lase slava celor pământeşti şi avutul lui cel mult, şi pentru mântuirea lui cea de veci l-ai dus pe el în lipsuri mari şi în neputinţă, ca să vadă el cu inima lui cea căutătoare după Dumnezeul vieţii veşnice, să vadă el deşertăciunea vieţii pământeşti şi să se bucure o clipă de libertatea lui de cele vremelnice şi de unirea cu Tine apoi a voii şi a doririi lui, ca să-l uneşti Tu aşa cu Tine, şi nu cum voia el, plin de bogăţii, care sunt gunoi şi neagoniseală pentru viaţa cea de veci, căci împărăţia Ta şi a fiilor ei nu este din lumea aceasta, şi aşa i-ai învăţat Tu pe cei ce auzeau de la Tine cuvânt al vieţii veşnice peste ei, Doamne Care dai viaţă celor ce ştiu să se lepede de sine pentru viaţa Ta în ei pe pământ, şi apoi în sânul Tău.

Dau să mă apropii cu glasul meu de mamă a Ta şi să-Ţi îmbrăţişez în duhul învăţăturii vieţii pe poporul cel adunat azi lângă noi la izvor şi să Te mângâi în rana Ta, Fiule rănit de dor după poporul Tău cel hrănit cu hrana vieţii. Dă-mi, Fiule scump, să fac voia Ta peste poporul Tău. Amin.

– Fie, mamă, voia Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh prin voia ta peste poporul cel venit la izvor. Amin.

– O, popor atâta vreme purtat pe aripi de cuvânt! Dumnezeu Cuvântul te-a purtat pe tine pe aripi de cuvânt ca să te aibă al Lui şi să-L ai tu pe El Domn şi Dumnezeu al tău şi să Se arate cu tine lumii necredincioase voii Lui întru ea, căci lumea are voia ei, în care nu încape voia lui Dumnezeu. O, adu-I tu bucuria cea deplină Fiului meu, Care te cheamă iarăşi la El pentru voia Lui în tine. îţi amintesc cum îţi proorocea Fiul meu că într-o zi dragostea ta de El te va da de gol că eşti creştin, că eşti copilul Lui după chipul Lui, şi îţi spun ţie cuvânt de învăţătură de viaţă veşnică peste tine, îţi spun că urât este bărbatul care-şi rade chipul cel aşezat de Dumnezeu pe faţa omului, căci Domnul l-a făcut pe om după chipul Său cel prea frumos. în ziua aceasta de învăţătură la izvor, S-a aşezat Fiul meu cu duhul învăţăturii Sale în fiii Lui cei din porţi ca să-ţi dea din Domnul povaţă de iubire şi de viaţă a Domnului peste tine şi peste chipul tău, popor de demult. O, vino înapoi, o, nu mai sta aşa, popor al învăţăturii cereşti, nu mai sta, fiule, înaintea Domnului fără asemănarea chipului Lui pe chipul tău, căci acum dragostea ta poate să arate din tine că eşti copilul Lui, că eşti creştin, fiule. O, nu te mai împotrivi tu, cel ce ai fost învăţat şi aşteptat de Dumnezeu, căci dacă azi tu te ruşinezi între oameni cu chipul cel slăvit pe care l-a făcut Domnul pentru om, ruşinat vei sta înaintea Lui şi a îngerilor Lui la întâlnirea ta cu El faţă către faţă, şi nu ţi-ar fi durerea o zi, ci veşnică ţi-ar fi, iar ruşinea tot la fel, căci aşa soartă de veci are cel ce se ruşinează cu Dumnezeu înaintea oamenilor trecători pe pământ şi în cer, căci cine trăieşte trecător pe pământ, tot aşa va fi şi în cer.

O, popor strigat de Domnul iarăşi la viaţă! Adu-ţi aminte de toate cuvintele Lui de peste tine şi vezi ce faci cu viaţa ta, căci Domnul te aşteaptă. O, popor căzut de pe cale, rău e fără călăuză pe pământ, rău e prin noapte fără zi peste ea mereu, dar tu nu mai ştii că viaţa fără călăuză e scrisă de diavolul cel vrăjmaş ţie şi lui Dumnezeu. Te-a povăţuit Domnul să vii să ştergi de la faţa Lui păcatele tale, păcatele împotrivirii tale, păcatele despărţirii tale de voia lui Dumnezeu, şi pe cele dintre tine şi fratele tău săvârşite şi despărţitoare de fraţi, căci cine nu are fraţi în Domnul pe pământ, acela nu mai are nici un fel de avere pentru vecii, fiindcă un popor credincios şi unit sub braţul Domnului e cea mai mare comoară de pe pământ şi din cer, cea mai mare avuţie pe care o poate avea omul credincios pe pământ, şi apoi în cer, cea mai mare slavă a omului pe pământ, fiule. Poporul cel credincios după voia Domnului pe pământ este cununa de slavă a Domnului, este coroana slavei Domnului pe pământ între oameni, iar cel ce se ruşinează pe pământ cu aşa avere, acela este om fără minte, om fără mers, fără chip şi fără frumuseţe între oameni. Dar tu adu-ţi aminte de toate cuvintele Domnului şi trezeşte-ţi iubirea şi hai să faci ca Domnul, căci tu eşti scris în cer că a vorbit mulţi ani cu tine Domnul şi că mult te-a învăţat să crezi cuvântul Lui şi să-l faci împlinit peste tine la vremea împlinirilor toate, şi iată vremea aceea când nimeni nu-ţi mai pune ţie stavilă să poţi ca Domnul pe pământ.

Ca şi Fiul meu şi Dumnezeul tău, tot la fel te învăţ şi eu, căci sunt mamă miloasă de fii. întoarce-te să fii copil ascultător, popor de demult, şi uită-te în cartea Lui cea de cincizeci de ani, şi pe a cărei trepte vrea Domnul să te ridice pe treapta măririi Lui, şi vezi în carte că te-a învăţat să-ţi faci ţie şi Lui rai în casa şi în curtea ta, şi să se apropie îngerii la mirosuri sfinte de flori fel de fel la frumuseţe şi la miros, iar tu să fii cel binecuvântat de El pentru ascultarea ta în casa ta de pe pământ. O, nu mai călca cu viaţa ta de pe pământ poruncile lui Dumnezeu, poruncile vieţii, fiule. Tu eşti popor învăţat de Dumnezeu. Ascultă de El, şi nu de tine, fiule, şi nu de fiii tăi, ci învaţă-i pe ei ascultarea de Dumnezeu, ca să poţi şi tu asculta de Dumnezeu apoi. O, de ce nu spui tu copiilor tăi drumul tău cu Dumnezeu atâta vreme? De ce ascunzi tu de fiii tăi glasul Domnului de peste tine, petrecerea ta cu Domnul atâta vreme pe pământ? O, fiii tăi n-ar fi fost atât de lumeşti acum dacă tu zi după zi mai mult L-ai fi ţinut mare în tine pe Domnul înaintea fiilor tăi. Să ştii, fiule hrănit din cer, să ştii că nu mai e mult, un picuţ mai este şi te vor judeca fiii tăi şi te vor numi tată nemilos de fii şi-i vei vedea plângând amar şi te vei ruşina şi vei plânge cu nemângâiat suspin că ţi-a fost nepăsarea aşa de mare şi că ţi-a fost ruşine cu Dumnezeu pe pământ. Sunt mamă miloasă de sufletele celor ce au fost hrăniţii Fiului meu cu laptele cuvântului ieşit din gura Lui ca să te aibă pe tine popor al Lui pentru venirea Lui şi pentru cerul Lui de sfinţi. Te povăţuiesc spre înviere. Dă-I Fiului meu mâna ca să te scoale din zeama ta. Ai rămas cu păcatul şi n-ai voit să rămâi cu Fiul meu. O, dă-te Lui acum, când iarăşi El te cheamă! Şi dacă voieşti să poţi aşa, nu mai păcătui, căci păcatul îţi întunecă frica de Dumnezeu şi ridicarea ta din păcat. O, nu mai păcătui, nu mai ucide vietate ca să-i mănânci trupul, căci Dumnezeu când a făcut omul, i-a dat altfel să mănânce, dar omul s-a aşezat din părinţi spre păcat şi nu se mai scoală. O, scoală-te, că Se apleacă Fiul meu până spre tine iar! Cei ce au fost cu râul Său de cuvânt şi nu mai stau acum lângă El cu ascultarea cea pentru sfinţenie, aceia nu au altă cale spre Fiul meu decât întoarcerea la El şi la râul învăţăturii Lui, cel plin de viaţă veşnică în el. Sunt mama milei cea pentru om. învaţă-te să citeşti în carte şi să poţi pentru Domnul Dumnezeul tău şi pentru tine, popor de demult al Domnului, copile rătăcit de la pieptul Fiului meu, Mântuitorul tău. Amin, amin, amin.

– O, mamă a Mea dulce, îmi strigi fiii cei rătăciţi de la dragostea Mea, de la pieptul Meu duios după ei. O, mamă, e mai tare omul decât Mine, mamă. Cel ce nu ascultă de povaţa Mea de peste el, e mai tare decât Mine, mamă. Iată de ce plâng Eu cu atâta jale, mama Mea. O, câtă învăţătură le-am dat, mamă. Mă uit la copiii celor ce au fost pe cale cu Mine la începutul şi la mijlocul celor cincizeci de ani de cuvânt acum, şi Mă podidesc lacrimi pline de ruşine înaintea vrăjmaşului Meu şi al lor, diavolul, mamă. Iată ce copii au cei care au mers cu Mine pe cale cântând sau plângând atâţia ani, mamă, după cum era bucuria Mea de la ei, sau jalea Mea de la omul cel lumesc, care Mă ţine pe cruce ca să păcătuiască el, mamă!

O, popor mititel la credinţă, dacă tu n-ai fi părăsit duhul credinţei cea pentru venirea Mea cuvânt de învăţătură la tine, n-ar fi ajuns nici fiii tăi fii ai lumii. Adu-ţi aminte cum mergeai tu cu Mine pe cale şi uită-te la fiii tăi cum merg, şi nu mai sta din plâns pentru răspunsul care-l vei răspunde înaintea Mea pentru paşii fiilor tăi, pe care nu i-ai mai povăţuit cu viaţa ta cerească înaintea lor şi cu rugăciunea ta fierbinte pentru ei înaintea Mea. O, cât râde de tine satana! O, cât Mă doare că nu te întorci la Mine aşa cum Eu te aştept să fii acum, când Eu, Domnul, îmi aşez pe pământ faţa cea văzută a lucrării Mele cu tine cincizeci de ani, poporul Meu cel de demult al Meu! O, tată, te adun mereu, te strig adesea la izvor şi te hrănesc şi te îndemn, dar tu eşti mititel şi rece de dragoste acum, când Eu trebuia să te am mare lângă Mine. O, cum să fac cu tine să te temi de Dumnezeu şi să-L urmezi cu dor şi cu ascultare, fiule? Eu, Domnul, pot să întăresc peste tine unealtă de trezire şi de curăţire ca să nu mai stai în păcat şi în neîmplinirea cuvântului Meu de peste tine, poporul Meu.

Eu, Domnul, voi cerceta acum pe tot fiul care a iubit calea Mea cu el pe pământ atâta vreme în vremea aceasta, şi voi lucra cu toate puterile cereşti pentru ridicarea sau pentru curăţirea lui de păcat şi de neascultare, acum, când diavolul Mă îndurerează adânc, arătându-Mi-i pe cei hrăniţi de Mine şi despărţiţi acum de la pieptul Meu pentru ca să facă ei faptele trupului, ei şi fiii lor, care, iată-i, nu mai au nici credinţă, nici ruşine, nici port cuvios, nici sărbătoare, nici cruce, nici hrană din cer, nici ţară, nici neam sfânt, nici rugăciune pentru iertarea păcatelor lor, căci viaţa lor cea cu păcat în ea le-a stricat mintea şi le-a învăluit inima în mreaja lui cea înşelătoare peste om.

Plâng după tine, poporul Meu de demult al Meu. Te strig, tată, mereu, ca să-ţi dau învierea. Dă-Mi mâna ca să te scoli şi ca să nu mai cazi iar! Deschide cartea Mea cu tine şi vezi în ea ce înseamnă sculare. Bucură-te cu Mine, tată, ca să-ţi piară din inimă bucuria cea străină de Dumnezeu. Vino la izvor şi cere apă şi cere putere sfântă peste tine, fiule, căci Eu am fii scumpi la gura izvorului Meu, şi ei îţi vor împărţi ţie viaţă şi putere, tată, dacă vii ca să iei. O, vino şi învaţă scularea ta şi viaţa Mea în viaţa ta, poporul Meu care M-ai umplut de dor după tine, tată. O, scoate de la tine neîmplinirea, că Eu vin curând cu toate ale sfinţeniei Mele ca să le aşez pe pământ, iar pe tine voiesc să te găsesc primenit şi împodobit pentru cele ce vor rămâne, tată. Adu-ţi aminte cu dor de viaţa cuvântului Meu de peste tine şi vino iar să fii cu Mine şi dă-Mi iar loc în tine şi iartă-Mă de durerea Mea cea multă de la tine, că Mă doare, tată, de la tine, şi tu nu Mă mai ierţi ca să Mă scoţi de sub durere. O, nu Mă mai ţine sub durere; vindecă-Mă, fiule, ia de pe Mine această povară! Să ne iubim unul pe altul, tată. Amin.

Acum, pace ţie de la Mine, poporul Meu cel de demult al Meu; pace ţie dacă vei şti să înţelegi ce înseamnă pacea dintre Mine şi tine! Ia pe tine chipul şi asemănarea Mea şi a mamei Mele, care te cheamă ca şi Mine de dulce sub cortul împăcării, fiule. Mă apropii tot mai cu putere de arătarea slavei chipului Meu înaintea neamurilor de pe pământ, care nu veghează pentru venirea Mea şi care se vor plânge atunci cu jale fără mângâiere, văzându-Mă venind, aşa cum am făgăduit că voi veni arătându-Mă venind. Amin.

O, ascultă glasul Meu de chemare, poporul Meu cel de demult al Meu. Vino, tată, să aşez în tine voia Mea ca şi în cer şi aşează-ţi gospodăria ta în viaţă de rai. Fă rai în curtea şi în casa ta pentru tine şi pentru Mine şi pentru sfinţi, tată. O, Eu nu te voi lua ca pe unul care n-ai ştiut, şi de aceea te voi cerceta acum, şi voi lucra ajutat de puterile cereşti pentru ridicarea ta spre voia Mea cea dulce, care te cheamă sub ea, sau pentru curăţirea ta de păcat şi de neascultare, acum, când diavolul, vrăjmaşul Meu şi al tău, Mă îndurerează adânc, arătându-Mi-i pe cei despărţiţi de la pieptul Meu şi care odinioară erau poporul Meu.

Te-am hrănit şi te-am adăpat azi la masa Mea şi la izvorul Meu în zi de sărbătoare pentru mama Mea, poporul Meu. O, scoală-te, tată, scoală-te, ca să fii tu mângâierea Mea, aşa cum atâta vreme a despărţirii tale de Mine ai fost durerea Mea. Acum scoală-te şi dă-Mi iertare de sub durere şi ia-Mă să-ţi fiu Domnul învierii tale, să-ţi fiu iarăşi Domnul Dumnezeul tău, şi apoi să fiu Domnul iubirii tale cea pentru Mine, iubire înnoită de Mine, înnoită iar, poporul Meu. Amin, amin, amin.