2007 25 Mar

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica a cincea a Postului Mare, a cuvioasei Maria Egipteanca

Sunt Domnul Cel îndurerat de la nedragostea omului. Sunt Domnul Cel străpuns în trup cu cuie prin mâna omului necredincios, căci crucea Mea cea grea a fost şi este necredinţa omului, nedragostea omului. Mi-e Duhul îndurerat pe pământ. Vin pe pământ cuvânt după două mii de ani de la trupul Meu cel răstignit pe cruce şi nu găsesc credinţă pe pământ şi nu găsesc dragoste, căci dragostea s-a sfârşit în om. Credinţa în Mine este omul blând şi smerit cu inima, şi care seamănă cu Mine la chip şi la faptă şi la dragoste, şi care-şi dă Mie viaţa, după ce el cunoaşte cu înţelepciune minciuna cea de pe pământ, vremelnicia care-l ţine rob pe om cu faţa ei şi cu lucrarea ei cea văzută, iar Eu, Domnul, sunt Cel îndurerat de la necredinţa omului şi stau străpuns în trup şi în duh de la voia omului care nu-L iubeşte pe Dumnezeu.

Mi-e Duhul îndurerat pe pământ şi nu găsesc mângâiere de la om. O, până când, omule? Eu sunt Domnul Cel îndurerat de la nedragostea ta şi sunt străpuns în duh şi în trup de la acest păcat al tău, şi e grea de tot crucea Mea cea de la nedragostea ta. Vin pe pământ cuvânt şi nu ştiu cum să fac cu tine ca să Mă crezi că Eu sunt acest cuvânt, aşa cum Eu am fost Cel răstignit pe cruce cu cuie, căci aşa a fost voia omului necredincios să facă pentru Mine. S-au scurs de atunci două mii de ani, şi Eu iarăşi vin şi bat la inima omului, dar nu vin arătat, ci vin îmbrăcat în duh şi în cuvânt, şi cuvântul Meu este adevărul, şi nu ştiu cum să fac cu tine, omule, ca să Mă crezi că Eu sunt acest cuvânt cu care bat la uşa ta, la inima ta străină de pacea Mea din tine, căci pacea Mea voiesc să ţi-o dau când te strig ca să-Mi deschizi şi ca să Mă crezi. O, te-ai făcut stăpân pe pământ şi ţi-ai făcut gospodăria ta pe el, iar pe Mine nici ca pe un străin nu Mă mai primeşti, nici ca pe un drumeţ nu Mă mai adăposteşti. O, nu mai ştii să-I mulţumeşti lui Dumnezeu pentru suflet, omule, şi eşti nemulţumit de Mine când nu Mă primeşti, şi tu eşti dator Mie pentru viaţă şi nu vrei să iei de la Mine înţelepciune şi să te naşti din cer pentru ea, căci fără înţelepciunea Mea în tine, fără Duhul Meu în tine tu nu Mă primeşti, tu nu Mă cunoşti, omule. Eu însă îţi amintesc de sfinţii Mei care au făcut şi în pustiu şi în loc umblat gospodăria lui Dumnezeu, iar ei s-au făcut slujitori sfinţeniei Mele în ei pe pământ şi s-au sfinţit şi Mi-au sfinţit pământul şi cerul, pământul cel de sub ei şi cerul cel din jurul lor, şi umblau cu trupul pe cer şi pe pământ blânzi şi smeriţi cu inima aşa cum sunt Eu, şi mulţumiţi trăiau ei în Duhul Meu.

Apleacă-te, omule, ca să-Mi auzi cuvântul şi roagă-te lui Dumnezeu să-ţi dea credinţă sfântă în venirea Mea după om, căci voia Tatălui Savaot este să-l trag pe om la Tatăl prin venirea Mea aşa cum vine ea acum, purtându-Mă cuvânt peste pământ. Eu M-am născut Om pe pământ ca să Mă las răstignit de om şi ca să înviez din moarte şi ca să Mă duc la Tatăl iarăşi şi să-l trag pe om la Tatăl prin lucrarea Mea cu care stau pe pământ, prin puterea înţelepciunii cuvântului Meu, care are în el viaţa cea veşnică, omule sărac de viaţă. O, roagă-te lui Dumnezeu, omule, şi cere-I să te ajute să nu mai fii tu, ci să fie Domnul în tine cu dragostea Lui, blând şi smerit cu inima aşa cum este El, şi ca să te cunoască El apoi de adăpost al Său. Amin.

O, poporul Meu, Mă las cuvânt în mijlocul tău pentru tine şi pentru tot omul de pe pământ, că plâng sfinţii Mei de mila Mea când Mă văd stând blând şi smerit cu inima şi străpuns în duh şi în trup de la voia omului care nu-L iubeşte, care nu-L miluieşte pe Dumnezeu pe pământ. Eu sunt Domnul, iar omul este crucea Mea cea grea şi nu voieşte să se facă el mângâierea Mea sub crucea Mea, nu vrea omul să-Mi mulţumească pentru suflet şi să Mă cunoască de Stăpân al vieţii.

O, n-am fost suferit de om când am venit, şi iată, vin şi tot vin şi nu încap cu omul să-i fac bine omului prin omul în care Eu Mă adăpostesc şi călătoresc între oameni. La prima Mea venire am spus la cei pregătiţi de Mine pentru oameni că oamenii care nu Mă vor primi pe Mine nu-i vor primi nici pe ei, şi am spus că, ascultând de la ei, pe Mine Mă vor primi oamenii.

O, poporul Meu, grăiesc în mijlocul tău durerea Mea şi a sfinţilor Mei. învaţă, fiule, lucrarea mântuirii şi mângâie-L pe Dumnezeu cu viaţa ta mântuitoare, căci oamenii nu-L primesc pe Dumnezeu şi îşi fac pe pământ gospodăria lor, dar mântuirea nu se lucrează cu lucrare ca pe pământ, ci ea se capătă prin lucrarea ei în om, nu prin lucrarea omului. O, poporul Meu, lucrează, fiule, lucrarea alegerii tale, căci mântuirea se capătă cu lucrarea ei în om, nu cu lucrarea omului. Dau sfinţii să se măsoare cu tine când îţi văd alegerea ta, dar una e să se măsoare ei cu tine pentru darul Meu din mijlocul tău, şi alta ar fi să dai să te măsori tu cu ei când ai da să te piteşti sub viaţa lor cu viaţa ta, căci iată, oamenii care se cred credincioşi Mie şi sfinţilor Mei dau să se măsoare cu sfinţii pentru viaţa lor cea după plăcerea lor şi spun că Maria Egipteanca a umblat goală, dar Eu îi spun omului că n-a fost şi nu este om pe pământ mai îmbrăcat decât ea. Ea avea ca haină cerul, iar sfinţenia avea de casă trupul ei. Ea asculta de sfinţenie, nu asculta de trup, şi a făcut aceasta pentru ca să pedepsească în însuşi trupul ei toată viaţa ei deşartă, tot ce a fost ea până să fiu Eu, Domnul, în ea apoi.

O, poporul Meu, Mi-e Duhul îndurerat. Nici în mijlocul tău nu-Mi pot spune toată durerea, toată jalea Duhului Meu, pe care Mi-o împart tainic cu cei ce Mă poartă spre tine şi spre om. O, duhul mângâierii nu mai este pe pământ, iar crucea Mea cea grea este necredinţa şi nedragostea omului care-Mi face cruce Mie ca să fie el stăpân pe pământ şi să se aşeze el dumnezeu peste om şi să-şi aibă el gospodăria sa peste cele ştiute a fi locuri pentru cer, şi pe care omul le strică, făcându-şi lui gospodărie şi nu Mie, aşa cum templul de la Ierusalim s-a stricat de tot pentru că şi-a făcut omul în el gospodăria sa şi adunătura sa, şi nu pe-a Mea, căci voia Mea este prin prooroci, şi nu oricum este ea. Iată, şi cei din casa în care Eu am trâmbiţat prin trâmbiţa Mea Verginica au propăşit prin Evanghelia Mea cu ea, şi apoi nu M-au mai voit, şi acum sunt ei acolo, iar Eu nu, şi plâng în lături ca unul care nu are rod după truda lui. îi aud gândind şi zicând: „Dar ce să facem cu casa asta? Să nu aibă ea folosire?.” O, dacă n-au putut face în ea cer, pământ nici atât nu trebuia să facă în ea, căci pământ este pe pământ. Maria Egipteanca nu a avut templu ridicat în loc pustiu, dar şi aşa a făcut ea cer pe pământ, căci s-a făcut ea însăşi templu pentru Dumnezeu, sfinţindu-Mă pe Mine în ea ca pe Stăpânul ei şi iubindu-Mă ca pe Dumnezeul ei, Care a mântuit-o pe ea de rău.

O, poporul Meu, una este să se măsoare sfinţii cu tine, şi alta este să te măsori tu cu ei. O, tu să fii înţelept, fiule. Tu să fii blând şi smerit cu inima şi să Mă ai pe Mine de Stăpân al cugetului tău, al sufletului tău şi al lucrării tale cea pentru mântuirea ta. Măsura ta Eu trebuie s-o măsor, şi ferice ţie dacă ştii această lucrare a înţelepciunii mântuirii, căci iată, cei de ieri şi cei de azi răzvrătiţi în poporul cuvântului Meu nu încetează să găsească nod în papură ca să nu Mă primească prin felul cum Eu vin ca să-Mi orânduiesc un popor şi să-l veghez pe el prin cuvânt pentru fapta lui, pentru dragostea lui, pentru rodul Meu în el. Iar Eu, Domnul, le spun celor ce şi-au pierdut şi îşi pierd înţelepciunea prin judecată peste lucrarea Mea: vai celor nemulţumiţi, care judecă şi învinuiesc aşezarea venirii Mele acum pe pământ, căci aceia îşi pierd înţelepciunea mântuirii şi nu mai ştiu să gândească şi să grăiască, de vreme ce înlăuntrul lor este plin de răzvrătire şi de neiubire, lipsit de duh iubitor de fraţi şi de oameni, şi iată, fiecare are după cum a fost şi este fapta sa. Amin.

O, poporul Meu, Mi-e Duhul îndurerat. învaţă-te frate pe frate smerenia inimii ca să-Mi poţi înţelege durerea şi să umbli în lumină, fiule, că Mă doare noaptea omului, Mă doare neascultarea omului, care este noaptea omului cel neiubitor de lumina Mea. O, poporul Meu, fă-te mângâierea Mea sub crucea Mea cea grea şi dă-Mi putere sub ea.

Sunt Domnul Cel îndurerat de la nedragostea omului şi sunt străpuns în trup şi în duh de la voia omului care nu-L iubeşte pe Dumnezeu, dar tu mângâie-Mi suspinul, căci ucenic-mângâiere voiesc să-Mi fii tu, fiule al poporului Meu. Amin, amin, amin.