2007 18 Feb

Cuvântul lui Dumnezeu din Duminica pomenirii izgonirii lui Adam din rai

Cuvântul acesta este Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, şi Se coboară din cer pe pământ şi Se face învăţător de viaţă veşnică peste om, şi Se face mângâiere şi împlinire a Lui peste cei ce iubesc ca Dumnezeu pe pământ. Amin.

O, poporul Meu, Eu, Domnul Dumnezeul tău, vin mereu la tine cuvânt ca să te ţin în el şi ca să-ţi dau mângâiere şi putere prin el şi ca să am Eu de la tine mângâiere şi putere, poporul Meu. Omul trebuie să-L iubească pe Dumnezeu şi trebuie să ştie cum să poată el aceasta, ca să-I aducă rod Domnului, poporul Meu. în ziua aceasta de aducere-aminte a durerii Mele de la căderea omului din Dumnezeu şi din rai, Eu, Domnul, voiesc să-i amintesc omului să-L iubească pe Dumnezeu în lumină, căci în întuneric nu poate să facă omul aceasta. Omul a căzut din rai din pricina celor ce au stat ascunse în el, iar cele ascunse se numesc întuneric şi cuprind oamenii în întuneric, şi n-are cine să-l înveţe pe om puterea şi paza şi lumina de la cele lucrate de el la lumină, la vedere, căci omul care se ascunde între om şi om, acela stă la întuneric, iar calea Mea este cea cu lumină pe ea. Amin.

O, poporul Meu, e mare nevoie de învăţătură din cer peste pământ, căci omul nu poate fi fiu al zilei dacă nu ştie ce înseamnă ziua şi ce înseamnă noaptea pentru om. Este scrisă acum înaintea omului vreme de post de bucate, şi nu ştie omul care este puterea postului, şi nu ştie, bietul de el, de ce trebuie să ţină el post de bucate. Cel ce posteşte de bucate este mai cuminte, mai harnic pentru suflet, vede mai bine, lucrează mai frumos, mai curat, se curăţă mai mult de cele rele din el, căci înfrânarea pântecelui îi micşorează omului grijile şi patimile care vin de la pofta trupului şi de la pofta ochilor, şi acestea îl duc apoi pe om la trufie şi se face omul fiu al diavolului, şi n-are cine să-l înveţe pe om că nu Mă poate avea pe Mine Dumnezeu al lui dacă el lucrează aşa. Postul de bucate trebuie să fie împletit cu lucrul cel de la Dumnezeu peste om, căci altfel omul nu poate scăpa de lucrarea diavolului când îşi opreşte doar pântecele de la îmbuibare şi nu-şi opreşte şi sufletul de la aceasta. Eu sunt blând şi smerit cu inima, şi aceasta l-am învăţat Eu pe om să înveţe şi să lucreze, iar cel ce se opreşte de la pofta trupului nu i se pune lui dacă nu are lucrare din cer peste sufletul lui umilinţa şi iubirea, care-l fac pe om blând şi smerit cu inima pentru lucrarea păcii în el şi în jurul lui apoi, spre desăvârşirea lui Dumnezeu în el, şi iată, aceasta este taina postului şi puterea lui cea bună în om apoi. Amin.

îmi amintesc cu durere fără de hotar de omul cel zidit de mâna Mea şi aşezat apoi în rai şi în ascultare de Mine în grădina aceea. O, n-a ascultat de Dumnezeu, n-a ascultat omul, ci a ascultat de sine şi de om şi de diavol. Iată, dacă omul nu-L iubeşte şi nu-L ascultă pe Dumnezeu, în zadar se opreşte el de la bucate, căci dacă el se ascunde în el cu cele ale minţii şi ale inimii lui, toate ale lui se întorc spre întuneric apoi, aşa cum Adam s-a întors spre neascultare din pricina neiubirii de Dumnezeu după ce el a fost doi din unul singur şi n-a mai fost un singur trup înaintea Mea, o singură voie, o singură iubire pentru Cel ce l-a făcut pe el.

O, poporul Meu, e mare durere să nu fie omul una cu Dumnezeu. E durere şi pentru om, şi pentru Dumnezeu. Cel ce nu este una cu Mine, acela este în întuneric şi de aceea nu este el una cu Mine. Cel ce nu este unul în Mine între el şi fratele său, acela este în întuneric, şi omul nu ştie să fie în Dumnezeu dacă nu are cine să-l înveţe pe el.

O, copii din porţi, v-am spus vouă nu demult că nu pot să-i fac omului bine prin voi dacă el nu Mă primeşte cu vederea Mea din voi şi cu îndreptarea Mea peste el. Eu nu pot să lucrez decât peste cel ce Mă aşteaptă, iar cel ce Mă aşteaptă este cel ce Mă primeşte, şi altfel Eu nu pot să-i fac omului bine şi nu pot să-l scap pe el de răul din el, căci omul îşi lucrează din firea lui răul în el, iar firea lui de om îl dezvaţă pe el de grija cea pentru Dumnezeu şi pentru lumina de la Dumnezeu în el şi pentru odihna Domnului în el. O, copii priveghetori din partea Mea peste poporul care stă în lumină cu viaţa lui şi cu lucrarea ei! Eu mereu vă dau să lucraţi şi să vedeţi ce să lucraţi, iar poporul trebuie să înveţe tot mai frumos să creadă în lucrarea Mea prin voi şi să înţeleagă el binele şi lumina şi calea Mea spre el prin voi pentru ca să-i fac lui bine şi să-l am al Meu pe el, căci Adam nu M-a primit să-i fac bine şi să-l învăţ lumina şi să-l scap de plata întunericului din el, şi s-a ascuns în el, şi apoi s-a dezvinovăţit pentru ascunderea lui şi a învinuit pe femeia lui şi pe Dumnezeu, şi atunci a pierdut omul raiul şi odihna şi pacea sufletului lui dacă a făcut aşa, şi apoi nu L-a mai putut iubi pe Dumnezeu şi voia lui Dumnezeu în el dacă el a lucrat din sine peste viaţa lui cea dată lui de Mine.

O, copii priveghetori, aveţi grijă, tată, de poporul cuvântului Meu şi îndemnaţi-l mereu, mereu să se hrănească el cu tot cuvântul Meu pus peste el, căci Adam a călcat peste cuvântul Meu şi a luat cuvântul lui ca să-l împlinească, şi nu e bine să lucreze omul din sine, fiilor veghetori. Eu, Domnul, în ziua aceasta de învăţătură îi dau poporului sfânt îndemnul să împlinească el tot cuvântul care vine de la Mine la el şi să se păzească el fiu al zilei şi al ascultării de Dumnezeu, căci am de răscumpărat omul de la cădere, şi prin ascultarea poporului Meu pot Eu să lucrez această Scriptură pentru care am venit pe pământ şi M-am făcut om. Amin.

Eu, Domnul Dumnezeul tău, voiesc, poporul Meu, să fii tu blând şi smerit cu inima şi să înveţi tu această lucrare a Mea în tine, şi prin împlinirea ei în tine să ştii tu să ţii post de bucate, iar cu postul acesta să-Mi faci tu bine Mie, căci pentru Domnul e bine să lucrezi tu, şi nu pentru tine, iar Domnul va avea grijă de tine pentru lucrarea ta cu El, pentru iubirea ta de El, poporul Meu, şi El îţi va adăuga ţie pe cele de trebuinţă. O, uită-te la omul cel zidit de mâna Mea, care numai în lacrimi a stat de când a căzut din Mine şi până acum când Eu Mi-am ridicat popor ca să vin la el cu sfinţii şi să rostesc cuvânt de înnoire a lumii în mijlocul lui şi să-i şterg lacrima omului zidit de mâna Mea, căci cu cuvântul Eu lucrez, şi nu altfel este facerea Mea, poporul Meu, numai să pot Eu încăpea cu omul şi cu rostirea cuvântului Meu pe pământ, fiule de azi al cuvântului Meu.

O, popor aşteptat de morţi şi de vii! O, popor hărăzit de Dumnezeu pentru lucrare de cer pe pământ! Iată, tu trebuie să lucrezi cu Mine lucrarea înnoirii lumii, lucrarea învierii făpturii, şi să fii tu ieslea în care se coboară cuvântul lui Dumnezeu, cuvântul facerii după şapte mii de ani de la căderea omului, căci omul a căzut din Dumnezeu şi a făcut lacrimă multă în urma lui, în Mine a făcut lacrimă, căci Duhul Meu a suflat peste el şi a pus în el duh de viaţă ca să-l am pe el casă a Mea apoi. O, nu M-a mai adăpostit omul în el după ce a călcat cuvântul Meu ca să nu Mă mai asculte, şi Mi-a făcut durere şi lacrimi omul şi nu M-a mai iubit, şi iată, Fiul Omului nu are unde să-Şi plece capul, aşa cum am spus Eu acum două mii de ani când Mi-am arătat durerea Mea la cei de atunci care aveau apoi să Mă urmeze şi să aşez Eu în ei credinţa în Dumnezeu şi ascultarea de El şi lucrarea cea pentru El, lucrare pe care Mi-a stricat-o omul pe care l-am zidit Eu pentru lucrările Mele.

O, poporul Meu, te binecuvintez pentru lucrarea Mea cu tine şi cu care să lucrezi tu peste tine puterea postului de bucate, dar nu uita: fii blând şi smerit cu inima, şi învaţă de la Mine aceasta, aşa cum Eu i-am îndemnat şi pe ucenicii Mei cei de acum două mii de ani. O, nu învăţa de la om lucrarea aceasta. învaţ-o de la Mine, căci Eu aşa am spus: «învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima». Te binecuvintez cu acest bun, poporul Meu, şi aşa să împleteşti tu lucrul postului de bucate, şi fiecare fiu al poporului Meu să aibă grijă mare de duhul păcii şi al neîncordării în tot lucrul cel cu mâna şi cel cu duhul, iar înfrânarea voastră de la bucate să vă fie ajutată de duhul acesta blând şi de smerenia inimii, fiilor, şi acestea să le lucraţi pentru Mine, pentru izbânda Mea cea lucrată cu lacrimi şi cu mare răbdare şi aşteptare după om ca să-i aduc Eu omului izbăvirea şi răscumpărarea pe care i-am plătit-o când M-am lăsat pe cruce pentru el. Iubirea Mea pentru om să Mi-o întoarcă omul, şi să Mă asculte el ca să-l pot Eu ocroti pe el, căci diavolul îl trage mereu pe om din Mine prin neascultarea de Mine a omului, şi iată, omul trebuie să înveţe cum să se întoarcă în Mine şi cum să stea în Mine, şi ca să nu-l mai găsească diavolul pe el în afara Mea. Amin.

O, omule neputincios, întoarce-te la Mine ca să scapi de duşmanul tău şi al Meu, căci cine îţi este duşman nu-ţi poate face bine. Cine te scoate din Dumnezeu, acela îţi este duşman, omule neputincios, iar tu fără Mine nu poţi face nimic, nimic din ceea ce zici tu că faci ca să ai şi ca să le pierzi apoi, căci tot ceea ce faci tu, le faci ca să le pierzi, şi tu nu mai ştii aceasta dacă stai în afară de Mine şi fugi de pe calea Mea. O, hai să te ajut de-acum, hai, omule neputincios! O, lasă-Mă să-ţi stau în cale şi să te iau în barca salvării. Aşează-te să te înfrânezi de la mâncare şi dă de la tine carnea şi fă voia Duhului Sfânt, omule neputincios! Amin.

O, fii ai oamenilor, nu mai mâncaţi carne! Nu vă mai lăsaţi târâţi de această ispită care naşte în voi duhul desfrânării, de care voi nu vă mai pocăiţi. Ajunge! Nu mai mâncaţi carne! Nu mai beţi băuturi nimicitoare, fii ai oamenilor! Scuturaţi-vă de pofta trupului şi de pofta ochilor, care vă trag la desfrânare, şi nu mai hrăniţi prin acestea duhul trufiei vieţii şi al desfrânării vieţii, căci viaţa este numai cea de la Dumnezeu, numai cea cu Dumnezeu trăită, şi altfel nu este viaţa. Luaţi de la Mine calea vieţii şi pocăiţi-vă de cele rele din voi şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima, şi aşa să vă învăţaţi şi voi să fiţi în toate zilele de post de bucate, căci altfel postul vostru nici pentru voi nu vă este de folos, fiindcă nu numai cu trupul, ci cu duhul trebuie să înveţe trupul să postească. Şi dacă vreţi viaţa cea de veci, nu mai mâncaţi carne, nu mai mâncaţi carne, o, fii ai oamenilor, şi iubiţi-L pe Dumnezeu ca să puteţi aceasta, şi pentru El să puteţi aşa, căci El vă iubeşte şi vă aşteaptă să-L iubiţi, şi aşa să scăpaţi voi de robie, şi aşa să învăţaţi voi să fiţi vii. Amin. Binecuvântată să vă fie iubirea de Dumnezeu şi zilele de post pentru biruinţa lui Dumnezeu în voi, dacă veţi iubi pe Dumnezeu în ele. Eu vă dăruiesc putere de iubire şi credinţă prin iubire. Eu vă dau pacea Mea, şi nu precum vă dă lumea vă dau Eu, ci vă dau precum am dat-o celor ce s-au mântuit prin iubirea lor de Dumnezeu, o, fii ai oamenilor, căci Dumnezeu este mântuirea omului şi slava celor ce-L iubesc pe El pentru slava Lui pe pământ. Amin.

O, poporul Meu, apleacă-te, fiule, ca să Mă aştepţi mereu în mijlocul tău cuvânt. Apleacă-te, fiule, căci aplecarea este iubire, şi iată, Eu Mă aplec şi Mă fac cuvânt peste tot pământul prin aplecarea ta sub cuvântul Meu. Apleacă-te, poporul Meu, spre lucrarea binecuvântării cea mai de sus, căci acolo unde locuiesc fraţii împreună, acolo trebuie să fie loc frumos prin unire, loc al binecuvântărilor Mele, aşa cum roua binecuvintează în dimineţi pământul, şi iată, unde este unire şi împreună lucrare de fraţi întru iubirea Mea, acolo am poruncit Eu, Domnul, binecuvântarea şi viaţa până în veac, poporul Meu. Binecuvântată să fie iubirea ta, iar vremea postului care începe acum, să te crească în iubire, să te facă cer pe pământ între frate şi frate, să te facă blând şi smerit cu inima, ca Dumnezeu, şi să te binecuvinteze pe tine pe pământ jos, şi în cer sus, căci aşa am poruncit Eu binecuvântărilor Mele să stea şi să fie şi să cuprindă în ele pe cei ce împreună locuiesc în unire în numele Meu, şi ca în cer pe pământ locuind ei înaintea Mea, primindu-Mă mereu ca să am la ei casă şi masă şi să am slava Mea între ei. Amin.

O, poporul Meu de demult, de când am venit Eu cuvânt pe pământ acum, la sfârşit de timp! O, apleacă-te şi tu! Apleacă-te, tată, să faci voia Mea! Nu este dragoste de Dumnezeu mai mare ca aceea ca să facă omul voia lui Dumnezeu. Apleacă-te cu pocăinţă şi apleacă-te cu postire sfântă şi bineplăcută Mie, şi apoi îmbracă-te cu putere ca să poţi pentru Dumnezeu, popor de demult al Meu. îmbracă-ţi casa în sfinţenie, şi apoi trupul, şi apoi viaţa, poporul Meu de demult, şi nu uita petrecerea Mea cu tine atâta timp în vremea Mea cu tine la începutul şi la mijlocul lucrării Mele cu tine acum pe pământ cuvânt. Te învăţ viaţa şi te îndemn pentru ea. Aşează-te la împodobit prin povaţa Mea de peste tine. Apleacă-te spre înfrânare şi învaţă de la ea pocăinţa, căci înfrânarea te scapă de trândăvia cea pentru suflet şi de multele griji ale vieţii, de iubirea de stăpânire peste tine însuţi şi de vătămătoarea grăire în deşert, precum îmbuibarea îl îndeamnă pe om la acestea. Tu însă caută să te aşezi la împodobit pentru duhul curăţiei, pentru smerenia minţii şi a inimii şi pentru răbdarea în toate câte te încearcă, şi acestea vor fi încununate de dragostea cu care le vei lucra, căci toate prin dragoste sunt şi se fac ca să fie. Amin.

Apleacă-te, poporul Meu de demult, şi ia peste viaţa ta voia Mea, căci Eu, Domnul, te aştept cu ea împlinită înaintea Mea, ca să-ţi şterg vina că M-ai părăsit, şi iarăşi să fii tu al Meu, şi Eu al tău, poporul Meu de demult al Meu. Amin, amin, amin.