Mă aşteaptă cerul de sfinţi şi de îngeri să cuvintez cuvânt de hrană în mijlocul poporului cuvântului Meu de acum, şi care îşi are sălaş pe vatra poporului român.

Să fie aşteptare în porţi! Să fie Domnul cuvânt peste pământ, copii din porţi! O, ştiu că sunteţi plăpânzi, ştiu, tată, ştiu, dar le trebuie hrană caldă la sfinţii Mei şi la îngerii Mei, şi le trebuie la cei ce ştiu acum să Mă caute la voi şi să-şi ostoaie sufletul cu hrana Mea de pe masa de la voi. O, mereu şi iar mereu am rostit cuvânt de împlinit şi am spus să prindeţi puteri în porţi şi să fiţi zi şi noapte sprijiniţi pentru puterile Mele din voi, pentru coborârea Mea cuvânt pe pământ, fiilor copii. O, cât sunt de îndurerat şi de lipsit de ajutor în durerea Mea! O, cât sunteţi voi de slăbiţi în puterea Mea din voi! Această putere dacă nu lucrează nu se înmulţeşte, nu creşte în om când ea nu se împarte ca să fie lucrătoare peste viaţa celui ce o ia când ea se împarte.

O, feriţi-vă de dureri şi prindeţi puteri, copii din porţi. Eu dau să vă ocrotesc de dureri şi de jale, şi am spus demult să fiţi voi legănaţi în mângâieri şi să prindeţi puteri, căci Domnul grăieşte aceasta. Amin.

O, popor al cuvântului Meu, Eu Mă îngrijesc de tine că eşti fiul Meu, dar aştept de la tine putere şi mângâiere pentru Mine, poporul Meu. O, înhărniceşte-te în duhul dragostei sfinte pentru Domnul tău, căci Eu, Domnul, te hrănesc cu hrană nepieritoare, nestricăcioasă, aşa cum trebuie să fie şi cei ce mănâncă din masa Mea. Am masa împărăţiei cerurilor în mijlocul tău şi Mi-am deschis fereastra ei şi am deschis uşa larg ca să intre neamurile pământului şi să ia de pe masa Mea şi să înveţe faptele vieţii, lucrul mântuirii lor, poporul Meu. în toată clipa omul trebuie să lucreze faptele mântuirii lui, şi trebuie să le ştie omul ca să le poată lucra. Ele sunt mila şi iubirea cea pentru ea. Ele stau în calea omului ca să le lucreze omul înaintea Mea, şi nimeni nu poate spune că n-are cum şi unde să le lucreze. Omul trebuie să Mă miluiască pe Mine în toată vremea, şi cu mare iubire şi dor trebuie să facă el acestea, căci altfel nu le face omul. Pentru milă trebuie iubire şi dor, poporul Meu, iar când omul nu poate să lucreze aşa, el nu are viaţă şi nu poate împărţi milă, nu poate împărţi viaţă cel ce nu are faptă de viaţă mântuitoare înaintea Mea şi între oameni.

O, poporul Meu, nu se teme omul de pedeapsă peste viaţa lui, de judecată peste faptele lui, iar eu, Domnul, îl voi chema, sau îl voi depărta pe om când voi sta pentru întrebare înaintea lui în ziua înfricoşatei judecăţi şi când el Mă va întreba: „Când, Doamne, am făcut acestea ca să mă primeşti acum?”, sau „Când n-am făcut acestea ca să mă îndepărtezi acum că n-am făcut, că n-am lucrat mila şi iubirea cea pentru ea?”. Darul milei pentru Dumnezeu nu-l mai au oamenii, poporul Meu, căci ca să-l aibă omul, el trebuie să înveţe fapta şi lucrarea lui, şi numai apoi îl poate omul lucra înaintea Mea, iar Eu îl învăţ pe om dragostea cea desăvârşită, poporul Meu, şi care are ca lucrare mila cea plină de umilinţă şi iubirea cea pentru ea, căci iubirea îl vindecă de sine pe om, şi fără ea nu poate omul să aibă curată mila şi să-Mi dea Mie din ea, căci ea se împarte la cei ce sunt iubiţii Mei în lucrarea lor, şi aşa îmi slujeşte ea Mie pentru faptele cele mântuitoare ale omului şi care-i lucrează lui viaţă pentru veşnicie, viaţă cu învăţătură lucrată, iar cel ce este umilit ia de la Mine învăţătură şi îndemn şi nu ia de la el, căci nu poate omul lua şi avea prin el însuşi, fiindcă nu aşa este taina lucrării vieţii. Lucrarea vieţii este taina cea învăluită în duhul umilinţei când ea se urcă spre Mine din om, iar omul îl înalţă atunci pe cel ce se face apoi luişi cale a lui spre Mine, şi iată, omul cel iubitor de Dumnezeu este acela care îl ridică pe aproapele lui spre Mine, nu spre el, iar cel ce lucrează aşa, acela împlineşte aşa cum i-am spus Eu omului să Mă urmeze, căci aşa am spus: «Cel ce voieşte să urmeze Mie, acela să se lepede de sine luându-şi crucea sa şi urmându-Mi apoi». Iată, poporul Meu, aşa este dragostea de Dumnezeu şi aşa ajunge ea la Mine când omul o lucrează pe ea peste aproapele lui ridicându-l spre Mine. Nimic nu aştept Eu de la tine decât acestea, fiule poporul Meu, şi cu duhul umilit să lucrezi tu lucrarea vieţii tale, ca să aibă ea venire la Mine prin cei ce sunt plăcuţii Mei cu viaţa lor, cu aplecarea lor înaintea Mea, iar omul vede cum te învăţ Eu pe tine şi învaţă de la Mine omul, poporul Meu, şi se întoarce omul la Dumnezeu cu umilinţă şi cu pocăinţă, căci fiul cel risipitor s-a umilit mai întâi, şi apoi a făcut pocăinţă şi a venit cu ea mărturisind-o tatălui lui, şi a lucrat pentru el pocăinţa lui, căci tatăl s-a aşezat să-l aştepte şi să-l bucure iertându-l şi nepomenindu-i de rătăcirea lui dacă s-a întors ca unul scăpat din robia cea mai grea. O, cea mai grea robie a omului este aceea când el slujeşte minţii lui şi poftelor ei, iar dacă Eu nu-l umilesc pe el cu lipsuri mari ca să-l ajut spre pocăinţă, omul nu se poate lăsa de această robie sub care stă căzut nepăsător de viaţa lui. Am voit, poporul Meu, să pun hrană pe masa ta în ziua de pomenire a fiului risipitor, şi n-am putut să fiu ţinut în porţi, căci este slăbire în porţi, şi te rog din nou, ai grijă de venirea Mea la tine şi ai grijă de statul tău în Mine, ca să lucrăm unul pentru altul, Eu pentru tine, şi tu pentru Mine, poporul Meu. Ai grijă cu milă şi cu iubire, ai grijă de Mine şi de tine, poporul Meu, şi ai grijă de toţi cei care bat ca să le deschid izvorul Meu, învăţătura Mea de peste tine, că mulţi se apleacă spre ea şi se uită în ea şi o iau pe ea şi se mângâie cu duhul ei, cu dulcele ei peste viaţa lor care tânjeşte în ei după răscumpărarea ei, iar tu ştii lucrarea pe care Eu o am de lucrat peste pământ şi peste om, din mijlocul tău lucrată, poporul Meu, şi uită-te tu în Scripturi şi vezi cum scrie în ele despre învăţătura Mea spre care neamurile de pe pământ vin şi iau din ea acum, uitându-se în ea şi luând, şi pic cu pic înviind şi crezând şi înviind. Amin.

O, popor al praznicului Duhului Sfânt la masa Mea cu tine, şopteşte-ţi mereu porunca vieţii peste tine şi lucreaz-o şi iubeşte-L pe Dumnezeu şi pe aproapele tău, care este fiul Meu, şi aşa să-ţi lucrezi tu viaţa cea de veci şi răspunsul ei. în fiecare zi să ai ce să-Mi răspunzi, şi să am ce să-ţi răspund, fiule, şi fericit să-ţi răspund, şi să te am binecuvântatul Meu când tu cercetezi durerea Mea, neputinţa Mea, foamea şi setea Mea, pribegia Mea, sărăcia Mea şi dorul Meu după mângâierea ta, poporul Meu.

Lucrarea ta din toată clipa să fie mângâierea Mea cea de la tine, poporul Meu, şi curată să fie ea, precum Eu am lucrat între pământ şi cer când M-am arătat ca să-l învăţ pe om viaţa, căci Eu spre Tatăl l-am îmbiat pe om, şi pildă M-am făcut iubirii cu care l-am învăţat pe om iubirea cea desăvârşită şi duhul ei cel umilit, care se face cale a ei, cale înaintea Mea a fiinţei omului. Dragostea cea desăvârşită are ca izvor duhul umilit, şi calea dragostei se face el când omul ştie să se dea lui Dumnezeu, iar Eu Mă desăvârşesc în mijlocul tău cu învăţătura vieţii şi Mă împart, poporul Meu, şi îl ajut pe om să înveţe calea lui cu Dumnezeu pe ea, şi Mă mângâi în durerea Mea când pot să-l strig pe om de la el la Mine, de la moarte la viaţă, de la întuneric la lumină, privind apoi la el ca să-l văd lucrând dragostea cea desăvârşită prin duhul ei cel umilit în om, poporul Meu. Amin, amin, amin.