Mă aplec din cer şi până pe pământ, şi aplec cerul şi cobor cu hrană de cuvânt pentru cerul Meu, pentru sfinţii Mei, şi pentru poporul Meu cel din mijlocul lumii, ca să-l povăţuiesc pe el mereu cu graiul gurii Mele, iar el să ia din gura Mea şi să împlinească aşa cum Eu grăiesc, ca să-Mi fie el Mie fiu, iar Eu lui să-i fiu Dumnezeu, căci Dumnezeu este Cel ce Se apleacă spre făptura Sa ca s-o facă pe ea după asemănarea Sa şi să aibă Domnul adăpost în om pe pământ. Amin.

O, sunt tare, tare îndurerat de la om! Omul nu vrea să se facă după asemănarea Mea. Am făcut omul după chipul Meu, căci am zis, Eu şi cu Tatăl: «Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, să-l facem pe om stăpân peste toate; şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său, după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie».

Am făcut şi bărbat, am făcut şi femeie când am făcut omul, şi am zis să fie ei chipul lui Dumnezeu. O, atât de mult S-a umilit Dumnezeu când a făcut omul, şi l-a făcut pe el după chipul Său, dar omul a rămas dator să se facă după asemănarea lui Dumnezeu şi să-I fie Domnului casă, căci pentru ca să-Mi fie Mie casă l-am zidit pe el, şi ca să Mă mărturisească el apoi pe Mine şi nu pe sine. Dar iată, poporul Meu, de şapte mii de ani M-am mângâiat cu îngerii, care nu-şi au voia lor, ci au numai voia Mea, şi apoi M-au mângâiat sfinţii, care s-au făcut Mie locaş pe pământ între oameni ca să mărturisească ei umilinţa Mea şi umilinţa lor, prin care Eu am încăput în ei, şi ca să mărturisească ei credinţa lor în Mine şi adevărul ei şi puterea ei, cu care ei îi ruşinau pe toţi cei potrivnici şi necredincioşi şi le arătau lor adevărul lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Tatăl, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat.

O, poporul Meu, Eu după ce l-am făcut pe om cu mâna Mea dumnezeiască, el nu M-a mângâiat, şi a rămas dator Făcătorului său. A rămas omul dator să se nască din Dumnezeu ca să fie omul după asemănarea lui Dumnezeu, umilit ca Dumnezeu, şi nu stăpân peste toate şi atât, căci omul stăpâneşte peste toate câte sunt vii între pământ şi cer, dar nu poate să le dea viaţă şi să le hrănească aşa cum Eu le hrănesc la cererea lor, căci toate fiinţele vii, Mie îmi cer hrana lor, şi nu omului îi cer ele. O, nu numai stăpân trebuie să stea omul, ci trebuie să se facă el după asemănarea Mea, după umilinţa Mea cu care l-am făcut pe om după chipul Meu. Omul trebuie să se nască din Dumnezeu, aşa cum mama Mea Fecioara s-a născut din Dumnezeu la cuvântul lui Dumnezeu prin trimisul lui Dumnezeu, căci proorocul David a rostit din vreme pentru ea şi a zis: «Ascultă, fiică, şi vezi, şi uită poporul tău şi casa părintelui tău», şi s-a făcut Fecioara după asemănarea Mea şi s-a născut din Mine, Cuvântul lui Dumnezeu, iar Eu M-am născut din ea, şi unii altora Ne-am fost casă, şi voia lui Dumnezeu am fost, şi s-a împlinit cuvântul cel de la început, şi s-a născut om după asemănarea lui Dumnezeu, bărbat şi femeie, din cuvântul lui Dumnezeu născuţi, căci Eu sunt născut din Tatăl şi nu sunt făcut, ci sunt Fiinţa Tatălui, iar El este fiinţa Mea, şi de o fiinţă suntem Eu şi Tatăl. Amin.

O, poporul Meu, lucrarea Mea cu tine este ca să-l nasc pe om din Dumnezeu şi ca să se facă omul voia lui Dumnezeu, aşa cum sfinţii s-au făcut pe pământ voia lui Dumnezeu şi L-au mărturisit pe Dumnezeu înaintea oamenilor, căci credinţa lor era cu putere şi cu duh dătător de viaţă în ea pentru ei. S-au făcut sfinţii locaş al lui Dumnezeu şi au fost ei asemenea Mie şi M-au văzut şi M-au iubit şi M-au mărturisit împărţindu-Mă oamenilor cu cuvântul şi cu fapta credinţei lor. O, poporul Meu, Eu sunt Dumnezeul sfinţilor, iar sfinţii sunt poporul Meu pe pământ, şi apoi în cer, poporul Meu, căci sfinţii sunt cei ce-L mărturisesc pe Dumnezeu pe pământ şi în cer fiindcă sunt născuţi din cer, şi după asemănarea Mea sunt ei pe pământ şi în cer. Amin, amin, amin.

– Suntem casa Ta, o, Doamne, în cer, aşa cum şi pe pământ Ţi-am fost adăpost, căci Te-ai sălăşluit în noi cu durerea Ta cea pentru omul care a rămas numai trup, Doamne. O, Tu nu mai găseşti om care să vrea să-Ţi fie casă acum, la vremea venirii Tale cu judecata făpturii, Doamne. O, Tu nu mai găseşti adăpost în om, căci omului îi trebuie fericire, nu durere, Doamne, iar Tu eşti tare, tare îndurerat şi nu găseşti om care să-Ţi fie casă, dar vai omului care-şi caută fericirea lui şi, iarăşi, vai şi aceluia care-şi caută chiar pe calea Ta fericirea lui când Tu eşti atât de îndurerat de la om, Doamne! Noi, sfinţii Tăi, am iubit să-Ţi fim Ţie casă, şi nu nouă, Doamne. Noi Te-am mărturisit pe Tine, nu pe noi, Doamne, şi apoi Tu ne-ai mărit dovedindu-ne fii ai Tăi, fii după asemănarea Ta, voia Ta, precum Tu eşti voia Tatălui. Dar cum vrea omul cel credincios să fie fiu al Tău? Crede el, oare, că poate fi fiu al lui Dumnezeu dacă el nu se naşte din Dumnezeu şi apoi să fie după asemănarea lui Dumnezeu, după umilinţa lui Dumnezeu?

O, Doamne, o, Doamne, o, Doamne, credinţa fără de faptele Tale dumnezeieşti în om şi din om, este credinţă fără de viaţă, fără de faptă, Doamne. Poporul Tău de azi trebuie să înlesnească închinarea lumii pentru numele Tău purtat de el, şi să spună apoi lumea aşa cum a spus ucenicul Nestor rugându-se Ţie ca să-l faci biruitor necredinţei păgânilor din vremea mărturisirii mele pentru numele Tău cel sfânt, căci mucenicul acesta a zis aşa: «Dumnezeul lui Dimitrie, ajută-mi mie să birui păgânia». Amin.

O, popor al cuvântului Sfântului sfinţilor! Tu scoală-te cu tărie şi arată-ţi iubirea ta de mireasă născută din Mirele tău, Care Se dă ţie cuvânt atât de mult pentru naşterea ta mereu, mereu din Dumnezeu. Ridică-te mare, mai mare ca sfinţii, şi fii după asemănarea lui Dumnezeu, căci Domnul S-a umilit până la pământ şi a făcut omul după chipul Său când l-a făcut. Stai sub duhul umilinţei de duh, cel mai puternic duh, şi te apleacă mereu prin acest duh, ca să fii asemenea Mirelui tău, Care S-a aplecat ca să te facă pe tine mireasă a Lui şi cunună a sfinţilor Lui la vremea de sfârşit. Iar Tu, Doamne, fă-Te voia celor ce se fac pe ei înşişi voia Ta, aşa cum noi, sfinţii Tăi, ne-am făcut, şi învaţă-l pe om duhul şi darul cel sfânt al supunerii sfinte, al vieţii sfinte prin supunere, că nu este de nici un preţ viaţa sfântă în om dacă omul nu are peste el învăţător, aşa cum Nestor, ucenicul cel jertfit pentru numele Tău în vremea mea, a avut de învăţător peste el puterea credinţei mele şi numele meu lângă numele Tău când el s-a mărturisit lumii fiu al Tău prin mărturisire, şi iată puterea cea bună în fiii lui Dumnezeu, ea aşa lucrează, şi prin altă faţă ea nu poate să ajungă la Dumnezeu, Doamne. Vai celui fără de stăpân pe pământ! Toţi sfinţii Tăi au avut spre Tine stăpân pe pământ, şi altfel ei nu puteau pentru numele Tău şi nu ajungea până la Tine fapta credinţei lor. Ajută-l şi învaţă-l şi dă-i putere din puterea Ta mereu, Doamne, poporului Tău, ca să lucreze el ca Tine şi după povaţa Ta şi ca să fie el fiul Tău, precum Tu, Doamne, eşti Fiul Tatălui Tău şi Dumnezeu al sfinţilor Tăi. Amin, amin, amin.

– O, mărturisitor iubit şi minunat! Eu sunt Cel minunat întru sfinţii Mei şi între sfinţii Mei. Amin. Iar acum stăm la masă de iubire şi de prăznuire de sfinţi cu tine, popor al cuvântului Meu, şi merg înainte apoi cu cuvântul Meu de azi, ca să rostesc prin el pe cele ce Eu azi voiesc să grăiesc ţie, căci voiesc să-ţi spun rânduiala Mea spre tine pentru sfinţirea şi însemnarea noului mărgean, foişorul cel nou zidit pentru lucrul Meu cel cu ucenici şi peste ucenici, poporul Meu, căci facerea Mea este cu Mine şi o dau pe ea celor ce o iubesc pe ea, şi lucrez aceasta cu ucenici şi prin ucenici, poporul Meu. Amin, amin, amin.

 

***

 

Rostesc acum cuvânt de întărire în veghe şi în iubire între voi şi în voi pentru ascultarea voastră de Dumnezeu, căci ascultarea de Dumnezeu este viaţa cu Dumnezeu şi încredinţarea mereu că sunteţi ai lui Dumnezeu pe pământ, fiilor. între frate şi frate când este Dumnezeu prin ascultare de Dumnezeu, atunci fraţii se zidesc unii pe alţii în Dumnezeu, şi fac aceasta cu încredinţarea că Dumnezeu este de-a pururi pentru toate câte ei lucrează şi pot, căci Domnul este Cel ce poate, iar ei sunt voia Lui şi mişcarea Lui. Amin.

O, poporul Meu, mare şi plăcut este pentru cer omul care se face voia lui Dumnezeu pe pământ, şi care ştie cum vine spre el voia lui Dumnezeu, şi cum vine el spre voia lui Dumnezeu. Aceasta este o iubire pentru care trebuie multă iubire. Iubire spre iubire trebuie să fie între Dumnezeu şi om, şi între om şi Dumnezeu atunci când viaţa curată şi inima şi fapta curată se dau lui Dumnezeu din om pentru această lucrare de iubire, şi fericit este omul care ştie şi poate să ia învăţătură de la Dumnezeu, şi care ştie cum să fie curat pentru Dumnezeu, dat mereu lui Dumnezeu pentru voia lui Dumnezeu în el. M-a durut mereu, mereu în toţi aceşti ani de cuvânt al Meu peste om, de când Eu, Domnul, acum la sfârşit, povăţuiesc pe cel ce vine să audă cuvântul învăţăturii Mele peste viaţa omului, şi M-a durut cu dor şi cu lacrimi că n-a vrut poporul cel chemat să înveţe din învăţătura Mea de peste el, iar Eu numai îndurerat am petrecut când îl vedeam pe creştin că se întoarce mereu şi iar mereu la voia lui, la firea lui, la mintea lui trufaşă, care nu ştia să stea în Dumnezeu cu încredinţare. Am lucrat plângând cu îngerii şi cu sfinţii, şi am aşteptat rodul răbdării Mele, iar acum Eu am sprijin, şi Mă aşez cu ajutorul lui pe pământ cu planul Meu, căci am fii care nu-Mi întorc voia, iar Eu îi tot întăresc şi mereu îi învăţ să nu le fie greu cu voia Mea peste ei, ci să fie ei plini de pace, plini de mulţumire că Domnul le dă lor de lucru la planul Lui cel proorocit din vreme, la voia Lui pe pământ acum, când omul nu mai are căutare spre Dumnezeu şi spre ceea ce va fi să rămână între pământ şi cer, după ce toţi şi toate îşi vor primi rodul lor după lucrul lor.

O, poporul Meu, Eu te-am povăţuit să duci viaţă binecuvântată şi cu sfială sfântă pentru ea înaintea Mea şi în locaşurile Mele cu tine, iar aceasta înseamnă voia lui Dumnezeu şi pacea supunerii sfinte între tine şi Mine, învăţătorul paşilor tăi. O, nu vine omul să înveţe să ia învăţătură de la Mine, să înveţe să fie curat pentru Mine, voia Mea să înveţe să fie mereu omul. Dar Eu te am pe tine pe pământ şi mereu grăiesc cu tine, ca să dau vorbirea Mea omului şi să ştie el că Eu peste tine Mă fac voia Mea şi te voiesc în ea pentru Mine şi pentru cele ce vor rămâne, iar cel ce vrea să se dea Mie pentru voia Mea în el, acela ia de la voi acest cuvânt şi se încredinţează Mie prin el şi învaţă prin el ascultarea de Dumnezeu, care înseamnă viaţa cu Dumnezeu peste om.

O, poporul Meu, mai sunt câteva zile până ce Eu Mă aşez la masă de cuvânt cu tine şi cu cetele îngereşti, care sunt voia Mea în cer sus şi pe pământ jos. Am de însemnat şi de pecetluit cu cuvântul Meu foişorul cel nou, pe care cu mare lucrare de taină Eu ţi l-am dat să-l aduci la vedere, iar tu M-ai ascultat. Acum hai să netezim frumos, frumos, tot ce mai este de netezit la faţa acestui mărgean, pe care mai-marii cetelor îngereşti voiesc să-l ia în numele lor şi să-l slăvească prin lucrarea voastră duhovnicească în el şi să-l păzească prin ea, căci lucrul cel duhovnicesc al vostru, aceasta este ceea ce vă păzeşte pe voi în Mine, şi pe Mine în voi, şi mare este înţelepciunea celor ce ştiu să ia lucrul lor de la Dumnezeu peste ei, şi nu de la ei înşişi, căci ei sunt ai lui Dumnezeu şi fac voia lui Dumnezeu, şi nu este nici o sminteală în ei şi între ei, şi iată, acesta este semnul celor ce sunt ai lui Dumnezeu în ei şi între ei, iar această înţelepciune este rodul locuinţei Mele în cel ce Mă poartă pe Mine pe pământ pentru înţelepciunea celor ce iubesc învăţătura Mea şi o păzesc pe ea peste ei.

O, fiilor, adunaţi-vă toţi şi lucraţi toţi şi chivernisiţi-vă cu înţelepciune timpul care mai este până la ziua serbării îngerilor şi însufleţiţi-vă puterile cele sfinte, care să vă dea vouă puteri în trup şi să neteziţi dulce şi frumos tot ce mai este de netezit la faţa acestui mărgean împlinit pe pământ de Mine şi de voi. O, nu vă îndoiţi, nu vă pripiţi. încredinţaţi-vă că Eu, Domnul, pot în voi şi din voi, şi încredinţaţi-Mă şi voi pe Mine că sunteţi voia Mea care poate în voi prin Mine şi nu prin voi, fiilor. Gătiţi frumos şi cu pace şi cu duh ceresc tot ce mai este de săvârşit la trupul şi la duhul acestui foişor, ca să pot Eu să vin în el cu îngerii şi să rostesc nume peste el şi lucrul Meu în el, căci pentru lucrul Meu cel cu ucenici l-am aşezat pe el pe pământ la voi, că Eu am nevoie de lucru sfânt de la voi, de tot mai mult lucru sfânt între Mine şi voi, căci ucenicia voastră cu Mine trebuie să aibă numai lucru sfânt în lucrarea ei, numai ascultare, numai facere, fiilor. Amin.

O, copii care Mă aşezaţi în carte, cereţi întărire de la Mine peste voi şi socotiţi bine vremea care mai este şi staţi în faţa lucrului şi puneţi bună şi sfântă rânduială pentru ca să meargă bine toată săvârşirea lucrului care mai este de pus peste noul foişor. însufleţiţi-vă puterea cea de sus în voi şi împărţiţi lucrul care mai este de lucrat, şi hai să aşezăm ziua de sfinţire şi de numire a acestui mărgean, căci Eu pe toate cele din jurul grădiniţei cuvântului Meu le-am proorocit din vreme să fie şi să se arate.

O, poporul Meu, fii statornic în iubire şi în puterea credinţei, fiule, că Eu cu tine Mă sprijin, iar puterea ta e de la Mine şi nu de la tine, şi unul pentru altul lucrăm. O, poporul Meu, voi veni cu sfinţii şi cu îngerii, şi vor veni la masa cuvântului Meu cu voi, vor veni cei care aşteaptă învierea. Amin.

O, fiilor, fiţi mereu, mereu fiii supunerii sfinte care poate totul în voi, căci Eu aşa am lucrat şi lucrez înaintea Tatălui Meu, iar Tatăl Mi-a dat toată puterea în cer şi pe pământ. Aveţi grijă să am putere în voi şi să Mă arăt mereu în voi şi prin voi cu voia Mea, fiilor. Unii altora să ne slujim pentru voia lui Dumnezeu pe pământ, căci pe pământ e numai voia omului care nu-L vrea pe Dumnezeu cu el.

Hai să lucrăm, fiilor. Eu vă însufleţesc. Binecuvântată să fie în voi puterea Mea şi bunăvoinţa voastră în lucrul vostru cu Mine pentru aşezarea zilei de sfinţire şi de numire a foişorului cel nou, care s-a arătat acum în grădina întâlnirii. Lucraţi cu ascultare şi cu dăruire şi cu însufleţire pentru ascultare, căci fără ascultare nu este armonie, nu este pace, fiilor. Şi lucraţi cu iubire, că fără de iubire nu este putere, nu este pace, fiilor. O, lucrează, poporul Meu, căci orice lucrare a ta cu Mine şi pentru Mine îşi are bucuria ei în Mine şi în tine, acum şi apoi. Această înţelepciune să te cuprindă în ea, şi cu ea să înveţi să ai şi să păzeşti şi să păstrezi după voia Mea şi după aşezarea Mea calea ta cu Mine, poporul Meu, căci Eu ţi-am dat călăuză ca să mergi spre Mine, şi prin aşa mers al tău Eu te privesc şi te aud şi te îndemn spre viaţă atunci când tu cu încredinţare lucrezi înaintea Mea iubirea supunerii sfinte şi neîndoiala pe calea ta cu Mine, poporul Meu. Amin, amin, amin.