2006 28 Aug

Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Adormirii Maicii Domnului

Bat la porţi, şi Mă fac auzit, şi intru cuvânt în cartea Mea din zilele acestea de venire a Mea a doua oară de lângă Tatăl la om.

Sunt Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu Savaot, şi sunt Fiul mamei Fecioare, în care M-am întrupat pentru ca să Mă nasc şi să Mă fac între oameni Mântuitor pentru ei, căci scris este: «Cel ce crede în Mine, are viaţă veşnică». Amin.

Îmi întăresc porţile, Îmi întăresc cărarea şi vin la tine, poporule Ierusalime. Vin cu duhul sărbătorii de azi, că e mama Mea Fecioara sărbătorită cu ziua venirii ei de pe pământ lângă Mine şi lângă Tatăl. Întăreşte-te şi tu cu duh sărbătoresc şi deschide guriţa şi Mă cuvintează şi laudă-Mă ca pe Mântuitorul şi Învăţătorul tău, căci te-am scos din lume ca să fac din tine laudă pentru Dumnezeu şi să Mă mângâi cu tine în durerea Mea de la omul cel nepăsător de viaţa şi de veşnicia lui cea de la Mine.

O, poporul Meu, nu vrea omul să ştie de viaţa lui cea de veci, iar Eu te-am întocmit pe tine ca să grăiesc cu tine pe pământ şi să audă cei vii şi cei morţi glasul Fiului lui Dumnezeu, precum Eu am spus că va veni această vreme, şi iată-Mă, grăiesc cu cei vii cu trupul şi Mă aud mai mult ca ei cei din morminte, căci tot ceea ce Eu am grăit, s-a împlinit şi se împlineşte, şi Domnul Se slăveşte în cer şi pe pământ şi îi arată omului calea. Calea Mea spre om este cuvântul chemării Mele şi al învăţăturii Mele peste om, iar calea omului spre Mine este credinţa lui în acest cuvânt care de la început era şi este. Amin.

O, popor al cuvântului Meu! Eu plâng şi suspin cu sfinţii cerului, suspin pentru om, căci omul crede că este Dumnezeu, dar nu voieşte să facă dovada credinţei lui şi să se aşeze cu lucrare de mântuire înaintea Mea, iar Eu să-i lucrez lui viaţa după voia Mea. Cea mai mare lucrare între pământ şi cer este lucrarea vieţii. Ea însă se lucrează cu duhul, nu cu trupul, căci trupul fără duh nu este de nici un folos, decât pentru păcat şi pentru deşertăciunea despărţirii de Dumnezeu a omului, iar Eu suspin cu sfinţii Mei, şi se face cuvânt peste om suspinul Meu.

O, mamă Fecioară, o, mama Mea, sunt cu duhul sărbătorii tale în mijlocul poporului Meu cel credincios venirii Mele, şi se face cuvânt suspinul Nostru, ca să dea el har celor ce îl ascultă. O, mama Mea, în cer e tot o rană pe Dumnezeu şi pe sfinţi, din pricina despărţirii omului de Dumnezeu şi de lucrarea vieţii. Sărbătorile Noastre nu sunt sărbători de bucurie, ci sunt sărbători de viaţă, de lucrare pentru viaţă, mama Mea. Cea mai mare lucrare a omului, aceasta ar trebui să fie, dar Noi suspinăm în cer pentru om, căci rătăcirea lui s-a făcut prea lungă şi prea mare, mamă. Duhul lumii a alungat de pe pământ Duhul lui Dumnezeu, iar omul se foloseşte de numele Meu pentru ca să-şi facă lui nume, dar nu viaţă, mamă, şi vai omului care nu merită să-şi facă nume cu numele Meu, şi vai celui ce se bizuie pe om şi nu pe Dumnezeu, şi nu pe taina lucrării vieţii, lucrare care se învaţă, şi numai apoi se lucrează, mamă.

Iată, vin Învăţător pe pământ. Trec prin tine, poporul Meu, trec cu cuvântul învăţăturii Mele ca să Mă ia de la tine omul care aude lucrarea Mea de viaţă din mijlocul tău. Nu poate omul din lucrul mâinii lui să-şi zidească viaţă. Nu poate omul nimic fără de învăţător mereu peste el, iar el nu crede aceasta. Eu după ce M-am dus la Tatăl le-am spus ucenicilor Mei să nu se depărteze de Ierusalim până nu se vor îmbrăca cu putere de sus, cu Duhul Sfânt, Care îi va învăţa pe ei toate, luând El de la Mine şi dându-le lor din ale Mele, iar ei erau în toată vremea în templu, lăudând şi binecuvântând pe Dumnezeu, lucrând lucrarea vieţii, lucrarea lui Dumnezeu peste ei. Cel ce crede în Mine, aceasta face, şi învăţând de la Mine aşa lucrează, căci Eu sunt Învăţătorul Care îl învaţă pe om să creadă, şi prin credinţa lui în Mine să lucreze apoi cu Dumnezeu peste viaţa sa, nu prin sine, căci sinele lui nu-l ajută pe om decât la despărţirea de Mine, şi apoi la rătăcirea lui departe de Mine.

O, mama Mea, stau cu viaţa cuvântului Meu în mijlocul poporului Meu şi Ne alinăm suspinul. Unul altuia Ne dăm alin în ziua ta de serbare între sfinţi, iar de la lucrarea Noastră să ia poporul viaţă, mamă, şi să ia viaţă omul rătăcit de Dumnezeu, căci omul nu mai cunoaşte cărarea vieţii. O, mama Mea, aşează-te cu Mine în cuvânt, ca să Ne audă omul, mamă. Amin, amin, amin.

– O, cum să ne curmăm durerea şi jalea cea de la ea, copile al Tatălui Savaot, şi copile al meu? O, mare este taina de copil, iar omul a pierdut acest duh frumos şi nu mai ştie să dea peste el întâietate celui ce l-a făcut pe el, Dumnezeule copil. O, numai Dumnezeu a ştiut să rămână copil, numai El, numai Tu, Fiule copil al Tatălui şi al meu, şi iată, taina lucrării vieţii este atât de aproape de om, dar cine mai vrea să priceapă lucrarea tainelor, Dumnezeule Fiu!? Privirea inimii omului stă departe de lucrarea vieţii, şi omul nu mai are vedere pentru viaţă. Nu mai priveşte omul la Tine, Dumnezeule al vieţii. Tu ai Duh dătător de viaţă. Tu eşti viaţa cea fără de moarte a omului. Dar nu este omul vinovat de rătăcirea lui, cum sunt vinovaţi cei ce s-au pus învăţători peste oameni fără ca să se facă ei cale spre Tine a oamenilor, Dumnezeule copil. Tu ai rămas copil, căci eşti ascultător. Cât ai stat cu trupul văzut pe pământ, Te-ai făcut ascultător până la moarte pe cruce şi până la înviere şi până la înălţare, şi apoi, iată, până la venirea Ta acum cuvânt pe pământ, ca să audă cei din morminte glasul Fiului lui Dumnezeu şi să mărturisească ei aceasta, dovedind prin mărturisirea lor taina vieţii, puterea credinţei care-i ajută pe oameni cu adevărat, aşa cum Tu, prin credinţa atâtor sfinţi care Te-au iubit pe pământ, ai făcut adevărată lucrarea credinţei lor şi puterea ei.

Îţi mângâi suspinul, copile scump al Tatălui şi al meu, căci omul este învăţat să-l mângâie pe om, şi nu pe Tine. Când omul cel greşit este părtinit de cei din jur, el nu poartă folos din aceasta, ci pagubă poartă, şi porţi şi Tu pagubă, nu numai omul greşit, şi această judecată a lucrurilor este vinovată, ca şi omul cel părtinit, ca şi omul cel părtinitor, şi de aceea nu are Dumnezeu pe pământ om îmbunătăţit cu iubirea şi cu răbdarea şi cu umilinţa cea pentru iertarea păcatelor şi pentru mântuire cu adevărat. Când Domnul nu este lăsat la cârmă, omul se semeţeşte împotriva altui om, şi nu se umileşte, căci omul ţine cu omul, şi nu cu Dumnezeu, şi nu cu duhul umilinţei, şi atunci Domnul Îşi pierde rostul dintre om şi om, şi cade omul, cade mereu cel ce are parte pusă pentru el de la om, cade şi nu stă, şi nu este. Iată cât eşti Tu de înjosit pentru dreptatea Ta, Doamne şi Fiule al meu. Iată de ce nu creşte omul. Numai prin umilinţă creşte omul, dar el se aşează în locul Tău şi judecă cu părtinire pricina omului zbuciumat şi pretenţios în zbuciumul lui, şi omul nu mai propăşeşte în umilinţa care i-ar da lui viaţă şi ridicare din căderea lui. Peste tot pe unde mulţi se numesc creştini şi unde Tu nu eşti prin duhul umilinţei omului, aceia stau sub numele Tău, dar nu caută pentru faţa Ta în ei, de vreme ce se părtinesc unii pe alţii pentru statura lor în ei. Tu însă vei birui, Dumnezeule copil, şi vei strânge laolaltă pe cei smeriţi cu duhul şi mari cu viaţa şi cu mila, pe cei cu milă de Tine, şi nu de ei, şi nu de omul care Te ţine pe Tine mai jos decât pe el înaintea Ta, căci omul este fără de frică de Dumnezeu prin firea lui şi este zbuciumat pentru partea firii lui. Îl învăţ pe poporul Tău, Fiule scump, să Te iubească pe Tine mai mult decât pe om, ca să nu aibă el păcat împotriva Ta şi a omului, aşa cum mulţi care-şi zic ai Tăi fac acest păcat.

O, popor al Fiului meu Cuvântul! Dacă tu ai da să ţii cu fratele tău cel greşit, cel mustrat şi pus la învăţat şi la propăşire în umilinţă, tu îi dai putere să cadă acesta, căci ca să stea omul cu Domnul aşa cum este el şi nu cum voieşte Domnul, nu înseamnă că stă şi că este acesta, ci înseamnă că Îi ia Domnului cârma, şi este ameninţată atunci viaţa omului, căci vai omului care nu are mereu învăţător peste viaţa lui, mereu cârmă spre Domnul peste paşii lui pe pământ! Te învăţ lucrarea vieţii, lucrarea umilinţei pentru viaţă, popor al cuvântului Fiului meu. Cea mai mare lucrare între pământ şi cer este lucrarea vieţii. Aşa ţi-a spus ţie azi Domnul Dumnezeul tău, Fiul meu. Ea se lucrează cu duhul şi nu cu trupul, şi se lucrează cu trupul prin cârmuirea duhului, iar altfel de lucrare mântuitoare nu este şi nu duce pe om la Fiul meu. Învaţă lucrarea umilinţei cea cu multă învăţătură peste tine, popor chemat la lucrarea vieţii, căci fără duh de umilinţă întru toate, nu este cărare spre viaţă. Învaţă-te să doreşti mult şi să primeşti cu multul duh de învăţătură, că nu este altceva umilinţa, decât primirea învăţăturii, popor călăuzit din cer pe pământ. Fiul meu ţi-a dat călăuză pentru că te-a iubit. Dacă şi tu Îl iubeşti, stai sub călăuză, popor iubit şi mult învăţat; stai sub învăţătură de viaţă în toată clipa peste viaţa ta, peste mişcarea minţii şi a inimii şi a trupului tău; stai cum stă Domnul Dumnezeul tău şi al meu sub lucrarea Tatălui, aşa cum stă copilul cel cu adevărat copil. Iubeşte viaţa cea fără de moarte şi nu sta fără călăuză peste viaţa ta, căci viaţa cea fără de moarte în om este viaţa cea mereu călăuzită, mereu probată, mereu vegheată ca să fie, mereu întrebată ca să vorbească, şi nu să tacă viaţa, popor al Fiului meu, Cel dătător de viaţă.

Dar acum, Doamne şi Stăpân al vieţii, să le dăm binecuvântare peste ziua de prăznuire a mea între sfinţi şi între ei, şi apoi din nou îi vom învăţa. Să le dăm şi lor cuvântul ca să grăiască cu Noi şi pentru Noi, iar Noi să Ne bucurăm din masa lor cu Noi şi să privim la câtă viaţă au în ei, la câtă lucrare de viaţă au între ei înaintea Ta. Amin, amin, amin.

– O, mama Mea, Fiul Omului nu are unde să-Şi plece capul pe pământ, decât în mijlocul acestui popor al cuvântului Meu, şi voiesc să fac în mijlocul lui roadele credinţei lui, lucrarea vieţii, împlinirea cuvântului Meu peste el, mamă. Amin.

Îţi binecuvintez sărbătoarea ta cu cerul, Ierusalime de azi, şi voiesc s-o binecuvintezi şi tu cu inima şi cu cuvântul. Împarte-Mă, poporul Meu! Unul altuia daţi-Mă pe Mine, fiilor hrăniţi din cer, şi arătaţi-Mi că lucraţi lucrarea vieţii, şi arătaţi-Mi cum o lucraţi pe ea. Mama Mea Fecioara a lăsat azi pe pământ cuvânt cu putere de viaţă şi de împlinire. Învăţaţi din el, şi se va vedea dacă aţi învăţat, dar căutaţi mereu, mereu peste voi lucrarea călăuzei care vă probează vouă creşterea şi viaţa cea întru Mine, şi viaţa Mea în voi.

Deschide-I Domnului peste viaţa ta, poporul Meu, şi lucrează lucrul Duhului Sfânt, iar cei ce lucrează cu Duhul în mijlocul tău, aceia sunt mângâierea Mea, aceia au milă de Dumnezeu, şi pe aceia să-i urmezi. Amin.

Lucrarea Duhului este ceea ce Eu folosesc de la tine, Ierusalime, căci Duhul este Cel ce dă viaţă. Cel ce lucrează cu mâna, să nu se îngâmfe înaintea celor ce lucrează cu Duhul. Daţi loc Duhului Sfânt şi slavei Lui între voi. La lucrul vostru cu mâna să nu tacă Duhul Sfânt, să nu fiţi uscaţi de duh, iar faţa Duhului Sfânt este umilinţa inimii şi căldura ei cea pentru Dumnezeu în om. Amin.

Fiţi ucenici ai Domnului! Nu fiţi ai trupului vostru şi atât, fiilor crescuţi cu mană din cer. Socotiţi-vă cât sunteţi ai voştri şi cât sunteţi ai Domnului în fiecare zi şi în fiecare noapte, iar partea Domnului să fie de la voi cu bogăţie, şi ea se va aduna în Mine şi vă va face moştenitorii ei. Amin.

O, popor al învăţăturii din cer, învaţă şi iar învaţă lucrarea vieţii şi lucreaz-o pe ea. Ea nu este de la trup. Învaţă-ţi duhul să biruiască trupul, poporul Meu, şi vei fi biruitor peste trup şi vei avea viaţă, şi din belşug Îl vei avea pe Dumnezeu, şi Mă vei mângâia cu viaţa ta, şi cu rod de viaţă înaintea Mea vei sta, şi Mă voi împărţi prin tine la cei fără de viaţă, şi vei avea plată de ucenic al Meu, căci vrednic este de plată ucenicul cel lucrător. Amin, amin, amin.

***

 

O, mama Mea, am petrecut cu sărbătoarea ta în mijlocul poporului cuvântului Meu. Viaţă călăuzită voiesc să aibă el. Cel ce ascultă din iubire de Dumnezeu, acela are duh smerit şi ţine departe de el orice ispită, orice încercare, căci duhul ascultării aduce în inima omului smerenia cea păzitoare de suflet, mamă. Amin.

O, poporul Meu, sunt mereu după tine cu privirea şi cu grija. Dacă Eu te povăţuiesc, tu trebuie să fii ascultător cu iubire şi să împlineşti ca un fiu povaţa Mea, şi unul pe altul să te îndemni la împlinirea cuvântului Meu, şi să nu-l treci cu vederea, căci ascultarea îţi dă ţie duhul cel dulce al smereniei cereşti şi îţi întăreşte puterea şi iubirea credinţei, de care ai atâta nevoie pe calea Mea cu tine, poporul Meu.

Şi acum întăresc binecuvântarea peste lucrul cel nou în grădina întâlnirii. M-am aciuat cu tine în acoperământul cel nou, Eu şi cu sfinţii Mei în sărbătoare pentru mama Mea Fecioara. Voiesc, poporul Meu, să pot să-ţi spun mereu tot ce am Eu de lucrat şi de împlinit cu tine. Voiesc să nu te îndoieşti că eşti popor mic şi că nu ai putere. Tu să nu te bizui pe puterea ta pentru împlinirile Mele rostite peste tine. Tu să fii credincios Mie, iar Eu să pot să-ţi spun ţie tot ce am Eu de lucrat cu tine şi de împlinit, că am proorocit peste tine că în jurul grădiniţei în care Mă fac cuvânt şi slavă a lui, Eu voi aşeza cu tine şirag de mărgăritare şi Mă voi slăvi în ele, şi voi face dulci şi cereşti şi cu podoabe pe ele locurile Mele cu tine, şi îţi voi întări vlaga pentru cele ce am de lucrat şi de împlinit cu tine şi prin tine, şi vreau să fii ascultător, ca să pot să-ţi spun fără strângere de inimă orice lucrare a Mea cu tine, căci tu trebuie să lucrezi mult pentru slava Mea cu tine, care-ţi dă ţie apoi tot ajutorul pentru viaţa ta.

Binecuvintez cu multă şi sfântă dragoste foişorul cel nou în care am stat azi cu tine în sărbătoare pentru mama Mea Fecioară şi unde Eu şi cu cerul Meu de sfinţi ne-am odihnit şi ne-am hrănit cu cuvântul Meu, poporul Meu. Masă a sfinţilor este cuvântul Meu de peste tine, şi au pus sfinţii binecuvântarea lor sfântă peste acest foişor, acum, şi îi vom numi cu cuvântul ziua de pecetluire a sa şi ocrotitori cereşti peste el, căci oricărui lucru şi fapta cea văzută a sa când Eu lucrez cu tine, îi dau apoi îngeri ocrotitori şi nume îi dau. Amin.

Tu, poporul Meu, când iei cuvânt de împlinit de la cei ce stau înaintea ta din partea Mea, tu să nu zici că asculţi de ei, ci să crezi că pentru Mine lucrezi şi împlineşti dacă ei sunt cuvântul Meu, şi aşa vei fi credincios în ascultare şi vei fi îmbrăţişat de cerul Meu de sfinţi, căci toţi sfinţii Mei au iubit pe pământ ascultarea de Dumnezeu, lucrând cu Dumnezeu şi nu altfel ascultare, poporul Meu.

O, mamă, să împlinim tot cuvântul sărbătorii Noastre cu ei şi să le dăm încă putere pentru împlinirea voii Mele în ei şi cu ei, mamă. Amin, amin, amin.

– O, Doamne şi Fiule al meu! Tu, prin smerenia Ta cea nesfârşită ai luat trup din trupul meu în chip sfânt şi Te-ai îmbrăcat în fire omenească şi Te-ai lăsat biciuit de om, dar omului îi este atât de greu să se închine cu smerenie înaintea smereniei Tale, Doamne. Toţi cei ce au fost şi sunt vătămaţi pe pământ, din lipsa smereniei au fost şi sunt aceştia încercaţi, căci omul nu se poate smeri uşor, decât numai dacă este încercat.

O, popor al învăţăturii Fiului meu, toată mândria omului se sfărâmă înaintea smereniei lui Dumnezeu, şi omul nu ştie această tainică lucrare care îl încearcă pe el de la Dumnezeul milei, Cel ce mântuieşte mulţime de suflete, smerindu-le pe ele prin puterea smereniei Lui care îl cercetează pe om, ca să nu piară omul. Omul mândriei pământeşti nu vine la smerenie decât prin mila lui Dumnezeu pentru om, căci Domnul a luat fire omenească şi l-a învăţat pe om înălţarea spre Dumnezeu prin smerenia şi prin iubirea Lui apoi.

O, fii ai Fiului meu, fiţi cuviincioşi, căci faţa duhului smerit din voi trebuie să se vadă bine şi să împrospăteze în jur Duhul lui Dumnezeu, statul Domnului cu voi şi între voi. Fiţi blânzi şi smeriţi ca Fiul meu. Nu încetaţi să învăţaţi şi să lucraţi aşa. Nu uitaţi că aceasta aveţi de lucrat între voi înaintea Fiului meu, Domnul vostru. Lucrarea vieţii este lucrarea umilinţei cea cu multă învăţătură peste voi. Fiţi cuviincioşi. Nu numai la cei cuviincioşi între voi le dau acest întărit îndemn. Mai vârtos le spun aceasta la cei mai puţin atenţi şi deprinşi cu frumuseţea cuviinţei, aşa cum a fost frumuseţea mea, frumuseţe cerească în om, de la care vine în om iubirea şi dorul pentru duhul ascultării sfinte şi pentru viaţă binecuvântată, copii ai învăţăturii cereşti. Voi sunteţi fiii învăţăturii venite din cer peste voi şi trebuie să arătaţi ca rodul cel bogat al cuvântului care vă învaţă, căci cel mult învăţat de Dumnezeu Îi este dator lui Dumnezeu pentru învăţătura vieţii, pentru frumuseţea vieţii cea plăcută în cer şi pe pământ. Lucrarea vieţii, aceasta să căutaţi, şi cu călăuzire să vă purtaţi pentru ea înaintea Domnului, ca să fiţi cuviincioşi şi mângâioşi pentru cei din cer care vin cu Domnul la masă cu voi, ascultând împreună cu voi cuvântul vieţii. Binecuvântată să fie sărbătoarea mea cu voi în foişor nou, căci Fiul meu şi oştirea care umblă cu El a poposit în grădina întâlnirii şi vă mângâie cu sfinţii pentru împlinirea acestui frumos şi dulce foişor. Şi va poposi Domnul în el cu oştirea venirii Lui şi vă va răsplăti cu iubirea Lui, căci Fiul Omului nu are unde să-Şi plece capul ca să vină, şi vine la voi şi binecuvintează locurile Lui cu voi şi Se slăveşte pe pământ la voi, învăţându-vă pe voi Duhul Lui Cel blând şi smerit. Amin.

O, Doamne şi Fiule al meu, i-am povăţuit să ia peste ei Duhul Tău Cel blând şi smerit, ca să fie ei ca Tine şi ai Tăi. I-am învăţat să fie cuviincioşi înaintea şi în afara lor pentru purtare sfântă între ei şi între fiii oamenilor care îi văd şi îi ştiu pe ei ai Tăi. Iar Tu vei pecetlui învăţătura mea de peste ei şi le vei da putere pentru împlinirea ei, căci smerenia Ta este puterea Ta şi biruinţa Ta dumnezeiască peste cei ce Te ascultă pentru ea. O, de ar vrea omul să se uite la Tine şi să înveţe, Doamne! O, de s-ar uita omul la smerenia Ta când el se prăbuşeşte înălţându-se ca un om, căci înălţarea este omenească, iar smerenia este dumnezeiască, o, Doamne plin de umilinţă pe pământ şi în cer. O, adu-l la frumuseţe cerească pe om şi vindecă-l pe el de duhul lui şi dă-i de la Tine, că poţi, Fiule Doamne. Cu duh de mamă Îţi cer, ai milă de toţi cei rătăciţi, Fiule Doamne. Dă-le lor puterea să se facă fii-copii şi să asculte de Dumnezeu pe pământ, Dumnezeule-copil, şi să ia în ei Duhul Tău. Amin, amin, amin.

– O, mamă a Mea! Eu voiesc, prin poporul cel învăţat, să strălucesc cu strălucirea Mea între cei de pe pământ, mamă. Eu de aceea îl învăţ şi îl îndemn mereu pe acest popor, mamă. Iar acum, rămâi în duhul mângâierii Mele, că eşti mama Mea şi eşti în mijlocul oştirii venirii Mele cu sfinţii, mamă. Duhul mângâierii dintre Noi să fie învăţător peste poporul Meu, mamă, şi aşa să lucreze el înaintea Mea şi unul înaintea celuilalt lucrarea vieţii, mama Mea. Amin.

O, popor călăuzit de Dumnezeu şi din cer şi de pe pământ! Înseninează-te cu Duhul Meu şi aprinde-te cu El şi pentru El şi lucrează smerenia Lui în mijlocul tău, şi frate cu frate să lucreze lucrarea vieţii. Amin. Împărţiţi-Mă între voi, fiilor, şi daţi-Mi putere să stau cu voi şi daţi-Mi viaţă între voi. Să nu puteţi să staţi fără Mine. Ascultarea aceasta s-o împliniţi, şi să fiţi cuviincioşi pentru ea. Nu treceţi peste cuvântul Meu fără să-l împliniţi. Lăsaţi înaintea oricărei griji grija împlinirii cuvântului Meu şi a Duhului Sfânt între voi. Fiţi fiii ascultării. Iar şi iar vă spun: nu treceţi cu vederea cuvântul care cere să-l împliniţi. Aduceţi-vă Mie ca fii ai ascultării şi staţi sub binecuvântarea Mea ascultând, fiilor. Amin.

O, popor călăuzit, slava Mea din mijlocul tău este cuvântul Meu şi ascultarea ta de el şi fapta lui cea împlinită, prin care Eu te numesc fiul Meu. Amin, amin, amin.