Voiesc să fiu călăuzit cu cuvântul Meu spre poporul Meu ca să-l învăţ pe el, iar şi iar să-l învăţ pe el. Şi ce să-l învăţ? Să-l învăţ înţelepciunea mântuirii şi lucrarea ei în cei ce s-au dat de bunăvoie cărării Mele cu omul pe pământ. Amin.

Voiesc să se ridice porţile şi să stea bine în ţâţâni şi să se deschidă apoi, ca să pun pe masă hrană de mântuire şi să mănânce poporul şi să nu-i lipsească hrana. Şi dacă el nu mănâncă fiind cu hrana pe masă, înseamnă că nu-i place hrana de la Dumnezeu şi nici pe Dumnezeu. Şi dacă poporul nu creşte, pentru că nu mănâncă nu creşte, pentru că nu e copil nu creşte, căci oamenii mari nu mai cresc, ci scad. Numai cel ce este copil, numai acela creşte, numai acela are nevoie de tată şi de mamă, numai acela ştie să stea întru Dumnezeu. Amin.

O, fii ai acestui cuvânt dătător de viaţă veşnică! Grăiesc cu voi prin cuvintele înţelepciunii mântuirii, ca să audă tot omul de pe pământ învăţătura Mea. Pe pământ sunt numai valuri, iar oamenii nu le mai simt. Să audă de la Mine tot omul, căci străjerul care vede valul venind, trebuie să-i anunţe pe cei de pe pământ, chiar dacă va fi, chiar dacă nu va fi ascultat.

Se aude pe pământ învăţătura cea mincinoasă de peste om. Om pe om se învaţă spre pierzare, spre despărţire de Dumnezeu pentru un trai bun pe pământ, şi îi zice acestui plan mincinos şi vopsit, îi zice ridicarea nivelului de trai. O, nu de aşa trai are omul nevoie, ci are nevoie de Dumnezeu omul, nu de trai pe pământ. Traiul cu Dumnezeu şi de la Dumnezeu, nu mai are cine să-l înveţe pe om. Nu mai este om cu duhul descoperirilor de la Dumnezeu ca să-i spună omului pe cele ce nu se văd şi care îl prind sub el fără ca omul să vadă faţa lor cea duşmană pe viaţa omului. Mi-e milă de ţara Mea română. Sunt în mijlocul ei cu duhul descoperirii, duh slujit de îngeri pentru lege sfântă pe pământ, iar ea, biată ţara Mea, doarme în necunoştinţă în faţa valurilor care dau să izbească în ea şi să-i robească darul şi frumuseţea ei cea de la Mine.

O, nu-ţi trebuie ţie nivel de trai, aşa cum îi spune omul fărădelegii acestei minciuni, scumpă ţara Mea! Am în tine cuvântul cel din gura Mea şi dau să-ţi deschid mintea ca să înţelegi ca Dumnezeu şi nu ca omul, căci în Scripturi stau scrise toate cele ce trebuie tu să ştii, dar citeşte cu Mine, ca să ştii de la Mine, ţara Mea. O, nu te mai bucura de cursa care ţi se întinde ca să crezi că vei avea trai bun pe pământ, că nu de la om vine fericirea şi dezrobirea ta de sub greu, ci de la Dumnezeu este să fie soarta ta pe pământ. Ţie îţi trebuie trai cu Dumnezeu, dar tu nu mai ştii această înţelepciune a mântuirii aşa cum ştiau străbunii tăi. Tu nu mai ai în tine oameni duhovniceşti ca să te călăuzească pe tine spre Mine şi pe Mine spre tine şi ca să crezi de la Dumnezeu şi nu de la om, ţara Mea. O, e greu fără lumină pe pământ. Nu mai este lumină pe pământ, iar Eu sunt în mijlocul tău, şi tu nu ştii să-ţi întinzi mâna spre Mine ca să te scap de duhul pierzător al acestui veac. Eu însă îl învăţ pe poporul cuvântului Meu, ca să iei tu învăţătură de la Mine şi să stai înaintea Mea, să stai la gura Mea, care izvorăşte pentru tine râul vieţii, înţelepciunea mântuirii şi lucrarea ei din om. Amin.

O, popor al cuvântului Meu, o, fiilor învăţaţi din cer! Eu mereu, mereu v-am spus: treceţi din trup în duh ca să puteţi trece vremea rea, aşa cum au lucrat sfinţii, care se roagă din cele cereşti la Mine şi Îmi spun să împlinesc Scriptura descoperirii fiilor lui Dumnezeu, iar voi de pe pământ Îmi ziceţi că pentru rugăciunile sfinţilor şi ale părinţilor Eu să vă mântuiesc, şi aşa răspundeţi unii altora, voi lor, iar ei vouă prin rugăciunea cea pentru împlinire aşa, căci ei nu pot lua cununa măririi până ce nu se vor ivi pentru ei cei din urmă pentru curăţirea şi iertarea a toată făptura care a fost şi care este. V-am spus vouă să nu se mai fi auzit prin veacuri credinţă ca a voastră, credinţă lucrătoare de împlinire a Scripturilor toate, în toată ascultarea pentru venirea Mea cu sfinţii, care împreună cu toată firea suspină şi se roagă negrăit, aşteptând descoperirea fiilor lui Dumnezeu cei din urmă. O, alinaţi-le suspinul, fiilor! O, treceţi din trup în duh din zi în zi mai mult şi cereţi la Mine să vă dau înţelepciunea mântuirii şi statura ei în voi şi lucrarea ei în voi, că voi nu trebuie să fiţi ca oamenii pe pământ, ci trebuie să fiţi ca fiii lui Dumnezeu între oameni, şi să staţi lângă Mine, iar Eu lângă voi să pot să stau, iar această lucrare este cu mare trudă, cu mare ascultare trebuie lucrată. Învăţaţi această lucrare de la sfinţii care au ieşit din lume ca să asculte apoi de Dumnezeu prin oamenii lui Dumnezeu şi nu prin ei înşişi. Învăţaţi de la Mine, Care am venit în lume Om din om ca să ascult de Tatăl prin supunere. Învăţaţi, fiilor, căci am spus demult prin coborârea Mea că şcoală este, că elevi sunt, dar că nu este înţelepciune. Iată, trebuie înţelepciune şi trebuie dragoste pentru ea, că fără dragostea aceasta a înţelepciunii mântuirii, omul nu poate să fie cu Dumnezeu şi păzit de Dumnezeu, şi se îngâmfă în el însuşi şi cade omul. Mi-e dor mereu de învăţătura Mea peste voi, şi voiesc să primiţi din gura Mea, căci omului îi este greu să ia de la om, ba chiar şi de la cei ce sunt iubiţii Domnului pe pământ. Îi trebuie omului înţelepciunea vieţii ca să poată lua de la om pentru Mine, şi apoi să asculte de Mine, căci fără de învăţătură mereu, omul nu poate să ştie, fiindcă mintea omului nu ştie decât să-l despartă pe om de Dumnezeu pentru mintea sa însăşi, şi de şapte mii de ani face omul această stricăciune peste el.

O, fiilor, o, fiilor, o, fiilor ocrotiţi de cuvântul Meu, care vă învaţă să nu pieriţi prin voi înşivă! Voi să nu căutaţi să vă îngâmfaţi pentru voi înşivă. Voi să nu râdeţi cu mintea, cu inima şi cu faţa, dar nici palizi să nu fiţi şi să nu staţi, ca nu cumva să vă slăbiţi unii spre alţii, fiilor, iar Eu aceasta v-am învăţat cu multul. Vouă numai de Domnul să vă fie dor, iar zâmbetul vostru să vă fie numai din Dumnezeu. Învăţaţi-vă să vorbiţi cereşte unii peste alţii, dar aceasta după ce învăţaţi să gândiţi frumos şi să aveţi statură frumoasă pentru îngeri şi nu pentru voi şi nu pentru oameni, fiilor, căci oamenii Mă slăbesc pe Mine în voi dacă voi daţi să căutaţi spre ei sau dacă ei dau să caute spre voi. O, nu mai este timp pentru pierdut. O, fiilor, nu mai vorbiţi oricum, nu mai tăceţi oricum, nu mai lucraţi oricum, nu mai staţi în nelucrare, căci duhul mărturisirii între fraţi înaintea cerului, acest duh aşteaptă după voi, iar dacă nu aveţi măreţie de duh, duhul descoperirilor, nu staţi între oameni, că nu ştiţi să ieşiţi din curse singuri. Faceţi-vă micuţi şi staţi întru Dumnezeu, ca să nu sugă oamenii viaţa Mea din voi şi viaţa voastră cu Mine. Luaţi-o de la început cu toate, voi, cei neîmpliniţi, ca să fiţi apoi creştini întru toate, înăuntru şi în afara voastră faţă de Dumnezeu şi unii faţă de alţii, căci altfel nimeni nu-L poate vedea pe Domnul în voi şi Scriptura fiilor lui Dumnezeu peste voi.

O, fiilor, cu foc şi cu dor şi cu durere vă spun şi vă amintesc să fiţi creştini şi să vă prindă răsăritul soarelui la lucrul cel pentru împărăţia Mea şi nu în aşternut, şi aşa să începeţi lucrul fiecărei zile. La mijitul zorilor voi să fiţi slujitori ai rugăciunii cea pentru voi şi pentru mântuirea făpturii, şi apoi cu rugăciune faceţi-vă lucrările de peste zi, cu rugăciune şi cu înţelepciune din Dumnezeu şi nu din voi, căci duhul ascultării peste om nu trebuie luat din voi înşivă, şi trebuie luat din faţa voastră, iar aceasta trebuie mai întâi să puteţi să faceţi, şi numai apoi veţi face aşa. Împărăţia Mea în voi nu se câştigă prin somnul trupului şi prin nepăsare de suflet, căci trupul vă e duşman vouă şi Mie dacă vi-l daţi spre odihnă. Trupul cere somn, cere drepturi multe şi nu vă lasă să treceţi din trup în duh, iar Eu am spus să nu îngrăşaţi pământul cu trupurile voastre, căci dacă mâncaţi mereu şi mult, faceţi prea mult gunoi pe pământ, fiilor. Voi trebuie să treceţi din trup în duh, căci duhul este cel ce poate, nu trupul, fiilor. O, zilele sunt grele, iar Eu Mă zbat prea greu să vă îngrijesc viaţa cea de toate zilele dacă voi ar fi să staţi pe pământ ca nişte oameni şi atât. Oamenii vorbesc mult despre nivelul de trai, despre mâncare multă şi bună, despre lux de tot felul, despre făcături omeneşti, de care se ţine omul mereu, dar voi ridicaţi-vă din zi în zi mai mult deasupra trupurilor voastre, ca să pot prin voi judeca lumea cea fără de putere de viaţă, fiilor. Uitaţi-vă la păsările cerului şi la crinii câmpului şi urmaţi pilda vieţii lor şi credeţi că se poate aceasta, şi se va putea. Amin.

O, treceţi din trup în duh. Biruiţi-vă trupul, căci trupul vă cere mereu şi prea multe, şi nu este el cel ce foloseşte vieţii ce va să fie, căci duhul este cel ce dă viaţă şi prospeţime de viaţă şi pregătire de viaţă şi bucurie a vieţii apoi. Iată, cel ce nu munceşte cu duhul munceşte cu trupul, şi apoi zice că are dreptul să se hrănească bine. O, sufletul are şi mai mari drepturi, fiilor. Să nu spuneţi şi voi că pentru Domnul faceţi multe. Să nu spuneţi aşa, ci să vă umiliţi cu înţelepciune, căci tot ce faceţi cu rugăciunea şi cu împlinirea cea duhovnicească, pentru voi faceţi, nu pentru Mine, iar Eu prin rugăciune să vă dau apoi, să Mă dau Eu vouă spre hrana vieţii veşnice, şi apoi voi sunteţi datori să nu vă lăsaţi sufletul flămând, ci să-i daţi şi lui dreptul să mănânce, şi unul altuia să faceţi milostenia pentru suflet, dându-vă de la Mine unul altuia. Ca şi trupul, şi sufletul vrea totul în dar, căci toate sunt daruri, ca şi viaţa cea din trup, căreia îi sunteţi mult datori, fiilor. O, nu mai staţi datori, nu mai rămâneţi datori. Fiţi drepţi faţă de Domnul, de la Care aveţi sufletul, precum trupul îl aveţi de la părinţi. Dar voi sunteţi datori şi prea datori duhului, fiilor. O, nu rămâneţi în urmă cu datoria aceasta. O, cum vă plătiţi voi această datorie, şi cu ce?

O, lucraţi, fiilor, lucraţi cu trupul pentru datoria duhului. Nu munciţi cu trupul numai pentru hrana trupului, căci aceasta este nedreptate faţă de Dumnezeu, Care vă dă viaţă în fiecare clipă. Veţi zice că faceţi rugăciune pentru datoria duhului, dar tot cel ce se roagă, pentru el cere, iar dacă nu se scoală ca să şi împlinească ceea ce el cere, rugăciunea lui este neroditoare, şi poate rămâne şi osânditoare dacă nu se ţine de cuvânt cel ce rosteşte pe cele ale rugăciunii.

O, fiilor, fiţi iubitori de duh şi nu de trup. Fiţi harnici pentru duh, nu numai pentru trup. Fiţi iubitori de sărăcie, că e greu pe pământ şi e tot mai greu. Fiţi duhovniceşti. Plătiţi-vă viaţa ce va fi să fie veşnică şi nu lucraţi mai mult pentru cea vremelnică. Lucraţi cu cântar drept, iar dacă aveţi grijă de trup şi de hrana trupului, fiţi curaţi în toată vremea, fiilor, curaţi şi cu duhul şi cu trupul.

Iată, iar şi iar vă învăţ înţelepciunea curăţeniei pentru Dumnezeu şi pentru îngeri şi pentru voi. Ţineţi în toată vremea în vase curate bucatele. Dacă mâncaţi şi vă rămân apoi în vas bucate puţine, nu lăsaţi vasul cu bucate puţine în el. Puneţi bucatele puţine în vas mic, potrivit cu măsura lor, şi spălaţi curat apoi vasul în care aţi avut bucatele. Nu folosiţi vas mare pentru bucate puţine, căci pentru aceasta se bagă duhul rău şi linge el de pe pereţii vasului dacă au pe ei bucate nespălate, căci duhul rău trage la murdărie nespălată de om. Toţi să lucraţi aşa, şi în toată vremea aşa şi nu altfel, căci Eu am aşezat între voi model de viaţă şi de lucru al vieţii, numai voi să vreţi să învăţaţi, şi apoi să nu mai uitaţi ce aţi învăţat. Nici un deget de loc şi de vas să nu lăsaţi murdar, căci voi trebuie să daţi loc îngerilor slavei să stea cu multul lângă voi.

Iubiţi duhul curăţeniei, fiilor. Această lucrare Îl ţine pe Domnul lângă voi, căci este lucrarea duhului şi a inimii duhului vostru. Treceţi din trup în duh întru toate, şi păstraţi-vă mereu aşa, şi nu vă scoateţi ochii unii altora pentru neputinţe sufleteşti şi trupeşti, ci jertfiţi-vă fiecare fără de cârtire unii pentru alţii, căci jertfa cea peste nevoia voastră, aceea este ceea ce vă va rămâne vouă, nu ceea ce vă face altul vouă. Jertfa cea fără de cârtire îi atrage apoi pe fraţi spre jertfă şi spre unire de duh, dar învăţaţi ce este jertfa, nu ce este unirea, că nu jertfa vine prin unire, ci unirea vine prin jertfă.

În cămăruţele voastre să fie tare, tare curat, fiilor, ca să stea îngerii slujindu-vă cu dor şi ca să împrospăteze ei apoi duhul cel smerit în voi, cea mai mare faptă a vieţii voastre, de la care vine în voi împărăţia cerurilor, fiilor. O, nu este faptă mai mare între roadele duhului ca şi smerenia de duh, de la care vin toate roadele ei, roadele duhului prin smerenia care are în ea cuget smerit pentru om, şi de la care vin şi se aşează toate ale împărăţiei Mele în voi, fără de cârtire pentru jertfa laudei sau a slujirii voastre.

În căsuţele voastre, fiilor, să fie curat, curat în toată vremea, ca şi în cămăruţe, şi aveţi grijă să nu aveţi buzunare, căci în ele se strâng gunoaie, şi nu altceva strânge omul în ele dacă le are, dacă le foloseşte, dar înţelegeţi ceea ce e de înţeles dacă vă spun aceasta, căci buzunarele sunt şi pe trup şi pe duh, şi ele sunt locaşe pentru gunoaie şi pentru idoli, iar idolul nu foloseşte, ci păgubeşte şi îl învinuieşte pe om apoi, şi îl ţine pe om în vremelnicie, minţind zi după zi pentru viaţa lui. Când omul nu are idoli înconjurându-l pe el, el poate să-şi cureţe uşor căsuţa, el poate fi mereu cu unealta de curăţire în mână, el poate face mereu curat pentru apropierea îngerilor şi pentru odihna Domnului cu omul, şi iată, omul trebuie să aibă puţine, puţine pe pământ şi mult cer pe pământ.

O, fiilor, în curţile Mele cu voi să nu trebuiască să munciţi când nu mai aveţi timp pentru curăţenie, ci trebuie mereu să aveţi curăţenie în curţi, şi să lucraţi în ele lucrul vostru în desăvârşită curăţenie, iar în faţa locuinţelor voastre să fie drumurile curate de gunoaie şi buruieni, ca să stea îngerii de pază pe lângă voi şi pe lângă locuinţele voastre cu Mine, că e vremea rea, fiilor, şi e plin văzduhul şi toate drumurile sunt pline de duhuri rele fel de fel, iar oamenii, toţi oamenii îşi toarnă unii altora pe cale lucrare de duh rău, vrăji şi farmece, din duh de invidie, căci cel ce slujeşte duhului lumii, acela este vas rău, în care toarnă duhul lumii toate stricăciunile lui, şi altă lucrare zi şi noapte lumea nu are, ci numai lucrare de duh rău are, iar Eu abia mai pot birui pentru voi ca să vă ocrotesc, şi plâng când vă văd pe drumurile lumii şi prin lume când Eu vă vreau în Mine pe voi.

O, fiilor, mai presus de orice îndeletnicire a voastră, mai presus de orice aţi avea frumos în voi, iubiţi florile şi verdeaţa şi curăţenia lor, căci raiul este locul curăţeniei şi a toată frumuseţea, ca să stea îngerii cu voi printre umbre de pomi binemirositori, căci toate acestea sunt pentru cer, nu pentru folosul trupului, ci pentru cer şi pentru duh, fiilor, iar Eu iarăşi vă spun că una este să-şi împodobească omul grădina şi căsuţa pentru el şi pentru trupul lui, şi alta este să facă aceasta pentru Domnul lui. O, nu vă murdăriţi când faceţi lucrul vostru, şi faceţi lucru care nu vă murdăreşte. O, fiilor, mereu, mereu v-am povăţuit şi încă vă povăţuiesc să aveţi viaţă în voi, şi s-o păstraţi ca s-o aveţi, dar pentru această minune voi trebuie să ascultaţi de Dumnezeu şi să-L lucraţi în voi ca pe Stăpânul vostru, şi să primiţi de la El prin orânduiala Lui dintre voi, că altfel nu-L veţi înţelege şi nu-L veţi avea pe Domnul. Duhul descoperirii este cel ce vă poate ajuta, cel ce vă poate scăpa de vină şi de urmările ei, iar un creştin cu iubire adevărată ştie să-L aştepte şi să-L primească pe Domnul peste el şi să-şi ocrotească viaţa sub mantia Mea, căci vremea este grea şi tot mai grea, iar Eu îl învăţ pe cel ce a mâncat la masa Mea, ca să poată lua din ea tot omul învăţătura vieţii când Eu am peste cine s-o aşez pe ea. Între cei din lume nu mai este om cu duhul descoperirii de la Dumnezeu, căci toţi oamenii sunt îngâmfaţi pentru ei înşişi şi nu mai este om duhovnicesc între oameni. Omul duhovnicesc este cel ce are duhul descoperirii, iar acela are cugetare smerită despre sine şi pentru sine, iar în bisericile din lume nu mai găseşte omul om duhovnicesc peste viaţa lui depărtată de Dumnezeu. O, nu mai are cine să-l împace pe om cu Dumnezeu, şi pe Dumnezeu cu omul cel greşit şi rătăcit în sine şi în semeţia de sine. O, nu mai este om sărac cu duhul, om cu duhul umilit şi frumos foarte prin acest duh frumos. În bisericile din lume nu mai poate găsi omul calea, căci preotul lumesc nu este duhovnic, chiar dacă el are de la altul această numire. Nu preoţii sunt duhovnici, căci duhovnicul este cel ce are Duhul Domnului, pe îngerul Domnului, care îi spune lui pe cele din om şi pe cele de la Domnul pentru om, aşa cum Eu i-am spus samarinencei pe cele ale vieţuirii ei, iar ea s-a dus apoi în cetatea ei şi a spus: «Veniţi şi vedeţi un om care mi-a spus toate câte eu am făcut». Dacă ea avea duhul semeţ s-ar fi ascuns în ea, dar Cel din faţa ei, Care îi vorbea, a umplut-o pe ea cu cele de la Dumnezeu, cu duhul smereniei, iar ea s-a lăsat apoi spre vindecare şi nu spre ascundere aşa cum a făcut Adam, care a făcut ascundere de Dumnezeu în rai şi L-a învinuit, şi L-a pierdut apoi Adam pe Dumnezeu.

Duhul descoperirii lucrează pe pământ prin mijlocirea îngerilor, iar cel căruia nu i se pot spune cele prin îngeri descoperite, acela este carne şi sânge şi nu primeşte duhul descoperirilor, duhul cel spre îndreptarea şi luminarea şi mântuirea lui apoi, duhul duhovnicului, şi iată, nu toţi pricep, nici între cei ce se cred că-L au pe Dumnezeu, nu toţi pricep taina aceasta a duhului descoperirii, ci numai cei cărora voieşte Domnul să li Se descopere şi să primească ei apoi prin duhul descoperirii, aşa cum şi legea a venit pe pământ prin mijlocirea îngerilor.

Vai celui îngâmfat, care nu poate primi raza luminii care vine spre el prin înger! Vai celui ce fuge de îngeri fiind el fără de minte mântuitoare şi primitoare prin îngeri, şi care nu ştie şi nu poate să fie mic înaintea Domnului! Proorocul Samuel a fost făcut de Dumnezeu mai întâi prooroc prin slujirea îngerilor care îi vorbeau lui de la Domnul, şi numai apoi a fost preot, iar îngerul Meu îi şoptea lui, descoperindu-i lui de la Dumnezeu. El i-a spus lui Saul: «Când erai tu mic în ochii tăi, nu te-a făcut Domnul rege peste Israel?».

O, poporul Meu, nu cel ce este mare prin cuvintele lui şi prin numele lui, nu acela este mare, ci este mare acela care are Duhul Meu în el, aşa cum L-a avut Samuel, care a primit în el Duhul Meu, duhul descoperirii, cu care el judeca neorânduiala din Israel, căci această lucrare are de lucrat duhul descoperirii din cel ce-l are pe el de la Dumnezeu. Lui Daniel proorocul, prin mijlocirea îngerilor îi descopeream pe cele neştiute de el, şi atât de minunat am lucrat prin el, până ce regele Nabucodonosor l-a mărit în faţa poporului lui. Aşa am lucrat şi cu Iosif cel vândut, de l-am mărit peste Egipt prin răbdarea şi prin smerenia şi prin înţelepciunea lui şi prin cuminţenia lui şi prin lumina Mea din el.

Iată, duhovnicul este duhovnic şi preotul este preot, dar în mijlocul bisericii lumii nimeni nu ştie ce înseamnă să fie Dumnezeu cu omul pe pământ şi pentru om pe pământ. Duhovnicul este cel ce crede cu tărie pe cele de la Dumnezeu şi căruia Domnul îi dă apoi darul acesta al duhului descoperirii şi al lucrului cel bun peste om, iar cine este înţelept între oameni nu stă fără duhovnic peste clipele vieţii lui, nu stă fără Dumnezeu peste paşii lui, peste mintea lui, peste lucrarea lui din toată clipa, şi iată, mulţime de oameni mari ai lumii au fost atinşi de duhul chemărilor cereşti şi s-au lăsat mici sub mâna celor duhovniceşti de pe pământ şi aşa s-au făcut ei creştini sfinţi şi aşa au căpătat ei darul umilinţei de duh sub mâna celor ce le călăuzeau viaţa îndeaproape, aşa cum numai cei smeriţi în ei pot face acestea, iar altceva nu înseamnă să fie omul creştin.

Iată ce este pe pământ! Iată câţi preoţi ies prin oameni îngâmfaţi ca şi ei, dar în zadar ies, că nu sunt duhovnici pentru om aceştia. În bisericile lumii întâi îl face preot pe om, şi apoi îl numeşte duhovnic peste oameni, dar Samuel şi toţi cei ca şi el ai Mei au fost de Dumnezeu şi nu de oameni făcuţi mai întâi prooroci şi duhovnici, şi apoi preoţi. Eu, Domnul, am fost mai întâi duhovnic al celor ce credeau iubirii Mele pentru om şi cu care am venit din cer în întâmpinarea omului rătăcit pe pământ prin duhul semeţiei omeneşti, şi apoi am fost preot al lor, jertfindu-Mă înaintea Tatălui pentru mântuirea lor, ca un Păstor adevărat ce sunt.

Iată, nu poate preotul să-l ajute pe om, să-l împace cu Dumnezeu pe omul cel greşit, dacă el nu are şi duhul descoperirii celor din om, duhul cel prin mijlocirea îngerilor Domnului pentru descoperirea celor ascunse în om şi care îl vatămă pe om. Cel ce nu este mic în ochii lui, acela nu este slujit de îngeri şi nici nu-i primeşte pe cei slujiţi de îngeri pentru om, căci duhul mândriei omeneşti Îl alungă pe Dumnezeu din om şi de lângă om, iar Eu am zis: «Vai celui ce are numele mai mare decât fapta cea întru Dumnezeu». Este scris în Scripturi: «Vai celor ce zic proorocilor: nu proorociţi, iar văzătorilor: nu vedeţi; şi dacă vedeţi spuneţi-ne lucruri măgulitoare ca să primim». Când Eu le spuneam iudeilor cele ce aveau să se petreacă cu Mine şi cu ei pentru necredinţa lor, ei spuneau despre Mine: «Are demon»; ei spuneau: «Iată, huleşte. Ce ne mai trebuie dovadă împotriva Lui?».

Iată, poporul Meu, nu s-a înţeles bine lucrul cel pentru paza lucrării Mele, cel pentru ocrotirea celor unşi ai Mei şi lângă care Eu, Domnul, stau aşezat cu duhul descoperirii, duh slujit de îngeri, ca să-i păzesc pe ei de duhul omului, de ascunderile din om, care dau să-i slăbească pe ei şi să-i facă vinovaţi pentru cele ascunse din om, pentru omul neîmpăcat cu Dumnezeu prin duhul cel lucrător de la Dumnezeu, şi ca să-i pot pe ei avea ai Mei, slujitori de altar sfânt şi curat de relele şi de ascunderile şi de semeţia din om şi de pe lângă om. Eu am spus pentru cei cărora le arăt pe cele necunoscute de om ale lor, am spus că unde nu sunt cei prin care Eu sunt călăuzit spre acest popor al cuvântului Meu cu duhul descoperirii, unde nu sunt ei, totul este pustiu de Dumnezeu, şi nu mai este frumos locul unde ei nu-L pot aşeza pe Dumnezeu peste om şi pentru om şi pentru locurile Mele cu acest popor. Moise era pus de Dumnezeu în locul lui Dumnezeu peste Israel, iar Aaron era preot de la Dumnezeu, dar când Aaron a lucrat fără de Moise, el a greşit, şi a greşit şi Israel, despărţindu-se de Dumnezeu pentru plăceri, pentru viaţă fără de veghe peste Israel. Eu sunt Cel ce stau lângă unşii Mei dacă ei stau lângă Mine prin duhul descoperirii. Eu sunt Cel ce îi ocrotesc pe ei de cele rele din om şi le arăt ce este de făcut cu fiecare stare, pentru viaţa Mea în creştin. Cel ce este după chipul şi asemănarea Mea, este cel ce nu leapădă voia Mea pentru voia lui. Iată, înţelepciunea mântuirii este învăţătura cu care azi M-am aşezat Eu, Domnul, peste poporul Meu cel povăţuit prin duhul descoperirii.

Eu, Domnul, plâng cu amar, căci omul nu ştie ce înseamnă Dumnezeu. Amin, amin, amin.