La hotarul dintre sărbătoarea Bobotezei şi cea a botezătorului Meu Ioan, Eu, Domnul, aşez în cartea Mea de azi iarăşi sărbătoare, iarăşi venirea Mea, căci sunt Învăţătorul celor ce cu credincioşie despart întunericul de lumină şi îl dau de la ei şi merg pe calea Mea cea cu lumină. Amin.

O, cum să nu-i învăţ, cum să nu-i îndemn pe cei ce M-au ales pe Mine ca viaţă a lor? Este scris că «viaţa este lumina oamenilor, iar lumina luminează în întuneric, şi întunericul n-a cuprins-o pe ea», iar Eu când după înviere M-am aşezat iarăşi de-a dreapta Tatălui, L-am rugat pe Tatăl şi I-am spus: «Tată, ucenicii Mei sunt în lume, dar nu sunt din ea. Cât am stat cu ei i-am păzit Eu de cei duşmani Mie şi lor. Păzeşte-i Tu de acum, Tată, şi fă ca iubirea Noastră să fie desăvârşită în ei, şi să fie ei una, precum Noi suntem, Tată». Amin. Aşa a lucrat şi botezătorul Ioan când el îşi sfârşea lucrarea pentru care venise pe pământ, căci pentru vestirea Celui drept s-a născut Ioan, şi M-a vestit botezându-Mă în Iordan cu apă, iar Tatăl M-a botezat cu Duhul Sfânt, trimiţându-L deasupra Mea în chipul porumbelului, şi a grăit Tatăl şi a zis prin Duhul Sfânt: «El este Fiul Meu iubit, întru Care binevoiesc». Amin. M-a mărturisit Ioan că el scade pentru ca Eu să cresc, şi a spus celor cărora Mă vesteau: «Vine Unul după mine Căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălţămintei, şi Acela vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc, şi va sta cu lopata în mână şi Îşi va curăţi aria Sa, şi Îşi va strânge grâul în hambar, iar pleava, în foc nestins».

O, poporul Meu, despre duhul mărturisirii voiesc mereu, mereu să te povăţuiesc. Legea lui Moise şi proorocii Scripturii şi psalmii M-au mărturisit că voi veni. Şi iată cum vin. Vin până ce voi sfârşi desăvârşit lucrarea de «cer nou şi de pământ nou», aşa cum a spus Scriptura aceasta.

O, poporul Meu, învaţă de la sfinţi şi de la Mine şi de la Tatăl, învaţă să Mă mărturiseşti, că la această lucrare ai fost chemat. Sfinţii M-au mărturisit pe Mine, iar Eu i-am mărturisit pe ei prin cuvântul Meu, aşa cum l-am mărturisit pe Ioan, botezătorul Meu, şi i-am mărturisit pe sfinţi prin semne şi minuni, de la Mine şi până în vremea ta când cu mână tare te-am păzit ca să te am popor mărturisitor, că mare, mare a fost paza şi biruinţa Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Duh pentru paza ta cea din cer pe pământ ca să nu te vatăme nimeni şi să Mă mărturisesc Eu în mijlocul tău, şi Tatăl şi sfinţii să Mă mărturisească, iar tu să vesteşti cele ce Noi din cele cereşti mărturisim ca să împlinim Scriptura împărăţiei cerurilor pe pământ nou stârpind fărădelegea de peste tot, iar când ea nu va mai fi în mintea şi în fapta oamenilor, atunci nici satana nu va mai avea de lucru şi îşi va sfârşi şi el lucrarea sa prin om, şi omul îşi va sfârşi şi el lucrarea lui prin satana, iar Eu, Domnul, îi voi aşeza la locul lor cel dintâi pe îngerii care au căzut slujind duhului semeţiei omului cel zidit de mâna Mea din pământ, şi în care am suflat apoi duh de viaţă ca să-l am împărăţie a Mea, bucurie şi desfătare a lui Dumnezeu şi a îngerilor Lui.

Acum două mii de ani Ioan M-a mărturisit la Iordan şi a spus: «Iată Mielul lui Dumnezeu, Care spală păcatele lumii!». El a mărturisit atunci că Eu voi spăla cu sângele Meu vărsat pe cruce păcatul omului şi suferinţa cea de veci a păcatelor lui. Le-a spus oamenilor să se lase de păcate mărturisindu-le mai întâi, căci cu gura se mărturiseşte, iar cu inima se crede, şi Dumnezeu Îşi arată mila Sa către cei ce ştiu să se ridice din moarte.

O, botezătorule al Meu, aşa Îmi învăţ Eu mereu poporul, aşa îl mărturisesc Eu pe el că este poporul Meu. Amin.

– Dar, Doamne, eu voiesc să-i spun lui despre Scriptura care spune că sfinţii vor judeca lumea. Eu am fost om sfânt, şi aşa am judecat eu lumea. Toţi cei care sunt sfinţi cu duhul şi cu sufletul şi cu trupul, au judecat lumea, şi ei nu mai sunt din lume când stau în mijlocul ei.

Lumea este judecată în însuşi trupul omului. Tot cel ce scoate din el duhul lumii, acela a judecat lumea. Este însă o şi mai mare judecată a lumii. Tu şi eu şi toţi sfinţii mărturisitori care au rostit cu gura lor păcatele lumii, au fost apoi să cadă în chinuri, căci lumea pentru păcatele ei i-a omorât pe sfinţi, deşi ea a fost judecată atunci când ea Te-a judecat pe Tine şi Te-a dat crucii ca să mori, dar nimeni n-a ştiut atunci, din cei din lume că Tu eşti mântuirea lor atunci şi acum când ai venit şi iarăşi Ţi-ai aşezat biserica pe piatra ei cea dintâi şi ai pus la lucru taina învierii morţilor şi lucrare stăruitoare pentru iertarea păcatelor făpturii, de la începutul ei şi până la cei mai mici ucenici ai Tăi prin care azi Te mărturiseşti în lung şi în lat cu cuvântul venirii Tale pentru învierea morţilor, pentru cer nou şi pământ nou, şi pentru dreptatea care va fi apoi darul sfinţilor Tăi care au biruit în ei lumea. Amin.

O, popor ocrotit de harul lui Dumnezeu! Dacă eşti aşa de ocrotit, tu trebuie mult să lucrezi şi să-L mărturiseşti pe Domnul, Care vine la tine, şi să nu te bucuri cu bucuria ta, ci să-L bucuri pe Domnul când faci aceasta, căci eu n-am avut niciodată altă bucurie decât lucrarea pentru care am venit, căci nu eu eram lumina despre care mărturiseam, ci Domnul, pe Care eu şi cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt L-am arătat la Iordan în chip minunat prin lucrarea Duhului Sfânt şi prin glasul Tatălui Duhului Sfânt. Amin.

Din zi în zi mai mult te învaţă Domnul, şi te învaţă învăţătorii tăi cei de la El să te îndeletniceşti tot mai desăvârşit cu lucrarea mărturisirii lui Dumnezeu Cuvântul, popor mărturisitor, chemând oamenii la viaţă, la lumină şi la înţelepciunea cea de sus. Trebuie să începi cu iubirea, şi apoi cu gândirea, şi apoi cu mărturisirea, slăvind venirea Domnului prin aceste toate lucrări, căci voi, fiii acestui popor, trebuie să fiţi la fel în toate ale Domnului, şi ale voastre apoi, şi să primiţi mereu, mereu lucrarea păcii Lui peste voi şi între voi, ca să puteţi prin ea.

Nu este pace fără Domnul. În toate ale voastre îndeletniciri şi mărturisiri să aveţi şi să lucraţi prin pacea cea din Dumnezeu. Fiţi mlădioşi şi creşteţi în roadele Duhului. Părăsiţi-vă pe voi şi daţi loc Domnului în voi. Aşa să înveţe să trăiască cei ce aud învăţătura cerului de peste voi, căci orice apă bună şi vie îşi are locul izvorului, şi din el izvorăşte ea peste mulţi pe pământ. Amin.

Am petrecut cu Domnul şi cu îngerii şi cu voi praznicul Bobotezei. Am stat smerit, căci Domnul S-a mărit în cuvânt peste voi. El însă mi-a dat apoi lucru peste voi.

Creşteţi în har şi înmulţiţi-vă şi umpleţi pământul şi stăpâniţi-l avându-L pe Domnul de Stăpân. Amin. Să fie cuvânt proorocesc acest cuvânt, iar Tu, Doamne al celor sfinţi, pecetluieşte puterea de împlinire a cuvântului meu rostit peste poporul Tău de azi, căci făgăduinţele Tale toate, sunt mari, şi apoi sunt veşnice, Doamne, Mieluţule jertfit şi Cel veşnic viu. Amin, amin, amin.

– O, M-am slăvit peste tine cu sărbătoarea botezătorului Meu, poporul Meu. Slăveşte-Mi venirea, fiule, şi tot poporul Meu să se cunoască, să se vadă, din lucrarea mărturisirii lui, că din acelaşi izvor se adapă, şi acelaşi gând lucrează, şi înfăptuieşte apoi.

Pace ţie, Ierusalime nou, căci scris este: «Nu este pace fără Domnul». Amin, amin, amin.