2005 14 Dec

Cuvântul lui Dumnezeu la sărbătoarea sfintei Virginia

În a treia zi de sărbătoare a pecetluirii grădiniţei Sfintei Sfintelor, grădiniţa cuvântului Meu şi a fiilor lui, Eu, Domnul, sunt la hotarul dintre Mine şi poporul Meu cu trâmbiţa Mea, cu Verginica, vasul venirii Mele a doua oară de lângă Tatăl. În trupul ei M-am sălăşluit Eu cu cuvântul acum, la a doua Mea venire, iar gura ei a fost glasul trâmbiţei Mele. Amin.

O, poporul Meu, frumoasă a fost chemarea omului la Mine în vremea trâmbiţării Mele din acest cort, din vasul Meu Verginica. Glasul ei era ca şi al Meu, dulce şi duios, dar şi cu durerea Mea în el. Duhul Meu din ea era îndurerat, şi aşa mângâiam pe cei pe care-i chemam la masa Mea. Îmi ascundeam durerea şi îi mângâiam pe mulţi, ca să-i ajut spre împărăţia Mea. O, e prea veche rătăcirea omului, şi omul nu mai ştie ce este viaţa, şi nici moartea nu mai ştie ce este, bietul de om. Atâta iubire am izvorât Eu prin această trâmbiţă a venirii Mele, de s-au mişcat toţi cei din morminte bucurându-se de venirea Mea cuvânt pe pământ, fiindcă toţi au aşteptat acest timp pe care Eu l-am anunţat acum două mii de ani că va veni, şi am spus: «Vine vremea să audă cei din morminte glasul Fiului lui Dumnezeu». Toţi cei care de la începutul omului au adormit, toţi au aşteptat vremea în care am ajuns Eu cu tine, popor al acestei Scripturi, iar oamenii de pe pământ nu ştiu ce lucrez Eu azi în mijlocul tău, căci iată, împlinesc făgăduinţa cea făcută acum două mii de ani, şi omul nu cunoaşte vremea şi semnele ei.

Această trâmbiţă a fost locul şi timpul venirii Mele pe pământ pentru cei morţi şi pentru cei vii, pentru sfinţi şi pentru oameni. Ea a fost gura suspinului Meu, glasul prin care Eu Mi-am întocmit cărare şi ucenici ca şi acum două mii de ani, căci cele ce au fost iarăşi sunt.

O, popor al venirii Mele, e mare Scriptura vremii tale, şi pe care Eu am vestit-o când M-am întrupat în Fecioară şi M-am făcut Om. Uită-te tu cum vin sfinţii din cer la masa Mea de cuvânt în mijlocul tău. E mare sărbătoare pentru cei din cer venirea Mea cu ei la tine, dar tu eşti mititel şi cuprinzi prea puţin taina celei mai mari împliniri, taina cea de la sfârşit, venirea Mea cu cer nou şi cu pământ nou peste timp, Scriptura despre care au vorbit proorocii prin Duhul Meu Cel Sfânt, poporul Meu. Cu omul cel de la sfârşit lucrez cele mai mari împliniri, la care se uită toţi cei care au fost pe pământ în toate veacurile, şi iată, am pregătit vas în care M-am aşezat cu cuvântul Meu, care a fost şi la începutul facerii, şi tainic am lucrat şi lucrez, că am mlădiţe, şi este scris că atunci când ele înfrunzesc, Domnul este aproape, la uşi.

O, trâmbiţa Mea cea de dinaintea slavei Mele cereşti! O, Verginica Mea, mare taină ai fost pe pământ, iar acum priveşti de lângă sfinţi, din cer, la ea, la rodul ei, la rodul Meu prin tine, şi Îmi doreşti cu mare dor toate împlinirile pentru odihna Mea. Mama Mea Fecioara mult te mângâie, fiică ascultătoare, că mereu ţi-a mângâiat durerea pe care o aveai mereu de la focul care ardea în trupul tău, Duhul Fiului ei, cuvântul Meu cel ca focul, căci foc am adus pe pământ când am venit să Mă folosesc de vasul tău, ca să curăţ în el tot ce este străin de Dumnezeu pe pământ, şi cuvântul Meu arde în el şi cu el toată pleava, ca să rămână grâul, ca să răscumpăr pe om din păcat şi să-l dau Tatălui Meu grâu curat. Tainic lucrez, căci nu este credinţă pe pământ, dar Eu lucrez prin cei puţini şi credincioşi aşa cum am lucrat şi acum două mii de ani cu câţiva ucenici care Mi-au împărţit tainica Mea trăire cu omul pe pământ.

O, trâmbiţa Mea, deschide-ţi glasul, căci cei mai mici ucenici ai Mei şi ai tăi Ne ascultă şi Ne împart peste pământ de la margini la margini. Amin, amin, amin.

– Se uită sfinţii la mine, Doamne, şi se uită la cei mici ai noştri, pe care i-am cuprins în taina şi în harul venirii Tale, ca să-i avem cale a Ta şi a sfinţilor Tăi. Măicuţa Ta scumpă îi mângâie în toată truda lor cea de sub venirea Ta, aşa cum pe mine mereu m-a mângâiat şi mi-a adus puteri sub multa mea sarcină, cuvântul venirii Tale, pe care ea atâta l-a dorit să vină pe pământ, căci Îţi dorea venirea şi ziua Ta de odihnă în om, şi fii credincioşi, ca să Te poarte ca să vii.

Mă mângâie sfinţii pentru ziua mea de serbare când am intrat între cei din cer spre slava Ta şi a lucrării Tale pe pământ. Îi mângâi şi eu, de lângă Tine şi de lângă sfinţi, pe cei micuţi care sunt poporul venirii Tale. Îi învăţ să preţuiască această taină care îi cuprinde pe ei jos pe pământ şi sus în cer, căci cerul este pe pământ cu toate cele de sus pentru ocrotirea poporului Tău şi a tainei lui cu Tine.

O, fii ai Cuvântului Hristos, o, fii micuţi, sunteţi cei din urmă, dar Fiul lui Dumnezeu este veşmântul vostru, paza voastră şi slava voastră. Fiţi mereu, mereu slava Lui, căci sfinţii cerului cel nevăzut văd această slavă, şi se încălzesc şi se mângâie la ea. Fiţi plini de iubirea care vă înveşmântă în ea. Daţi Domnului statul cel mai slăvit în voi şi între voi. Să nu spuneţi că sunteţi mici şi că nu puteţi sau că nu pricepeţi. Dacă spuneţi că sunteţi neînsemnaţi şi mici, nu uitaţi că Domnul a spus că a celor mici este împărăţia care nu se vede de cei de pe pământ, împărăţia cerurilor. Staţi cuprinşi în taina aceasta şi lăsaţi-vă cuprinşi. Învăţaţi să vă bucuraţi aşa. Învăţaţi iubirea cea multă, cea fără de timp. Învăţaţi taina venirii Domnului şi nu ieşiţi din ea, ci staţi îmbrăcaţi cu ea, cu slava venirii Lui, slavă care se face cuvânt pentru cer nou şi pământ nou, slavă aşteptată de la începutul făpturii, fiilor.

Ţi-a spus Domnul că te privesc îndelung sfinţii, şi aşteaptă de la masa ta duhul mângâierii, şi ţi-a spus că te aşteaptă toată firea şi că ar da să slobozească suspinul ei ca să-l auzi şi ca să ai numai milă în toată clipa. După mila ta aşteaptă firea, popor al venirii Domnului, căci răscumpărarea făpturii se face cu lucrarea milei cea plină de duh de iubire, nu de jertfă, fiilor.

O, copii ai poporului sfânt! Domnul v-a povăţuit cu dor să fiţi dulci. De la lucrarea milei vine această lucrare de har. Tot şi toate, după mila ta aşteaptă, popor al harului cel pentru sfârşitul aşteptării cea cu suspin a făpturii toată de la început şi până azi. Cu dor însuspinat aştept şi eu slava ta, mila ta, şi ea va cuprinde în ea îmbrăţişarea făpturii care aşteaptă învierea a toate câte au fost în Dumnezeu, şi Dumnezeu în ele. Poveţele Domnului sunt dulci. Aşezaţi-vă în ele şi întrebaţi-vă unii pe alţii de frumuseţea veşmântului vostru şi ajutaţi-vă şi lucraţi-vă unii altora veşmânt frumos, şi nu vă lucraţi singuri veşmântul slavei. Nu uitaţi să fiţi dăruitori, să fiţi îngeraşi gingaşi, şi să nu fiţi ca oamenii nici în gândire, nici în grăire, nici în iubire, ci să fiţi ca îngerii din cer, şi să pătrundeţi povaţa Domnului cea din rugăciunea domnească în care spune să fiţi precum în cer pe pământ. Aşteaptă Domnul şi sfinţii Săi să Se odihnească de osteneli în leagănul milei şi al iubirii de la voi, iar pentru ziua mea cu sfinţii şi cu voi în sărbătoare pe pământ, daţi-I Domnului slavă, fiilor. Amin, amin, amin.

– O, popor al milei Mele, să te pătrundă glasul şi harul trâmbiţei Mele, şi să lucrezi ca un ucenic, căci taina de ucenic este ca el să fie ca învăţătorul său de la care a învăţat darul vieţii, viaţa milei şi a iubirii cereşti pe pământ. E zi de mângâiere, iar mângâierea înseamnă putere, şi apoi har lucrător. E zi de slavă, iar cuvântul zilei a fost cu slavă în el, cu mare slavă. Slava zilelor Mele cu tine dă să se ridice şi să mărturisească pe pământ taina acestei slave. Duhul îndumnezeirii să pătrundă în tine de la Mine, şi să fii copil îndumnezeit, şi toţi ca unul, pentru taina dumnezeirii Mele în voi, aşa să lucraţi şi aşa să fiţi răsplătiţi pentru lucrul vostru cel spre slava Mea de peste voi, fiilor.

Acum, fiii cei unşi în grădiniţă, să ridice în mijlocul tău rugăciune şi slavă pentru sărbătoarea trâmbiţei Mele împreună cu tine, poporul Meu. Clipele rugăciunii tale să te pătrundă, să te înnoiască, şi apoi vor vedea neamurile pământului că ai fost poporul Meu cel adevărat în iubire şi în graiul ei de rugăciune şi de slavă, poporul Meu. Amin, amin, amin.