Cuvântul lui Dumnezeu la praznicul Adormirii Maicii Domnului
Sunt cu cerească slăvire deasupra ta şi în mijlocul tău, poporul Meu, şi toată slava sărbătorii de azi este acoperită, căci cele ce nu se văd sunt veşnice, iar cele ce se văd sunt trecătoare şi nu pot să cuprindă pe cele ce nu se văd ca să le aducă spre vedere, dar Tatăl şi Fiul şi Duhul Sfânt este puterea care desăvârşeşte duhul cel credincios din omul care a luat din darul Domnului credinţa, aşa cum au luat-o ucenicii Mei cei de acum două mii de ani şi cu ea au pătruns pe Dumnezeu şi pe cele tainice ale Lui, descoperindu-le prin semne doveditoare atât cât le trebuie celor credincioşi să vadă, să înţeleagă şi să creadă şi să stea în Dumnezeu şi nu în lumea aceasta cu credinţa şi cu viaţa lor, căci viaţa este darul lui Dumnezeu în om. Amin.
Sunt cu mare slavă în preajma ta, poporul Meu, iar mama Mea Fecioara se aşează cu tine în sărbătoare ca să te înveţe statul în cer, suirea şi coborârea şi veşnicia celor ce nu se văd, şi care sunt pătrunse de ascuţimea duhului credinţei sfinte, şi apoi de trupul cel plin de cer al celor ce nu stau pe pământ cu duhul lor în vremea lor cea cu trupul, şi care, apoi, cu trup îmbrăcat în veşnicie văd şi cunosc desăvârşit pe cele văzute şi nădăjduite, pe cele iubite de ei, de duhul credinţei lor, cu care ei văd şi doresc cu putere cerul slavei veşnice, aşa cum mama Mea Fecioara M-a dorit cu lacrimi după ce Eu M-am aşezat iarăşi lângă Tatăl prin moartea şi învierea şi înălţarea Mea la cer, şi apoi am venit şi am aşezat-o şi pe ea în slava pe care Eu şi ea am avut-o mai înainte de întemeierea lumii şi a omului. Amin.
Iată, poporul Meu, sărbătoare cu slavă tainică, cu sfinţii şi cu îngerii, zi de cerească slăvire, cântare tainică, bucurie cerească, ruptă din veşnicie, una cu veşnicia, venită azi la tine pentru ca să fie cu tine în tainică sărbătoare a mamei Fecioară, mama Fiului lui Dumnezeu-Omul, ziua unirii cu veşnicia duh şi trup, ziua ei de trecere în cele tainice, precum ele astăzi sunt aşezate în mare slavă peste toate cele ce se numesc colina fiicei Sionului, grădinile poporului Meu, în care Eu, Domnul, adunam pe cei credincioşi trâmbiţând vestirea strângerii lor la sărbătoare. Acum, poporul Meu, e drumul tot mai greu de la cer la pământ, şi e tot mai grea calea spre Mine a poporului Meu pentru întâlnire cu sărbătoare, căci Eu, Domnul, am început curăţirea pământului sfânt al României, şi odată cu aceasta lucrez prin cei supuşi Duhului Meu cartea cuvântului Meu care a grăit peste pământ vreme de cincizeci de ani, iar după această vreme, Eu Mi-am început în chip văzut împlinirea cuvântului, spălarea pământului, ca să pot să cobor apoi cu tot cerul pe pământ, cu toată slava lui cea nevăzută de omul pământesc, şi ca să pot naşte din cer oameni pentru slava Mea, nu pentru ei, căci oamenii născuţi de sus din cer nu se nasc din cer pentru ei, ci pentru Domnul, poporul Meu. Aşa voieşte mama Mea Fecioara să-ţi dea ţie azi cuvântul înţelepciunii Mele din ea, că e ziua ei de serbare cerească, şi are slavă această zi, şi ea ţi-o aduce ca s-o aşeze peste tine, şi să ai apoi tu înţelepciunea celor cereşti tot mai desăvârşit, poporul Meu. Amin, amin, amin.
– Fără Tine, Fiule scump, nu lucrez nimic, precum nici Tu pe pământ n-ai lucrat altfel, şi ai fost copilul meu ascultător, iar fiasca Ta iubire de mine, Tu şi cu mine ai spus-o poporului Tău, şi îi rugăm să le intre în fire şi în duh cuvântul dintre mine şi Tine al iubirii noastre pe pământ şi să nu-l uite, că nu mai sunt fii ai lui Dumnezeu care au pe pământ lucrarea fieştii ascultări, lucrare ruptă din veşnicie şi aşezată pe pământ între mine şi Tine, Fiule, copil cu ascultare fiască, Domn al celor ce cunosc pe Dumnezeu prin duhul ascultării. Amin.
– O, mamă a Mea, cu tine sunt, căci fără Mine tu nu eşti nici în cer, nici pe pământ. Lucrează, dar, că Eu privesc şi ascult, şi te iubesc ca în cer, precum şi pe pământ te-am iubit şi te-am purtat şi te-am luat în fapta Mea şi nu te-am ascuns, ci am luminat cu tot ce a fost în Mine, cu toată inima Mea, care îmi lumina trupul şi fapta şi minunile şi calea cuvântului Meu spre om, mamă. învaţă-l pe poporul Meu statul în cer, suirea şi coborârea şi veşnicia celor ce nu se văd, dar sunt pătrunse de puterea duhului credinţei în Dumnezeu, mamă, şi apoi de trupul cel plin de cer pe pământ, aşa cum tu ai vieţuit în mijlocul oamenilor, Eu şi tu, mama Mea. Cu tine sunt în cuvânt, şi în nedespărţire de Mine dă-le lor duhul înţelepciunii, statul în cer, mamă. Amin.
– Te învăţ ca mama pe fii, popor al Fiului meu Cel iubit, întru Care Tatăl a binevoit la început, şi la sfârşit când El a judecat lumea prin cele cereşti lucrate de El pe pământ mai presus de fire, murind şi înviind, şi iarăşi, acum, în zilele naşterii din nou a lumii care a fost, şi pe care omul cel zidit din pământ a strivit-o uitând de slava cea dintru început a toate câte Dumnezeu a făcut, şi de care omul putea să se mulţumească, să se bucure, să le lucreze şi să le păzească aşa cum Domnul l-a învăţat pe el.
Mă uit la tine şi la cursul zilei mele de serbare cu tine, popor al Fiului meu, şi mă uit la cărarea pe care noi umblăm de la cer la pământ. Noi avem grijă mare de calea care ne ţine ca să venim la tine, şi povara de pe ea e grea, căci Domnul e mare, şi El vine cu sfinţii Lui, şi cu putere vine, căci este Domnul puterilor.
îţi dau, popor iubit, dorirea mea de cer, ca să ai, şi ca să doreşti cu ea pe cele ce sunt, şi în care noi, cei vii, vieţuim în veşnicia Domnului. îţi dau povaţă să nu uiţi şi să nu stai pe pământ fără cer. Să nu stai cu chip de om între oameni, între frate şi frate, ci să stai cu chipul plin de Fiul meu. Blând şi smerit cu inima este Fiul meu, şi te aşteaptă chipul şi asemănarea Lui, ca să te cuprindă în toată clipa Fiul meu în El, şi tu să-L cuprinzi pe El în toată trăirea şi purtarea ta, popor învăţat mereu, mereu de Dumnezeu. Eu sunt locaşul iubirii Lui. în mine, numai El a trăit. Viaţa Lui a trăit în mine, şi viaţa mea a trăit în El, şi aceasta este iubirea cea din cer, cea după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, dar pe pământ e înşelat omul şi e greu de om, căci omul vede cu ochii şi cu inima lui, şi e greu de Dumnezeu, şi e greu de om, în timp ce omul este zdrobit de el însuşi.
Eu, ca o mamă cerească, te cuprind în duhul sărbătorii mele şi te ţin în el, pe tine şi pe cei ce au aici în grădinile Domnului inima lor în ziua aceasta, poporul meu. Eu te ţin în taina duhului ceresc şi te aştept să lucrezi acum laudă şi binecuvântare pentru sărbătoarea zilei, şi iarăşi te voi lua în duhul cel treaz al învăţăturii care îndeamnă din ea să iubeşti ca mine pe pământ, popor al chemării cereşti, şi să audă toate inimile care tânjesc cu dorire după curţile Domnului, ca să ia din ele Duhul Domnului, spre mângâierea şi nădejdea în cele ce vor veni cu cerul pe pământ, popor al iubirii cuvântului Fiului meu.
Acum tu eşti cuprins în taină, dar deschide-te şi cuprinde taina cereştii slăviri, slava sărbătorii mele de azi, iar eu iarăşi te voi îmbrăţişa în cuvântul meu cel de mamă, lângă Tatăl şi Fiul, Care mă slăvesc în ziua aceasta pe care ţi-o dăm ţie s-o simţi şi s-o trăieşti şi s-o dai sfinţilor, popor al luminii, care este Fiul meu. Lumina lumii este El, când poate fi în lume Domnul. Amin, amin, amin.
– O, mamă, Eu de aceea întăresc cărarea Mea spre popor, şi de la el spre neamurile pământului. Eu vreau să fiu lumina lumii, mamă, dar am spus: «Atât cât sunt în lume, Lumină a lumii sunt». Amin. Să Mă ţină cu el poporul, ca să fiu în lume, mamă, şi să lucrez cu cuvântul Meu iarăşi lumea, şi ea să se nască iar, aşa cum la început am făcut cu înţelepciunea Mea lumina, şi apoi pe toate câte sunt, mamă. Amin.
O, poporul Meu, cu cerească slăvire învaţă-te pe pământ să stai şi să-Mi dai viaţă. Aduceţi-vă aminte unii altora, fiilor, de taina cerului pe pământ cu voi şi nu staţi şi nu lucraţi fără ea. Nu trăiţi ca oameni pe pământ, ci ca fii ai lui Dumnezeu, şi tot aşa să vă fie şi inima, şi blândeţea, şi fapta, şi trăirea, şi frăţia, şi armonia, iar tot ce nu înseamnă acestea, vin de la neiubire, care se naşte de la necredinţă şi de la neveghere apoi.
Ne întoarcem iarăşi în carte şi vom sta la crescut cereşte, dar Domnul nu trebuie apoi uitat, poporul Meu.
Vom lucra cu Duh Sfânt şi vom bucura duhul mamei Mele Fecioară pentru ziua ei de serbare, şi vom aştepta apoi iarăşi în carte, şi apoi vom da ziua întreagă Tatălui, şi vom scrie în cele cereşti lucrul cerului pe pământ cu voi, fiilor, şi vom învăţa taina patriei cereşti pe pământ. Amin, amin, amin.
***
Cartea cuvântului Meu din mijlocul tău este cea mai mare bucurie a celor din cerul cel nevăzut, poporul Meu, căci cei cereşti se strâng lângă ea şi îmi ascultă cu fiori cuvântul, şi apoi toate oştile cereşti stau gata să te ajute pe tine să faci faptă tot cuvântul cărţii Mele, iar mama Mea Fecioara se apropie iarăşi lângă tine cu ziua ei de serbare cerească şi te învaţă statul în cer, suirea şi coborârea, dar credinţei sfinte îi trebuie ascuţime de duh, îi trebuie odihnă în om, şi prin ea Domnul îşi face casă în om aşa cum Şi-a făcut în Avraam, în Samuel proorocul, în mama Mea Fecioară, în ucenicii Mei şi în toţi cei care au stat cu fior şi cu dor înaintea cuvântului rostit de gura Mea ca să-l creadă şi să-l ia în fapta lor şi să fie Domnul pe pământ, căci cât Domnul este în lume, Lumină a lumii este El. Amin.
Mama Mea Fecioara te cuprinde în cuvânt, iar Eu, Fiul Tatălui şi al ei, sunt în cuvântul ei, căci cei cereşti un duh şi un cuvânt sunt, poporul Meu. Amin, amin, amin.
– Un duh şi un cuvânt, Fiul meu Cel scump. Aşa cum Tu spui, aşa să fie şi micuţul Tău popor de azi, că azi, tot ca şi atunci când noi eram şi lucram lucrarea Tatălui pe pământ, aşa şi azi, cei ce au din cer tainele Tale ca să le poarte şi să le aşeze pe pământ, sunt mici în ochii lumii, sunt puţinei, Fiule scump, puţini faţă de multul puhoi de fii ai oamenilor, şi care stau fără Dumnezeu în fapta lor pe pământ, şi care ca surzii, ca orbii, ca ologii şi ca neputincioşii în fel şi chip, nu aud, nu văd, nu merg pe calea Ta cea cu slavă cerească, nu pot să Te cunoască şi să Te iubească şi să Te aibă de Stăpân al vieţii lor cea primită în dar de la Tine odată cu naşterea lor cea plămădită de părinţii lor trupeşti, părinţi care nu ştiu ce este naşterea cea de sus, aşa cum nici fiii lor, fiii oamenilor, nu ştiu naşterea din cer, Fiule ceresc, copil venit din cer pe pământ ca să creşti şi ca să Te aşezi punte pentru om, punte spre cerul vieţii, căci cerul pe pământ înseamnă viaţă, iar viaţa este din cuvânt născută, şi este lumina oamenilor, cuvântul vieţii, cuvântul Tău cel dătător de viaţă, de duh de viaţă, copil al slavei veşnice pe care voieşti s-o dai celor ce Te cunosc, celor ce Te află de Domn al vieţii veşnice, de Stăpân a toate, Fiule al meu, căci Tatăl Te-a făcut al meu, şi Tu m-ai ascultat, şi ai lucrat ca Tatăl, precum şi eu am lucrat, şi nu ca omul am lucrat noi pe pământ. îl învăţ, prin vorbirea mea cu tine, îl învăţ pe poporul cuvântului Tău statul în cer, suirea şi coborârea şi veşnicia vieţii, Fiule veşnic, şi îl învăţ cu mare iubire, cu cald şi scump cuvânt, cu fior ceresc în glas îl povăţuiesc pe el taina vieţii, statul în cer pe pământ, căci dacă cerul cel sfânt n-ar fi cu el pe pământ mereu, mereu, Tu n-ai avea popor născut din cuvântul Tău şi ţinut în cuvântul Tău, că l-ar strivi vremea cea potrivnică vremii Tale cu omul pe pământ, şi ai plânge fără de nădejde, copil al dorului veşniciei omului, dor cu care Te hrăneşti Tu, şi plângând doreşti şi pribegeşti după om, întărit fiind de taina dorului. Amin.
Mereu, mereu îţi aminteşte Domnul de taina cerului pe pământ cu tine, popor al slavei cea nevăzută, iar eu, mamă plină de dorul Fiului meu, Care doreşte cu dor după om, te povăţuiesc cu umilinţă, căci tu eşti mare în vremea aceasta, şi îi faci Domnului punte să-Şi aibă pe pământ cărare. Cu umilinţă te ţin treaz, şi te învăţ să nu te desfacă de statul în cer lumea cea de pe pământ, şi să nu te faci om când stai cu lumea, ci să te întăreşti frate pe frate în taina de fiu al lui Dumnezeu, în taina ta, popor al tainelor patriei cereşti pe pământ. Fiţi blânzi, fiţi deştepţi. Nu fiţi furioşi, nu fiţi nemulţumiţi, nu fiţi grei unul pentru altul, copii ai patriei cereşti, ci fiţi mădulare unii altora, căci cei prin care Domnul te hrăneşte din mijlocul tău, popor hrănit de cer, aceştia iubesc mult statul în cer, statul cu cerul pe pământ, şi iubesc aceştia să stai şi tu, din zi în zi mai mult să stai cu cerul pe pământ, nu numai cu pământul, căci pământul vrea cu cerul pe el, că aceasta e vremea, şi aşa să vrei şi tu, şi să întăreşti mereu cărarea cerului spre pământ, ca să fie Domnul Stăpânul tău, iar fiasca ta iubire de El să te facă după chipul şi asemănarea Sa, căci vai celui fără de stăpân pe pământ, că acela nu ştie ce îl aşteaptă, şi, iarăşi, vai celui ce are de stăpân peste el pe om, căci pe pământ e înşelat omul, şi e greu de om, căci este zdrobit de el însuşi omul, şi apoi de cel asemenea lui. Tu însă luminează cu Domnul şi Stăpânul tău peste om pe pământ, că eu, mama Stăpânului tău, îţi dau în dar dorirea mea de cer, statul în cer pe pământ, aşa cum am stat eu, căci Fiul meu era din cer, nu era de pe pământ, şi El a venit şi ne-a învăţat taina patriei cereşti, taina cu care va birui El peste pământ odată cu toată slava celor ce nu se văd ale Domnului, şi care veghează pe pământ şi în cer, până ce toate vor fi iarăşi o unire şi o veşnicie, precum este scris despre iarăşi naşterea lumii din cele ce au fost slava cea de dinaintea întemeierii celor ce se văd. Amin.
Şi acum, îţi dau cuvântul zilei mele de serbare, că al Tău este şi din Tine este, precum eu sunt din Tine, aşa cum Tu eşti din mine, după ce Tatăl pe toate le poartă în El şi în Tine, şi le aşează apoi pe pământ prin cei care se supun Lui aşa cum Tu Te-ai supus, cum eu m-am supus, şi cum toţi cei ce sunt scrişi în Cartea Vieţii, de la întemeierea lumii se supun, Fiule al tainelor Tatălui Savaot, şi prin Care El pe toate le-a zidit, şi ele sunt şi vor fi. Amin, amin, amin.
– O, mamă, o, iubită mireasă, dorirea sfinţilor şi a îngerilor şi a celor ce au iubit cu dor vestirea prin prooroci şi venirea Mea prin tine pe pământ, mama Mea mireasă, viţă a Tatălui Meu şi al tău! Tu ai rămas în viţă, şi eşti viţă, mamă scumpă a Mea, şi ferice de fiul cel născut de sus, din cer, din Mine venit cuvânt pe pământ pentru iarăşi naşterea din nou a lumii, mamă! Ferice de fiul care ştie să stea în viţă aşa cum ai stat tu, aşa cum am stat Eu, în Tatăl şi în tine, mamă mireasă, că dulce ştii să înveţi pe poporul Meu mireasă, şi mai dulce ca vinul cel mai dulce este grăirea ta lângă a Mea, şi aşa ştii tu să stai în viţă şi să te faci slavă a Mea, şi aşa înveţi şi pe poporul Meu să stea în viţă, şi să aibă lucrarea viţei, mamă. Amin.